f3o6or
„F., in varsta de 12 ani, s-a prezentat la consultatie pe motiv de enurezie".
Este, pesemne, un copil bataios, desigur rasfatat mai inainte si pe care anumite evenimente l-au facut sa piarda privilegiul acestui tratament. De atunci nu se mai simte in apele lui si incepe sa-si atace mama in asa fel incat sa o oblige sa se ocupe de dansul chiar si in timpul noptii. Este necesar sa identificam semnele care sa ne permita sa sustinem ca avem de-a face cu un copil rasfatat, anume: descurajarea, invidia din partea unui copil mai mic, mofturile in ceea ce priveste alimentatia, incercarea de a se situa in centrul atentiei, cautarea simpatiei altora.
„... enurezie pe care adesea o manifesta si in timpul zilei..."
Cand descoperiti ca un copil manifesta enurezie diurna, este semn al unei lupte de o extrema violenta. Nu se multumeste sa-i deranjeze pe cei din juru-i noaptea, ci o face si in timpul zilei. Trebuie neaparat sa stabilim daca nu cumva prezinta deficiente psihice. Bolile organice care provoaca asemenea enurezii sunt foarte rare.
„... din cand in cand si noaptea".
Lupta violenta o duce ziua, probabil pentru ca in timpul noptii se gaseste intr-o situatie mai favorabila, calmandu-se. Nu ne-ar mira sa auzim ca lupta aceasta o duce intr-un mod constient si ca trasatura dominanta a caracterului sau este aroganta. Pentru ca aroganta este o forma de lupta cvasiconstienta.
„Daca langa dansul se gaseste mama, ori cand baiatul este la scoala, niciodata nu urineaza pe el".
Este semnul ca enurezia lui este motivata de elemente psihice. Daca mama copilului se afla in preajma-i, nu are nevoie sa caute sa si-o apropie. Iar la scoala probabil ca se simte bine. Poate ca e un elev bun sau poate ca vrea sa evite o exmatriculare.
„Mama este divortata".
Neintelegerile din familie au o influenta cat se poate de rea asupra copiilor. Sotii care se cearta se ocupa, in general, putin de copiii lor si isi manifesta indispozitia fata de ei. Este de subliniat faptul ca printre copiii-problema, delincventi, nevrotici, perversi sexual, betivi se gasesc adesea copii din casniciile nefericite, dezorganizate. Vom cauta sa vedem daca nu cumva baiatul de care ne ocupam a fost supraincarcat, supraincarcarea fiind totdeauna motiv de agravare a starii copiilor.

„El locuieste la bunici".
Se cuvine sa ne amintim ca bunicii se poarta adesea foarte afectuos cu nepotii. Nu intotdeauna, pentru ca in cazul in care mama rasfata copilul, bunica ii face fiicei sale reprosuri pe aceasta tema, iar daca mama nu rasfata pe copil, atunci bunica este aceea care face lucrul acesta.
„Mai inainte copilul dormea in aceeasi incapere cu parintii".
Aceasta dovedeste ca baiatul este rasfatat, fie pentru ca, datorita propriilor eforturi, s-a putut atasa de mama, fie pentru ca parintii tineau ca baiatul sa le stea aproape.
„Acum copilul doarme singur".
Circumstanta aceasta nu ne este indiferenta si joaca un anumit rol in etiologia enureziei. Daca copilul ar dormi in patul mamei sale, el nu ar uda asternutul.
„Copilul este puternic atasat de mama sa".
Se confirma ideea ca baiatul este puternic legat de mama sa. El incearca sa-si recastige mama si s-o foloseasca spre binele sau.
„Este foarte rasfatat de catre bunici".
Supozitiile noastre si-au gasit, deci, confirmarea.
„in urma cu patru ani, a zacut pe un pat de spital timp de sapte luni, din cauza unei osteomielite la sold si femur".
Este vorba de o maladie cronica, caz in care copiii sunt nespus de rasfatati. Astfel de imprejurari provoaca, de obicei, dupa insanatosirea acestor copii, o teribila senzatie de carenta afectiva in comparatie cu modul in care erau tratati pe parcursul bolii. Niciodata un copil nu va fi atat de rasfatat ca in cazul spitalizarii pentru o maladie de felul osteomielitei.
„intr-un timp se propusese o amputare, dar copilul s-a vindecat, ramanand totusi cu o anchiloza importanta".
Are, prin urmare, si o deficienta organica. Aceasta contribuie la trezirea si la mentinerea la acesti copii a unui puternic sentiment de inferioritate. Copiii rasfatati au din start un asemenea sentiment, indoindu-se de propriile lor aptitudini. Cum baiatul prezinta o anchiloza, sentimentul sau de inferioritate se amplifica,el incercand sa se sprijine si mai mult pe altii. Din cauza bolii, a intrerupt scolarizarea timp de trei ani, intre varsta de 7 si 10 ani. Evident, anii acestia i-a petrecut langa mama sa.
Clasele auxiliare au accentuat si mai mult sentimentul de inferioritate, ceea ce se intampla de regula, cu exceptia cazurilor de imbecilitate sau de debilitate mintala. in asemenea cazuri copilul nu-si da seama ca se afla printre copiii arierati. La Viena, de exemplu, se vorbeste in mod curent de „clase de imbecili" in aceste cazuri. Un copil normal are impresia unei degradari daca, din nefericire, nimereste intr-o clasa auxiliara. Copilul nostru are, deci, destule motive sa se simta inferior si dezavantajat.
„Activitatea lui la scoala este buna".
Nu ne mira sa aflam ca face progrese la invatatura, din moment ce este normal din punct de vedere psihic. Nu-i mare lucru sa fii chior printre orbi1.
„intampina greutati la aritmetica".
Daca intr-o buna zi va descoperi metoda potrivita lucrului cu numerele, va face progrese si la aritmetica, situandu-se la inaltimea celorlalti.
„Cand li se pun intrebari altor elevi, tocmai el se gaseste sa intervina cu voce tare, anticipand raspunsurile".
De aici putem deduce ca avem de-a face cu un copil inteligent. Acest copil rasfatat ar voi sa le-o ia inainte celorlalti. Enurezia lui este un mijloc de atingere a acestui scop. La scoala ocupa o pozitie satisfacatoare; poate fi multumit de el insusi; dar si aici ar vrea sa-i intreaca pe altii si tocmai de aceea raspunde mereu neintrebat.
„Chiar cand este vorba de amuzamente, isi impune sa joace primul rol".
Are propriu-i stil, ceea ce nu veti gasi la prostanaci si putem face afirmatia ca locul sau nu este la scoala ajutatoare. Stim ca, din cauza bolii sale, nu a putut fi suficient de pregatit pentru o clasa normala si ca i-ar fi greu sa urmeze o astfel de clasa. Ar fi necesar sa se deschida o scoala pregatitoare speciala pentru astfel de elevi.
„Are un frate, cu patru ani si jumatate mai mare decat el, care altadata fusese foarte rasfatat de catre tatal sau".
Tragem concluzia ca nu are nici un frate sau o sora care sa-i urmeze. Probabil ca el traieste cu ideea ca fratele mai mare il intrece. Cel mare este rasfatat de catre tatal sau si nu frecventeaza o scoala ajutatoare.
„Fratele mai mare este tare chipes. A fost nevoit sa repete clasa intai primara, dar acum e fruntas la invatatura, fiind foarte serios si cumpatat in ce face".
Ori de cate ori auzim vorbindu-se de doi frati, din care cel mare se dezvolta bine si este imbatabil, secundul, in general, este un copil-problema. Daca secundul este acela care progreseaza, calca pe urmele celui mare si chiar il intrece, atunci primul-nascut va deveni un copil-problema. Aceasta conceptie se confirma, o data in plus, in cazul de fata. Probabil ca primul-nascut nu se jeneaza sa sublinieze faptul ca i fratele sau urmeaza scoala ajutatoare.
„Copilului nostru ii place mult sa o faca pe mascariciul".
Manifestare frecventa la copiii care au un puternic sentiment de inferioritate, care nu se prea ostenesc, dar vor sa se situeze in centrul atentiei. Adesea la acesti copii gasim trei manifestari paralele: enurezie, nevoia de a-i intrerupe pe altii si bufonerie. Toate acestea sunt forme de exteriorizare a unei fiinte slabe si ambitioase. Acela care are incredere in sine nu se va manifesta in acest fel.
„Noaptea, adesea, scoate tipete".
Cauta si in cazul acesta un contact. Sa strigi, sa o faci pe mascariciul sunt dovezi ale inteligentei lui; el procedeaza judicias, face ceea ce, fara indoiala, si noi am fi facut daca —fie-mi permis sa ma exprim asa — ne-am fi gasit in aceeasi situatie si daca am fi intelesi gresit aceasta situatie, care cere curaj.
„La masa nu face greutati, nu este mofturos la mancare".
Semn ca in aceasta familie nu s-au facut erori de educatie pe acest plan, nepunandu-se un prea mare accent pe importanta hranei. Dar copilul a facut in aceasta privinta o eroare: trebuia si aici sa creeze dificultati. Nu trebuie sa ne mire daca, in structura unui stil de viata, constatam absenta anumitor simptome care, data fiind experienta noastra, ar fi trebuit sa se manifeste.
„isi face toaleta si se imbraca singur".
in aceasta privinta s-a procedat, probabil, in mod satisfacator.
„Parintii si bunicii dinspre tata sunt consangvini".
Nu are, in fond, importanta, deoarece acelasi fapt se semnaleaza la multi copii. Meteahna copilului nu poate fi imputata factorilor ereditari. As dori, insa, sa subliniez ca descopar intotdeauna casatorii intre consangvini in cazul unor oameni lipsiti de curaj. Ei cauta un fel de securitate in alegerea partenerului de viata. Si o gasesc mai curand la persoanele pe care le cunosc din copilarie. Este indiciul unui slab sentiment de comuniune sociala, familia lor reprezentand pentru dansii intreaga societate. Nu vreau sa neg ca aceste casatorii intre consangvini dau copii care prezinta inferioritati organice (inferioritatea vazului sau auzului). Dar, dupa cum am putut constata pana in prezent, aceasta se intampla numai in cazul in care la ambii parteneri se gasesc inferioritati identice. Iar, pe de alta parte, gasim copii perfect sanatosi acolo unde nu exista astfel de inferioritati paralele. Ne opunem mariajului intre consangvini pur si simplu pentru ca sentimentul de comuniune sociala cere un vast amestec de sange. Indivizii care fac o deosebire atat de mare intre persoanele din propria lor familie si alte familii nu au un sentiment de comuniune sociala prea dezvoltat.
„Copilul a suferit de varicela si de tuse convulsiva".
Parintii ii rasfata mult pe copii atunci cand acestia sunt bolnavi. Veti observa ca exista o serie de boli ale copilariei care ii fac in mod automat pe parinti sa-si rasfete copiii. Astfel sunt, de exemplu, scarlatina, tusea magareasca, urmate adesea de unele dificultati caracteriale, pe care tindem sa le imputam bolii. Invers, veti putea constata uneori ca un copil-problema isi imbunatateste comportamentul dupa ce a trecut printr-o boala grava. Nu vom merge totusi pana la a sustine ca scarlatina ar putea sa exercite o influenta favorabila asupra caracterului copilului.
„A invatat sa mearga la varsta de 16 luni".
Daca mama nu se insala, atunci poate ca baiatul a fost rahitic. Evident ca, in asemenea imprejurari, copilul a beneficiat de o supraveghere speciala din partea mamei, supraveghere de care acesta nu ar fi avut parte in imprejurari normale.
„Abia la varsta de trei ani a invatat sa pronunte corect unele cuvinte".
Aceasta dovedeste ca nu a avut in mod deosebit nevoie de limbaj, deoarece daca limbajul i s-ar fi parut necesar, ar fi invatat sa vorbeasca mai repede. Trebuie sa i se fi satisfacut toate dorintele fara ca el sa fi avut nevoie sa vorbeasca. La fel se intampla cu mutii care au auzul intact. Astfel de copii sunt,in general, foarte rasfatati si nu au nevoie sa vorbeasca. Adesea vedem mame care se mandresc cu faptul ca ele prevad intotdeauna dorintele copiilor lor; acestia vor sa fie intelesi fara a se obosi sa scoata vreo vorba, dupa cum vor ca cineva sa le stea mereu la dispozitie. Dat fiind insa faptul ca acesti copii nu vorbesc si ca, pe de alta parte, persoana aleasa executa totdeauna munca suplimentara cu care ei o insarcineaza, devine inteligibil modul in care se constituie structura psihica a acestor muti care aud si inteleg. Mai stim ca ei pot sa-si structureze si sa-si regleze functiile potrivit cu anturajul.
Cunosc cazul unui copil nascut intr-un menaj de surdomuti, el fiind insa perfect normal; el auzea si vorbea ca toti copiii. Dar daca se lovea, plangea fara sa scoata nici un sunet; lacrimile ii curgeau pe obraji, fata ii era trista, dar de auzit nu se auzea nimic, el stiind ca zgomotul era inutil. Asadar, functiile se dezvolta intr-un mod diferit. Puteti apela in cazul acestor consideratii la psihologia instinctelor, deoarece instinctele se dezvolta exclusiv in conformitate cu anturajul. Acest copil a fost scutit de necesitatea de a vorbi si astfel limbajul sau nu s-a putut dezvolta la timpul potrivit.
Pe nas s_a proceciat la ablatia ide, cu patru ani in urma, dar poate tatea nazala va trebui repetata. Tip exprim asif gresit aceasta s „La masa ne sa aflam ca este vorba de un tip m ca nu cumva, in Cele din urma,
Iilor mintal. Eu nu l-as clasa cu atata e tip mongoloid. Pana acum nu s-a ia nu fi fost debil mintal; sa nu uitam,
insa, ca unii copii seamana cu mongoloizii, fara ca din cauza aceasta sa fie debili mintal.
„Are o radacina a nasului lata, urechi clapauge, buza inferioara proeminenta. Examenul sistemului nervos nu prezinta nimic aparte, iar inteligenta este normala. Piciorul drept este rigid. Baiatului ii place sa faca gimnastica si a putut obtine autorizatia de a lua parte la exercitii in masura in care piciorul i-o permite, pe cand la inceput orice gimnastica ii era interzisa".
Am constatat deseori ca acei copii care prezinta deficiente ale membrelor superioare sau inferioare se consacra cu mult zel gimnas¬ticii. Astfel se confirma, o data mai mult, una din tezele fundamentale ale psihologiei individuale, potrivit careia cele mai bune randamente se obtin atunci cand se manifesta un interes special, provocat de existenta la individ a unui organ care prezinta o anumita inferioritate anatomo-functionala2. Acum cativa ani, in orasul nostru3, dansa in fata publicului un individ care nu avea decat un singur picior.
Dupa cum va puteti inchipui, in putinul timp care ne sta la dispozitie, nu putem pune in valoare toate potentele copilului despre care discutam. Daca cineva s-ar oferi sa-i ajute pe mama si pe copil, atunci munca noastra psihopedagogica ar fi mult inlesnita. Trebuie sa incercam sa facem copilul mai independent si mai curajos si, prin lectii suplimentare, sa-1 facem in stare sa frecventeze scoala destinata celor normali. S-ar impune sa-i propunem un scop, spre a-i deschide ochii asupra modalitatilor de a ajunge la realizari mai stralucite pe latura utila a vietii. in masura in care el va inregistra succese, obisnuintele sale negative nu vor mai avea ratiunea de a exista; ultimul sau refugiu este enurezia. Daca, insa, ii propunem un scop util, fara a o avea de partea noastra pe mama, copilul nu va iesi din impasul dificultatilor sale. Vreau sa-i demonstrez mamei care este adevarata structura a personalitatii copilului si sa incerc sa o influentez.
Dr. A (adresandu-se mamei): Spuneti-mi,copilul dumneavoastra este unul dintre cei mai buni elevi ai clasei?
Mama: Nu as putea-o spune.
Dr. A: Este el unul dintre cei mai buni elevi din clasa ajutatoare?
Mama: Aici merge destul de bine, in afara de aritmetica. Sunt in clasa copii mai buni decat el. Institutoarea spune ca daca nu s-ar grabi la citit ar fi bine...
Dr. A: Ce meserie ar vrea sa imbratiseze?
Mama: Tamplar.
Dr. A: Tatal sau ce este?
Mama (cu mandrie): Tehnician dentar. Bunicul sau tine un magazin de mobila. Tatal meu spunea ca ar dori ca baiatul sa se faca tamplar, ca sa poata confectiona mobile.
Dr. A: Deci vrea sa se faca tamplar. Are prieteni?
Mama: Desigur, dar mereu copii mai mici decat dansul.
Dr. A: Are tendinta de a se afla impreuna cu alti copii?
Mama: Nu vrea sa se joace decat cu copii mai mici ca el.
Dr. A: Frecventeaza vreo institutie de binefacere?
Mama: A frecventat „Amicii copiilor". Acolo, intr-o zi, copiii s-au luat la cearta, iar institutoarea i-a tras de urechi si i-a pus la colt.
Dr. A: Spune el totdeauna adevarul?
Mama: Uneori mai insira verzi si uscate, dar de mintit nu minte.
Dr. A: Stie sa-si chibzuiasca banii?
Mama: Da, e foarte serios. Poate sa lucreze in comert — are capul pe umeri. Raspunde la telefon si i se pot incredinta mici sarcini. Dar este foarte naiv.
Dr. A: Cum se simte la scoala?
Mama: Se simte foarte bine la scoala. Mai inainte a frecventat un curs privat. Credeam ca acolo va progresa cu adevarat, dar nu s-a ocupat nimeni serios de dansul. Un neurolog a stabilit ca baiatul e normal si ne-a sfatuit sa-1 dam la scoala ajutatoare.
Dr. A: Cum ii gasiti pe copiii de la scoala ajutatoare?
Mama: Sunt inspaimantatori, dar nu preocupa pe nimeni. Am vazut acolo copii foarte intarziati la invatatura. Daca as fi fost sigura ca baiatul este capabil sa se descurce singur...
Dr. A: V-ati indoit uneori?
Mama: Institutorii m-au asigurat intotdeauna ca el va deveni un bun comerciant. Se intereseaza de toate, stie sa discute despre o multime de lucruri si lasa impresia ca este independent. Dar e cat se poate de naiv.
Dr. A: Urineaza des pe el?
Mama: Da. Am fost la institutoare si m-am interesat cum se comporta la scoala. Ea s-a plans doar de faptul ca vorbeste cu voce tare in timpul lectiilor, fara a fi intrebat, ca ar trebui sa se dezbare de acest obicei. Si la scoala urineaza pe el. Institutoarea spune ca ar fi vorba de o slabiciune (organica). in ultima vreme acest defect s-a agravat.
Dr. A: Situatia scolara i s-a inrautatit?
Mama: Face progrese. Mai inainte nu-si facea singur temele, pe cand acum si le face.
Dr. A: Nu a fost depreciat pe nedrept in ceea ce priveste aritmetica?
Mama: La aritmetica sunt altii mai buni ca dansul.
Dr. A: Ar fi bine daca ar putea sa progreseze la aceasta materie. Nu ati vrea sa va trimiteti copilul la un camin de zi? (dr. A da adresa). Poate ajunge acolo singur?
Mama: Da, stie sa ia tramvaiul. La scoala merge singur, nu-1 conduce nimeni.
Dr. A: in acel camin de zi vor reusi sa-1 convinga ca poate face mult mai mult si ca are putinta sa frecventeze scoala pentru copiii normali.
Mama: Si la „Amicii copiilor" a obtinut rezultate frumoase. A confectionat scena unui frumos teatru. Are ceva ce lipseste multor copii, cum spune institutoarea: constiinciozitatea.
Dr. A: Ar fi mult mai profitabil pentru copil sa frecventeze scoala pentru copii normali. Celalalt baial cum este?
Mama: E nemaipomenit.
Dr. A: Cum se poarta.cu fratele mai mic?
Mama: in prezent tin unul la altul. Nu se vad decat rareori. Eu locuiesc la parintii mei. Baiatul cel mare sta la bunica-sa. Fratii nu se vad prea des.
Dr. A: Fratele mai mare il tachineaza pe cel mic?
Mama: Se arata interesat de el, chiar tremura pentru el, sa nu i se-ntample ceva rau.
Dr. A: Se comporta ca un tata. Aceasta trasatura de caracter se intalneste adesea la primii-nascuti care ies invingatori din lupta cu secunzii lor.
Mama: Cel mare e bine dezvoltat.
Dr. A: Pare sa fie si foarte popular.
Mama: Mai popular e cel mic. Baiatul cel mare este orgolios.
Dr. A: Nu-1 tachineaza pe cel mic pe tema scolii ajutatoare?
Mama: Pe tema asta nu, dar isi rade de dansul in ceea ce priveste piciorul, iar asta e ingrozitor!
Dr. A: Asta se va rezolva si, de asemenea, faptul ca urineaza pe el. V-as sfatui sa-i dati curaj copilului, sanu-1 supuneti criticilor, sanu-1 raniti si sa-1 exersati sa faca totul prin el insusi.
Mama: Familia mea este aceea care il sacaie, il critica, il raneste in permanenta in amorul sau propriu.
Dr,A: Transmiteti-le celor din familie bunele mele sentimente si spuneti-le ca ar trebui sa-si mai franeze pornirea spre critica, reprosuri si jigniri. in ceea ce ne priveste, vom incerca, cu metoda noastra, sa-i amelioram comportamentul.
(Mama isi ia ramas bun, multumind.)
Dr. A: Este foarte important sa se stie daca un copil este, in familie, tinta permanenta a atacurilor. Nu stiu daca ati vazut, la gradina zoologica, vreun tapir. Acest animal are particularitatea ca, atunci cand cineva il sacaie, sa-i intoarca sacaitorului dosul si sa urineze. Este uneori foarte jenant sa-1 mustruluiesti pe cineva cand nu este vinovat.
Dr. A: (adresandu-se copilului): Cum o duci cu scoala?
Copilul: Bine.
Dr. A: Tu esti un baiat bun si ai putea sa fii si un elev bun. Cred ca nu prea ai incredere in tine, ti-a intrat in cap ca nu poti reusi la aritmetica. Este un fleac. O sa vezi ca vei reusi cu usurinta. Te voi ajuta eu sa devii bun la aritmetica! Atunci vom reusi sa urmezi alta scoala, unde iar as vrea sa te ajut. Vom porni-o cum se cuvine, te vei bucura si, deodata, vei vedea, o sa se spuna despre tine:„Ia uite ce progrese face!" As dori sa frecventezi caminul de zi pentru copii, pe care il conduc eu; te poti juca acolo, iti poti face temele, vei fi fericit intre copiii din camin. Si eu o duceam rau cu aritmetica, cineva mi-a aratat cum sa procedez si asa am ajuns cel mai bun la aceasta materie. Ce-ar spune institutoarea sa vada ca ai ajuns cel mai bun la aritmetica?
Copilul: Ar fi fericita.
Dr. A: Vrei sa-i faci placerea aceasta?
Copilul: Da.
Dr. A: Revin-o in cateva zile si nu te mai mahni daca vreun baiat iti spune ceva rautacios, pentru ca o face din prostie. Daca acasa esti criticat, nu trebuie sa te superi si sa faci pipi pe tine. Trebuie sa-mi dai o mana de ajutor. Se poate conta pe tine?
(Baiatul iese.)