Saracia poate fi privita din numeroase unghiuri, fateta principala a acestui termen isi are radacinile adanc infipte in relatiile bio-psiho-sociale ale individului.

Din punct de vedere social saracia o putem definii ca fiind acel fenomen in care individual sau grupul din care face parte (familia) nu are potenta necesara atat intelectuala cat si economica de asi satisface nevoile primare astfel situanduse pe o scara sociala inferioara.

Fiecare individ este inzestrat de natura cu un bagaj genetic, cu un potential intelectual. Inca de la nastere acest bagaj incepe sa se manifeste in diferite moduri reactionand diferit in functie de context.

Pe parcursul vietii capacitatea intelectuala si aptitudinile incep sa schimbe si sa modeleze fiinta umana dandu-i o personalitate cu care sa interactioneze cu mediul schimbindu-l si modelindu-l dupa propriile nevoi.

Capacitatea lui de adaptare la mediu, interferentele care au loc la nivel social poate crea un tablou care sa reflecte pozitia sociala a individului, relatii pe care individul prin abilitatile sale le sintetizeaza, le ierarhizeaza in functie de nevoi, principii si primordialitate.

Dar stim ca lucrurile nu stau in todeauna asa, gradul de inteligenta al individului nu poate de unul singur sa joace mai multe roluri, chiar daca individul este destul de inteligent nu putem afirma ca el nu poate fi sarac, din potriva el poate constientiza faptul in sine dar daca nu exista acea motivatie intrinseca de a se desavarsii ca individ el se poate complace in situatie ramanand un latent social.

Societatea la randul ei prin politica pe care o duce ar trebuii sa creeze sanse egale fiecaruia, dadu-le posibilitatea de a traii si a-si conduce propriul destin prin intersectii de legi si norme sociale care sa produca acel efect de bunastare intregii populatii.

Saracia este un fenomen des intalnit peste tot in lume exista tari sarace care au bogati dar si tari bogate care isi au saracii lor, astfel nu putem avea un etalon al saraciei si nici nu exista un termen de comparatie in interiorul ei, in esenta putem insa afirma ca socialul este principala componenta pe care o putem compara, astfel nivelul de saracie(in cazuri particulare) dintr-o tara bogata, probabil ca s-ar afla pe un alt nivel social-ierarhic fata de o tara saraca, cu alte cuvinte tarile sarace au saraci autentici (vezi Somalia).

Saracia ca si bogatia sunt fenomene instabile si greu de definit in studiile longitudinale fiecare individ avand suisuri si coborasuri, succese si insuccese fenomene care nuanteaza viata de zi cu zi a individului, in functie de cum percepe realitate, in functie de relatiile cu ceilalti de abilitati, inteligenta si creativitate idividul poate gasi brese si cai care sa-i asigure conditiile necesare de a duce un trai decent atat pentru propria persoana cat si a familiei din care face parte.

Tinad cont ca omul in primul rand este inainte de toate o fiinta sociala el actioneaza si reactioneaza in functie de feead-beck-ul pe care il primeste din exterior calitatea acestuia face ca in timp individul sa-si creeze propriile strategii de gandire, sa poata discerne iar cu timpul sa aiba putere anticipativa vis-a-vis de informatia noua primita astfel putand gasii soluti optime si in timp cat mai scurt care sa-i asigure succesul si sa se indeparteze cat mai mult de fenomenul numit saracie.

Saracia ca si bogatia metaforic putem spune ca se ‘’invata’’ depinde de educatia care ti se da, de nivelul de socializare a grupului din care faci parte, de conditiile de trai care ti le ofera grupul in procesul propriu de educatie si dezvoltare, in acest caz chiar daca potentialitatile tale biologice nu sunt foarte inalte aceasta diferenta se poate compensa cu o buna educatie si cu ajutor din partea familiei, familia fiind primul factor extern care poate intervenii si care poate ofera modele de viata, privind din cealalta latura si creionand un tablou virtual putem afirma ca chiar daca potentialul este ridicat iar procesul de educabilitate este precar se poate ajunge in cazuri extreme pana la genii ratate deoarece nu se gaseste acel mediu propice in care individului sa i se valorifice potentialul propriu astfel acel potential sa ramana latent si sa nu se mai manifeste iar individul sa urmeze modele gresite si sa ajunga in acea situatie in care in mod paradoxal ar putea sa razbeasca in viata dar nu va putea deoarece i sa cristalizat o mentalitate urmand acele modele.

Fortand lucrurile si asumandune propriile afirmatiile putem spune ca bogatia si saracia sunt fenomene creata de om, se creaza un dezechilibru la nivel social in care nenumarate fenomene joaca roluri esentiale .

Motivatiile puternice a unora si lentoarea altora pot crea acele dezechilibre profunde in care oamenii in toata splendoarea lor se inpart in bogati si saraci,

Din pacate in ori ce societate oricat de avansata sau de decazuta ar fi manifestarile comportamentale sunt preponderent aceleasi .

Trebuie sa recunoastem ca saracia este un promotor al deligventei, in randurile celor saraci se nasc vise de imbogatire peste noapte de aici derivind majoritatea deligventelor incepind de la furturi de tot felul si culminand chiar cu crima. Judecand si analizand aspectul social in care acesti deligventi isi duc existenta putem deduce ca in marea majoritate a cazurilor societatea ia condus spre aceste fapte abominabile, lipsa protectiei socialale si desconsiderarea celor din jur face ca cei fara posibilitati sa incerce sa echilibreze balanta sociala prin astfel de fapte.