Este mai important sa lasi de la tine ceva ce nu-ti este util ca sa vezi ce o sa vina in actualitate catre tine. Uitarea a inceput sa fie privita cu un ochi pozitiv de-abia pe la inceputul secolului trecut. Dar atunci era considerata o forma de a pierde. Pana atunci uitarea era considerata o decadere si un lucru pe care si-l doreau altii si nicidecum tu. La inceputul anilor `30 a inceput sa fie studiata uitarea ca un proces dinamic. A rezultat o curba, curba uitarii. Un psiholog a obsrvat ca ceea ce incerci tu sa memorezi are tendinta de a scadea in primele 2 zile de la memorare. Este important ca scaderea cantitatii de informatie pe care ai retinut-o sa se produca masiv in prima perioada care urmeaza memorarii pentru ca dupa memorare trebui sa se petreaca cu totul alte procese. Dupe vreo trei pana la cinci ani de la acest proces al memorarii uitarea inceteaza, se intra intr-o faza de platou si ceea ce ai reusit sa retii in dupa acesti ani, ramane constant in memoria ta, cu conditia ca functia creierului sa se pastreze la parametrii onorabili. q9o18ot
Batranii, senili cum sunt uita cu repeziciune ceea ce vroiau sa faca. Dupa varsta de 85 de ani se pare ca degradarile se opresc. Omul nu mai uita asa de mult precum obisnuia sa uite. Starea de sanatate din punct de vedere somatic se conserva. Astfel tinzi sa ajungi la varste mai inaintate.
De ce se produce uitarea? Principalul mecanism care intra in functiune atunci cand uiti se declanseaza in insusi procesul de memorare, adica uiti ceea ce n-ai reusit sa memorezi, pentru ca una este sa percepi, sa constientizezi si cu totul alta este sa tii minte. Procesul cel mai important in memorare este codificarea datelor. Sa transformi informatia pe care ti-o ofera simturile in ceva inteligibil, acceptabil si util pentru tine, adica speri ca acele informatii sa-ti foloseasca intr-o zi. Atunci se produce codificarea, adica gasirea semnificatie, incadrarea datelor pe care le-ai perceput intr-un sir de alte date. Oamenii nu codifica tot ceea ce percep. Un exemplu clasic in psihologie este cel cu moneda de un cent. S-a facut un experiment devenit faimos la vremea lui prin anii `90, `91. Un numar de cinci mii de persoane din SUA au fost expuse unei planse cu 12 variante de monede de un cent si au fost intrebate. Dvs. folositi in fiecare zi aceasta moneda de un cent faimoasa. Care din aceste figuri o reprezinta? Aproape toti oamenii au fost confruntati cu o realitate crunta. Nici unul nu stia care este adevarata moneda de un cent desi o foloseau zilnic. Socati de ceea ce s-a intamplat, cercetatorii si-au dat seama ca a fi banal, la ordinea zilei nu inseamna ca vei tinut minte. Asta inseamna codificare. Nici un om printre cei chestionati nu a fost atent la moneda prima data cand i-a cazut in mana sa memoreze locul pe care il ocupa cifrele, stema s.a.m.d. Cotidianul nu este neaparat codificat si de aceea el este trecut cu vederea. Uitam mai degraba ceea ce ni se pare banal, uitam mai ales persoanele cu care ne-am obisnuit.
Exista doua feluri de codificari. Una este codificarea senzoriala: adica sa vezi ceva cu care te-ai obisnuit sa mai vezi si in alte dati si sa incadrezi in genul proxim al familiarului. Codificarea senzoriala este importanta pt. memoria de scurta durata: vad ceva obisnuit, vad un om cu picioarele la pamant si cu capul spre cer. Alta este codificarea semantica. Sa insemne ceva pentru mine si nu doar asa in sine ci in relatie cu alte lucruri pe care le stiam. Incadrarea in ceea ce afli, in ceea ce stiai deja si in ceea ce ti-ar placea sa faci este esentiala pentru codificare. Aceasta forma de codificare este legata de memoria de lunga durata si ca atare uitarea lucrurilor care ar trebuie sa fie tinute mult timp in minte tine de capacitatea omului de a codifica semantic, adica prin insemnatate. Daca vrei sa fii un bun profesonist dupa ce ai terminat facultatea este extrem de important, mult mai important decat sa iei note bune, sa insemne ceva pentru tine ce ai invatat pe parcursul acestei facultati astfel incat sa nu uiti ani multi de atunci ceea ce ai priceput candva.
Deci, necodificarea semantica da uitare in cazul memoriei de lunga durata. Dar nu doar necodificarea da uitare, ci si erodarea a ceea ce ai memorat, prin evenimente care au survenit intre timp. Sa vrei sa tii minte ceva si sa constati ca pe masura ce trec lucrurile peste tine in viata ta poate mai importante decat ceea ce ai vrut sa tii minte, acel ceva se erodeaza.
Interferenta cu evenimente similare. De ex. Sa vrei sa tii minte un nr. de telefon. Reusesti pt. vreo cateva zile. Dar daca vine o persoana si te roaga sa mai tii minte inca un nr. de telefon vei constata cu groaza ca pe masura ce oamenii iti cer sa faci lucruri similare cel initial se ineaca in competitia cu celelalte.
Deci, ERODARE, NECODIFICARE si INTERFERENTA CU EVENIMENTE SIMILARE.
Interferenta este atat proactiva cat si retroactiva. Cand ceea ce vrei sa tii minte interfereaza cu un lucru ce a intervenit dupa el, vorbim de interferenta proactiva. Interferenta prin retroactiv este ca ceea ce este actual incepe sa fie erodat de ceea ce fusese candva. Interferenta retroactiva functioneaza mai degraba la batrani ale caror amintiri din tinerete saboteaza ceea ce ei vor sa tina minte acum. Acest fenomen se supune unei mai vechi legi a memorarii descoperita in 1800 si ceva de Ribeau care spune ca uitarea functioneaza dinspre actual spre trecut adica este conservat mai degraba trecutul. Este in concordanta cu acel studiu care afirma ca oamenii tind sa conserve lucrurile dupa ce a trecut o vreme de la memorarea lor. Ceea mai vulnerabila perioada este cea de dupa primele zile ale memorarii. Din cauza legii lui Ribeau ceea ce vrea sa faca un batran acum, peste cateva minute este uitat in schimb amintirile din copilarie, din armata sunt vii si in detalii retinute, de aceea cand o persoana are un AVC ceva se intampla cu creierului ei uita ceea ce a achizitionat recent, isi aminteste locul de nastere, pe prietenii din copilarie s.a.m.d.
Ce se poate face ca interferenta sa nu functioneze si astfel ca uitarea sa nu-si faca de cap peste masura. Ceea mai buna metoda, se pare, este sa conciliezi ceea ce este vechi cu ceea ce nou de tinut minte. Astfel lucrurile nou achizitionate trebuie puse in concordanta cu ceea ce stiai deja. Daca o materie predata nu corespunde cu ceea ce stiai tu despre acel domeniu trebuie neaparat o forma de asemanare, de conciliere intre aceste doua notiuni fiindca conflictul dintre vechi si nou in constiinta ta, in campul memoriei tale va elimina ceea ce trebuia sa fie nou achizionat. Mai exista o metoda interesanta de a concilia ceea ce este nou cu ceea ce este vechi si anume elaborarea unei povesti dragute care sa le includa pe amandoua, astfel incat noul sa-l continue pe cel vechi.
Unul dintre serioasele motive de a uita este starea de inhibitie. Daca de ex. dispozitia ta este depresiva, daca tu crezi lucruri despre tine destul de urate, este putin probabil sa iti amintesti ceea ce iti propui sa-ti amintesti. De aceea omul trebuie sa se afle intr-o oarecare stare de expansivitate, de relaxare atunci cand i se cere sa isi aminteasca ceva.
Atunci cand i se creeaza omului atomsfera hipnotica de a-si aminti este oarecum o escrocherie involuntara pentru ca cel care face hipnoza ii sugereaza ceva ce i-ar conveni sa auda celui hipnotizat.
Nu doar dispozitia negativa ci si mecanismul de aparare prin negare il face pe om sa uite realmente. Freud a elaborat o intreaga teorie a uitarii referindu-se la represia, reducerea pana la nimic a ceea un om nu poate sa tina minte pentru ca nu ii convine, pentru ca de fapt contravine normelor pe care le-a deprins de la societate.
Lapsusul -; o forma de uitare cu care majoritatea ne-am confruntat, adica sa-ti stea pe varful limbii, sa nu-ti poti aminti un anumit lucru. Cum faci sa-ti amintesti? Lapsusul este o incapacitate a functiei de evocare a memorarii. Ceea mai populara metoda de a-ti aminti cand ai uitat ceva si iti sta pe varful limbii este sa identifici un indiciu. Din pacate indiciile exista in masura in care codificarea a fost facuta la nivel cognitiv, semantic si la nivel senzorial. Adica daca acel ceva a fost memorat prin asociere cu ceva, prin atribuirea unei insemnatati cu siguranta ca va putea sa fie amintit prin indicii. Daca nu, este extrem de greu. Avem doua situatii in care poti sa-ti amintesti dintr-o data ceea ce constituie lapsusul. Daca acel ceva a fost memorat prin codificarea senzoriala, adica ai vazut, ai auzit atunci ai sansa sa ti-l amintesti doar daca vezi sau auzi ceva similar, un lucru care este destul de greu sa se intample, pentru ca trebuie sa vezi sau sa auzi ceva asemanator sau sa mergi in locul in care ai memorat ca sa iti amintesti. Daca acel lucru a fost memorat prin codificare semantica: un lucru care apare ori de cate ori eu ma gandesc la domeniul animalelor, e ceva legat de gradina zoologica, astfel isi poate aduce aminte: Ai spus Zoo? Este vorba de Zoe. Asta trebuie sa-mi amintesc.
Se spune: un om cu o memorie fenomenala este un om destept. Nu e adevarat. Un om cu o uitare selectiva, un om cu uitare activa este destept. Un om care sa reuseste sa uite ceea ce nu este esential( nu exista de fapt uitare, este integrare) este omul inteligent, destept.
Alzheimer este o boala degenerativa, a fost asociata adesea cu bolile prionice(sunt boli care afecteaza in special sistemul nervos prin interferenta unor fragmente proteice cu structurile genetice ale celulelor, nervoase mai ales). Alzheimer afecteaza creierul in functionalitatea lui, care duce pana la urma la incapacitatea de supravietuire acelei persoane pentru ca nu mai exista capacitatea de adaptare. Printre primele simptome de boala Alzheimer sunt cele care vizeaza orientarea si memorarea de scurta durata.
Uitarea este mai degraba un proces integrator care integreaza datele si nu care le sterge neaparat.
Ce poti face ca sa retii pe termen lung, in afara de metoda de codificare semantica. Poti sa dormi. Omul care doarme memoreaza, consolideaza ceea ce si-a dorit sa memoreze. Somnul REM paradoxal este cel mai propice fixarii informatiei care a fost recent memorata. Mai mult decat atat, daca vrei sa memorezi ceva usurel si de lunga durata este bine sa lecturezi, sa percepi in ultima ora inainte de somn, culcare. Atat de important este incat probabil se va regasi si in vis, intr-un fel sau altul.
Uitare si iertare. Copiii nu-si pun problema iertarii. Ei uita pur si simplu. Copiii uita faptele care i-au facut sa planga de exemplu, si peste cateva zeci de secunde sunt capabili sa se joace cu omul care i-a agresat. Ei nu au problema de memorie, ci au capacitatea de a muta catre un prezent pe deplin trait semnificatia faptelor. Este o adevarata arta si binecuvantare sa poti trece cu vederea evenimentele emotionale care te afecteaza negativ.
Uitarea este integrarea in personalitatea ta a ceea ce ti-ai propus sa tii minte fiindca ti-a placut. Nimic din ceea ce ii place omului nu este pe deplin pierdut chiar daca nu mai poate fi numit peste ani si ani.