v1j14jj
1.DEFINIREA PSIHANALIZEI
- PSIHANALIZA CONTROLATA
- PSIHANALIZA SALBATICA
2.TRIUMVIRATUL PSIHANALITIC
A.SIGMUND FREUD
B.CARL GUSTAV JUNG
C.ALFRED ADLER
3.CONCLUZII
1.DEFINIREA PSIHANALIZEI
Psihanaliza este o disciplina creata de Freud in care se pot distinge
3 niveluri: a. o metoda de investigatie consta in esenta in punerea in
evidenta a semnificatiei inconstiente a cuvintelor, actiunilor, productiilor
imaginare ( vise, fantasme, deliruri ) ale unui subiect; b. o metoda phihoterapeutica bazata pe acest mod de investigare si avand
ca specific interpretarea controlata a rezistentei, transferului, dorintei; c. un ansamblu de teorii psihologice in care sunt sistematizate rezultatele
obtinute prin metoda psihanalitica de investigare si tratament.
Freud a dat mai multe definitii psihanalizei.Una dintre cele mai explicite se
afla la inceputul articolului din Enciclopedia aparuta in 1922:
”Psihanaliza este denumirea:
1. unui procedeu de investigare a proceselor mentale aproape inaccesibile prin
alte metode;
2. unei metode bazate pe acest tip de investigare pentru tratamentul tulburarilor
nevrotice
3. unei serii de conceptii psihologice dobandite prin acest mijloc si
care se dezvolta impreuna pentru a forma progresiv o noua disciplina stiintifica”.
Psihanaliza este o forma a psihoterapiei. In sens larg orice metoda de
tratament a tulburarilor psihice sau corporale care utilizeaza mijloace psihologice
si mai precis, relatia terapeutului cu bolnavul: hipnoza, sugestia, reeducarea
psihologica, persuasiunea; in acest sens psihanaliza este o forma de psihoterapie.
Psihanaliza controlata este psihanaliza condusa de ananalist in curs de
formare, el raportand periodic unui analist experimentat care-l ghideaza
in intelegerea si directionarea curei si-l ajuta sa-si constientizeze
contratransferul. Psihanaliza controlata a aparut in jurul anului 1920
. Psihanaliza salbatica, intr-un sens mai larg, esteun tip de interventie
a “analistilor” amatori sau neexperimentati, care se bazeaza pe
notiuni psihanalitice adesea prost intelese, pentru a inerpreta simptome,
vise, cuvinte, actiuni, etc. Freud a calificat psihanaliza salbatica ca o forma
de ignoranta, o atitudine care crede ca gaseste in stiinta sa justificarea
puterii sale. Freud il citeaza pe Hamlet: “Crezi oare ca e mai usor
sa canti din mine decat din flaut?”
2.TRIUMVIRATUL PSIHANALITIC
1.SIGMUND FREUD
El este considerat parintele psihanalizei.Pregatirea de medic desfasurata le
Viena si interesul pentru nemologie l-au condus pe Freud spre specializarea
in tratamentul tulburarilor nervoase. El a remarcat ca multe simptome
nevrotice manifestate de pacientii sai se accentuau mai ales in legatura
cu experientele traumatice recente si mai putin cu complicatiile fizice.
Freud a dezvoltat treptat tratamentul psihanalitic al tulburarilor emotionale
si de personalitate, devenit astazi foarte bine cunoscut de toti specialisti.
Tehnica principala utilizata de el a fost asociatia libera, in care pacientii
erau incurajati sa se relaxeze si sa-si exprime liber gandurile.
Scopul asociatiei libere era penetrarea inconstientului, pentru a releva ganduri,
sentimente si motivatii de care pacientul nu fusese comstient pana in
acel moment. Freud a inceput sa-si elaboreze teoria asupra mintii si personalitatii
umane inca de la inceputurile activitatii sale in clinica
si a continuat sa o dezvolte de-a lungul intregii sale vieti.
Conceptele centrale ale teoriei lui Freud sunt:
1.Existenta inconstientului, care are ca material amintiri reprimate, care motiveaza
si influenteaza comportamentul si gandurile constiente. Punctul de vedere
al lui Freud asupra inconstientului este, in general, negativ, in
sensul ca explica reprimarea unor continuturi ca urmare a fricii sau durerii
pe care acestea le provoaca; astfel ascunderea in inconstient a amintirilor
nedorite ne poate face existenta constienta mai putin dureroasa. Pentru cei
mai multi oameni acesta reprezinta un proces normal de aparare, dar pe unii
ii poate conduce la tulburari psihice.
2.Existenta instinctelor, care motiveaza si regleaza comportamentul uman, inca
din copilarie. De exemlu: Eros ( instinct general al vietii care implica instinctele
de conservare a vietii si impulsurile sexuale ) si Thanatos ( instinctul mortii,
care implica impulsurile agresive si distructive ).
Sursa acestor instincte este energia psihica si cel mai important dintre ele,
libido-ul, are o natura sexuala. Freud considera libido-ul ca o forta care determina
oamenii sa puna in practica comportamente de reproducere a speciei.
Freud considera ca personalitatea cuprinde trei parti majore:
-sinele
-eul
-supraeul
Sinele are o determinare biologica si este partea cea mai primitiva a personalitatii.
El reprezinta impulsurile instinctuale: sexual, agresiv si cele legate de nevoile
primare. Sinele opereaza dupa principiul placerii ( si este in intregime
egoist ), comform caruia este cautata placerea si este evitata durerea. La nou-nascut
toate procesele mintale sunt legate de sfera sinelui.
Eul este considerat sfera “executiva” a personalitatii, avand
un rol de “manager” in sensul ca incearca sa echilibreze
realitatea mediului cu impulsurile irationale ale eului. Eul se formeaza pe
masura ce copilul se dezvolta si cauta sa se adapteze la cerintele mediului.
Eul opereaza dupa principiul realitatii conform caruia satisfacerea nevoilor
este amanata pana la momentul si locul potrivit.
Supraeul- intre 4 si 6 ani se dezvolta aceasta a treia parte a personalitatii.
Reprezinta un cadru intern, propriu individului, care stabileste ceea ce este
“bine” ti ceea ce este “rau” in urma sanctiunilor
morale si restrictiilor de cultura din care face parte.
Teoria psihanalitica sustine ca indivizii cu un supraeu puternic au tendinte
accentuate de culpabilizare, in situatiile care implica o dilema morala;
indivizii cu un supraeu mai slab incalca mai usor regulile.
Freud considera ca aceste trei parti ale personalitatii ( eul, supraeul si sinele
) sunt intr-un permanent conflict:
-sinele incearca sa obtina gratificarea impulsurilor
-supraeul stabileste standarde morale, uneori foarte inalte si greu de
atins
-eul este obligat sa mentina echilibrul intre aceste doua forte opuse
si cerintele exterioare ale realitatii sociale.
Conflictele nerezolvate determina aparitia anxietatii, care se manifesta in:
-vise
-simptome nevrotice
Eul elaboreaza o serie de mecanisme de aparare, care ii permit sa se protejeze
impotriva presiunilor exercitate de sine si supraeu. Mecanismele de aparare
sunt strategii inconstiente, utilizate de individ pentru a se proteja de dureri,
anxietate sau vina. Aceste sentimente pot aparea in urmatoarele situatii:
1.in cazul unui conflict moral ( ex: tentatia de a comite o crima )
2.in cazul unui conlict de impulsuri ( ex: dorinta de a face rau unui
adversar )
3.in cazul unei amenintari exterioare
Mecanismele de aparare sunt, probabil, cel mai acceptat aspect al teoriei lui
Freud, deoarece sunt descrise in termeni relativ precisi si beneficiaza
de credibilitate intuitiva, bazata pe experienta personala a multor oameni.
Cateva dintre meacanismele de aparare prezentate de Freud sunt: refularea,
negarea, regresia, substituirea, proiectia.
Freud a identificat trei “niveluri” ale psihicului:
-constientul
-preconstientul
-inconstientul
Termenul “nivel” are aici acceptiunea de masura in care propriile
ganduri pot fi disponibile, si nu de regiune distincta a psihicului.
Constientul- contine gandurile si sentimentele de care un individ isi
da seama la un moment dat. Constientul se manifesta in ego ( eu ) si este
organizat in termeni de logica si ratiune. Functia principala este de
a raspunde la realiatea externa, de a evita pericolul si de a mentine un comportament
acceptabil. Anxietatea se poate manifesta atunci cand constientul este
dominat de impulsuri care cauta satisfacerea dorintelor inconstiente.
Preconsientul contine gandurile care nu sunt constiente la un moment dat,
dar pot deveni oricand disponibile pentru sfera constienta. Preconstientul
actioneaza ca un fel de filtru, care cenzureaza dorintele inacceptabile si le
permite sa p
