Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
RELIGIA CA FORMA ABSOLUTA DE TERAPIE
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
Universitatea Babes - Bolyai din Cluj - Napoca q8j9jf
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei Sectia Psihologie RELIGIA CA FORMA ABSOLUTA DE TERAPIE

Introducere

Dupa cum am mentionat inca din titlu, ne propunem o analiza a religiei ca si forma fundamentala terapeutica, analiza ce se va resfrange asupra mai multor dimensiuni: antropologica, psihanalitica, psihologica, sociologica, istorica, neurobiologica, si nu in ultimul rand filozofica. Lucrarea prezentata izoleaza doar doua dintre aceste dimensiuni, si anume cea neurobiologica si cea a mecanismelor sociale implicate. Ca si directii de cercetare ne propunem sa integram toate celelalte dimensiuni intr-un model ce se va constitui intr-o lectie la adresa oricarei psihoterapii eficiente.

Dimensiunile Neurofiziologice ale Religiei

Usurinta cu care vedem fete umane, chiar si cand ele nu sunt prezente, duce la urmatoarea dimensiune a mintii umane, si anume aceea ca noi oamenii suntem predispusi in a familiariza realitatea externa, de a o trata ca si cum ar fi un agent uman si nu ne putem abtine in a-i atribui lui Dumnezeu caracteristici umane pentru a-l putea intelege. Datorita structurii creierului/ mintii preferam sa Il vedem pe Dumnezeu in termeni personali, si in acesti termeni El capata semnificatie; totusi asta nu inseamna ca D-zeu este doar o proiectie sau o constructie a noastra; datele sunt reale, dar constructia acelor date in termeni personali le da un caracter subiectiv.
Paul MacLean imparte creierul conform evolutiei genetice. Acest model cuprinde trei episoade de evolutie: creierul reptilian (care este implicat in reglarea automata a organismului, in strategii de supravietuire care presupun hrana, procreere si teritorialitate); creierul de mamifer (include un numar de structuri asociate cu sistemul limbic, joaca un rol important in raspunsurile emotionale si in memorie), a treia perioada de evolutie a creierului ar fi neocortexul (specific uman, este asociat cu limbajul, gandirea si atentia). In schema initiala a lui MacLean fiecare episod evolutiv se reflecta in constructia fizica a creierului si in comportamentele determinate de acele regiuni ale creierului. Astfel, teritorialitatea creierului reptilian se reflecta in teritorialitatea si gelozia Dumnezeului din Vechiul Testament; predispozitiile creierului de mamifer pentru a da si a primi protectie pot constitui o premisa pentru intelegerea unui Dumnezeu “bun si iubitor de oameni”, iar impartirea creierului pe cele doua emisfere evoca moduri diferite de a-L experentia pe D-zeu.
In timp ce anumite portiuni ale creierului pot fi vazute in termeni de evolutie genetica, functiile multora dintre aceste structuri s-au modificat si au devenit mai complicate, cu alte cuvinte nu mai indeplinesc aceleasi functii pe care le-au indeplinit anterior la reptile si mamifere.
Newberg & d’Aquili fundamenteaza conceptul de neuroteologie, prin studiile complexe pe care le initiaza si demonstreaza ca stimularea anumitor zone din structura creierului determina experiente religioase, de asemenea creierul poseda capacitatea de aface din experienta spirituala o realitate. Cartea lor ”Why God won’t go away: Brain science & Biology of Belife” a devenit populara in SUA si aprimit acceptul comunitatii stiintifice, de asemenea aduce noi informatii interesante cu privire la corelatele neurofiziologice ale experientei religioase.
Una din cercetarile lor are ca scop construirea unui model care sa urmareasca ceea ce se intampla in creier in timpul experientelor spirituale ale calugarilor franciscani in timpul rugaciunilor si ale calugarilor tibetani in timpul meditatiilor, tehnica de investigare fiind aceea a tomografiei cu emisia unui singur pozitron/foton (SPECT-single pozitron emision computed tomography).
Pana in 1970 experienta religioasa se credea a fi un fenomen pur cultural, si nu biologic; datorita celor doi cercetatori, latura biologica devine o dimensiune importanta in studiul experientei spirituale.
Experientele spirituale sunt foarte complexe si implica emotii, ganduri, senzatii si comportamente specifice, de aceea Newberg presupune activarea mai multor portiuni ale creierului printre care : sistemul limbic, hipotalamusul, amigdala si hipocampul; ei vorbesc despre “minte” si “creier” ca despre doua modalitati de a vedea acelasi lucru.
Pentru a avea o idee mai clara asupra asumptiilor celor doi cercetatori o sa detaliem studiile facute pe calugari franciscani si pe calugari tibetani: initial se inregistreaza pe tomograf un nivel de baza al subiectilor in momente de relaxare, apoi subiectului i se ataseaza intravenos un ac prin care in momentul in care semnalizeaza ca a intrat intr-o stare profunda de rugaciune, i se injecteaza o substanta radioactiva; se asteapta ca rugaciunea sa se incheie, iar apoi se inregistreaza din nou la tomograf starea creierului. Substanta injectata se fixeaza aproape instantaneu in celulele creierului si ramane acolo cateva ore, indicand modul in care se repartizeaza sangele in creier imediat dupa injectare; rata crescuta a sangelui in creier coreleaza direct cu o activitate crescuta. In timp ce neurostiintele cunosc functiile specifice pe care le executa anumite structuri ale creierului, analiza SPECT ne indica in ce zone se activeaza creierul in momentul injectarii.
Ceea ce s-a constatat a fost o activitate crescuta in lobii frontali (ariile care implica atentia - ceea ce este normal) insa interesanta este activitatea scazuta in lobul parietal superior posterior (arie ce este implicata in orientarea spatiala, in aprecierea distantelor si a unghiurilor); OAA (“orientation associacion aria”) - aduce informatii cu privire la spatiu si locatia noastra in spatiu, este o functie care trebuie sa fie activa tot timpul pentru a ne putea descurca in spatiu, totusi, in timpul meditatiei aceasta functie este aproape inexistenta, o interpretare posibila este data de autori: “Sa insemne oare ca o subactivare a OAA este de fapt o incapacitate de a gasi limitele care exista intre sine si lume, ceea ce pune in discutie daca aceste limite exista intr-adevar. In acest caz creierul nu ar avea de ales decat sa perceapa ca sinele este nelimitat si ca este intim relationat cu tot ceea ce exista in jur si mintea simte”. Aceasta explicatie ar fi in concordanta cu declaratiile celor ce au atins asceza si o descriu ca pe “dizolvarea granitelor dintre sine si lume”. Responsabile de experienta pierderii limitelor dintre sine si lume, spun autorii, este fenomenul de deaferentatie (cand o portiune a creierului nu mai primeste input senzorial); alta asumptie a autorilor este aceea ca mecanismul neurologic al transcedentei s-ar putea sa fi evoluat din circuitele neuronale specifice imperecherii si experientelor sexuale; o premisa in favoarea lor sunt insasi cuvintele misticilor prin care descriu experienta religioasa autentica prin iluminare, extaz, exaltare, cuvinte ce se folosesc si in cazul experientelor sexuale. Sexul si rugaciunea sunt in mod evident experiente diferite, totusi aceste fenomene folosesc aceleasi cai neuronale.
Pentru a se adapta la o lume intr-o continua schimbare, spun Newberg & d’Aquili, creierul a dezvoltat ceea ce ei numesc “operator cauzal” - “o combinatie intre functiile creierului si functiile mintii lucrand impreuna - care cauta continuu sa determine de ce se intampla tot ceea ce se intampla”. Cercetarile arata ca acest operator cauzal este dependent de activarile simultane care au loc in emisfera stanga in zonele de asociatie si lobul parietal stang, aceasta functie a creierului este genetic determinata la fiecare dintre noi. Avand ca si premisa operatorul cauzal, Newberg & d’Aquili sustin ca anxietatea existentiala generata de moarte ne-a condus in a forma abilitati de genul inventarii unor mituri si entitati superioare si capacitati ritualice care dau consistenta acestor entitati.




Religia si mecanismele controlului social. Modelul puterii / interactiunii influentei interpersonale.

In ceea ce priveste religia doua concepte fundamentale sunt puterea si controlul social. In cele ce urmeaza le vom defini pe rand.
Puterea sociala este o influenta potentiala, abilitatea unei persoane sau a unui grup de a induce schimbare altora, iar controlul social este definit ca si procesul prin care membrii unei formatiuni sociale sunt influentati sa adere la valori si principii considerate a fi ideale si potrivite acelei formatiuni. (Janowitz, 1975). Exercitarea controlului si puterii sociale poate avea atat efecte pozitive cat si negative; dupa cum spunea Hobbes, intr-o “stare naturala” (fara control social) umanitatea ar fi haotica: fiecare persoana ar urmari sa-si satisfaca propriile nevoi si dorinte chiar si in dauna celorlalti; totusi controlul social ne da un sentiment de neputinta, din moment ce fiecare dintre noi se considera un agent independent, intrand oarecum in competitie cu dependenta pe care o impune societatea.
Religia, in ciuda esecurilor pe care le-a suferit, a contribuit intr-o mare masura la conturarea controlului social (care este o premisa importanta a evolutiei umanitatii) si la protectia societatii. Unul dintre scopurile proiectului de fata este acela de a studia mecanismela care se afla in spatele religiei ca si posibila componenta adaptativa a evolutiei societatii, pentru aceasta propunem detalierea “modelului de putere / interactiune a influentei interpersonale” (K. Lewin, 1962, revazut de colaboratori).
Astfel s-au propus 6 origini ale puterii, resurse care pot fi utilizate de un “agent” pentru a schimba convingeri, atitudini si comportamente ale unei “tinte”: recompensa, coercitie, (constrangere), legitimitate, expertiza, referinte si informatii.
Cateva asumptii ale echipei de cercetare care a elaborat modelul sunt acelea ca: un comportament schimbat rezultat din “informatii” ar fi mentinut fara dependenta continua de “agent”; de asemenea, pentru recompensa si constrangere, mentinerea schimbarii este dependenta de supravegherea agentului, iar schimbarea care survine prin legitimitate, expertize sau referinte sunt initial dependente de “agent”, insa nu necesita supraveghere.
Legitimitatea poate fi: a) de pozitie b) de reciprocitate c) de responsabilitate d) de echitate(sau compensatorie)
Legitimitatea se bazeaza pe structuralitatea relatiei dintre agentul care influenteaza si tinta: a) - Cialdini (1985) o defineste ca si presiune a autoritatii si este perfect demonstrata de experimentele lui Milgram. b) - obligatia de a returna un favor, chiar si nesolicitat (exp. lui Goranson&Berkowitz, 1966) c) - se bazeaza pe sentimentul de vina pe care il simte cineva in momentul in care greseste fata de o alta persoana, simte ca trebuie sa fie echitate si sa compenseze raul produs (Walster&Berscheid,1978) d) - obligatia de a-i ajuta pe cai care par neajutorati (Berkowitz & Daniels, 1963)
Am insistat mai mult pe aceasta forma de putere, si anume, legitimitatea, pentru ca este una din premisele esentiale ale acceptarii religiei.
Cateodata “agentul” poate manipula prin invocarea unui al treilea, de exemplu o mama ar putea sa-si corecteze copilul prin mentiunea ca : “Tatal tau o sa fie foarte suparat daca o sa faci asta”, sau apelul la puterea pe care o exercita o autoritate absenta.
Daca un agent doreste sa influenteze comportamentul, atitudinile si convingerile tintei, atunci el trebuie sa aleaga una dintre sursele de putere, sau o combinatie de resurse care ar avea in vedere particularitatile tintei si ale comportamentului de schimbat si motivatiile agentului.
O demonstratie naiva a dezvoltarii puterii religioase vom prezenta in cele ce va urma. Sa presupunem ca ne aflam in “starea naturala” despre care vorbea Hobbes, stare in care oamenii nu erau constransi sa-si infraneze impulsurile. Asadar - unui pastor i se fura o oaie; acesta este foarte determinat sa-l ucida pe cel care a savarsit nelegiuirea; totusi inteleptul satului incearca sa-i explica (puterea informatiei) ca aceasta va duce la suferinta tuturor, insa pastorul nu este convins de sceasta, atunci inteleptul face apel la puterea expertului si ii spune sa aiba incredere in spusele sale pe motiv ca este unul dintre cei mai intelepti oameni din sat, isi manifesta si legitimitatea prin faptul ca ii aminteste pastorului ca , fiind in conducerea satului, va avea grija ca sa fie pedepsit pentru faptele sale, dar totusi pastorul gaseste o portita de scapare si se gandeste ca inteleptul nu trebuie sa afle de fapta sa si se poate ascunde de acesta. Astfel inteleptul creeaza conceptul de Dumnezeu (fiinta suprema): acesta din omnipotent: poate induce viata sau moartea, are putere deplina in a oferi recompense (raiul), si pedepse (iadul) si multe alte pedepse si recompense intermediare; este omniprezent: puterea lui este universala, infinita; de asemenea este omniscient, avand expertiza absoluta stie tot ce se intampla si va administra pedepsele si recompensele ca atare. Aceasta entitate este un agent formidabil, ca un “armament” capabil sa induca complianta.



Este foarte important ca aceste atribute ale agentului sa fie cunoscute, ceea ce se intampla in societatea in care traim dupa cum atesta studiile facute de Clyde Nunn (1964). Acesta a intervievat 376 de parinti si a aflat ca doua treimi dintre ei spun copiilor ca daca fac ceva rau o sa fie pedepsiti de D-zeu. Studii recente facute de Haruki Lakai (1998) confirma rezultatele obtinute de Nunn, 44% dintre studentii chestionati au raspuns ca parintii lor folosesc sau au folosit apelul la zeitati pentru a le induce anumite comportamente.
Probabil ca a fost greu la inceput sa se impuna un asemenea concept, cum este cel de D-zeu; pentru aceasta inteleptul si viitorii lui “colaboratori” au dezvoltat o serie de povestiri care sa sustina existenta acestei entitati (pentru a-i spori credibilitatea), si care apoi au devenit mesaje de la D-zeu insusi. Am putea sa mergem mai departe si sa vedem Biblia ca si un mecanism convingator prin care se “demonstreaza” existenta lui Dumnezeu si se fixeaza bazele puterii lui, mecanism ce duce cu siguranta la controlul social.

Strategii de impunere a puterii sociale in cartile sfinte

In cartile sfinte, pentru a ajuta oamenii sa inteleaga o fiinta absoluta cum este D-zeu, inteleptii l-au prezentat in termeni familiari oamenilor - ca si dovada in acest sens, aceasta fiinta trebuie sa fie de gen masculin, din moment ce in timpurile acelea toti regii (cu putine exceptii) erau de gen masculin, astfel D-zeu era regele regilor, atotputernic, cateodata bun, cateodata razbunator, dar de fiecare data asteptand obedienta.

Pacatul si puterea legitima

Sectiunea despre Adam si Eva nu demonstreaza numai omniscienta si puterea de constrangere a lui D-zeu, dar si puterea prin echitate, bazata pe o norma compensatorie, acest tip de putere provine din obligatiile tintei de ase supune agentului pentru a se recompensa pentru comportamentul neavenit la adresa agentului (deceptia provocata lui D-zeu prin neascultare), in acest tip de influenta un rol important il joaca sentimentul de vina. Sf. Augustin sustine ca pacatul originar se transmite prin act sexual si prin urmare toti suntem expusi acestuia si implicit sentimentului de vina, de asemenea Sf. Paul sustine ca Iisus a murit pe cruce pentru a ne izbavi de pacat, accentuand astfel sentimentul de vina a celor pacatosi, intervenind aici si sentimentul legitimitatii prin reciprocitate.
O alta dimensiune a legitimitatii prin reciprocitate este aceea a recunostintei, care se manifesta preponderent in religia iudaica pentru ca D-zeu si-a ales poporul evreu, i-a scapat din sclavie si i-a calauzit spre tara lor, pentru aceasta ei fiind etern recunoscatori. De asemenea D-zeu recompenseaza pe cei care Il asculta si il venereaza, un exemplu in acest sens este istoria lui Avraam (des folosita in slujbele evreiesti ca si exemplu de credinta suprema ce trebuie urmat de fiecare dintre noi) care primeste ordin de la D-zeu de a-si sacrifica fiul pe care il iubeste atat de mult, el asculta de D-zeu, dar chiar inainte de sacrificiu este oprit de un inger; credinta lui este considerata ca fiind absoluta.

Rejectarea ratiunii si a puterii informatiei

Religia pune accentul pe legitimitatea si puterea conferita de expertiza Divinitatii in opozitie cu puterea conferita informatiei, pentru ca acceptarea Bibliei este absolut necesara unui bun crestin. Ritualuri precum intredictia de a ingera carne de porc au fost inventate avand ca si fundament ideologic religia. Totusi o cauza posibila si plauzibila a acestei interdictii este trichineloza, care , din cauza climatului din acea zona s-ar fi putut manifesta frecvent avand efecte letale in populatie; astfel motivul pentru care nu mananca nici astazi carne de porc este acela ca in Torah se specifica, fara putinta de a fi pus in discutie, ca asemenea carne este interzisa, este un pacat de a fi ingerata, iar moartea survenita din mancarea carnii de porc este atribuita pedepsei pe care o primeste o persoana de la D-zeu pentru “necuratenia” de care a dat dovada.
Se vorbeste ca un crestin adevarat trebuie sa aiba “frica de D-zeu”, implementandu-si astfel puterea prin constrangere. O alta dimensiune a acestui tip de putere este insasi constructia catedralelor si bisericilor care dau un sentiment de insignifianta si relativa lipsa de putere pe langa maretia fiintei supreme.
Pedepsele aplicate celor care contrazic perceptele fundamentale ale Bibliei sunt menite sa dea un exemplu celor predispusi in a se abate din drumul fixat de Biblie. Aceste pedepse nu sunt aplicate de D-zeu insusi, ci de reprezentantii lui pe pamant, de-a lungul timpului puterea prin constrangere a fost aplicata de Inchizitie sau chiar de comunitati religioase mai restranse, ca si exemple Galileo Galilei si Baruch Spinoza care, desi adeptii ai lui D-zeu au fost izolati de catre comunitatile lor; asemenea exemple de “devianti” religiosi sunt multe, chiar si dintre cei care au contribuit la progresul umanitatii si al stiintei.

Strategii de putere sociala si diferente in gandirea morala

Oamenii tind sa varieze in ceea ce priveste influenta din partea uneia sau alteia dintre sursele de putere: ne putem astepta ca o persoana care are o incredere in su\ine scazuta este mai putin probabil sa raspunda puterii prin informatie si mai probabil sa raspunda la puterea exercitata prin expertiza, de asemenea o personalitate antisociala este predispusa sa se conformeze puterii prin constrangere sau recompensa si sa respinga influenta prin informatii, prin referinte sau prin legitimitate.



In 1964, L.Kohlberg a dezvoltat un model al devenirii morale in sase etape, urmarind complexitatea gandirii morale, in ce fel judeca un comportament fiind bun sau rau. De-a lungul ontogeniei el a descoperit ca putini sunt cei care ajung la nivelul al-6-lea de ratiune morala.
In continuare o sa detaliem stadiile dezvoltarii morale si rolul si locul influentei prin puterea exercitata la nivelul fiecarui stadiu, astfel:
I. stadiul preconventional: accentuarea pe controlul extern
1) substadiul 1: - orientarea prin pedeapsa si obedienta:
? ceea ce este bine sau rau este determinat de pedeapsa administrata comportamentului sau de dezacordul unui agent legitim si puternic (aici se incadreaza puterea prin coercitie si puterea prin legitimitate)
2) substadiul 2: - orientarea relativist instrumentala:
? binele si raul este determinat in functie de recompensa pe care o primeste in functie de un comportament (forme externe ale puterii prin recompensa)
II. stadiul conventional: accentul cade pe a-i multumi pe cei din jur.
1) substadiul 3 : - orientarea spre concordanta interpersonala
? este dependent de acordul sau dezacordul agentului, dar si a altor persoane importante; grija de a castiga si mentine dragostea si afectiunea celor din jur (puterea recompensei si a constrangerii sunt predominante)
2) substratul 4: - orientarea spre dreptate si mentinerea sistemului social:
? este preocupat de dreptate in ceea ce priveste propriile interese si interesele celor din jur. (legitimitatea prin echitate, putere prin recompensa si coercitie personala)
III. Postconventional : - acceptare a principiilor si standardelor universale
1) substadiul 5: - orientarea spre controlul social;
? acceptarea obligatiei de a cadea de acord cu hotararile celorlalti (legitimitate prin reciprocitate)
2) substadiul 6: - orientare spre principiile etice universale: acceptarea valorilor sociale si internalizarea standardelor (predominanta este puterea prin informatie si legitimitatea prin responsabilitate)


Concluzii si directii de cercetare

In aceasta lucrare ne-am axat pe corelatele neurofiziologice ale religiei (in mod generic, fara a intra in detalii si in particular) pe de o parte, iar pe de alta parte am prezentat un Model al Puterii / Interactiunii influentei interpersonale si modul in care religia poate fi vazuta prin prisma acestui model.
Studiile din domeniul neurofiziologiei experientelor spirituale sunt controversate tocmai din cauza faptului ca religia a devenit de-a lungul timpului controversata, cauzalitatea este ambigua (sustin unii cercetatori): extazul mistic determina activarile in creier, sau invers, activarile determina experienta religioasa; totusi intrebarea esentiala este daca dincolo de neuroni exista intr-adevar Dumnezeu?
Modelul prezentat se axeaza mai mult pe religiile indo-crestine. Desi religia are multe functii, una dintre cele mai importante este cea a cotrolului social. Dumnezeu serveste la progresul umanitatii prin prescrierea unor comportamente si convingeri induse individului in asa fel incat el sa-si tempereze impulsurile si sa-si determine un comportament altruist si empatic. De asemenea, pe parcursul lucrarii urmarim relatia dintre sursele de putere manifestate de agent (care poate fi D-zeu) si stadiile dezvoltarii morale a unui individ.
Studiul religiilor facut pe doua dimensiuni - cea neurobiologica si cea mecanismelor sociale implicate - se dovedeste insuficient pentru o intelegere profunda a fenomenului, de aceea ne propunem o analiza mai complexa a acestuia. Campul cercetarilor noastre ulterioare este deschis antropologiei (Taylor & Frazer), psihoanalizei (Freud), istoriei (Mircea Eliade), sociologiei (Durkheim), filosofiei (Pritchard) si in final o integrare a informatiilor valide in psihologia cognitiva, scopul final al acestui proiect fiind acela de a analiza mecanismele cognitive care stau in spatele acceptarii religiei ca tehnica terapeutica.

Bibliografie:

J. B. Ashcroft & C. R. Albright - “God on the brain: A neurobiology of Faith”
Heffern, Rich - “Exploring the biology of religoius experience”
Newberg & d’Aquili - “Why god won’t go away. Brain science &biology of belife”
Lewin, Kurt - “Influence, power, religion and the mecanism of social control”
Taylor, E.B. - “Anthropology: an introduction to the study of man and civilization”
Malony, H.N. & Spilka, Bernard - “Religion in Psychodinamic perspective”







Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)




Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910



 
Copyright 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta