v1j14jj

1.DEFINIREA PSIHANALIZEI

- PSIHANALIZA CONTROLATA

- PSIHANALIZA SALBATICA

2.TRIUMVIRATUL PSIHANALITIC

A.SIGMUND FREUD

B.CARL GUSTAV JUNG

C.ALFRED ADLER

3.CONCLUZII

1.DEFINIREA PSIHANALIZEI

Psihanaliza este o disciplina creata de Freud in care se pot distinge 3 niveluri: a. o metoda de investigatie consta in esenta in punerea in evidenta a semnificatiei inconstiente a cuvintelor, actiunilor, productiilor imaginare ( vise, fantasme, deliruri ) ale unui subiect; b. o metoda phihoterapeutica bazata pe acest mod de investigare si avand ca specific interpretarea controlata a rezistentei, transferului, dorintei; c. un ansamblu de teorii psihologice in care sunt sistematizate rezultatele obtinute prin metoda psihanalitica de investigare si tratament.
Freud a dat mai multe definitii psihanalizei.Una dintre cele mai explicite se afla la inceputul articolului din Enciclopedia aparuta in 1922: ”Psihanaliza este denumirea:
1. unui procedeu de investigare a proceselor mentale aproape inaccesibile prin alte metode;
2. unei metode bazate pe acest tip de investigare pentru tratamentul tulburarilor nevrotice
3. unei serii de conceptii psihologice dobandite prin acest mijloc si care se dezvolta impreuna pentru a forma progresiv o noua disciplina stiintifica”.
Psihanaliza este o forma a psihoterapiei. In sens larg orice metoda de tratament a tulburarilor psihice sau corporale care utilizeaza mijloace psihologice si mai precis, relatia terapeutului cu bolnavul: hipnoza, sugestia, reeducarea psihologica, persuasiunea; in acest sens psihanaliza este o forma de psihoterapie.
Psihanaliza controlata este psihanaliza condusa de ananalist in curs de formare, el raportand periodic unui analist experimentat care-l ghideaza in intelegerea si directionarea curei si-l ajuta sa-si constientizeze contratransferul. Psihanaliza controlata a aparut in jurul anului 1920 . Psihanaliza salbatica, intr-un sens mai larg, esteun tip de interventie a “analistilor” amatori sau neexperimentati, care se bazeaza pe notiuni psihanalitice adesea prost intelese, pentru a inerpreta simptome, vise, cuvinte, actiuni, etc. Freud a calificat psihanaliza salbatica ca o forma de ignoranta, o atitudine care crede ca gaseste in stiinta sa justificarea puterii sale. Freud il citeaza pe Hamlet: “Crezi oare ca e mai usor sa canti din mine decat din flaut?”

2.TRIUMVIRATUL PSIHANALITIC

1.SIGMUND FREUD

El este considerat parintele psihanalizei.Pregatirea de medic desfasurata le Viena si interesul pentru nemologie l-au condus pe Freud spre specializarea in tratamentul tulburarilor nervoase. El a remarcat ca multe simptome nevrotice manifestate de pacientii sai se accentuau mai ales in legatura cu experientele traumatice recente si mai putin cu complicatiile fizice.
Freud a dezvoltat treptat tratamentul psihanalitic al tulburarilor emotionale si de personalitate, devenit astazi foarte bine cunoscut de toti specialisti.
Tehnica principala utilizata de el a fost asociatia libera, in care pacientii erau incurajati sa se relaxeze si sa-si exprime liber gandurile. Scopul asociatiei libere era penetrarea inconstientului, pentru a releva ganduri, sentimente si motivatii de care pacientul nu fusese comstient pana in acel moment. Freud a inceput sa-si elaboreze teoria asupra mintii si personalitatii umane inca de la inceputurile activitatii sale in clinica si a continuat sa o dezvolte de-a lungul intregii sale vieti.
Conceptele centrale ale teoriei lui Freud sunt:
1.Existenta inconstientului, care are ca material amintiri reprimate, care motiveaza si influenteaza comportamentul si gandurile constiente. Punctul de vedere al lui Freud asupra inconstientului este, in general, negativ, in sensul ca explica reprimarea unor continuturi ca urmare a fricii sau durerii pe care acestea le provoaca; astfel ascunderea in inconstient a amintirilor nedorite ne poate face existenta constienta mai putin dureroasa. Pentru cei mai multi oameni acesta reprezinta un proces normal de aparare, dar pe unii ii poate conduce la tulburari psihice.
2.Existenta instinctelor, care motiveaza si regleaza comportamentul uman, inca din copilarie. De exemlu: Eros ( instinct general al vietii care implica instinctele de conservare a vietii si impulsurile sexuale ) si Thanatos ( instinctul mortii, care implica impulsurile agresive si distructive ).
Sursa acestor instincte este energia psihica si cel mai important dintre ele, libido-ul, are o natura sexuala. Freud considera libido-ul ca o forta care determina oamenii sa puna in practica comportamente de reproducere a speciei.
Freud considera ca personalitatea cuprinde trei parti majore:
-sinele
-eul
-supraeul
Sinele are o determinare biologica si este partea cea mai primitiva a personalitatii. El reprezinta impulsurile instinctuale: sexual, agresiv si cele legate de nevoile primare. Sinele opereaza dupa principiul placerii ( si este in intregime egoist ), comform caruia este cautata placerea si este evitata durerea. La nou-nascut toate procesele mintale sunt legate de sfera sinelui.
Eul este considerat sfera “executiva” a personalitatii, avand un rol de “manager” in sensul ca incearca sa echilibreze realitatea mediului cu impulsurile irationale ale eului. Eul se formeaza pe masura ce copilul se dezvolta si cauta sa se adapteze la cerintele mediului. Eul opereaza dupa principiul realitatii conform caruia satisfacerea nevoilor este amanata pana la momentul si locul potrivit.
Supraeul- intre 4 si 6 ani se dezvolta aceasta a treia parte a personalitatii. Reprezinta un cadru intern, propriu individului, care stabileste ceea ce este “bine” ti ceea ce este “rau” in urma sanctiunilor morale si restrictiilor de cultura din care face parte.
Teoria psihanalitica sustine ca indivizii cu un supraeu puternic au tendinte accentuate de culpabilizare, in situatiile care implica o dilema morala; indivizii cu un supraeu mai slab incalca mai usor regulile.
Freud considera ca aceste trei parti ale personalitatii ( eul, supraeul si sinele ) sunt intr-un permanent conflict:
-sinele incearca sa obtina gratificarea impulsurilor
-supraeul stabileste standarde morale, uneori foarte inalte si greu de atins
-eul este obligat sa mentina echilibrul intre aceste doua forte opuse si cerintele exterioare ale realitatii sociale.
Conflictele nerezolvate determina aparitia anxietatii, care se manifesta in:
-vise
-simptome nevrotice
Eul elaboreaza o serie de mecanisme de aparare, care ii permit sa se protejeze impotriva presiunilor exercitate de sine si supraeu. Mecanismele de aparare sunt strategii inconstiente, utilizate de individ pentru a se proteja de dureri, anxietate sau vina. Aceste sentimente pot aparea in urmatoarele situatii:
1.in cazul unui conflict moral ( ex: tentatia de a comite o crima )
2.in cazul unui conlict de impulsuri ( ex: dorinta de a face rau unui adversar )
3.in cazul unei amenintari exterioare
Mecanismele de aparare sunt, probabil, cel mai acceptat aspect al teoriei lui Freud, deoarece sunt descrise in termeni relativ precisi si beneficiaza de credibilitate intuitiva, bazata pe experienta personala a multor oameni.
Cateva dintre meacanismele de aparare prezentate de Freud sunt: refularea, negarea, regresia, substituirea, proiectia.
Freud a identificat trei “niveluri” ale psihicului:
-constientul
-preconstientul
-inconstientul
Termenul “nivel” are aici acceptiunea de masura in care propriile ganduri pot fi disponibile, si nu de regiune distincta a psihicului.
Constientul- contine gandurile si sentimentele de care un individ isi da seama la un moment dat. Constientul se manifesta in ego ( eu ) si este organizat in termeni de logica si ratiune. Functia principala este de a raspunde la realiatea externa, de a evita pericolul si de a mentine un comportament acceptabil. Anxietatea se poate manifesta atunci cand constientul este dominat de impulsuri care cauta satisfacerea dorintelor inconstiente.
Preconsientul contine gandurile care nu sunt constiente la un moment dat, dar pot deveni oricand disponibile pentru sfera constienta. Preconstientul actioneaza ca un fel de filtru, care cenzureaza dorintele inacceptabile si le permite sa p