Etiologia deficientei mintale prezinta importanta, intrucat, cu cat se vor cunoaste mai bine cauzele, cu atat pot deveni mai eficiente masurile de profilaxie, de tratament medical, precum vor creste si posibilitatile de diagnosticare si tratare diferentiata psihopedagogica a diferitelor moduri de manifestare ale deficientei mintale. i1v24vh
Cu toata importanta acestei probleme, stabilirea precisa a cauzelor deficientei mintale este de multe ori dificila. Aceasta dificultate rezulta din faptul ca in cazul deficientei mintale relatia cauza-efect este diferita in cazurile individuale. in unele cazuri relatia dintre etiologie si deficienta mintala este directa, iar in alte cazuri asistam la faptul ca efectul factorului etiologic este in raport de momentul ontogenetic in care acesta actioneaza. in acest sens s-a evidentiat ca, aceiasi factori patogeni pot determina efecte diferite in raport de etapa ontogenetica in care au actionat, precum factori patogeni diferiti pot produce efecte identice daca actioneaza in aceeasi etapa ontogenetica (M. Rosca, 1967).
Dificultatea stabilirii cauzelor deficientei mintale mai rezulta si din faptul ca, de multe ori, deficienta mintala este o consecinta a actiunii sumate a mai multor factori care actioneaza simultan sau succesiv, sau de multe ori putem asista la coincidenta actiunii a doi factori, fara ca intre ei sa existe vreo legatura cauzala directa. in alte cazuri o anume cauza poate sa actioneze indirect asupra dezvoltarii psihice, producand mai intai un mediu nefavorabil, care apoi poate constitui un impediment pentru dezvoltarea ulterioara normala.
Importanta cunoasterii cauzelor deficientei mintale a determinat existenta unor multiple studii, din care se desprinde ideea ca deficienta mintala, din punct de vedere etiologic, nu se constituie ca o categorie unitara, datorita multiplelor si variatelor cauze care merg de la cele ereditare, constitutionale, lezionale, pana la acelea in care rolul important apartine conditiilor psihogenezei.
Din studiile existente rezulta ca factorii mai des incriminati in etiopatogenia deficientei mintale pot fi clasificati in:
1. Factori ereditari-genetici (endogeni);
2. Factori extrinseci (exogeni);
3. Factori psihogeni (psiho-sociali).
6.1. Factorii ereditari-genetici (endogeni)

Originea ereditara a deficientei mintale este privita de diferiti autori (S. Penrose, A. Lewinson, R.F. Tredgold) in mod diferit, unii accentuand importanta ereditatii, iar altii diminuand-o.
Din studiile privitoare la rolul ereditatii in determinarea deficientei mintale se desprinde ideea ca este dificil sa izolam contributia factorilor ereditari de cea a factorilor de mediu. De asemenea, se contureaza ideea ca prin ereditate nu se transmite deficienta mintala ca atare, ci se transmit doar particularitatile anatomo-fiziologice care infuenteaza relatiile individului cu mediul. Astfel, un copil cu un deficit nativ, crescut intr-un mediu social, economic, cultural deficitar, va avea o evolutie psihica mult mai deficitara, decat in cazul in care acesta ar fi optim.
Influenta ereditara (genetica) are uneori un caracter mai direct asupra dezvoltarii psihice. Asa este cazul anomaliilor craniene familiare care determina sindromul Apert, microcefalia, hidrocefalia; a aberatiilor cromozomiale care pot fi gonozomale care determina sindromul Turner, sindromul Klinefelter, hermafroditismul, sau pot fi autozomale care determina sindromul L. Down; sau a ectodermozelor congenitale care determina scleroza tuberoasa, neurofibromatoza, angiomatoza cerebrala.
Alteori, ereditatea detemina aparitia deficientei mintale intr-un mod mai indirect prin transmiterea unor deficiente metabolice sau endocrine.
in cazul deficientelor metabolice putem intalni: dislipoidoze care determina idiotia amaurotica Tay-Sachs, maladia Niemann Pick, boala Gaucher, maladia Hurley; disproteidoze care determina fenilcetonuria, degenerescenta hepato-lenticulara, sindromul Hartnup; dismetaboliile hidratilor de carbon care determina galactosemia, hipoglicemia idiopatica.
Din grupa tulburarilor endocrine putem aminti hipotiroidismul, diabetul insipid nefrogen si cretinismul cu gusa familiala.

6.2. Factorii extrinseci (exogeni)

Factorii extrinseci se refera la acele cauze externe care duc la tulburarea activitatii cerebrale, fie sub forma lezarii structurilor anatomice, fie sub forma tulburarii mecanismelor biochimice ale sistemului nervos. in raport de momentul actiunii, aceste cauze pot fi clasificate in: cauze prenatale, cauze perinatale si cauze postnatale.

6.2.1. Cauzele prenatale ale deficientei mintale
Gravitatea influentelor factorilor care actioneaza in aceasta perioada depinde de varsta sarcinii. Astfel, factorii care actioneaza in primele trei luni ale sarcinii duc la consecinte din cele mai grave, intrucat in aceasta perioada apar si se diferentiaza organele separate ale fatului, iar tesuturile sunt foarte fragile si au o vulnerabilitate crescuta.
Cauzele care pot actiona in aceasta perioada pot fi: cauze infectioase, cauze toxice, incompatibilitatea factorului Rh, subalimentatia, radiatiile, unele boli cronice ale mamei, varsta parintilor si emotiile puternice.
Cauzele infectioase se refera la infectiile de natura virotica, infectiile de natura bacteriana si infectiile cu protozoare.
Dintre bolile virotice pe care le poate contracta mama in timpul sarcinii si care pot avea repercursiuni asupra sarcinii amintim: rubeola, gripa, rujeola, variola, oreonul, hepatita epidemica, tusea convulsiva.
Infectiile de natura bacteriana se refera la influenta pe care o poate avea asupra dezvoltarii normale a sarcinii unele boli microbiene cum ar fi: streptocociile, stafilocociile, dar mai ales sifilisul.
Infectiile cu protozoare se refera la toxoplasmoza congenitala, care apare ca urmare a molipsirii fatului de la mama. Toxoplasmoza este produsa de un protozoar (toxoplasma) vehiculat de obicei de catre animale.
Factorii toxici se refera la intoxicatiile cu CO, cu plumb, cu arsen, cu unele medicamente luate de mama in scopul intreruperii sarcinii, cu barbiturice, care au urmari destul de grave asupra dezvoltarii normale a sarcinii.
Incompatibilitatea factorului Rh se refera la cazul in care mama este Rh negativ iar copilul mosteneste un Rh pozitiv de la tata. in acest caz se ajunge la un conflict serologic intre sangele mamei si al copilului care determina aparitia de anticorpi, ce produc la copil un icter grav (deosebit de cel fiziologic de la nastere).
Subalimentatia cronica din timpul sarcinii, lipsa unor vitamine, abuzul de vitamine, o alimentatie saraca in calciu, fosfor, proteine, pot duce la nedezvoltarea normala a sarcinii.
Radiatiile, mai ales in primele luni de sarcina, pot afecta dezvoltarea normala a fatului.
Unele boli cronice ale mamei cum ar fi: diabetul, hipo sau hipertiroidita, maladiile cardiace, anemia, nefropatia, pot afecta dezvoltarea normala intrauterina a copilului.
in ceea ce priveste varsta parintilor, A. Lewinson arata ca numarul mamelor care au dat nastere la copii deficienti mintali creste intre 30 si 48 ani.
De asemenea, exista o relatie si intre varsta prea frageda a mamei si posibilitatea aparitiei unui copil deficient mintal.
in cazul mamelor care au o sarcina la o varsta mai inaintata se incrimineaza scaderea functiilor reproductive. De asemenea, Penrose, Walpas, Jenkins arata ca varsta inaintata a parintilor influenteaza frecventa aparitiei sindromului Down si a unor malformatii ale S.N.C., cum ar fi: encefaliile, hidrocefaliile, spina bifida.
Emotiile puternice din timpul sarcinii pot avea o influenta negativa asupra evolutiei normale a sarcinii, fie prin substantele biochimice care se produc in timpul emotiilor, fie prin starile generale ale mamei, care pot determina lipsa de apetit, ce duce la o subnutritie.

6.2.2. Cauzele perinatale ale deficientei mintale
Dintre factorii patogeni legati de procesul nasterii care pot fi incriminati in etiologia deficientilor mintale amintim: prematuritatea, postmaturitatea cu greutate prea mare a fatului la nastere, nasterea prin cezariana, expulzia prea rapida, travaliul prelungit, suferinta fetala, traumatismele mecanice, infectiile, sindromul neuro-vascular.
Acesti factori, care pot sa apara la nastere, ne intereseaza in masura in care duc fie la anoxie sau hipoxie si deci la oxigenarea anormala a S.N.C., fie la producerea unor leziuni sau hematoame la nivelul sistemului nervos central, determinand o nedezvoltare normala ulterioara.

6.2.3. Cauzele postnatale ale deficientei mintale
in aceasta perioada ne intereseaza acei factori care prin interventia lor pot afecta direct sau indirect sistemul nervos central. Printre factorii care pot actiona asupra sistemului nervos central si a caror consecinte pot determina aparitia deficientei mintale de grade diferite amintim: neuroinfectiile (meningite, encefalite), intoxicatiile (cu CO, cu plumb etc.), leziunile cerebrale post traumatice, accidentele vasculare cerebrale, encefalopatiile de post imunizare, bolile organice cronice, subalimentatia, alimentatia nerationala, conditiile neigienice.
6.3. Factorii psihogeni (psihosociali)

Factorii psihogeni, desi se considera ca au o semnificatie secundara in aparitia deficientei mintale, totusi trebuie luati in considerare intrucat actiunea lor in primii ani de viata determina franarea dezvoltarii normale a copilului si in primul rand a dezvoltarii functiilor psihice.
Rolul cel mai nociv il au carentele afective si educative, care printr-o interventie de lunga durata, in special in primii ani de viata, reusesc sa produca veritabile tablouri de deficienta mintala. Mecanismele de actiune a acestor factori constau in lipsa stimularii si activarii structurilor morfofunctionale ale sistemului nervos, care trec in primii ani de viata prin stadii rapide de dezvoltare si diferentiere.
Desigur, influenta factorilor psihogeni va fi mai mare la cazurile de copii care se nasc cu un deficit constitutional, determinand o reducere a posibilitatilor potentiale de adaptare la mediu.

* * *

Acesti factori etiologici pot actiona atat izolati, cat si in diverse combinatii (succesiv sau simultan) in diferite etape determinand diverse forme si grade de manifestare a deficientei mintale.