Epoca electronicii este menita sa ne ofere mai mult timp liber; ea insa ne lipseste din ce in ce mai mult de el. Tehnologia ne-a facut eficienti si a redefinit timpul si valoarea lui; el nu trebuie pierdut, ci utilizat rapid si cu un scop. Pe de alta parte, tehnologia defineste continuu modul nostru de comunicare. Oamenii sunt pusi din ce in ce mai rar in fata unor interactiuni directe datorita telefoanelor, fax-urilor, Internetului etc., care dau iluzia unui contact direct (de fapt, singurul lucru atins este tasta calculatorului). Ocaziile din ce in ce mai putine de contact direct intre persoane ii pun pe timizi intr-un mare dezavantaj. e6x1xe
Studiile arata ca, din 1975 pana in prezent, frecventa timiditatii a crescut de la 40% la 48%. Timizii, aparent blanzi si calmi traiesc, de fapt, intr-o continua stare de sovaielnici, permanent analizandu-si partile negative si preocupandu-se peste masura de parerea celorlalti despre ei. La o petrecere, de exemplu, in timp ce toti ceilalti fac cunostinta unii cu altii, danseaza, persoanele timide isi analizeaza modalitatile de control al impresiei publice pe care o genereaza („Daca stau in cel mai indepartat colt al camerei si pretind ca examinez tabloul de pe perete, toti vor crede ca sunt interesat de arta si nu va fi nevoie sa vorbesc cu nimeni ”). In tot acest timp, inima lor bate repede, pulsul creste, stomacul este incordat - toate acestea fiind semnale psihologice ale suferintei si nefericirii autentice.
Intr-un articol al sau, Zimbardo (cunoscut psiholog italian) enumera consecintele nefaste ale timiditatii. Este vorba de o serie de probleme sociale: dificultate de a face cunostinta cu oamenii si a inchega prietenii, ceea ce ii condamna pe timizi la singuratate si depresie. Apar si probleme cognitive: incapacitatea de a gandi clar in prezenta altora, tinzand sa se blocheze in conversatii. Ei pot parea din aceasta cauza, dezinteresati sau nepoliticosi, cand sunt de fapt foarte nervosi. Excesiv de egocentrici, ei sunt continuu preocupati de fiecare aspect al infatisarii si comportamentului lor. Traiesc sub presiunea a doua temeri: de a nu fi vazuti de ceilalti si teama de a fi vazuti dar considerati nesemnificativi.
Articolul lui Zimbardo a marcat un domeniu nou de studiu. Ultimele concluzii la care s-a ajuns in intelegerea acestei boli sunt urmatoarele:
Incidenta timiditatii in lume a ajuns la 48% si este in crestere;
In general timiditatea este ascunsa;
Unii oameni se nasc cu o inclinatie a temperamentului spre timiditate. Totusi, acest fapt nu condamna persoanele respective la „evitarea privirii celorlalti”.
Foarte mult se datoreaza educatiei din familie. Se vorbeste chiar de o neurobiologie a timiditatii. Cel putin trei centri cerebrali care mediaza frica si anxietatea sunt implicati in comportamentele timide.
In mare parte, timiditatea este dobandita in urma experientei de viata. Incidenta timiditatii variaza cu fiecare tara. Se pare ca israelienii sunt cel mai putin timizi dintre toti locuitorii planetei. Un factor major care determina timiditatea este stilul diferit al fiecarei culturi de a atribui lauda si pedeapsa copiilor.
Timiditatea are o anumita valoare pentru supravietuire.

Istoria naturala a timiditatii

Timiditatea nu a fost intotdeauna o sursa de suferinta. A fi timid sau inhibat serveste unei functii protectoare, intrucat naste precautie. Fara indoiala, timiditatea l-a scos pe Homo-sapiens din cateva situatii „incordate” de-a lungul erelor. Initial timiditatea a servit ca arma protectoare pentru eul fizic. In fond si la urma urmelor, numai dupa ce s-a acomodat total cu un nou mediu , un animal se simte in siguranta, se comporta natural, relaxat si exploreaza imprejurimile. Procesul de acomodare este o caracteristica fundamentala a tuturor organismelor.
Cum constientizarea la om a crescut, principala amenintare o constituie acum stanjeneala psihologica, starea oamenilor de a se simti in incurcatura. Fiecare individ poseda, intr-o oarecare masura, ceea ce se numeste inhibitie sociala. O mica doza de timiditate este benefica pentru orice om; prea multa, insa, nu foloseste nimanui.
Tehnica este un mediu perfect pentru timizi. Internetul, de exemplu, reprezinta un mod de a interactiona cu ceilalti. Orice tip de comunicare indirecta inlatura multe dintre barierele care il inhiba pe timid. Pericolul este insa acela ca tehnologia poate deveni un paravan dupa care se ascund cei ce se tem de relatiile sociale directe.

Sfaturi pentru parinti

Pentru a nu avea copii timizi, parintii trebuie sa respecte anumite sfaturi date de psihologi:
# Nu fiti superprotectori; lasati copilul sa faca fata singur la provocari; incurajati-l sa exploreze noi lucruri si situatii.
# Aratati-le respect si intelegere; stati de vorba cu el despre sentimentele sale, starile de nervozitate si teama; depasirea anxietatii si fricii nu este un proces simplu; este nevoie de simpatie, rabdare si perseverenta;
# Incurajati-i tot timpul, in special in momentele in care se simt stanjeniti sau dupa ce au fost „necajiti” ;
#Ajutati-i sa-si formeze prieteni; copiii timizi se joaca mai bine cu copii mai mici decat ei;
# Sfatuiti-va cu profesorii ce masuri ar trebui luate in clasa sau pe terenul de joaca in favoarea copilului dumneavoastra;
# Pregatiti-va copilul pentru noi experiente, ajutati-l sa-si pregateasca activitatile care reprezinta pentru el situatii noi:
· Cum sa ceara informatii unui necunoscut
· Cum sa se comporte la o petrecere;
# Ajutati-l sa-si gaseasca activitati potrivite varstei, sa se implice in activitati extrascolare;
# Oferiti-le un suport indirect, aratati-le multumirea si mandria dumneavoastra;
# Feriti-va de certuri in prezenta copilului, este foarte important sa-i oferiti siguranta si armonie in familie;
# Folositi-va si propriul dumneavoastra comportament, ca un exemplu de urmat de copilul dumneavoastra;
# Cel mai important este sa discutati, sa-i tolerati si sa va iubiti copiii asa cum sunt ei, chiar si timizi, si nu cum ati dori dumneavoastra sa fie.

Ajutati-i pe timizi

Din doi oameni, unul este timid. Fii sensibil la faptul ca alte persoane nu pot fi atat de sigure pe ele si de increzatoare ca tine. Este de datoria ta sa-i faci pe ceilalti sa se simta bine in preajma ta.
Asigura-te ca nici o persoana dintr-o adunare nu monopolizeaza atentia, toti cei prezenti trebuie sa beneficieze de o oarecare atentie pentru un timp.
Actioneaza astfel incat sa scoti ce este mai bun din ceilalti in orice situatie. Profesorii ar trebui sa solicite mai multe raspunsuri din partea celor care nu prea vorbesc.
La petreceri „sparge gheata”, apropiindu-te de cei care stau singuri si atrage-i in cercul tau de prieteni.
Ajutati-i pe ceilalti sa se implice in conversatii care ii avantajeaza. Afla ce il intereseaza pe timidul de langa tine si deschide discutia pe aceasta tema.
Implica persoanele timide in conversatie. Timizii nu intervin intr-o discutie neintrerupta. Daca tu esti activ intr-o conversatie, antreneaza-i si pe cei mai timizi.

De retinut

Trebuie sa se faca distinctie intre introvertiti si timizi.
Introvertitii au capacitate de comunicare si stima de sine necesare relationarii cu ceilalti, dar prefera sa fie singuri. Timizii doresc chiar foarte mult sa fie cu ceilalti, dar sunt deficitari in ceea ce priveste capacitatea de relationare sociala si consideratia pentru propria persoana.
Ceea ce-i uneste pe timizii de toate felurile este acuta lor constiinta de sine. Ei sunt „constienti” chiar si de propria lor constiinta de sine. Isi petrec foarte mult timp concentrandu-se asupra propriei persoane si asupra slabiciunilor lor, incat le ramane prea putin timp sa priveasca in jur.
Fiind o variabila a personalitatii, timiditatea poate fi regasita, intr-un moment sau altul, la fiecare dintre noi, fara a face insa obiectul unei terapii. Dar atunci cand timiditatea este structurala, profunda si de lunga durata, terapia ei este necesara si chiar imperativa.