Oamenii de felul acesta reusesc uneori sa-si gaseasca un refugiu in religie, fara a-si modifica comportamentul. Ei se tanguie si se lamenteaza, il plictisesc pe bunul Dumnezeu cu necazurile lor, dorind ca acesta sa nu se ocupe de nimic altceva decat de propria lor persoana. De obicei ei sunt convinsi ca Tatal Ceresc este propriu-zis in serviciul lor, ca poarta intreaga raspundere pentru tot ce li se intampla si ca, pe langa aceasta, poate fi induplecat sa le faca si favoruri, prin diferite artificii, cum ar fi indeosebi rugaciunile rostite cu ardoare, ori jertfele religioase. Cu alte cuvinte, bunul Dumnezeu nu stie ce are de facut, ci trebuie sa i se atraga atentia. Trebuie sa admitem ca in aceasta modalitate de adoratie religioasa se manifesta o atat de inspaimantatoare erezie, incat daca s-ar instaura din nou vechea Inchizitie, tocmai acesti oameni ar fi arsi cei dintai pe rug. Ei se poarta cu bunul Dumnezeu exact cum o fac ceilalti oameni, nefacand decat sa se jeluiasca si sa-1 pisalogeasca, fara ca ei insisi sa miste un deget pentru imbunatatirea situatiei in care se gasesc. Asta ei o pretind numai si numai din partea celorlalti. z9j20jc
Pana unde pot merge lucrurile, ne arata cazul unei fete in varsta de 18 ani. Foarte cuminte si harnica, dar, ce-i drept, si foarte ambitioasa, ea se distingea si prin importanta acordata religiei, indeplinindu-si cu scrupulozitate toate indatoririle religioase. intr-o zi ea a inceput sa-si faca reprosuri, acuzandu-se ca nu este indeajuns de pioasa, ca a violat poruncile biblice si ca a nutrit ganduri nelegiuite. La un moment dat a ajuns ca ziua intreaga sa nu faca decat sa se autoacuze, asa incat cei apropiati au inceput sa se teama serios de starea sanatatii psihice a fetei. Caci, in realitate, nimeni nu avea sa-i aduca nici cel mai mic repros. Mereu era de gasit intr-un colt, plangand si acoperindu-se de pacate. Un duhovnic a avut ideea s-o scuteasca de toata aceasta povara a pacatelor imaginare si i-a explicat ca nu are nici o vina si ca este fara pata. A doua zi, pe strada, fata i-a strigat acestuia ca nu mai este demn sa calce in biserica, dat fiind ca a luat asupra-si atatea grele pacate.

Nu este necesar sa examinam in continuare cazul de mai sus. Vedem cum si in acest domeniu razbate ambitia, cum vanitatea ii face pe purtatorii ei judecatori ai virtutii si viciului, ai inocentei si falsitatii, ai binelui si raului.