Nu rareori la oamenii agresivi descoperim trasaturi specifice urii. Aceasta se intalneste adesea inca din copilarie, atingand uneori o mare intensitate, ca in accesele de furie, sau manifes-tandu-se sub o forma mai blanda, ca in ranchiuna. Firea unui om va fi foarte patrunzator caracterizata prin aceasta prisma si se va castiga foarte mult in evaluarea sa stiindu-se pana la ce punct este capabil de ura. Ura ii confera o nuanta individuala, caracteristica. o9l12lq
Punctele de atac vizate de ura pot fi diferite. Ura se poate raporta la sarcinile pe care le are de indeplinit un om, la o persoana, la un popor sau la o clasa sociala, la celalalt sex sau la o rasa de oameni. Sa nu uitam insa ca manifestarile de ura nu sunt totdeauna directe si fatise, ci se mascheaza uneori perfect, putand lua, de exemplu, forma mai rafinata a atitudinii critice. Poate lua, de asemenea, o forma atat de radicala incat omul sa respinga orice integrare sociala. Cateodata, ca sub lumina unui fulger, vedem pana unde poate merge ura unui om. Este cazul unei paciente care relata cu ce bucurie citea ea, care era scutita de mobilizarea pe front, stirile despre nemaipomenitele pierderi in oameni si despre mutilarile grave.
Multe din aceste manifestari sunt de gasit in sfera crimei. intr-un grad mai moderat, faradelegile capata extindere in societate, dar fara a imbraca in mod necesar forme revoltatoare. Asa se intampla cu acea forma care tradeaza un sentiment de ura intensa, mizantropia. Exista chiar orientari filosofice care sunt in asa masura patrunse de ostilitate si ura fata de oameni incat se poate considera ca au aceeasi origine ca si actele dusmanoase mult mai dure si fatise. in biografiile oamenilor mai importanti valul este uneori dat de-o parte, iar cand Grillparzer, de exemplu, spunea o data ca in arta poetica se traieste furtunos cruzimea omului, trebuie sa ne gandim mai putin la un adevar nestramutat, ca acela exprimat de el, cat mai degraba la faptul ca intr-un artist, care trebuie sa se afle in relatii stranse cu umanitatea, daca vrea sa fie capabil de realizari artistice, pot salaslui, intre altele, sentimente de ura si cruzime4.

Ramificatiile sentimentului de ura sunt uimitor de numeroase. Nu le vom urmari insa aici, pentru ca am merge prea departe prezentand toate raporturile cu ura de oameni a fiecarei trasaturi de caracter luata izolat. Este usor de dovedit ca in special unele profesiuni nu pot fi imbratisate fara o anumita ostilitate, ceea ce nu este tot una cu afirmatia ca nu ar putea fi exercitate fara o anumita ostilitate. Dimpotriva, in momentul in care un individ inclinat spre mizantropie se hotaraste sa imbratiseze o asemenea profesiune, de exemplu, cariera militara, date fiind organizarea de ansamblu, reprezentarile legate de serviciul militar si necesara solidaritate cu ceilalti care fac aceeasi cariera, toate manifestarile de ostilitate se vor orienta in asa fel incat cel putin in aparenta sa se adapteze in cadrul comunitatii.
O forma de manifestare extrem de bine camuflata a sentimentului de ostilitate priveste actele care aduc prejudicii unui om sau unei valori materiale, comise din imprudenta, prin aceea ca faptasul pierde din vedere orice consideratie impusa de sentimentul de comuniune sociala. in jurisprudenta are loc o ampla dezbatere pe aceasta tema, dezbatere care pana astazi nu a adus nici o elucidare a problemei. Este de la sine inteles ca un delict din imprudenta nu este tot una cu o crima premeditata, ca nu-i acelasi lucru daca cineva, de exemplu, pune neglijent un ghiveci de flori pe marginea ferestrei, asa incat la cea mai mica trepidatie acesta cade in capul unui trecator, sau daca ghiveciul de flori este aruncat in capul trecatorului. Nu se poate insa sa nu recunoastem ca actele unor oameni imprudenti pot sa aiba la baza aceeasi ostilitate ca o crima cu premeditare, acest mod neglijent de a actiona oferindu-ne un punct de sprijin in intelegerea unui om. Jurisprudenta admite in acest caz circumstante atenuante, dat fiind ca faptasul nu a savarsit actul cu un scop constient. Este insa neindoielnic ca un act dusmanos in chip inconstient poate sa aiba la baza acelasi gand de ura ca si un act de rea-credinta savarsit in mod constient. in ambele cazuri avem de-a face cu oameni care dovedesc o carenta a sentimentului de comuniune sociala. Daca luam seama la jocurile copiilor, totdeauna putem observa ca unii din ei nu sunt prea atenti cu ceilalti, concluzia pe deplin indreptatita fiind aceea ca ei nu sunt oameni de omenie5. Desigur ca niciodata nu trebuie sa ne grabim cu aprecierile, ci sa asteptam ca ipoteza sa ne fie confirmata si in alte imprejurari. Dar daca de fiecare data constatam ca participarea la joc a cutarui copil determina cate un incident nefericit, atunci se impune sa spunem ca acesta nu este inclinat sa tina cont de ceilalti, ca nu-i sta in caracter sa aiba in vedere binele si necazurile semenului.
in aceasta perspectiva, de multe ori merita sa acordam o atentie deosebita vietii noastre economice. Aceasta nu prea este dispusa sa ne convinga ca imprudenta nu are de-a face cu ostilitatea. Caci actele care au loc in sfera afacerilor demonstreaza in general ca nu exista nici urma de consideratie pentru aproapele,cum ar fi de dorit sa fie. Exista o intreaga serie de demersuri si actiuni in viata noastra de afaceri din care se vede limpede ca acela care executa aceste lovituri ca de trasnet Ic face totdeauna in detrimentul altora. De regula asemenea acte nu atrag dupa ele nici o sanctiune penala, chiar daca au la baza o intentie maligna perfect constienta. Dar cum manifesta este cel putin acea absenta a sentimentului de comuniune sociala, ca in cazul imprudentei, intreaga noastra viata sociala va fi otravita, pentru ca pana si cei care poate ca sunt binevoitori vor nutri convingerea ca in asemenea situatii nu-ti ramane altceva de facut decat sa-ti aperi cu ghearele si cu dintii interesul personal. Si astfel se trece cu vederea peste faptul ca aceasta aparare a propriei persoane este intotdeauna legata de prejudicierea altuia. in ultimii ani am putut vedea adesea asemenea fapte si consecintele lor. Este numai spre binele nostru sa fim atenti la aceste fenomene, intrucat astfel ne putem da seama cat de greu este in atari situatii sa satisfacem acele cerinte care, in virtutea sentimentului nostru de comuniune sociala, ni se par ca fiind de la sine intelese si in regula. Este necesar sa gasim si in acest domeniu solutii care mai degraba sa inlesneasca colaborarea fiecaruia in sensul favorizarii binelui general, in loc s-o complice, asa cum se intampla astazi cel mai adesea. Uneori au loc reactii cu totul automate, deoarece spiritul maselor nu doarme niciodata si se apara cat se poate de bine. Dar si psihologia trebuie sa abordeze aceste fenomene, nu doar pentru a face mai bine intelese relatiile economice, ci si prin prisma aparatului psihic care-si aduce contributia sa in acest domeniu, in sensul de a sti ce putem in general pretinde si la ce ne putem astepta din partea indivizilor sau a colectivitatilor.
Imprundenta este larg raspandita in familie, in scoala si in viata in general. O putem gasi peste tot. Mereu apare undeva in prim-plan un tip care nu arata nici o consideratie pentru semenul sau. Fireste ca faptul nu ramane nesanctionat, modul de a proceda al unui om lipsit de menajamente avand de cele mai multe ori drept urmare o schimbare neimbucuratoare pentru dansul. Cateodata acest proces dureaza mult timp — morile Domnului macina incet —, atat de mult incat legatura intre fapte nu poate fi sesizata, pentru ca respectivul le ignora, nu le supune controlului si, prin urmare, de cele mai multe ori nu le intelege. Se vor auzi tanguieli pe tema unui destin nemeritat, insuccesele fiind puse adesea pe seama imprejurarii ca celalalt, partenerul ale carui brutalitati a trebuit sa le suporte, dupa catva timp a abandonat orice efort personal, asa ca a rupt-o cu el.
Desi actele comise din imprudenta isi gasesc cateodata o aparenta justificare, daca le examinam mai indeaproape, putem sesiza intregul lor continut de ostilitate fata de ceilalti. Este, oarecum, cazul soferului care, conducand nebuneste autovehiculul, striveste pe cineva, sustinand apoi, in apararea sa, ca se grabea la o intalnire pe care o fixase si de la care nu putea intarzia. Dupa cum putem vedea, exista oameni care pun micile lor interese personale atat de sus deasupra vietii si binelui celorlalti oameni, incat neglijeaza pericolele la care ii expun pe acestia datorita comportamentului lor. Dupa distanta care desparte propriile lor interese de binele colectivitatii, se poate recunoaste lamurit gradul lor de dusmanie fata de ceilalti.