Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Jocuri - comunicare
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
Jocurile propuse in continuare sunt o serie de activitati ce fac parte din “alfabetul” comunicarii in grup. De ce in grup: am gasit utila aceasta abordare pentru ca abilitatile individuale de comunicare se pot exprima, provoca si exersa cel mai bine intr-un colectiv - ceea ce solicita mai ales stereotipurile si prejudecatile participantului. c2x5xz
Grupul este definit ca o alaturare a mai mult de doi indivizi (aici pana la circa 25 - 30 membri), care in decursul unui timp dat interactiveaza, se deosebesc de mediul lor inconjurator prin obiceiuri si sunt constienti de apartenenta lor la grup - ca sunt membri ai grupului.
In lume, comunicarea se petrece la mai multe nivele: intrapersonala (meditatii, sub forma gandirii, a dialogului interior, etc.) cu o alta persoana (cand se poate ca si in pura emisie de informatii mesajul sa nu ajunga la partener ori receptorul sa nu reuseasca sa il decodifice)
in grup (cazul nostru) cu masele (cand receptorul este dispersat si anonim iar mesajul are continut public - fara ingradire de acces)
in societatea informationala (de exemplu: Internetul)
Revenind la jocuri in grup - ca practica eficienta pentru comunicare (indiferent de tip):
Facilitatorii - dar si ceilalti implicati - au menirea de a observa procesul comunicarii interpersonale, verbal si non-verbal. Este foarte importanta dezbaterea la incheierea activitatii - si nu jocul in sine.
La inceput, facilitatorul ofera celorlalti instructiunile de urmat; nu este nevoie de a explica toate elementele jocului - ci doar acelea pe care le considera necesare pentru atingerea scopului vizat.


La sfarsit, discutiile vor analiza cat mai multe din aspectele cu care s-au confruntat participantii pe parcursul exercitiilor (multe din ele par asa-zis “copilaresti” - dar practica a aratat ca ele se adreseaza tuturor varstelor; in fond, orice adult ascunde in sine un copil!).
Gasim jocurile ca utile instrumente de lucru in diverse contexte. In doua lucrari pe care le-am adaptat si publicat anul trecut - Pachetul Educational (manual de educatie interculturala) si Domino (manual de educatie prin grup-pereche), mai pot fi gasite si multe alte asemenea; cele peste o suta de activitati propuse prin jocurile din aceasta parte - de comunicare - a prezentei lucrari, sunt pentru prima oara tiparite in Romania (iar unele chiar in Europa ori lume), toate fiind experimentate de catre noi cu succes, mai multi ani, indeosebi in mediu international, in mai mult de 25 tari. Prezentarea lor nu este pe categorii; considerand latura practica a unei intruniri, sunt intercalate si unele aspecte ca: realizarea unui raport, lucrul cu participantii, dinamica echipei, urmari, s.a.




Introducere
A - Z
Aceeasi casa
Albatrosul
Alfa intalneste Beta
Animalele
Animarea
Artificiile
Asteptarile
Auto-evaluarea conducerii
Balansul
Betele
Catusele
Cainele si pisica
Confruntare pe dileme
Constructia podului
Cortina
Culoarea preferata
Cum reactionezi
Cutremurul
Descoperirea
Descrierea
Desenul chinezesc
Desenul perechii
Echipa
Energizarile
Eticheta
Expozitia
Flamingo si pinguinii
Gradina zoologica
Handicapurile
Hoarda
Identitatea

Iepurasul roz
Insula
Intoleranta
Inventarul perceptiei proprii
Inversarea
Impachetatul
Impartirea
Impletirea mainilor
Increzatorul
Incrucisarea
Intelegerea
Invatarea
Jocul impresiilor
Limbajul corpului
Lucrul
Magnetul
Mima
Minoritarul catre majoritar
Mitraliera
Numai un minut
Oglinzile
Palmele
Parasuta
Parlament contra Mafia
Patria
Portretele
Puzzle
Raportul
Ratele si vanatorii
Rostogolirea
Sarutul agresiv
Schimbarile
Scrisoarea secreta
Simturile
Sondajul
Stereotipuri
Stiluri de conducere
Surpriza
Sapca
Sirul
Timpul
Trenul
Trucuri
Turul mesei

Tarcul
Tantarii
Ucigasul
Ultimul sarut
Urmari
Vanatorul
Vrajitorii, piticii si uriasii
Z nu incheie alfabetul
Evaluare
Introducere

De multe ori este dificila cunoasterea unor oameni care se vad pentru prima oara (de exemplu intr- un seminar, simpozion ori o sesiune, colocviu, conferinta, tabara, organizatie, petrecere, etc.). Intr-un grup mai larg - simpla rostire a numelor nu face totdeauna usoara retinerea acestora de catre toata lumea, chiar daca se fac eforturi, manifestandu-se atentie marita, purtand ecusoane ori schimband carti de vizita. Sunt multe cai de introducere / cunoastere treptata a membrilor unui grup pentru care majoritatea este noua. Iata unele moduri:

Chestionarul
Toti primesc o foaie de hartie pe care isi scriu numele, varsta, eventual adresa (inclusiv telefonul), profesia, hobby-uri sau altele care sunt gasite esentiale de participanti sau facilitator - pentru scopul intrunirii. Aceste hartii pot fi puse impreuna de catre organizator astfel incat datele sa fie disponibile tuturor pentru acces
(afisate ori multiplicate); ca ilustrare pot fi fotografii (la minut - depinde de dotare), caricaturi sau desene cu simboluri evidente acelei persoane.

Tandemul
Tandemul inseamna prezentarea in perechi: participantii se “intervieveaza” reciproc (cuplurile pot fi mixte) - asupra acelor chestiuni pe care celalalt doreste ori este dispus sa le aduca la cunostinta grupului (nume, varsta, zodiac, profesie, loc de munca, aspiratii, familie, ocupatii in timp liber, etc.). Fiecare este atent la partener - eventual isi noteaza - astfel incat, dupa ce au fost culese elementele principale, sa poata sa le prezinte restului participantilor; aceasta se face printr-un tur al tuturor prezentilor - in care fiecare prezinta public pe cineva si la randul sau e prezentat de catre acesta.
Individual
Nu totdeauna este grozav sa vorbesti despre propria persoana, mai ales in fata unor necunoscuti; cateodata nu sti ce se asteapta sa auda de la tine. Insiruirea printr-un tur al celor prezenti, zicandu-se doar numele, nu va insemna ca toata lumea va retine numele tuturor. Ca sa spui mai mult decat numele, bine primit este si un gest semnificativ / caracteristic tie - care poate descrie mai bine personalitatea ta. Daca odata cu gestul pe care il faci (mana pe inima, saritura in sus, o plecaciune, ridicarea bratelor, semnul victoriei, etc.) ii inviti pe toti sa-ti repete (in cor) numele si gestul, rezultatul va fi altul. Pentru aceasta, dispunerea in cerc - sau alt mod prin care fiecare sa se vada cu fiecare - e de salutat / chiar obligatoriu (deoarece dintr-un prezidiu cu un public aliniat in amfiteatru este ca o obedienta).

Blazonul
Participantii isi scriu doar prenumele - fiecare in partea superioara a unei foi - si apoi impart restul hartiei printr-o cruce in 4 parti egale. Fiecare din cele 4 sectoare reprezinta cate un domeniu principal de viata; utilizand simboluri stiute individual, ilustreaza prin creionare 4 domenii (corespunzator cate unul fiecarei parti a crucii): anturajul, preocuparile, lucrul, visele. Cand termina, fara a discuta intre ei, participantii se viziteaza reciproc, privindu-si realizarile. Apoi, pe doua siruri, fata in fata, participantii isi impartasesc cu perechea cele desenate: fiecare incearca sa “ghiceasca” ce a vrut sa prezinte celalalt (nimeni nu are voie sa scrie mai mult decat prenumele pe foaie - ci totul este infatisat prin desen).
O forma mai nuantata poate fi prin adaugarea unui slogan scris in partea inferioara a foii - ce este caracteristic persoanei ce infatiseaza prin desen domeniile propuse (acestea 4 pot fi alese si in functie de tema intrunirii si profilul grupului, participantii putand fi invitati sa-si ilustreze altele, ca de exemplu: familia, apartenenta la comunitate, intelegerea cu ceilalti, modul cum vad societatea). Etc.

Linia
Aranjarea in linie a participantilor (eventual alfabetic) si repetarea numelor celorlalti in aceasta ordine reprezinta un efort de memorie - cu atat mai serios cu cat numarul lor este mai mare. Inceputul este ca prima persoana isi spune numele; urmatoarea repeta - cu voce tare - numele anterior si zice propriul nume; urmatoarea persoana din linie repeta cele doua nume anterioare si apoi il adauga pe al sau; s.a.m.d. Ultima persoana va avea cel mai mult de spus! Apoi exercitiul se poate inversa -; “luind-o” in sens opus.

Mingea
Utilizand o minge oarecare (de tenis, volei, etc.), cand grupul este asezat in cerc, prin pase se poate exersa memorarea numelor zicand: “eu (numele) trimit mingea asta lui (numele)” - si o pasezi acelei persoane; aceasta, imediat ce o prinde repeta cu voce tare aceeasi formula - inlocuind la nume cu cel propriu si la cel caruia o trimite pune numele altei persoane, paseaza mingea, s.a.m.d. Printr-un asemenea mod aflam indirect numele unor persoane pe care initial (la prezentari) poate nu le-am retinut; exercitiul se bazeaza pe faptul ca fiecare stie cel putin pe altcineva din grup (in cele din urma poate fi numele persoanei de la care iti soseste mingea, pasand-o inapoi!).

Plansa
Pe o coala / schita / harta a localitatii / zonei / regiunii, afisata unde se afla grupul, participantii isi scriu numele in dreptul localizarii domiciliului propriu (eventual lipi si o poza personala) - pentru a-si vizualiza raspandirea dar si identitatea. Aceasta poate face interesanta pentru ceilalti asocierea numelui cu originea. Apoi, pe rand - fiecare indica locul de unde este si poate adauga (spune) motivatia pentru care a venit la intrunire.
*
Aceste 7 moduri de introducere a participantilor la intrunirea unui grup pentru o activitate oarecare inseamna mai mult decat simpla furnizare de informatii formale; felul in care se comporta persoanele implicate, gesturile ce le fac, impulsivitatea sau timiditatea, etc. - toate pot spune celorlalti multe, pe langa comunicarea bruta (in prima instanta).

Aceeasi casa

De regula nu ne alegem vecinii. Cu ei convietuim in mai bune / ori nu relatii; pe unii putem spune ca- i cunoastem - pe altii nu. Activitatea propusa in continuare exploreaza cateva din atitudinile de alegere - accept sau refuz: intr-un grup, facilitatorul cere participantilor sa aleaga dintre posibilitatile urmatoare 3 variante pe care le agreaza si 3 variante care nu le plac. Apoi, in grupulete formate din cativa participanti, sa-si discute optiunile individuale si sa vada daca pot gasi motive pentru care ar putea conveni a avea aceleasi alegeri si sa prezinte acestea celorlalti (care lucreaza in paralel pe aceleasi chestiuni).
CU CINE TI-AR PLACEA SA LOCUIESTI IN ACEEASI CASA

cu o mama singura cu 3 copii mici al caror tata este negru si isi viziteaza fiii ocazional, aducandu-si atunci si cativa prieteni cu o familie de refugiati iugoslavi cu 5 copii intre 1 si 12 ani cu o familie cu o fata de 17 ani, din clasa XI; tatal ei e functionar bancar, mama e profesoara cu o batrana de 70 ani traind dintr-o pensie infima cu un grup de 4 somalezi, toti lucrand la un depozit cu un grup de 5 tineri traind un stil de viata alternativ (ideologia materialista a consumului maxim) cu 3 studenti palestinieni angajati politic cu o familie de tigani, din 5 persoane; tatal lucreaza ocazional si este somer aproape totdeauna; ei fac parte dintr-o familie mare (satra) cu obiceiuri puternice si le place sa tina festivitati cu un cuplu american fara copii; sotul e diplomat, sotia e casnica si au 3 caini cu doi artisti etnic maghiari, de aproximativ 40 ani, care traiesc o viata boema si neconventionala, avand multi prieteni artisti cu o fata studiind pianul - si il practica regulat dupa-amiezele cu o familie religioasa musulmana cu 5 copii cu o familie de arabi - sotul, sotia si 2 verisori; numai doi din ei par a avea o slujba cu un grup de 3 studenti care sunt pasionati de muzica hip-hop, rap si video
La incheiere, in plen, intreg grupul va face un schimb de pareri asupra acestui exercitiu.

Albatrosul

Albatrosul este pasarea care traieste cel mai mult si are cea mai mare anvergura a aripilor; in zborul sau, inconjoara globul -; mai ales in jurul Antarcticii. Pregatirea jocului consta in amenajarea specifica a salii si aranjarea corespunzatoare a facilitatorilor. Scopul este de a confrunta participantii cu o cultura stranie - cea a “albatrosilor”. Astfel, intr-un cerc se dispun scaune pentru jumatate din numarul participantilor, la distanta de un metru intre ele. In mijloc, pe o masuta se aseaza un cos cu paine, o cana cu apa si un pahar. Cateva lumanari aprinse si astuparea surselor de lumina suplimentare intregesc decorul. Intr-un loc foarte dominant pentru sala (de obicei opus intrarii) este asezat “albatrosul” - intrupat de un facilitator incaltat, impachetat in cearceaf, stand turceste comod intr-un fotoliu / canapea. O facilitatoare desculta, de asemenea in cearceaf, joaca rolul de comunicare intre “albatros” si restul participantilor. Miscarile lor tot timpul sunt necesar a fi suave, dialogul verbal fiind suprimat; atmosfera trebuind sa fie maxim de intima. Singurele semne admise sunt un murmur aprobator pentru faptele pozitive si un pleoscait dezaprobator pentru greseli. Participantii intra pe rand in sala, in perechi mixte. Barbatii sunt invitati prin gesturi si murmure aprobatoare de facilitatoare sa se aseze pe scaune iar femeile - descaltate - pe podea, langa ei. Nimanui nu i se explica nici o instructiune dinainte, totul fiind o surpriza pentru participanti! (incepand cu intrarea in sala / joc - cand se confrunta cu mediul aranjat in secret anterior de catre cei doi facilitatori /
“albatrosi”). Singurii care stiu ce se intampla sunt doar cei doi facilitatori (el si ea). Facilitatoarea - dupa ce toata lumea este asezata - trece pe la fiecare intai cu paine, apoi cu apa. Daca linistea este tulburata, facilitatoarea - acompaniata de facilitator - pleoscaie dezaprobator. Participantilor li se permite doar sa murmure sau pleoscaie - imitand “albatrosii” - odata cu ei (fiind chiar incurajati s-o faca - dar dupa reguli nestiute de ei!), alte zgomote ale lor fiind prompt sanctionate. Barbatilor painea si apoi apa le sunt servite de facilitatoare (ei nu au voie sa se ridice ori sa atinga ceva - doar sa deschida gura si sa primeasca inghititura oferita); femeile in schimb - se vor servi singure cu paine si apa de pe tava facilitatoarei, fara sa se ridice, asteptand sa ajunga in turul ei de cerc pe la fiecare. (Facilitatoarea serveste alternativ un barbat, o femeie). La sfarsitul ritualului, “albatrosul” (asezat tot timpul - de la inceputul activitatii, cand participantii au intrat pe rand, in perechi, in sala, atent doar la disciplina si aproband mereu prin murmure prelungi de placere fiecare inghititura a participantilor) asteapta ca facilitatoarea sa-l serveasca si pe el. Apoi pune

mana pe crestetul ei si - fara sa se ridice - apasa incet, pana ea in genunchi in fata lui ajunge sa sarute zgomotos podeaua; el repeta gestul cu ea de 3 ori (sarutarea pamantului). Apoi “albatrosul” - murmurand de placere - se ridica si studiaza impreuna cu facilitatoarea talpile goale ale participantelor (ei fac un tur, plimbandu-se tot cercul); aleg pe cea cu marimea cea mai mare la picior si o iau cu gentilete cu ei
(incadrand-o), afara din sala. Cu aceasta, simularea (ce in mod sigur contrariaza participantii) se incheie si urmeaza discutii cu grupul, pe rand, despre 3 domenii -; cat mai multi participanti fiind invitati sa spuna ce: a fost observat a fost simtit cred despre aceasta activitate
Explicatia culturii “albatrosilor” este oferita participantilor abia in final - de catre facilitatori: pamantul este sacru si roadele (produsele) lui sunt sfinte. Avantajul sa-l atinga cu talpile goale si sa stea pe el - ca un mare privilegiu - putandu-se servi din produsele sale, il au doar femeile; barbatii (incaltati si pe scaune) sunt serviti pentru ca nu au voie sa atinga roadele sfinte - de unde si zgomotele produse de
“albatrosi” (de aprobare sau nu). Jocul atinge prejudecatile participantilor, conceput a aborda stereotipurile barbati / femei (pe scaune / pe jos), fiind un joc simulativ intercultural clasic de comunicare. Discutiile pot aprofunda si unele dileme, ca: pana la ce limite morale se pot introduce chestiuni de perceptie culturala ce se intampla cand o anumita metoda produce reactii extrem de diferite fata de cele asteptate daca este un dezastru ori potrivita introducerea unei schimbari - relativ la deschiderea / acceptarea altor valori de catre participanti etc.

Alfa intalneste Beta

Participantii se impart in doua grupuri. Alfa este o cultura al carei salut e batutul in podea de 3 ori cu piciorul drept, intinderea mainii drepte pe umarul stang al persoanei salutate, ciocnirea genunchiului drept de 3 ori cu cel drept al persoanei din fata si apoi dialog:
Alfa: - Ce faci Beta: - Bine.
Alfa: - Cum te simti Beta: - Fain.
In cazul cand cineva greseste in “ritual”, este pus in "inchisoarea" Alfa de catre cei doi facilitatori ai jocului - pentru un minut - de unde va vedea la ceilalti (ce tot timpul jocului se saluta alternativ intre ei) cum decurge actiunea - ca sa stie ce sa faca atunci cand reintra; cand vizitatorul Beta - care initial nu a fost instruit despre ce se intampla in mediul nou in care se afla - indeplineste corect “ritualul” Alfa, el este premiat de membrul Alfa cu un obiect banal (o pietricica, o bucata de hartie, etc.). Beta este o cultura bazata pe bani de 4 culori diferite (confectionati din hartie cu punct distinct): albastru rosu negru verde
Membrii Beta au "banii" in fata si fac schimburi tot timpul (intre ei sau cu vizitatorii) - ei ii dau oricui ii cer corect; numele “banilor” trebuie sa fie rostiti asa cum se numesc ei, bizar - functie de culori: Afa, Rafa, Nafa, Vafa! La greseala, solicitantul vizitator Alfa este azvarlit in "inchisoarea" Beta pentru un minut, ca sa vada mai bine la ceilalti cum procedeaza; “ritualul” Beta al multumirii pentru “banii” castigati - in cazul cererii corecte a lor - este indoirea degetelor mainii drepte de 3 ori, in liniste. Culturile Alfa si Beta au teritoriu distinct si nu se vad intre ele. Participantii - dupa insusirea instructiunilor de joc de la facilitatori
(separat fiecare cultura - fara a avea nici o informatie despre cealalta), incep sa-si schimbe intre ele cate doi

delegati concomitent, ca vizitatori ai celeilalte culturi - pentru cate doua minute. Atentie: la intoarcerea in cultura proprie, vizitatorii nu au voie sa spuna colegilor cele vazute / intelese in cealalta cultura! (pana la incheierea activitatii - pentru a lasa celorlalti “bucuria” descoperirii). Actiunea se incheie dupa perindarea tuturor prin cealalta cultura. Ce este importanta e dezbaterea care urmeaza. Alfa si Beta (culturi foarte stranii - evident artificiale) se doresc a fi exemplul brutal al intalnirii dintre doua culturi - ceea ce poate obisnuit se petrece intr-un schimb de experienta de exemplu, cand participantii apartin fiecare cate unei culturi distincte (dar desigur nu la scara simularii). Dezbaterea se concentreaza asupra impresiilor, legaturilor cu realitatea si altor aspecte considerate utile - verbal si apoi in scris - de catre grupul Alfa si de catre grupul Beta. De-a lungul lucrului in simulare, o multime de abilitati sunt de incercat - de la perspicacitatea descurcarii intr-un mediu inedit, pana la gasirea si afirmarea unui “purtator de cuvant” al culturii. Evaluarea poate viza comunicarea prin 3 domenii mari: scopul jocului cum se relationeaza cu actualitatea diferentele dintre culturi

Animalele

Este un joc de energizare util “spargerii ghetii”. Participantilor li se inmaneaza biletele de hartie pe care sunt scrise numele a diverse animale. Sunt cel putin doua bilete cu acelasi animal. Biletelele pregatite de facilitatori sunt in numar total egal cu numarul participantilor. Fiecare participant trage un biletel din gramada si fara a-l arata sau spune numele animalului notat are de imitat sunetele produse de respectivul animal. Actiunea incepe in acelasi timp pentru toata lumea si scopul este de a-si gasi fiecare omonimii
(eventual perechea). Jocul are o dimensiune interculturala - pentru ca in functie de participanti - sunetele corespunzatoare aceluiasi animal sunt imitate diferit; participantii jucand vor descoperi aceasta. Odata identificati ca avand acelasi animal notat, participantii tac, stand grupati, lasandu-i pe cei in joc sa-si continue cautarile “partenerilor”. Cand toata lumea a terminat, se fac prezentarile perechilor / grupurilor omonime si modul cum s-au gasit.
O jucare tacuta (silentioasa) se poate face imitand - in liniste - doar miscarile animalului inscris pe bilet si efectuata astfel identificarea reciproca.

Animarea

In plan european se zice ca Paradisul este acolo unde politia e formata din britanici, iubitii sunt italieni si totul e organizat de elvetieni; Iadul este acolo unde sefii sunt britanici, mecanicii -; francezi, iubitii -; elvetieni, politistii -; germani si totul e organizat de italieni…Organizatorii sunt facilitatori ai intrunirii. In aceasta calitate a lor - nu doar ei sunt cei de care depind dinamica lucrului si atmosfera grupului. Rolul participantilor este la fel de important. Animatorul este persoana membra a echipei intrunirii care indeplineste functia de a antrena participantii in activitati (insufleteste / initiaza actiuni); angrenarea acestora se face in mai multe feluri - in unele tari aceasta fiind o profesie, deocamdata cunoscuta in tara noastra doar ocazional (cu prilejul unor evenimente rar organizate). In functie de tipul intrunirii - pot fi unul sau mai multi animatori, a caror provenienta poate fi din randul organizatorilor, participantilor sau externi intrunirii. Animarea unei intruniri inseamna si unele aspecte - parte a programului - dar colaterale activitatilor propriu- zise:

Comitetul Social
Este un grup de voluntari din partea participantilor - care se ofera a face legatura intre organizatori si restul participantilor la intrunire. Ei se preocupa de bunul mers al lucrurilor, in sensul ca:

aduc la cunostinta tuturor participantilor anumite aspecte (administrative, de sanatate, divertisment, etc.) si comunica organizatorilor intrunirii nevoi ori dorinte personale ale participantilor iau parte la sedintele organizatorilor (printr-un reprezentant sau mai multi), pentru a fi la curent cu programul propus se ocupa de aspectele informale si non-formale ale intrunirii (fiind vocea ori liderii) anumitor factiuni / delegatii / grupuri ale participantilor s.a.
Intr-un grup de aproximativ 30 persoane, Comitetul Social poate avea circa 5 membri; el se infiinteaza chiar de la inceputul intrunirii si se dizolva odata cu incheierea ei.

Serata
Este foarte utila cand intrunirea se desfasoara pentru mai multe zile; o petrecere de bun-venit, o seara interculturala, un cocktail, o discoteca, un chef, o petrecere de ramas-bun, etc., este oricand binevenita. Cand conditiile permit, se pot face un gratar in aer liber (la un foc), diverse jocuri, s.a. - pentru a permite tuturor sa interactioneze. O intrunire este reusita atunci cand distanta dintre organizatori si participanti se reduce la maximum posibil - trecand unele bariere protocolare / formale.

Decorarea
Amenajarea cadrului / spatiului unde are loc intrunirea este foarte importanta pentru crearea ambientului de lucru. Desigur ca aceasta este o sarcina in principal a organizatorilor dar si participantii pot contribui; astfel, una dintre primele activitati propuse a se face impreuna poate fi decorarea: chiar de la sosire, participantii sunt incurajati sa decoreze “teritoriul” - aceasta favorizandu-i pe cei mai timizi / rusinosi, facand inceputul activitatii mai usor, realizand un efect atragator, etc. Pentru aceasta - depinzand de specificul intrunirii - participantii vor avea la indemana materiale (recuzita) necesara: hartii, lipici, carioci, panza, foarfeci, fotografii, pliante, s.a. Chiar pe un fond muzical in surdina, se poate trece la construit elemente ce definesc ideile - in maniera vizuala - ceea ce ulterior va intari dialogul.
Sau: o excursie cu autocarul timp de mai multe ore poate fi plictisitoare; participantii stau cate doi pe scaune si eventual pot angaja discutii cu vecinii, canta, admira peisajul, etc. De ce sa nu aiba si o preocupare concreta de a-si alinia interiorul autocarului la contextul intrunirii! Ei pot decora interiorul autocarului cu baloane, hartii colorate (lipite cu bucati de banda adeziva ce ulterior - la curatenie - se desprind fara a lasa urme), s.a. Imaginatia lor poate lucra chiar de la inceputul calatoriei si ceea ce fac in interior nu deranjeaza vizibilitatea soferului. Pentru aceasta, facilitatorii vor avea cu ei pregatite materialele necesare la urcarea in autocar si le vor imparti participantilor - dupa nevoi; mesajele lor sunt de o mare diversitate!

Altele
Animatorii pot propune participantilor si exercitii simple, bizare, socante, etc. Imbunatatirea abordarii comunicarii se poate face trecand prin astfel de experiente! De exemplu: celofanul unui pachet de tigari pus pe buze si absorbit de respiratie ramane lipit de gura; cerand vecinului sa-ti absoarba celofanul in acelasi fel, celofanul se va desprinde de pe gura ta si se va lipi de a lui; continuind “pasarea” vor fi intalnite o multime de prejudecati - datorita apropierii mari dintre persoane pentru buna absorbtie (daca aceasta se face intr-un lant sau cerc) ori a faptului ca imita sarutul - chiar daca prin celofan - ceea ce in cazul alaturarii a doi participanti de acelasi sex provoaca idei homosexuale. alt exemplu poate fi un exercitiu fizic astfel: in fata unui zid este un scaun; in picioare (cu scaunul intre participant si zid), animatorul cere respectivei persoane sa se aplece de la mijloc si cu mainile pe scaun sa-si sprijine capul in zid. In aceasta pozitie, corpul va face un unghi de aproximativ 90 grade fata de podea (trunchiul va fi perpendicular pe zid). Animatorul atentioneaza persoana ca va scoate scaunul si

aceasta va ramane sprijinita prin cap de zid (in unghi drept, cu mainile pe langa corp). Dupa ce trage usor scaunul lateral, animatorul cere persoanei sa se ridice, pentru a se indrepta in pozitia verticala - fara a se ajuta de maini! Daca aceasta nu va reusi, animatorul ii demonstreaza ca el o poate face oricand; ei schimba rolurile, animatorul pune mainile pe scaun (se indoaie aplecandu-se in unghi drept), isi sprijina capul de zid si cere participantului sa-i traga scaunul la o parte. Fara se ajuta nici cum de maini, el isi ridica trunchiul imediat! (Explicatia este ca varfurile picioarelor sunt la o distanta de circa un metru de zid si centrul de greutate al corpului daca nu cade in interiorul talpilor, persoana nu se poate ridica. Animatorul este totdeauna atent ca varfurile persoanei sprijinite cu capul in zid sa fie cu cativa centimetri mai in spate, astfel incat distanta de perete sa fie suficienta pentru a face verticala centrului de greutate sa cada in exteriorul talpilor; desigur ca aparent este tot un unghi drept - dar practic se va dovedi ca ridicarea fara sprijin e imposibila). participantii, in perechi, fata in fata in picioare, au de facut un exercitiu simplu (implicand emitator, receptor, mesaj, raspuns, s.a.) -; ce necesita viteza de reactie: unul dintre parteneri tine la inaltimea pieptului un obiect mic, necasant -; pe care celalalt partener il va avea de prins inainte de a atinge solul; momentul in care detinatorul obiectului ii da drumul este aleatoriu -; fara a oferi indicii partenerului.
“Raspunsul” (constand in “capturarea” obiectului pe traiectoria sa verticala de cadere) depinde mult de mobilitatea si atentia partenerului; dupa mai multe incercari, rolurile celor doi se schimba intre ele. Desigur ca rezultatele vor fi mai mult ori mai putin satisfacatoare -; participantii la incheiere avand de discutat intre ei asupra abilitatilor incercate prin acest exercitiu. (Pentru exemplificare, initial animatorul poate arata desfasurarea exercitiului utilizand un voluntar dintre participanti).

Artificiile

Este un joc de energizare, care implica lucrul intr-un grup pentru cooperare, in spiritul coeziunii sociale. Participantii sunt intr-un cerc si simuleaza fiecare in acelasi timp aprinderea unui chibrit din pozitia
“ghemuit” (toti coordonandu-se pentru a se misca simultan), ca sa aprinda de la baza “artificiile”. Acestea incep sa se roteasca in spirale -; fiecare participant facand cercuri cu mainile prin aer pentru a arata miscarea acestora -; iar apoi artificiile “decoleaza” spre cer; in acest moment, participantii incep sa bata foarte repede cu palmele in pulpele picioarelor lor si se ridica gradat din pozitia de "pe vine" in picioare, continuind in timpul ridicarii sa se bata cu palmele pe coapse si piept -; pana la a bate din palme deasupra capului. (Sincronizarea membrilor grupului este foarte importanta -; pentru a da coerenta exercitiului si astfel a obtine efectul scontat -; ceea ce e foarte spectaculos). “Explozia” artificiilor este momentul final, care e marcat prin saritura de catre participanti si eventual producerii puternice a sunetului “bum” -; imitand zgomotul specific desfasurarii artificiilor pe cer.

Asteptarile

Mai ales cand fete noi se intalnesc pentru prima data intr-o intrunire organizata, este util a se face o sondare a opiniilor acestora fata de proiect si grup.
+ / Culegerea asteptarilor participantilor la inceputul activitatii (intrunirii unui grup) este de real folos tuturor: organizatorii vor avea elemente de ghidaj pentru programul propus dar si pentru evaluare iar participantii vor putea lua la cunostinta care sunt asteptarile celorlalti si daca asteptarile raman afisate - de-a lungul desfasurarii intrunirii - cum se implinesc ele. Facilitatorul prezinta instructiunile: in doua parti opuse ale salii
(locului) unde are loc intrunirea sunt afisate doua coli mari - una insemnata cu semnul plus si una insemnata cu semnul minus; participantii sunt invitati sa scrie 2 - 3 asteptari pozitive de la lucrarile intrunirii pe coala mare avand semnul plus si un numar egal de asteptari negative (ce nu ar vrea sa se intample in intrunire), pe cealalta. Asteptarile (fie pozitive sau negative) nu trebuie semnate - fiind importante nu identitatea celor care

le scriu, ci continutul lor. In timpul completarii colilor, participantii (in acelasi timp) sunt liberi sa se imparta si sa scrie unde doresc. La sfarsit, cand toata lumea si-a lasat scrise asteptarile, acestea sunt citite in intregime de pe coli, cu voce tare de catre facilitator - astfel ca toti cei prezenti sa le auda.

Reguli de baza
Facilitatorul poate face urmatorul pas - prin organizarea asteptarilor sub forma unor reguli de baza ale intrunirii. Asteptarile sunt fundamentul acestor reguli de baza ale intrunirii; completate cu idei de la participanti si convenite prin consens ori votul majoritatii - acestea pot deveni cadrul ce va fi respectat de toata lumea pe durata intrunirii. Este constatat din multe experiente practice ca o anumita disciplina totdeauna e subinteleasa intr-o intrunire; daca aceasta este chiar convenita de participanti - plecand de la asteptarile lor, atunci devine si mai valoroasa, prin faptul ca e castigata (si nu impusa) datorita sentimentului participantilor ca regulile le apartin, de unde si dorinta lor de a le vedea implinite. De exemplu - regulile de baza ale unei intruniri pot privi si: zgomotul, punctualitatea, insultele, distractia, grupul, probleme (furatul), prietenia, etc.
*
Optiunile facilitatorului (care a cules asteptarile si a gospodarit regulile de baza) pot fi interesante pentru participanti dar este mai bine ca acesta sa se abtina in a le emite - pentru a nu fi luate in considerare ca separatism - chiar daca in general coincid.

Auto-evaluarea conducerii

Oamenii trebuie sa fie pregatiti (cu tact) pentru schimbare. Rezistenta la schimbare apare atunci cand oamenii nu stiu sau nu cunosc cum s-o trateze. "Felul" schimbarii mai conteaza, de asemenea! (daca dureaza - de exemplu - ori daca nu sunt nici un fel de informatii preliminare, etc.). Unii lideri se pot preocupa de scopul lucrului, altii de oamenii cu care lucreaza. Desigur ca totul depinde de multe coordonate, insa doua directii majore de orientare se pot contura. Inaintea efectuarii testului urmator (care abordeaza aspecte ale comportamentului in conducere), cel ce il va parcurge ar face bine sa se gandeasca spre ce este mai inclinat: catre scop sau catre oameni - ceea ce ulterior i se va confirma ori infirma, in urma interpretarii chestionarului. Estimarea finala va arata catre ce directie in conducere este mai inclinat cel ce face testul. Noteaza in urmatoarele 35 de ipostaze - daca ai fi liderul unui grup - cum te comporti, in felul urmator: intotdeauna (I), frecvent (F), ocazional (O), rar (R), niciodata (N).
1. As prefera sa fiu purtatorul de cuvant al grupului
2. As incuraja lucrul suplimentar
3. As permite membrilor grupului libertate completa in munca lor
4. As incuraja utilizarea procedurilor uniforme
5. As permite membrilor sa-si foloseasca propriile opinii in rezolvarea problemelor
6. As accentua dorinta de a fi in fruntea grupurilor competitive
7. As vorbi ca un reprezentant al grupului
8. As cere membrilor grupului sa depuna mai mult efort
9. Mi-as incerca ideile in grup
10. As permite membrilor sa-si faca lucrul in modul pe care ei il cred cel mai bun
11. As lucra din greu pentru o promovare
12. As tolera amanarea si incertitudinea (nesiguranta)
13. As vorbi pentru grupe daca ar fi prezenti vizitatori
14. M-as stradui ca munca sa se dezvolte rapid
15. As lasa membrii sa-si faca lucrul in modul pe care-l vor
16. As inlatura conflictele cand ele apar in grup


17. M-as interesa de detalii
18. As reprezenta grupul la intruniri
19. N-as permite membrilor libertate de actiune
20. As decide ce trebuie facut si cum trebuie facut
21. As opta pentru marirea productivitatii
22. As permite unor membri sa aiba autoritatea pe care as putea s-o pastrez pentru mine
23. De obicei lucrurile se rezolva asa cum am prevazut eu
24. As permite grupului un nivel inalt de initiativa
25. As insarcina membrii grupului cu anumite probleme
26. As fi gata sa fac unele schimbari
27. As ruga membrii sa lucreze mai mult
28. As incredinta membrii grupului sa-si exerseze ideile bune
29. As face orarul pentru ca lucrul sa fie facut
30. As refuza sa explic actiunile mele altor membri
31. I-as convinge pe altii ca ideile mele sunt in avantajul lor
32. As permite grupului sa-si urmeze propriul ritm
33. As convinge grupul ca trebuie sa-si bata recordul sau precedent
34. As actiona fara sa consult grupul
35. As ruga membrii grupului sa actioneze urmand regulile standard
Interpretare: Daca la numerele 8, 12, 17, 18, 19, 30, 34, 35 este notat R sau N, atunci ele primesc un punct. La toate care sunt diferite de aceste numere, daca apare I sau F, atunci primesc si ele un punct. Daca numerele 3, 5, 8, 10, 15, 18, 19, 22, 24, 26, 28, 30, 32, 34, 35 au un punct, atunci acestea vor fi incercuite. Se aduna cate puncte incercuite sunt si se trec ca total la O (oameni). Celelalte puncte sunt pentru S (scop). Situarea obiectiva este undeva intre O si S (nu numai o extrema); cele doua domenii / directii arata interesul mai mult spre proces ori spre produs (ca stil al conducerii acesta fiind liber ori directiv). Nu se va judeca una sau cealalta dintre directii ca ar fi buna sau rea…In timp, situatia se poate schimba! Un lider orientat spre scop poate pierde motivatia partenerilor si in mod opus, un lider orientat uman poate nu-si va atinge scopul. In ambele situatii, castigul si invatatura exista. Aceasta auto-evaluare a conducerii este o cercetare valoroasa, verificata in timp, pe multa lume, in diverse profile de lucru si face parte din analiza unui conducator. La incheierea testului, compararea cu previziunea initiala (facuta inaintea parcurgerii sale), releva capacitatea proprie de coordonare, perceptie si control.

Balansul

Este un joc de energizare bazat pe exercitiu fizic. In picioare, participantii formeaza un cerc strans prinsi cu bratele intre ei. Facilitatorul poate fi unul dintre membrii cercului. La comanda sa “dreapta”, toti fandeaza catre dreapta cat de mult pot, fara a-si da drumul din stransoare. La comanda sa “stanga”, participantii - pastrand acelasi cerc - fandeaza catre stanga. “Inainte” inseamna aplecarea impreuna, in fata, cat de mult. “Pe spate” inseamna lasarea pe spate a tuturor. Ca regula, participantii nu-si vor desprinde bratele care-i tin impreuna, actionand unitar. Exercitiile se pot repeta de cateva ori, de fiecare data tot mai repede intre fandari si aplecari, dupa cum comanda facilitatorul. Jocul de balans favorizeaza coeziunea grupului si solicita comunicarea neverbala.

Betele

Este un joc de energizare dar in acelasi timp si de viteza si abilitate. Functie de numarul participantilor, acestia se impart pe siruri (nu mai mari de 10 persoane intr-unul) cu conditia ca sa fie egale

ca numar. Se da cate un bat fiecarui “cap” de coloana. Betele pot avea dimensiunile unui liniar (in jur de 50 cm este foarte bine). Scopul jocului este de a pasa betele fara a le atinge cu mainile, de la lider pana la capatul sirului (coloanei); modalitatea de joc este aratata tuturor de catre facilitator liderului (primei persoane din sir): batul varat intre picioarele facilitatorului este luat de lider prin strangerea intre picioare a jumatatii sale libere. Liderul apoi se intoarce - tinand strans intre picioare batul, ca sa nu cada - si paseaza celui din spatele sau jumatatea libera, care este preluata in acelasi mod, s.a.m.d., pana cand batul ajunge la ultimul din sir. Acesta va veni din ultima pozitie a sirului in prima pozitie (ce a fost a liderului), se va intoarce spre lider si ii va da batul, jocul continuind astfel pana la capat, dupa care ultima persoana aduce in fruntea sirului batul si se desfasoara asa pana cand liderul revine in pozitia initiala - primul din nou in coloana. Deplasarea din coada sirului in fata se face prin sarituri coordonate cu bataie pe ambele picioare datorate batului (aflat intre ele). Jocul se incheie cand una din coloane a reusit sa faca un circuit complet al batului prin sir. Daca batul cade sau este ajutat pentru potrivire cu mana, traseul sau trebuie reluat de la capatul sirului din acel moment. Jocul este antrenant si provoaca emotii participantilor. Bineinteles ca facilitatorul este arbitrul acestei competitii / colaborari (competitie cu ceilalti, colaborare in coloana proprie).

Catusele

Materialele necesare sunt sfori de circa un metru, cate o bucata pentru fiecare participant. Este un joc de comunicare neverbala si perspicacitate, in perechi. Cuplurile pot fi mixte. Fiecare persoana este legata de maini, in fata, cu sfoara respectiva dar nu strans - astfel incat sa aiba o oarecare distanta intre mana dreapta si mana stanga (se fac doua cercuri la capetele bucatii de sfoara, prin care se introduc mainile in “catuse”). Perechile - fata in fata - sunt legate si intre ele: prin patratul format de corp, cele doua maini si sfoara se introduce sfoara cu care este legat partenerul, astfel ca sforile sunt intersectate. Scopul jocului este de a iesi din legatura - fara a le desface de pe maini. Corespunzator logicii si ingeniozitatii participantilor, acestia vor incerca diverse metode si pozitii fizice pentru a se elibera. Castiga perechea care reuseste sa se desprinda - pentru ca solutia (desi aparent paradoxala) -; exista: ea consta (in ciuda formei de prezentare) intr-o esenta pur rationala…Deoarece nu este admis a se desface nici un nod iar nici o mana nu va fi scoasa din bucla ce o cuprinde la incheietura, nu se taie nici o sfoara, etc., departajarea celor doi se face trecand bucla unuia (indoind sfoara la mijloc) prin inelul format in jurul mainii celuilalt -; de la interior spre exterior / dinspre corpul sau catre degete; in momentul cand bucla iese in partea cealalta a inelului, cei doi sunt practic eliberati din legatura.

Cainele si pisica

Este un joc de comunicare cu vecinii, de transmitere a mesajului nealterat - fara influentare
(contributie proprie). Se exerseaza indemanarile / abilitatile de reactie, urmarindu-se momentul intalnirii cainelui si pisicii - care se stie ca sunt in vesnic conflict. Participantii sunt dispusi in cerc. Facilitatorul explica tuturor ca are in palme o pisica imaginara si o da vecinului din dreapta, spunandu-i “Aceasta este o pisica”. El, mirat, il intreaba: “Ce e”; facilitatorul ii repeta, pentru a-i fi clar: “O pisica”. Dumirit, vecinul paseaza
"pisica" mai departe participantului din dreapta sa, spunandu-i ca “Asta-i o pisica”. Participantul, ca sa-i fie clar, il intreaba “Ce e”; vecinul nu-i raspunde direct ci revine la facilitator - cu aceeasi intrebare: “Ce e”. Din nou, facilitatorul precizeaza: “O pisica”; vecinul spune mai departe participantului din dreapta sa: “O pisica”. Acesta, avand acum "pisica" in palme, o da mai departe spunand urmatorului participant ca este “o pisica”, respectivul il intreaba “Ce e” - intrebarea e pasata de la unul la altul pana la facilitator, raspunsul revenind prin fiecare (ca un ecou) si "pisica" e data astfel mai departe; tot asa, se parcurge cercul, in sensul opus acelor ceasornicului...In partea stanga, facilitatorul da un caine imaginar, spunand ca “Asta e un caine”. Vecinul, mirat, il intreaba: “Ce e”. Raspunsul vine de la facilitator: “Un caine”. Vecinul da atunci participantului din stanga "cainele" si se urmeaza in acea directie (sensul acelor ceasornicului) aceeasi

procedura ca si cea cu “pisica” (intrebari pana la facilitator -; si raspunsuri tot de la el). La un moment dat,
"pisica" si "cainele" ajung la acelasi participant. Acesta va avea de primit dintr-o parte “pisica” si din cealalta parte “cainele”. Aici poate iesi un moment de confuzie - daca nu este coordonare suficienta - ceea ce ar simboliza lupta cainelui cu pisica dusa in persoana participantului unde s-au intalnit. Jocul subliniaza si efectul multiplicator pe care participantii sunt invitati sa-l aiba ca rol in societate sau in cadrul activitatilor pe care le desfasoara, inclusiv pozitia mediatorului!

Confruntare pe dileme

Activitatea se introduce pentru dezvoltarea argumentarii si actiunii in grup. Se culeg doar optiunile
“da” si “nu” (fara pozitia intermediara de “nehotarat”) - indicate ca parti opuse in spatiul de desfasurare. Participantii sunt invitati ca din mijlocul spatiului de desfasurare sa se indrepte spre directia ce le corespunde parerilor - la fiecare afisare a dilemelor. La inceput, facilitatorii, din mijloc, prezinta unele dileme (pregatite dinainte, functie de specificul participantilor) scrise pe foi mari de hartie, tabla, etc., ca de exemplu:
Barbatul este egal cu femeia
Tinerii sunt cauza majoritatii problemelor din societate
Banii sunt mai importanti decat democratia
Drepturile omului evolueaza, ceea ce inseamna ca nu sunt permanente
Tinerilor trebuie sa li se spuna ce sa faca
Modernizare inseamna occidentalizare
Adultii nu au respect pentru tineri
Putem negocia orice
Personalitatea tinerilor este necesar a fi modelata
Religia divide mai mult decat politica etc.
Instructiune: dilemele nu sunt prezentate cu semnul intrebarii (ca intrebari) niciodata! Din pozitiile adoptate (de acord sau impotriva), grupurile formate la fiecare afisare a unei "dileme" incep sa-si explice optiunea si sa convinga pe cei din celalalt grup ca gresesc si nu au dreptate, incercand prin argumentele oferite sa-si castige adepti in partea adversa si astfel sa-si mareasca grupul - ca unul din scopurile vizibile, evidente, ale jocului; pentru ca la sfarsitul fiecarei confruntari (nu mai lungi de 10 minute), echipa facilitatorilor - ce efectueaza arbitrajul - invita combatantii sa-si schimbe locurile in spatiul de desfasurare daca au fost convinsi de partea cealalta (adversa). Spre reflectie, iata in continuare regulile polemicii civilizate (formulate intr-o universitate britanica, secolul trecut) si dilemele unui cadru de conducere:

Regulile polemicii civilizate
In orice polemica stiintifica, sociala sau politica, discutia trebuie sa se rezume la schimbul de idei si numai la acele idei care au contingenta cu problema respectiva
Partile aflate in polemica folosesc drept argument fie teorii stiintifice, fie fapte concrete din realitate care sunt relevante in ce priveste problema discutata
Partile nu au dreptul sa aduca in discutie caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nici nu infirma, nici nu confirma validitatea ideilor pe care le sustin
Partile nu au dreptul sa puna in discutie motivele care determina atitudinea ideatica a adversarului, deoarece aceasta abate discutia de la problema in sine
Etichetarea adversarului, prin mentionarea scolii de gandire, categoriei sociale sau organizatiei din care face parte, constituie o incalcare a regulilor polemicii si dezvaluie slabiciunea lipsei de argumente; intr-o polemica “civilizata” conteaza numai argumentele invocate de adversar ca individ si nu ca membru al

unei scoli sau organizatii (nu ai dreptate pentru ca esti ganditor materialist, patron sau muncitor - ci daca argumentele tale sunt convingatoare sau nu)

Dilemele unui cadru de conducere
Vii dimineata tarziu - esti exemplu negativ.
Vii punctual - ai venit sa-ti spionezi subalternii la sosire.
Esti prietenos cu subalternii - visezi popularitatea ieftina.
Esti rezervat - te considera cu nasul pe sus.
Iti lauzi subalternii - esti lingusitor.
Ii critici - faci pe nebunul.
Faci curte subalternelor - esti afemeiat.
Le tratezi cu indiferenta - te considera pederast.
Te intereseaza munca subalternilor - esti turnator.
Nu te intereseaza - nu ai habar de probleme.
Faci sedinte - esti sedintoman.
Nu tii sedinte - lucrezi in secret.
Daca esti mai in varsta - esti sclerozat.
Daca esti tanar - n-ai experienta.
Stai seara tarziu - faci pe lucratorul supraaglomerat.
Pleci punctual - nu-ti dai interesul.
Te consulti cu colegii - nu esti in stare sa iei decizii.
Nu te consulti cu colegii - vrei sa tii totul in mana.
Spui bancuri - esti neserios.
Nu spui bancuri - esti plictisitor.
Nu pleci in concediu - iti pazesti scaunul.
Insisti asupra problemelor tale - esti incapatanat.
Cedezi - esti moale.
Ai succes - ai avut noroc.
Ceva nu merge bine - bineinteles, era de asteptat.
Trimiti oamenii la cursuri - vrei sa-i indatorezi.
Nu-i trimiti la cursuri - nu lasi pe altul sa se ridice.
Vii cu idei noi - esti fantasmagorist.
Nu vii cu idei noi - esti refractar fata de tot ce-i nou.
Te preocupa problemele intreprinderii - nu ai ce face.
Nu te preocupa - nu esti cadru de conducere.

Constructia podului

Doua echipe (egale ca numar) construiesc simultan doua jumatati de pod; echipele sunt independente - una de alta - si nu se vad intre ele. Grupurile sunt echipate cu materiale ca hartie, carton, lipici si foarfeci. Li se permite contactul printr-un reprezentant, la jumatatea distantei dintre ele (teritoriu neutru), pentru cate un minut la intervale de 20 minute, de 3 ori; delegatii fiecarei echipe nu au voie sa ia notite la aceste scurte intruniri. La intalnire, delegatii trebuie sa-si clarifice cat mai multe amanunte despre lucrul celeilalte echipe, astfel incat scopul activitatii - de a face doua jumatati de pod ce imbinate sa fie un pod - sa poata fi atins. Desigur ca sunt multe detalii tehnice (ca inaltime, latime, lungime, forma, etc.) necunoscute fiecarei parti; la sfarsitul activitatii (dupa maximum o ora), cele doua jumatati de pod trebuie sa se imbine - eventual sa fie identice. Procesul necesita din partea tuturor lucrul asupra barierelor fizice si de comunicare. Indemanarea in constructia podului de hartie nu este prea importanta. Jocul exploreaza

diferitele abordari ale indivizilor si grupurilor ca intreg - functie de identitate, cultura si comportament propriu. Rezultatul depinde de abilitatile delegatilor de a aduce echipelor carora apartin cat mai multe informatii despre lucrul celeilalte parti si munca in echipa.

Cortina

Este un joc care solicita cunoasterea numelor participantilor si recunoasterea acestora. Se practica dupa ce participantii au ajuns sa se stie suficient de bine intre ei ca sa poata sa se identifice. Participantii sunt invitati la inceput sa formeze doua grupuri egale ca numar. Ei sunt separati de catre o “cortina” (patura de exemplu) astfel incat nimeni dintr-un grup nu poate vedea pe cineva din celalalt grup. Cate un membru al fiecarui grup este poftit sa se aseze langa “cortina”, distinct in fata propriului grup (caruia ii apartine). La un moment dat, facilitatorii indeparteaza “cortina” ce-i separa (de exemplu trag brusc patura ce o tin fiecare de cate un capat la o parte). Participantii si grupurile se vad; sunt fata in fata! Cei doi din frunte au de spus fiecare numele celuilalt. Cel care zice primul numele celuilalt, l-a castigat ca membru in grupul sau - care astfel are un jucator mai mult iar celalalt grup are mai putin cu un membru. Din nou “cortina” separa cele doua grupuri si in fata (langa ea) sunt invitati alti doi participanti - cate unul de fiecare parte. Brusc,
“cortina” este indepartata si cei doi vor avea din nou de spus numele celui din fata. Grupul fiecaruia - din spate - poate ajuta (zicand numele) dar e necesar ca participantul din fata sa-l pronunte. Jocul se practica atat timp cat este agreat de toata lumea sau pana cand intr-una din cele doua parti nu a mai ramas nimeni.

Culoarea preferata

Artistic, toate culorile se obtin din 3 culori de baza: rosu galben albastru
Tehnic, in cele 3 culori de baza, galbenul este inlocuit de verde. Culoarea, aceasta fermecatoare insusire a tuturor lucrurilor, constituie una dintre componentele importante nu numai ale echilibrului ambiantei, ci si a starii noastre afective. Ea modifica luminile si umbrele spatiilor, diversifica nuantele, formele si contururile…Culorile inchise induc stari depresive, descurajante, cele prea vii sunt obositoare iar culorile deschise inveselesc. Culoarea dinamizeaza spatiul, ii innobileaza dimensiunile. Tot culoarea este aceea care poate “dilata” sau “contracta” spatiul, il poate “incalzi” sau “raci”, il poate anima sau il poate face monoton, neagreabil si chiar ostil. Cu ajutorul culorilor putem crea senzatia de marire sau micsorare a unui spatiu, etc.; si tot culoarea este aceea care ne face bucurosi, deschisi, comunicativi, sociabili sau dimpotriva tacuti, interiorizati, meditativi. Culorile au putere de influentare asupra starii fiziologice a organismului, proceselor psihice si starii noastre afective. Culoarea este un mijloc de expresie, de comunicatie si proiectie a tendintelor si pulsiunilor noastre interioare, a trairilor si atitudinilor proprii structurii personalitatii noastre. Culoarea -; dincolo de perceptia si trairea ei afectiva -; este o oglinda a personalitatii noastre. Asa cum exista o lume exterioara, obiectiva, a culorii -; tot asa exista si o lume interioara, subiectiva, afectiv traita a culorii. Pentru activitatea urmatoare nu detaliem celelalte chestiuni -; legate de sine si destin (care sunt dezvoltate in partile urmatoare ale lucrarii); indiferent de numarul participantilor, facilitatorul cere ca fiecare sa-si aleaga dintre cele preferate: culoarea animalul sportul
Individual, participantii vor nota 3 caracteristici imediate ce le sunt sugerate de catre culoarea preferata, apoi animalul preferat si apoi sportul preferat (in sensul de ce cred ei despre domeniul respectiv). In plen, facilitatorul va face dupa culegerea hartiilor participantilor (pe care sunt scrise numele lor), o

prezentare a lor in public -; referindu-se succesiv despre persoana celui ce a scris cele 9 caracteristici prin inlocuirea: culorii cu personalitatea animalului cu sinele sportului cu destinul
De exemplu, vorbind despre participantul care si-a ales negrul ca fiind culoarea mortii, atrage soarele, subtiaza, facilitatorul spune ce “personalitate” are, acesta ajustand in mod hazos / umoristic caracteristicile; daca animalul ales era calul (foarte inteligent, bun de tras carute, devotat omului), facilitatorul vorbeste despre participant ca “tu insuti esti…”; daca sportul ales a fost fotbalul (se castiga bine, obositor, stupid), caracteristicile dau ce “destin” are participantul. Activitatea inevitabil angreneaza participantii in abordari simpatice ale lor dar si ale altora.

Cum reactionezi

Este un joc de adaptare, integrare si toleranta, cu exemple curente de incidente critice, care pot provoca bune inceputuri de discutii, mai ales in grupuri mici. Facilitatorul imagineaza unele situatii si le propune participantilor, inmanandu-le scrise pe o foaie; ii invita sa gandeasca asupra celor prezentate, sa se imagineze in postura descrisa si sa spuna celorlalti din grupulet ce pareri au. Daca in grupulet s-a gasit aceeasi opinie pe caz, aceasta este apoi infatisata celorlalte grupulete si explicat modul cum au ajuns membrii sai la acea opinie comuna; in caz ca sunt divergente - ceea ce e normal - cu mai multe pareri despre aceeasi chestiune, este de asemenea prezentat celorlalti (ce s-a gasit si modul de lucru). Exemple:
Este ora 17. Trenul tau pleaca peste 20 minute. Seful iti cere sa-i copiezi o lucrare de 50 pagini. Cum reactionezi
Suna telefonul. Este un prieten care intotdeauna te tine mult de vorba. Esti ocupat. Cum reactionezi
Vecinul tau se pare ca a aruncat deseurile de la o constructie pe un loc viran din spatele casei tale. Cum reactionezi
Esti martorul unei ciocniri intre doua masini. Unul din soferi este strain. Politia soseste sa consemneze faptele dar ei nu inteleg limba strainului. Tu repede pricepi ca politia il apara pe cetateanul autohton in timp ce cealalta persoana nu este capabila sa se apere singura. Cum reactionezi
Joci intr-o echipa sportiva in care contactul fizic este important (fotbal, baschet, handbal, etc.). Unul din jucatori anunta ca este seropozitiv. Cum reactionezi
Locuiesti intr-un mic sat. Guvernul decide sa infiinteze un centru pentru refugiati. Mica localitate rurala, ce obisnuit este foarte linistita, acum e centrul multor discutii. Comerciantii nu-i servesc pe refugiati. Sunt descoperite furturi si sunt acuzati automat refugiatii. Cum reactionezi etc.

Cutremurul

Participantii se grupeaza cate 3. Pozitiile lor sunt denumite corespunzator:
“dreapta” (persoana din dreapta celor doi)
“stanga” (persoana din stanga celor doi)
“mijloc” (persoana din mijloc)
Facilitatorul anunta tare o pozitie. Exemplu: striga ‘dreapta”; cei din dreapta, inclusiv facilitatorul - care intra astfel in joc - isi vor schimba grupele, trecand in dreapta altor doi. Miscarea va fi rapida, pentru ca, cel ramas fara parteneri devine “facilitator” si va zice la randul sau pozitia de schimbat, care poate fi aceeasi ori alta din cele 3 principale. Mai exista anuntul “cutremur”: atunci toata lumea isi schimba locul cu

toata lumea - astfel ca sa se formeze alte grupe de 3 - bineinteles un participant ramanand fara parteneri, avand de jucat rolul facilitatorului. Jocul dureaza cat este necesar pentru energizarea participantilor.

Descoperirea

Mediul, locul unde se desfasoara intrunirea poate ca nu este familiar tuturor participantilor. Desigur ca organizatorul va include in program totdeauna si o prezentare a spatiului de lucru - insa mai evident este daca aceasta prezentare e facuta dupa cunoasterea de catre insisi participantii la intrunire, de catre ei! Pentru aceasta, facilitatorul invita pe toata lumea (chiar si pe cei familiari locului) in a se implica in actiunea de descoperire: participantii vor avea de urmat un chestionar pregatit in prealabil de catre facilitator, incercand sa rezolve in timpul dat cat mai multe dintre problemele avansate. Astfel, initial facilitatorul va cauta elemente (detalii) ale cladirii / spatiului / regiunii unde are loc intrunirea - unele evident de observat, altele ascunse ori nebagate in seama chiar si de catre cei de acolo. De exemplu, hartia pregatita de facilitator poate cuprinde teme ca:
In ce an a fost terminata construirea cladirii (inaugurat spatiul) unde are loc intrunirea
Copiati inscriptia de pe statuia din piata
Unde se afla biserica avand 3 turnulete
Aduceti un pliant al expozitiei ce este organizata acum la muzeu
Pentru ce este faimos memorialul din marginea localitatii
Ce festival (concert) este in localitate in acea zi etc.
Participantii -; in grupuri mici - avand fiecare un exemplar al chestionarului, sunt liberi pentru o anumita perioada de timp (decisa de facilitator) sa afle cat mai multe raspunsuri temelor puse; ei vor hotari cum vor lucra in echipele mici din care fac parte, unde sa mearga, pe cine dintre localnici (gazde) sa intrebe, ce si cum, s.a. La incheierea timpului alocat, echipele - fie ca au raspuns tuturor chestiunilor sau doar partial - sunt datoare sa se intoarca la locul intrunirii si sa dezbata cu ceilalti (care au lucrat la randul lor independent, in echipele proprii), cum a fost, care sunt raspunsurile in intregime / si corecte, ce a reiesit din munca asupra acestei activitati, raporturile dintre ei, intre membrii comunitatii si ei, etc.

Descrierea

Este un exercitiu de observatie. Se joaca in perechi (nu conteaza numarul participantilor in total). La un moment dat, fara vreo explicatie in prealabil, facilitatorul invita participantii sa formeze cupluri, aranjati spate in spate. Astfel pozitionati, el le cere sa inceapa sa-si descrie unul altuia cat mai multe dintre lucrurile de imbracaminte pe care le poarta celalalt. Desigur ca de la momentul inceperii activitatii, participantilor nu li se mai permite sa-si intoarca privirile spre partener (odata aflate motivele jocului). Acest exercitiu arata ca si comunicarea prin imbracaminte are un inteles.
*
Mai mult, o etapa mai complexa in exercitiu este ca intorsi fata in fata, dupa ce cuplurile isi verifica reciproc exactitatea observatiilor despre partener, participantii vor avea de memorat bine infatisarea celuilalt, pentru ca la cererea facilitatorului ei vor trece la alte faze: din nou spate in spate, partenerii isi vor schimba fiecare exact 3 lucruri din aspect (fata de situatia initiala); de exemplu, pot sa-si mute ceasul de pe o mana pe cealalta, scoate cerceii din ureche, deschide un nasture, etc. Fata in fata, cei doi vor avea reciproc de gasit cele 3 schimbari petrecute la partener. Din nou spate in spate, ei isi pot schimba din nou alte 3 lucruri (pe care le vor avea de ghicit) si tot asa, pana cand exercitiul prezinta interes. "Descrierea" implica o perceptie gradata - de la simplu la complicat - si este o suma de activitati chiar amuzante pentru participanti.


Desenul chinezesc

Participantii fac siruri egale ca numar si stau unul in spatele celuilalt. Facilitatorul arata ultimului din fiecare sir un desen simplu (un triunghi, o casa, etc.) si cere apoi ca fiind folosit un deget, desenul prezentat sa fie schitat pe spatele participantului din fata sa - care nu l-a vazut anterior si deci nu stie despre ce-i vorba. Apoi acesta traseaza la randul sau ce a simtit, pe spatele persoanei din fata si tot asa pana cand este atins primul din sir, care va desena pe o bucata de hartie ceea ce crede ca a inteles. Hartia este aratata sirului, cel mai in masura sa aprecieze corectitudinea mesajului (in afara facilitatorului) fiind cel care a vazut desenul original si a initiat transmiterea. Este un joc de comunicare, neverbal, care energizeaza participantii.

Desenul perechii

Este un joc de comunicare mutuala: in grupulete de 4 persoane, participantii tin simultan pe aceeasi carioca mana cu care deseneaza. Ei au de desenat o pereche (un barbat si o femeie), pe o coala mare de hartie. In timpul exercitiului este interzisa orice discutie sau preluarea rolului conducator (al cariocii) de catre cineva din grup - fiecare avand de a-

Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta