l2e14ee
„Fetita este in varsta de 11 ani; tatal a iesit la pensie de la caile ferate, iar mama este casnica. Femeia aceasta a avut 14 copii, din care sapte sunt in viata. Petronella este mezina".
in ceea ce ne priveste, avem o conceptie bine definita referitoare la structura caracterologica a mezinului. Cunoasteti cu totii, desigur, din Biblie, istoria lui Iosif, care ar fi dorit ca soarele, luna si stelele sa se incline in fata lui si care povesteste acel vis al carui sens este foarte bine inteles de catre fratii sai. Ei isi leaga fratele intr-un sac si il vand. Legenda aceasta este extrem de instructiva. Mai tarziu Iosif devine stalpul intregii familii si chiar al intregii tari, salvand un intreg popor. Praslea!1 Veti constata adesea ca, intr-un fel sau altul, mezinul devine o personalitate marcanta, fie in sensul bun, fie in cel rau la cuvantului, cumuland bogatie si putere.
Nu cunoastem nimic precis cu privire la sexul si relatiile celor 14 copii. Putem insa spune ca mezinul este adesea deosebit de rasfatat, datorita faptului ca parintii se bucura mult de a fi putut procrea, la varsta lor, acel copil (in afara de cazul ca acesta ii contrariaza).
Mezinul creste intr-o ambianta cu totul deosebita de a celorlalti copii, pentru ca el este singurul care nu are succesor. De unde situatia sa relativ privilegiata. Cat despre ceilalti, ei traiesc acea tragedie de a-si vedea locul luat de un alt copil. De o astfel de tragedie mezinul este scutit si faptul se manifesta in atitudinea sa. Mezinul nu simte pe nimeni in spatele sau, este in felul acesta asigurat dinspre partea aceasta.
Extragem din chestionar urmatoarele date:
„Ea are periodic chef de lucru, dupa care zelul ei scade".
Ori de cate ori vedeti o astfel de instabilitate in activitatea unui scolar, puteti fi siguri ca aveti de-a face cu un copil rasfatat. Un asemenea copil nu face progrese decat in mod conditionat: atunci cand nu trebuie sa desfasoare eforturi spre a le obtine. Daca atmosfera calduta si agreabila dispare, randamentul sau scade. Daca un scolar este sau nu un rasfatat, diagnosticul il putem pune dupa carnetul sau de elev. Ca orice bun medic practician, ne sta in putinta sa diagnosticam acest tip de copil.

„Copilul prefera sa scrie, sa deseneze, precum si lucrul de mana".
Este un copil al dexteritatilor manuale. Faptul isi poate trage originea dintr-un antrenament manual indelungat. Dat fiind faptul ca din prima copilarie prezinta o tendinta de a se ocupa de lucrul manual putem de asemenea conchide ca este probabil stangaci, ca si-a com¬pensat dificultatile si ca si-a antrenat in mod deosebit mana dreapta. Dar aceasta a doua ipoteza este de luat in seama cu circumspectie, fiind lesne de confirmat sau de infirmat.
„Mama ia apararea conduitei rele a copilei".
Iata o mama care ia apararea copilului, chiar daca critica are justificare. Intram astfel in posesia confirmarii ca fetita e rasfatata.
„isi distribuie usor atentia".
Aceasta ne arata ca fetita are o sfera larga de interes, ca vede si intelege totul si ca viata o intereseaza indeaproape. Este vorba de un copil care nu si-a pierdut curajul, care nu da inapoi, care nu este inchis in sine, ci cauta contactul cu lumea exterioara. Identificam aici o activitate sociala care are loc poate pe un teren special, in legatura cu lucruri neimportante, dar baza este data.
„Ea incearca sa deturneze atentia celorlalti, deranjandu-i".
Se impune sa intelegem ca acest copil este mereu preocupat sa stinghereasca procesul de invatamant. Faptul nu ne surprinde,deoarece stim ca asemenea copii rasfatati, dispunand de un anumit dinamism, dau curs liber tendintei lor dominante: sa procedeze in asa fel incat sa ajunga in centrul interesului anturajului; din nefericire, insa, pe latura inutila a vietii. Fetita noastra, de altfel, va merge destul de departe in acest sens, dat fiind faptul ca gaseste la mama ei sprijinul de care are nevoie.
„Remarcabila capacitate de intelegere".
Dispare si cea mai mica indoiala in ceea ce priveste interesul treaz al fetitei. Nu m-ar mira ca, la o examinare a inteligentei, sa se constate ca nivelul ei intelectual se situeaza deasupra mediei.
„Observa in mod independent si judicios evenimentele vietii de zi cu zi".
Se confirma faptul ca fetita dispune de un potential de activitate care o impinge sa se ocupe de toate cele si sa ia atitudine rezonabila in fata anumitor situatii.
„Capacitate de reprezentare clara a lucrurilor, copil inzestrat, cu simt critic".
Nu vrem sa spunem ca simtul ei critic o ia totdeauna pe cai gresite. Daca, intamplator, are dreptate, admitem, cu toate acestea, ca fetita are o anumita tendinta de a-i depasi pe ceilalti.
„Se apuca cu curaj de orice lucru nou".
Putem trage concluzia ca de indata ce se apuca de ceva nou inainteaza cu hotarare. O data in plus, activismul ei iese in evidenta. Stilul de viata al acestei copile incepe a se contura: avem in fata ochilor imaginea unei fetite intreprinzatoare, interesata de lumea din afara ei si care, cum este cert, are tendinta de a se ridica deasupra celorlalti.
Care o fi atitudinea ei in mediul social al scolii, in fata invatatorului?
„Uneori, in activitatea ei, este capricioasa".
Avem aici confirmarea celor spuse anterior.
„Cand se recunoaste ca treaba pe care a dus-o la indeplinire e reusita, se simte extrem de incurajata".
„Manifesta dorinta arzatoare de a fi aprobata, voind sa joace un rol important".
Este din nou un aspect care ne demonstreaza curajul ei, spiritul de decizie. Pesemne ca la ea acasa nu petrece zile mohorate, deoarece stim ca mama sa ii ia apararea.
„ii place sa se tina de hotararea luata".
Ca toti cei care se simt puternici.
„Ea deturneaza asupra-i atentia celorlalti copii, tulburand atmosfera de lucru a clasei".
Se poate presupune ca are de atins un scop, — acela de a se situa in centrul atentiei. Aceasta nu-i reuseste decat tulburand procesul de invatamant.
„Manifesta tendinta de a conduce".
Mezina — micul Iosif.
„Dar nu prea dispune de calitatile cerute pentru aceasta".
De ce ii lipseste darul de a conduce? Ceilalti copii i se opun, nu vor sa fie in permanenta condusi de acest bot de fata. Ea inca nu a ajuns la intelegerea modului cum pot fi condusi ceilalti. Cu siguranta ca intr-o zi va izbuti sa-si insuseasca darul de a fi conducator.
„Se exprima bine si vorbeste cu usurinta".
Cuvantul este si el un mijloc prin care poti atrage atentia celorlalti asupra-ti. Adesea veti remarca la copiii-problema, la nevrotici sau la alienati aceasta iubire pentru cuvant; asemenea oameni vorbesc fara incetare.
Observatiile de mai sus provin din perioada vietii de scolarita in cursul primar, pe cand cele ce urmeaza dateaza din perioada ei ca eleva la scoala secundara. ,,La inceput nu s-a facut remarcata in mod deosebit, dar cu prilejul primei plimbari (o excursie) colegii s-au plans de bufonerii si de purtari stanjenitoare din partea ei".
Cu acel prilej ea deja stia ce voia: sa-si fixeze un loc al ei. De ce nu s-a facut remarcata imediat? Faptul acesta pledeaza in favoarea iscusintei copilului: mai intai trebuie sa vada cum are de procedat.
„De vreo doua-trei saptamani da dovada de un comportament de neingaduit. Striga in timpul orelor de clasa, isi paraseste mereu locul din banca, ii inghionteste pe ceilalti si incearca sa-i deranjeze in fel si chip".
Probabil ca aceasta conduita inseamna ca ea avanseaza in tendinta de a-i depasi pe ceilalti. intelegem prea bine ce vrea ea sa obtina prin aceasta: sa-si arate puterea, sa ajunga sa-i domine pe ceilalti copii.
„Cu ocazia unei compuneri, nici vorba sa se apuce de lucru, iar cand i se face observatie, ia manioasa calimara si isi toarna cerneala pe maini, pur si simplu isi spala mainile cu cerneala si murdareste pupitrul".
Depaseste masura, comportandu-se ca un invingator turbat care vrea sa demonstreze cu orice pret ca el este cel mai tare. Dat fiind faptul ca avem de-a face cu un copil inteligent, putem trage concluzia ca nu se simte in largul sau la scoala si ca va trebui sa facem ceva mai mult pentru aceasta fetita. Atitudinea adoptata ne arata ca ea si-a pierdut speranta de a putea juca un rol important in scoala.
„Este chemata mama, care, furioasa, isi pierde orice control, o trage pe fata de par, o palmuieste prosteste si ii rasuceste bratele".
Pana si mama si-a pierdut cumpatul. Trebuie sa spunem ca nu este cea mai nimerita metoda de a pedepsi ultima isprava a fetei, exteriorizarea dinamismului copilului. De-acum incolo ea se va bucura numai daca va reusi sa-i scoata din sarite pe mama si pe profesor. Am citit nu demult un pasaj, intr-o biografie a lui Rosegger, unde autorul povesteste ca traia o bucurie imensa cand, copil fiind, isi putea aduce tatal in asa hal de manie incat acesta il batea. Mai tarziu, intelegand ca tatal sau il iubeste, si-a schimbat atitudinea. Copilul voia sa se asigure ca este iubit si ca se poate avea incredere intr-insul. Cand aceasta certitudine ii lipseste face si pe dracu-n patru sa irite pe cineva, sa-1 scoata din rabdari, pana ajunge la rezultatul urmarit. Aceasta ii stimuleaza forta proprie.
„Directoarea si-a dat toata osteneala sa o calmeze pe mama si a dus imediat copilul in clasa. Fata nu a plans, nu a tipat, avea o atitudine darza".
Vedeti, prin urmare, ce demonstratie ii face ea mamei: „Tu esti prea slaba; sunt mai tare decat tine!"
„Abia a plecat mama si eleva este trimisa la directoare, deoarece face cu neputinta desfasurarea lectiei".
Prin aceasta, fata arata ca nimic nu o impresioneaza, ca „nimeni si nimic nu o poate influenta". intr-un anumit sens, fetita aceasta merita admiratia noastra — ea are un temperament deosebit de puternic. Daca am putea canaliza aceasta putere extraordinara intr-un sens folositor, am face ceva bun.
„Directoarea ii vorbeste cu bunavointa si copilul promite sa asculte, dar in acelasi timp nu are deloc intentia de a-si tine promisiunea".
Fata isi da seama ca directoarea se intereseaza de dansa cu simpatie. Ea ar vrea sa-i faca neaparat pe plac directoarei si sa fie ascultatoare, dar de indata ce se gaseste in clasa intra in joc mecanismul stilului ei de viata. Unii autori inclina sa creada ca aici este vorba de ambivalenta2, pe de o parte copilul aratandu-se serviabil, iar pe de alta parte nesupus. Nu trebuie sa ne reprezentam psihicul omenesc intr-o maniera atat de automatica. Evident, acest stil de viata mecanizat functioneaza potrivit unei scheme, dar intr-un mod care variaza in concordanta cu situatia. Cand se afla in fata directoarei,ea are impresia ca este vorba de o persoana pe care a cucerit-o, pe cand in clasa nu mai are aceeasi impresie.
„Directoarea ii da o sarcina de incredere, aceea de a pune la zi calendarul cu file volante".
Este unul din mijloacele prin care poti sa calmezi un astfel de copil, mijloc care are o semnificatie mai profunda: acela de a actiona asupra copiilor aflati in cautarea superioritatii. incredintarea unei functii de incredere ii poate linisti. Dar eleva noastra voia mai mult, voia sa fie mai presus decat ceilalti copii si nu este de crezut ca se va potoli cu totul.
„Profesoara intra in clasa. Fata face observatia ca are niste bigudiuri nemaipomenite. Unde s-ar putea cumpara asemenea bigudiuri?"
Aceasta inseamna exprimarea unei ostilitati fatise. E vadit faptul ca eleva se afla intr-o stare de lupta deschisa cu acea profesoara. Numai o inamica declarata poate vorbi in felul acesta.
„Copiii din aceasta clasa, evident, sunt prea fragezi ca sa nu se amuze la asemenea remarci. Dezordinea continua. La inceput se putea crede ca fata pur si simplu voia s-o sacaie pe acea profesoara, dar mai tarziu le-a venit randul si celorlalte".
Ca si primei profesoare, poate ca si celorlalte le era imposibil sa faca pe placul elevei si s-o puna din capul locului in fruntea clasei. Pe de alta parte, vedem ca nu vom reusi sa-1 indreptam pe acest copil daca nu ghicim numaidecat ce doreste. Ne va antrena in aceeasi lupta in care i-a antrenat pe ceilalti. Ar fi o greseala sa ne apucam sa-i reprosam defectele. Trebuie sa initiem o conversatie cu dansa, vorbindu-i de calitatile pe care le are. Felul de a o face depinde de individualitatea pedagogului. ,,Pe parcursul a doua lectii de stiinte naturale, directoarea a trebuit sa stea in clasa, pentru a se putea desfasura procesul de invatamant".
Puterea fetei noastre nu este suficient de mare ca sa se masoare in lupta cu directoarea; de altfel cu aceasta din urma pare sa se afle in cele mai bune raporturi. Poate din respect, dar si din recunostinta ca i-a luat apararea.
„Profesoara i-a trasat elevei cateva sarcini: sa stearga de praf materialul didactic, sa aduca apa etc, dar si in aceasta situatie foarte repede ea a inceput sa faca nerozii, boacane".
Cazul ne incita la meditatie. Dupa cum am vazut, ea executa intr-un mod satisfacator cerintele directoarei. Daca o alta profesoara ii da o sarcina, nu se alege nimic. Si din acest fapt putem trage invatatura: felul in care trebuie sa te apropii de acest copil. Cum constat, educatia moderna are tendinta sa-1 puna pe copil intr-o situatie placuta, putandu-se observa ca intr-o astfel de situatie un copil se comporta mai satisfacator. Psihologia individuala, dimpotriva, incearca sa-1 obisnuiasca pe copil sa nu-si piarda echilibrul, chiar daca se gaseste intr-o situatie defavorabila. Daca rememoram conditiile in care se formeaza stilul de viata mecanizat, vedem ca acesta s-a structurat de asa natura incat mama fetei trebuie sa-i creeze acesteia o situatie placuta, ca sa poata sa-i castige increderea. Trebuie, apoi, sa faca din copil un partener social pentru viata in colectivitate. Nu ne putem sustrage de la indeplinirea acestei functii, care de fapt revine mamei: trebuie sa incepem cu aceasta si sa ne asiguram simpatia copilului, pentru ca apoi sa-1 integram in societate. Altfel nu vom reusi.
„La exercitiile fizice eleva se arata turbulenta si paraseste randul. Este inchisa in vestiar; aici imprastie bucatele de hartie pe jos, apoi rochiile colegelor. Este cu neputinta sa o determini sa restabileasca ordinea".
Mereu in lupta.
„insasi directoarea este obligata sa parlamenteze cu ea indelung pana cand fata sa se hotarasca sa stranga hartiile de pe jos si ca puna hainele in ordine".
Directoarea reuseste chiar sa o faca sa-si recunoasca greseala si sa se umileasca.
„Alta data reuseste sa schimbe la vestiar incaltarile si ciorapii colegelor ei de clasa. O fata nu-si gaseste ciorapii si, evident, este suspectata micuta H. Nici directoarea, nici profesoara nu o banuiesc ca si-ar fi putut insusi ciorapii, dat fiind ca fata cu pricina este curata si foarte corect imbracata. Nu-i lipseste absolut nimic, nici in ceea ce priveste hrana, nici in ceea ce priveste vestimentatia. A doua zi, directoarea, mama elevei H. si mama fetei pagubite insista ca presupusa vinovata sa marturiseasca unde a ascuns ciorapii".
Trebuie sa spun ca fata nu prezinta tendinta de a minti. Minciuna este incompatibila cu modul ei de a fi, fiind un semn de lasitate. in astfel de imprejurari se impune sa fii prudent, deoarece este posibil ca un alt copil sa fi ascuns ciorapii. Ne putem imagina in ce masura aceasta copila trebuie sa se fi simtit superioara daca, fie si o singura data, a fost suspectata pe nedrept. Am cunoscut cazuri in care unele persoane au savarsit numeroase furturi; o data, insa, acuzatia de furt nu a fost indreptatita si era nostim de observat atitudinea celor care erau acuzate fara a fi vinovate: asistau la desfasurarea anchetei, bucurandu-se de nedreptatea care li se facea.
„Dat fiind ca instructoarea de gimnastica isi declina orice responsabilitate in ceea ce priveste securitatea elevei cu pricina, cat si a altor eleve, directoarea asista la lectie. Ea declara ca fata se comporta impecabil atat in ceea ce priveste purtarea, cat si corectitudinea exercitiilor facute. La lectia urmatoare fata este laudata, dar ea imediat incepe sa se faca remarcata prin strambaturi, plangandu-se ca o doare un picior".
Modul acesta de lupta este mai putin brutal decat acela despre care am vorbit anterior.
Instructoarea este de parere ca daca eleva nu-si face cum se cuvine exercitiile trebuie sa capete cea mai proasta nota. Potrivit informatiilor furnizate de mama, acasa fata ar fi izbucnit in plans. Mama a consolat-o: „Lasa, nu face nimic!".
in situatia aceasta aproape ca putem vorbi de o ocazie ratata. Este foarte greu sa gasesti in cazul unui copil acea ocazie potrivita care sa duca la o ameliorare a comportamentului. Nu este exclus ca fata sa fi suferit intr-adevar din cauza piciorului si ca ea sa se fi gasit deja pe drumul cel bun. Tocmai in aceasta situatie, ea a fost amenintata cu cea mai proasta nota.
„La lectia de stilistica manifesta interes, spirit de colaborare, cu toate ca a fost trimisa la directiune din cauza ca a deranjat prea mult desfasurarea unei lectii".
Pare interesata de scriere si este cooperanta, poate pentru ca stie ca in acest domeniu ii poate depasi pe ceilalti. Se vede cat de colo ca in cazul in care nu-si poate atinge scopul reincepe sa stanjeneasca procesul de invatamant.
„Profesorii de geografie, de istorie, de limbi straine si de muzica, tinand seama de modul de exprimare al fetei, ii fac in primele saptamani recomandarea sa urmeze cursurile A (mai dificile)".
Aflam, asadar, ca acest copil nu urmeaza cursurile A (normale). Este, in lumea intreaga, una din chestiunile cele mai arzatoare ale reformei scolare. Majoritatea tarilor au decis sa organizeze cursuri A si cursuri B. La cursurile A sunt inscrisi copiii considerati cu o dezvoltare normala, iar la cursurile B cei care lasa impresia unei dezvoltari mai lente, cursuri la care se tine seama de aceasta particularitate a copiilor. Unele inlesniri ale programelor scolare fac ca aceste cursuri sa fie mai usoare, pe potriva copiilor insuficient pregatiti. Dar nu trebuie sa pierdem din vedere defectele acestei reforme. in ceea ce ma priveste, am impresia ca acei copii de la cursurile B au sentimentul ca se situeaza sub media dezvoltarii. Nu rareori ei aud injurii de felul acelora care spun ca ei ar urma niste „cursuri de imbecili" etc. Desigur, unii copii profita de avantajele cursurilor B, dar pentru altii dezavantajele cantaresc greu. Cercetarile pe care le-am intreprins in acest domeniu mi-au dovedit ca la cursurile B sunt inscrisi in majoritatea lor copii-problema, copii saraci; ceea ce releva un aspect deosebit de important. Este vorba, de fapt, de copii mai putin pregatiti pentru scoala decat altii. Problema nu si-a gasit inca solutia. Lipsurile acestei institutii sunt inca departe de a fi eliminate. Este deosebit de importanta opinia pe care si-o fac copiii cu privire la aceste cursuri.
Institutoarea ii spune fetei ca ea ar fi putut urma cursurile A. Daca sesizam cum se cuvine stilul de viata al acestui copil, vom putea emite ipoteza ca se simte desconsiderata prin faptul ca urmeaza cursurile B. Dezavantajele acestor cursuri trebuie sa ne dea de gandit in ceea ce priveste cazul concret al fetei de care ne ocupam.
„Lucrul manual".
Este lucrul pe care ea trebuie sa poata sa-1 execute corect.
„Profesorul de lucru manual relateaza ca la o ora de lucru manual ea a ocarat cum i-a venit la gura pe una dintre eleve, care era cat pe ce sa-i substituie lucrarea: «Marsavo, animal imputit, vitico», precum si alte expresii imposibil de reprodus aici. Profesorul de desen: o lucrare pe care i-am criticat-o..."
Fireste, este aici un semnal de alarma pentru noi: trebuie facut ceva!
„Din rautate, isi manjeste intregul desen cu pasta de colorat, ca apoi sa-1 faca mici farame. Profesorul incearca s-o puna la punct". Rezultatul: „Va veni el tata la scoala si n-o sa-ti fie bine, nu vei mai avea chef sa ma plictisesti!". , JLa catehism3: copila este catolica, insa nu urmeaza invatamantul religios. Totusi ea asista la curs si preotul i-a adresat intrebari in mai multe randuri. O data a fost singura eleva capabila sa raspunda in mod corect la o intrebare. Ea i-a povestit aceasta mamei, intr-o stare de buna dispozitie. La urmatoarea ora de curs, preotul a trimis-o la directiune pentru ca s-a dovedit ingrozitor de rau crescuta".
Nu stim ce se va fi petrecut in intervalul dintre cele doua ore de curs religios, dar si in acest caz fata a vrut sa se situeze in centrul atentiei.
„Constatarile directoarei: venind la directiune, ea s-a comportat deosebit de indatoritor".
Eleva trebuia sa rezolve niste exercitii la aritmetica sau sa scrie, de exemplu; la inceput totul mergea foarte bine, dar spre sfarsit se apuca sa deseneze tot felul de figuri caraghioase. La intrebarea de ce nu-si rezolva exercitiile, raspundea: „Nu pot!".
Evident, avem de-a face cu un procedeu necinstit. Ori de cate ori nu stie ceva resimte un atat de puternic sentiment de inferioritate incat se vede obligata sa-1 compenseze intr-un fel oarecare.
„La sarcina de onoare despre care am pomenit (punerea la zi a calendarului cu file volante) s-au adaugat altele: sigilarea de imprimate, serviciul de legatura intre clasele vecine. Cu acele prilejuri parea cel mai dulce copil din lume, dar cateva minute mai tarziu, in pofida fagaduielii ca va sta cuminte, profesorii se vedeau siliti s-o dea afara din clasa".
Biroul directoarei devenise pentru dansa un punct de atractie. Daca i se ia posibilitatea de a merge acolo si este trimisa in alta parte, tendinta ei este de a ajunge din nou la directoare, pentru ca acolo se gaseste intr-o situatie agreabila. Este cu putinta ca diriginta sa-i vrea binele mai mult decat directoarea, dar totul depinde de felul in care intelege copilul aceasta.
„Fata spune: «Mama nu-i iubeste pe granguri, ea nu ma iubeste decat pe mine»".
Este rezultatul faptului ca mama o rasfata peste masura.
„Adesea ea imi da nu zaharicale, ori carnaciori, ci jambon si alte d-alde astea".
„As dori sa devin educatoare".
Dorinta aceasta nu ne surprinde, dat fiind faptul ca in persoana unei educatoare ea pare sa identifice imaginea unui stapan.
„Daca as avea de-a face cu un copil rau, nu l-as mai scoate din batai".
„Trebuie sa ma inscriu la un curs de dans; sora mea mi-a spus ca acolo as putea sa ma bucur dupa pofta inimii. Dar mama nu ma lasa, spunand ca ea e in stare sa-si educe singura copilul, neavand nevoie de ajutorul altora. Locul meu nu este in strada X; pe lista eu sunt trecuta pentru scoala din strada Y".
Terenul scolii din strada X este suficient de explorat de dansa. A aratat aici tot ce este ea capabila sa faca. Are impresia ca ar putea straluci mult mai mult la scoala din strada Y. Sunt minciuni pe care le indruga pentru a se grozavi, a-i intimida si impresiona pe ceilalti.
„Fata este trimisa la biroul directoarei si aceasta o intreaba ce pozna a mai facut. Ea intarzie cu raspunsul. Dupa intrebari si incurajari repetate, se hotaraste sa vorbeasca si spune adevarul. O data a mintit-o pe directoare. Instructoarea de gimnastica raporteaza ca fata sustine ca ea ar fi tras-o de urechi, obligand-o sa poarte un pansament. Directoarea o interogheaza pe eleva, care isi mentine acuzatia. Ea spune ca o va reclama pe instructoare parintilor, care vor cere explicatii dirigintei (fata ameninta cu venirea la scoala a tatalui ei); diriginta se va plange si parintii vor avea de furca cu ea pentru ca au ofensat-o. La un moment dat fata marturiseste ca s-a certat cu sora ei, care a lovit-o la ureche si ca de aceea poarta pansament".
Este vorba de minciuna unei belicoase. Ar vrea sa o „infunde" pe diriginta. Nu am putea invoca aici o minciuna din lasitate. De fapt nu este vorba de o minciuna, ci de o defaimare.
„Fata a mai mintit o data: mama ceruse ca fiica sa sa stea in fundul clasei, pentru a nu le deranja pe celelalte eleve. Ceea ce s-a si facut. A doua zi fata a venit cu o pereche de ochelari, vociferand ca din ultima banca nu vede si ca trebuie pusa in prima banca. Medicul fiind
intamplator acolo, a examinat-o; la curent cu cazul, el a linistit-o pe fata, spunandu-i ca nu-i decat o problema de nervi si ca ar putea sa lucreze in liniste in ultima banca. Dupa o examinare mai atenta si nu fara a merge catva timp pe cai ocolite, directoarea a izbutit s-o determine pe eleva sa marturiseasca faptul ca acei ochelari erau ai mamei sale. Parerea mamei, in chestiunea cu ochelarii, era cu totul alta".
„Parintii lasa impresia ca s-au convins ca au un copil de nesuferit si recunosc a nu sti cum sa procedeze. Tatal spune ca mama tine partea fiicei; mama spune ca ceilalti copii, mai in varsta decat dansa, isi bruftuluiesc adesea sora, asa incat ea, mama, este singurul suflet pe care fata poate conta".
Iata-ne din nou in fata problemei biblicului Iosif. Cazul nostru trimite la aceeasi explicatie.
Dintr-un referat al monitoarei: „La unele lectii eleva se comporta impecabil, ca apoi sa reinceapa sa tulbure procesul de invatamant; de cele mai multe ori caietele ei sunt in dezordine, dar temele si exercitiile si le face in mod satisfacator; ii place sa fie chestionata".
„La lectiile de muzica este incapabila sa tina acelasi ritm cu clasa, cantand ori prea repede, ori prea lent si se bucura in mod vadit ca ne poate stanjeni".
„Deosebit de flagrante sunt lipsa ei de afectiune, ba chiar bucuria rautacioasa cu care isi tortureaza colegele de clasa, ca si tendinta de a voi sa joace intotdeauna cel mai important rol".
Ceea ce este suficient de semnificativ.
„Pretentii, aroganta, ingamfare, malitiozitate si minciuna. in general, in momentul de fata pare mai calma, rautatea ei parand intrucatva in regres".
Prin urmare, de putin timp pare sa fi intervenit o ameliorare in comportamentul elevei.
„Monitoarea de la lucrul manual relateaza: se suie calare pe un scaun si cutreiera cu el clasa; daca este amenintata ca vor fi informati parintii, raspunde: nu le pasa, nu mi-e frica de ei, ba chiar nici de primar nu mi-e frica!".
„La lectia urmatoare imita cantecul pasarilor, atragand instruc¬toarei atentia asupra talentului ei".
„La temele de aritmetica lucreaza fara sa renunte, fapt demn de remarcat, la ajutorul permanent al dirigintei".
Vrea sa aiba mereu pe cineva la dispozitie, pentru ca aceasta este o trasatura caracteristica pentru copilul rasfatat.
„O data a facut atata galagie la inceputul orei. incat a fost imposibil sa se tina lectia; alerga prin sala de clasa, isi lovea colegele, le insulta. La un moment dat a strigat: «iti infig un cutit in pantece!» Nici ulterior nu s-a aratat mai binevoitoare; spunea: «Nu pot sa fac altfel»".
Aceeasi semnificatie: trebuie sa-i stingheresc pe ceilalti; daca nu joc primul rol, de alte roluri nu am nevoie.
Examen ui in teligentei
in general, din acest punct de vedere, se situeaza deasupra mediei, in avans fata de varsta ei. Capacitate de reprezentare foarte buna. Logica usor defectuoasa in ceea ce priveste definirea notiunilor. in ceea ce priveste cunoasterea lucrurilor, usoara ramanere in urma; buna la lucrarile practice; pare preocupata de problemele de menaj. Memorie usor sub medie.
Dr. A: Pentru un asemenea copil de cea mai mare importanta ar fi internarea intr-o casa care s-ar putea numi casa de convalescenta. Consider o astfel de institutie ca pe un complement indispensabil institutiilor noastre de consultare si o cer de multa vreme. Este vorba de o casa condusa de pedagogi si psihologi calificati. Straduinta noastra este de a modifica stilul de viata eronat al copilului, cu ajutorul parintilor si al dirigintilor. Nu este cu putinta ca asemenea copii sa fie schimbati in zece minute. Ar fi cat se poate de nimerit ca eleva pe care o avem acum in vedere sa nufie in intregime lasata pe mana mamei sale si ca cineva sa se ocupe in mod special de dansa, dezvaluindu-i posibilitatile de a se face remarcata intr-un mod folositor.
(Adresandu-se mamei): Vrem cu tot dinadinsul sa va venim in ajutor, dumneavoastra si dirigintei. Daca vreti sa stiti, in fond acest copil ne place. Este o fata cu personalitate, dar ii place ei la scoala?
Mama: Ea ar dori sa frecventeze scoala din strada Y.
Dr. A: De ce prefera ea acea scoala?
Mama: Crede ca la acea scoala nu ar avea de suferit din cauza ca este o eleva foarte rautacioasa.
Dr. A: Cum se comporta acasa?
Mama: Este cea mai mica, iar cei mai in varsta o necajesc. Am avut 14 copii...
Dr. A: Va felicit!
Mama: O gura in plus de hranit, nu conteaza. Cei mai mari o invidiaza, nu o iubesc.
Dr. A: Are prietene?
Mama: Sigur ca da!
Dr. A: in ceea ce ne priveste, avem incredere in acest copil; credem ca este o fetita capabila. Vrea sa ocupe intotdeauna primul loc.
Mama: Mi s-a plans adesea ca diriginta nu sta de vorba cu dansa. Acasa e draguta si adesea ma ajuta la treburi.
Dr. A: Cum a fost educata? Cu severitate?
MamaXZu copiii nu se poate sa nu fi sever.
Dr. A: Cred ca daca acestui copil i s-ar explica lucrurile, nu ar fi rau.
Mama: Nu merge fara pedepse.
Dr. A: Personal gandesc ca daca s-ar gasi aici cineva care sa-1 inteleaga pe copil, care sa se ocupe de el, care sa-i dea idei mai bune, intr-un cuvant, daca copilul ar avea cat de cat societate, i-ar fi de folos. Daca sunteti de acord, i-as prezenta pe una dintre elevele mele.
Mama: Ea a si frecventat osocietate „amicala pentru copii".
Dr. A: As prefera ca ea sa se afle sub influenta acelei tinere despre care am vorbit, in afara scolii. Ar putea afla cate ceva folositor de la dansa.
Mama: Cred ca mi-am crescut bine copiii ceilalti si cred ca voi reusi s-o cresc si pe fata aceasta.
D. A: Cea mica ar dori sa joace rolul cel mai important. Va mai amintiti povestea lui Iosif? Daca in prezent fata are dificultati atat de mari la scoala, nu se va putea obtine nimic de la dansa cu batul. Fiti mereu amabila. Daca acceptati, spuneti-ne-o si va vom trimite-o pe tanara aceea.
Mama: Ceea ce face ea la scoala, nu face decat in gluma. Exista acolo copii de oameni mai distinsi, care sunt suparaciosi.
Dr. A (dupa plecarea mamei): Aveti aici un exemplu de aversiune fata de sfaturile noastre. Pentru moment trebuie sa ne situam pe o pozitie de asteptare.
(Adresandu-se admirativ fetei): Ce domnisoara! Credeam ca esti mult mai mica. Tu ai dori sa pari mereu mai mare, ti-ar placea sa stai in varfurile picioarelor, ca oricine sa te poata baga in seama. Asta este caracteristic pentn/mezini: ei vor mereu sa se faca remarcati. Tu esti o eleva buna, capabila, am auzit spunandu-se despre tine ca esti inteligenta. Nu crezi ca ai putea mai degraba sa stralucesti prin cunostintele tale la lectii? Daca reusesti, inseamna ca vei reusi si in viata. Atunci toata lumea te va stima si te va iubi. Nu cumva ar trebui sa incerci imediat, ca sa-i faci placere dirigintei tale? Toata lumea te va respecta atunci. Ce crezi, ai sa poti reusi?
Copilul (tace tot timpul).
Dr. A: Ai putea deveni una din cele mai bune eleve. Ce zici? Nu ar fi bine? Ar fi dragut din partea ta sa incetezi lupta aceasta sacaitoare. Ar trebui sa ai totdeauna in minte urmatoarele: nimeni nu ma obliga sa fiu mereu in primul plan si sa ma fac remarcata; este mult mai placut sa lucrez, pentru ca in cele din urma sa fiu iubita, dar asta nu trebuie sa se intample neaparat de la bun inceput. Cati sunteti in clasa?
Copilul: 32.
Dr. A: Diriginta nu poate face pentru toate elevele ceea ce face pentru tine. Vrei sa o ajuti un pic? Te previn ca nu e usor, dar cred ca vei reusi. Voi reveni peste o luna ca sa vad daca intre timp ai reusit sau daca continui sa ramai mascariciul clasei.
Copilul (nici un raspuns).
Dr. A (dupa plecarea fetei): in fond, este un suflet tandru; as fi putut-o face sa planga. Evident, trebuie sa asteptam, spre a vedea cum vor evolua lucrurile. Trebuie sa va atrag atentia asupra unui detaliu de tehnica. Am dobandit convingerea ca a aduce pe un copil in fata unei reuniuni de oameni poate avea o influenta benefica. Pentru copil aceasta inseamna ca dificultatile lui nu sunt afacerea lui privata, deoarece de ele se intereseaza si strainii. Probabil ca in felul acesta este mai bine trezit sentimentul de comuniune sociala. Repet si iar repet: Ma voi informa ca sa vad cum va comportati. Nu este o amenintare, ci certitudinea ca asteptam o schimbare pe care dorim ca acela care este in cauza, copilul, sa o inteleaga. Exista in metoda noastra o latura artistica, care nu se lasa sesizata in mod stiintific. Daca pun degetul pe rana, e sigur ca copilul ma va intelege, iar faptul de a-1 integra in societate este un element esential. Si in aceasta privinta, desigur, pot fi formulate obiectii, cum ar fi. de pilda, ca, observand ca ne ocupam de el, copilul ar putea deveni vanitos. Remediul consta in modul de a-i vorbi copilului. A formula doar obiectii si a nu intreprinde nimic util, este a face concesii spiritului steril al timpului nostru.