Noþiunea de sens al unei acþiuni sau comportament este in sine destul de confuza. A inþelege sensul acþiunilor actorilor sociali inseamna a gasi motivele pentru care aceºtia fac ceea ce fac. l4q17qi
Principiul conform caruia acþiunile indivizilor sunt considerate comprehensibile s-a consolidat treptat, transformandu-se intr-un postulat de raþionalitate.
Sociologii incearca sa inþeleaga motivele acþiunilor actorilor sociali ºi in sensul acesta se poate spune ca, sociologia postuleaza raþionalitatea actorilor sociali. Aceasta nu inseamna ca pentru sociolog, omul este raþional. In sociologie, noþiunea de raþionalitate este mai larga decat aceasta noþiune a filosofiei sau a economiei clasice. In sociologie, a spune ca un comportament este raþional, inseamna ca exista o explicaþie pentru un comportament, cu alte cuvinte, in situaþia in care se afla actorul social, avea motive intemeiate sa faca ceea ce a facut.
Karl Popper (1967) propune o definiþie a noþiunii de raþionalitate, considerand ca un act poate fi raþional din momentul in care actorul social poate sa-i precizeze motivele, oricare ar fi natura acestora.
O definiþie semantica a raþionalitaþii este de tipul - este raþional orice comportament despre care se poate spune: individul avea motive sa faca acþiunea pe care a facut-o, deoarece …
Max Weber a elaborat o tipologie a tipurilor de acþiune, identificand patru forme ale acestora: acþiuni raþionale in sens teleologic, acþiuni raþionale in sens axiologic, acþiuni tradiþionale ºi acþiuni afective.
Reluand formula deja enunþata, se poate spune ca individul avea motive intemeiate sa faca acþiunea pe care a facut-o, deoarece: a) acþiunea corespunde interesului sau preferinþelor lui. Acesta este un tip de raþionalitate utilitara; b) acþiunea era cel mai bun mijloc pentru individ de a-ºi atinge scopul pe care ºi l-a fixat. Aceasta este o definiþie implicita a noþiunii de raþionalitate teleologica (aºa cum a definit-o Weber); c) acþiunea decurge dintr-un principiu normativ, iar individul credea in acest lucru ºi avea motive sa creada in el. Acesta este exemplul de raþionalitate tradiþionala. Este vorba despre acþiunile inspirate de tradiþii, de faptul ca oamenii au facut mereu aºa ºi nu ar exista nici un motiv sa puna in discuþie aceasta practica; d) acþiunea decurgea din teoria x, iar individul credea in ea ºi avea motive intemeiate sa creada in ea. Acesta este un exemplu de raþionalitate care deriva acþiunea din cunoºtinþe prealabile ei - o raþionalitate cognitiva.

Oamenii manifesta in viaþa lor doua tipuri de raþionalitate. Raþionalitatea obiectiva care presupune tendinþe de maximizare sau optimizare a rezultatelor. In practica, lucrul acesta este foarte relativ, deoarece este foarte dificil sa se precizeze chiar ºi cu aproximaþie care este cel mai bun mijloc pentru atingerea unui scop. In aceasta situaþie, oamenii nu vor mai cauta ceea ce este cel mai bine, ci doar ceea ce este mai puþin rau, cu alte cuvinte ceea ce este satisfacator. In mod curent, oamenii nu dispun de toata informaþia necesara pentru realizarea unui comportament raþional. De aceea, el recurge foarte adesea la compromisuri acceptabile.
Raþionalitatea subiectiva este cea care permite indivizilor care acþioneaza in condiþii de incertitudine sau informaþie insuficienta, sa mobilizeze in scopul elaborarii unei soluþii tot felul de elemente a priori care le permit sa dea sens situaþiei.
Raþionalitatea subiectiva este departe de reprezentarea curenta a acþiunii ca alegere optima sau chiar satisfacatoare. O data cu aceasta, intram intr-un domeniu in care indivizii acþioneaza pe baza unor principii deja cunoscute, aplicate insa arbitrar.
Se presupune, de exemplu, ca in prezenþa unei persoane necunoscute, un individ va reacþiona, cel puþin pentru inceput, incercand sa interpreteze comportamentul necunoscutului prin propria sa psihologie, reacþionand comprehensiv. Pentru interpretarea comportamentului unui necunoscut, se foloseºte deci o grila, deºi nu exista nimic care sa ateste faptul ca aceasta se poate aplica in situaþia data.
Elementele apriorice folosite de actori in interpretarea situaþiilor de incertitudine, pot fi de natura foarte variate: fie date de observaþie - cunoºtinþe, fie principii normative sau propoziþii descriptive. Deºi actorul le aplica pe acestea necritic in situaþii, comportamentul lui nu devine prin acesta iraþional.
Un exemplu clasic de raþionalitate subiectiva este explicaþia pe care Durkheim o da magiei.
Raþionalitatea subiectiva implica o neadecvare a comportamentului la real. In ce condiþii acest comportament poate fi considerat totuºi raþional? Durkheim explica magia ºi practicile religioase folosind un enunþ de tipul „actorii sociali au motive intemeiate sa creada in relaþii de cauzalitate false, deoarece …"
Iata chiar formularea lui Durkheim: „unul din postulatele esenþiale ale sociologiei este acela ca o intuiþie umana nu se poate intemeia pe eroare ºi minciuna, altfel n-ar putea dura. Daca nu s-ar intemeia pe natura lucrurilor, ar intalni in ele o rezistenþa pe care n-ar putea s-o infranga. Cand deci, abordam studiul religiilor primitive, suntem siguri ca acestea þin de real ºi ca ele il exprima…Desigur ca practicile ºi credinþele religioase par uneori deconcertante, incat suntem tentaþi sa le atribuim unui fel de aberaþie funciara. Dar trebuie sa gasim realitatea ascunsa in spatele simbolului care o figureaza ºi-i da un inþeles. Riturile cele mai barbare sau bizare, miturile cele mai stranii traduc o necesitate omeneasca, un aspect anume al vieþii individuale sau sociale. Motivele pe care credinciosul ºi le ofera lui insuºi drept justificare pot fi, ºi de cele mai multe ori chiar sunt eronate. Dar, adevaratele motive nu inceteaza sa existe ºi treaba ºtiinþei este sa le descopere.
In ceea ce priveºte magia, aceasta este la fel ca religia alcatuita din credinþe ºi rituri, dar mult mai rudimentare. Magia nu se pierde in speculaþii, urmand insa tehnici foarte elaborate.
De exemplu, magia simpatica are la baza doua principii: „Cel dintai se poate enunþa in modul urmator: ceea ce afecteaza un obiect, afecteaza ºi tot ce intreþine un oarecare raport de proximitate ºi solidaritate cu respectivul obiect. Astfel, ceea ce afecteaza partea afecteaza intregul". Explicaþia este „legea contagiunii" prin care o calitate, o stare se comunica prin contagiere de la un subiect la toþi cei cu care acesta are relaþii".
„Al doilea principiu se rezuma de obicei la formula: termenul asemanator produce un termen asemanator. Figurarea unei fiinþe sau a unei stari produce acea fiinþa sau acea stare". Exemplul tipic al vrajitoriei este ca ea se reduce in mare poate la un fenomen de transfer. „Ideea de imagine este asociata in conºtiinþa cu cea de model; prin urmare, efectele acþiunii exercitate asupra statuetei se comunica prin contagiunea persoanei ale carei trasaturi le reproduce. Prin raportare la original, imaginea joaca rolul parþii in raport cu intregul: este un agent de transmisiune, etc."
Ceea ce diferenþiaza cele doua principii ale magiei aºa-zise simpatice este aceea ca in practicarea principiului intai are loc doar o comunicare prin contagiune, in timp ce in practicarea celui de al doilea principiu este vorba de producþie ºi creaþie.
La fel, magia homeopatica de exemplu, porneºte de la principiul ca lucrurile care seamana sunt identice.
Practicarea riturilor are ca scop sa-i ajute pe membrii societaþilor primitive sa exprime pe de o parte propria lor calitate, pe de alta parte de a asigura reproducerea elementelor de susþinere a existenþei.
„Eficacitatea morala a ritului - care consta in producerea unei euforii, a unei impresii de bunastare indivizilor - ºi prin aceasta este reala, a determinat credinþa in eficacitatea sa fizica care este imaginara; eficacitatea intregului a determinat credinþa in eficacitatea fiecarei parþi, luate separat. Efectele cu adevarat utile pe care le produce ansamblul ceremoniei constituie un fel de justificare experimentala a practicilor elementare din care este ea alcatuita, deºi, in realitate ele nu sunt deloc indispensabile succesului. Faptul ca pot fi inlocuite prin altele de natura foarte diferita, fara ca rezultatul final sa fie modificat, dovedeºte de altfel, ca ele nu acþioneaza prin ele insele".
Natura subiectiva a apriorului care justifica unele acþiuni este recreata ºi de comentariul asupra practicarii ritualurilor de catre oamenii societaþilor evoluate. „Mai ales la popoarele ºi mediile cultivate, se intalnesc frecvent credincioºi care, deºi au indoieli cu privire la eficacitatea speciala pe care dogma o atribuie fiecarui rit in parte, continua totuºi sa practice cultul. Nu sunt convinºi ca detaliile regulilor prescrise ar fi justificabile raþional; dar simt ca le-ar fi imposibil sa le incalce, fara a infrunta riscul unei confuzii morale in faþa caruia dau inapoi. Insuºi faptul ca, in cazul lor, credinþa ºi-a pierdut radacinile intelectuale pune in evidenþa raþiunile profunde pe care se intemeiaza. Iata de ce criticile formulate uneori de un raþionalism simplist la adresa prescripþiilor rituale il lasa in general indiferent pe credincios pentru ca adevarata justificare a practicilor religioase nu se afla in scopurile aparent urmarite, ci in acþiunea invizibila exercitata asupra conºtiinþelor".
„Credinþa - mai scrie Durkheim - este intr-un sens impermeabila la experienþe". Eºecurile intermitente ale riturilor nu clatina credinþa in rituri, pentru ca oamenii sunt ataºaþi de practici pe care le refac periodic, daca le-ar nega principiul - prin infirmare practica, ar rezulta o perturbare la care intreaga fiinþa se impotriveºte.
Observaþia sociologului francez avanseaza ideea ca mentalitatea religioasa care este o mostra exemplara de raþionalitate subiectiva, nu se deosebeºte radical de celelalte forme ale mentalitaþii umane intre care el numara ºi mentalitatea savantului.

Bibliografie

Durkheim Emile - Formele elementare ale vieþii religioase, Polirom, Iaºi, 1995.
Tratat de sociologie - coordonat de Raymond Boudon, Humanitas, Bucureºti, 1997, pag. 581-582.

RAÞIONALITATEA SUBIECTIVA (II)

In viaþa curenta, actorii sociali sunt confruntaþi cu situaþii de decizie a caror complexitate depaºeºte capacitatea lor de inþelegere. In aceste condiþii, ei folosesc cateva strategii foarte cunoscute asemanatoare credinþei in idei false sau cel puþin indoielnice.
Subterfugiul este o strategie care explica parþial fenomenele conformismului sau supunerii faþa de autoritate. Cand nu exista nici timp ºi nici competenþa pentru a raspunde la o situaþie, apare tendinþa de a face apel la opinia experþilor. Aceasta strategie are o valoare de minimalizare a riscurilor ºi costurilor acþiunilor ºi se intemeiaza pe urmatoarea presupoziþie: „daca aº incerca sa-mi formez o parere asupra problemei prezente, aº putea sa acord acestui travaliu un timp ridicol de scurt in raport cu timpul pe care i l-a atribuit un specialist sau expert. Nu exista deci ºanse ca opinia pe care mi-aº forma-o sa fie mai bine formata decat cea a specialistului. Nu este deci deloc scandalos faptul ca eu cred ce spune expertul" (R. Boudon). Acest tip de strategie este trecut de Raymond Boudon in randul strategiilor euristice.
O alta strategie cognitiva priveºte aºa numita mobilizare a principiilor naturale. O problema care ilustreaza folosirea acestei strategii este de natura practica ºi se refera la verificarea unui enunþ de tipul X este Y. Cum poate un individ sa se convinga ca intr-adevar un lucru este ceea ce se spune ca este? In aceasta situaþie, indivizii se comporta luand propoziþia ca pe ceva de la sine inþeles.
Sociologul american De Gré a ilustrat acest aspect intr-o maniera experimentala. El a aºezat patru persoane in jurul unei piramide ale carei feþe erau diferit colorate. Fiecare dintre persoane nu vederea din piramida decat partea aflata in faþa sa. Subiecþii au fost intrebaþi ce culoare are piramida. Au fost date patru raspunsuri diferite. Raspunsul subiecþilor a fost ghidat de principiul: pentru a determina daca X este Y se observa ca X este Y. Acest principiu are o valoare generala ºi este clasificat de Raymond Boudon in randul strategiilor de disponibilitate. Cu alte cuvinte, judecata pe care o fac subiecþii experimentului, þine de faptul ca cerandu-li-se sa determine culoarea piramidei, ei infereaza ca piramida trebuie sa aiba aceeaºi culoare peste tot. De asemenea, subiecþii mai infereaza in aceeaºi ordine de idei, ca experimentatorul nu ar putea sa le ceara sa raspunda la o intrebare pentru care ei nu ar avea mijloace sa raspunda. Cea de a doua presupoziþie se deosebeºte prin natura sa de prima. Daca prima este de natura cognitiva, a doua are o nuanþa sociala ºi priveºte presupoziþia de loialitate a cercetatorului faþa de subiecþii participanþi la experiment. Ambele presupoziþii se dovedesc false. Aceasta insa nu-i impiedica pe subiecþi sa creada cu tarie in ele.
Un alt exemplu al aceluiaºi „efect de poziþie" este ideea ca maºinismul este producator de ºomaj. Aceasta credinþa se bazeaza in general pe motive intemeiate. O inlocuire a muncii oamenilor cu maºini poate duce la eliminarea unor locuri de munca. Acest efect local nu este in mod natural incompatibil cu existenþa unui efect global in sens invers. Cum noile maºini trebuie concepute, proiectate, produse, intreþinute, utilizate, perfecþionate, etc., ele duc la o creºtere a locurilor de munca, creand mai multe locuri de munca decat desfiinþeaza. Persoana care vede in maºinism o cauza a ºomajului, nu s-a inºelat in ceea ce a vazut. Credinþa falsa care il conduce insa, rezulta din increderea cu care el generalizeaza experienþa practica.
S-a observat atat in randul persoanelor cu nivel de studii redus, cat ºi in randul intelectualilor, proliferarea unor idei false bazate insa pe elemente diferite. In timp ce oamenii mai simpli cred cu tarie in unele lucruri pe care nu le pot veridica, oamenii instruiþi cred altele mizand pe virtutea indoielii metodice.
Simplificarea este strategia ce ilustreaza modul in care se reconstruieºte memoria colectiva. Maurice Halbwachs arata cum in funcþie de epoci ºi origini, pelerinii situeaza in mod diferit anumite locuri menþionate de Scriptura. S-a observat ca memoria colectiva se leaga cu mult mai uºor de locuri mai accesibile sau care se repeta.
Simplificarea este generatoare de idei false. Aºa se intampla de obicei cand se vorbeºte de gandirea unui autor pentru a justifica doar una dintre ideile expuse de acesta. Din cunoaºterea tuturor ideilor aparþinand unui autor, rezulta insa adesea, ca unele dintre acestea se schimba in contextul intregii opere sau unele idei chiar se contrazic.
In ceea ce-i priveºte pe cei care iºi susþin astfel un anumit punct de vedere este vorba despre o euristica a disponibilitaþii care le apropie ideea autorului respectiv, permiþandu-le insa ºi apelul la autoritatea acestuia.
Raymond Boudon considera ca modelul tradiþional al omului „sociologicus" se intalneºte intr-o tipologie de situaþii cu structuri ambigui in care alegerilor optime sunt greu de presupus.
Se pot clasifica in aceasta categorie numeroase situaþii in care avantaje pe termen scurt sunt preferate cu preþul unei „rambursari„ pe termen lung. Procesul intoxicarii cu nicotina a fumatorilor, presupune ca persoana ia in consideraþie doar riscul minim al unei intoxicari infinitezimale in cazul in care mareºte numarul obiºnuit de þigari fumate intr-o perioada de timp.
Trocul este intre termenul lung ºi termenul scurt. Chiar daca fumatorul prevede efectele acþiunii sale pe termen lung, el poate totuºi sa-ºi justifice acþiunea prezenta prin incertitudinea viitorului. Cel mai mare rau nu-i niciodata sigur.
O alta serie de situaþii sunt cele de alegere in care opþiunile nu pot fi controlate de cel care alege. Am prezentat deja situaþia de alegere forþata.
Aºa cum se poate observa, analiza sociologica comporta mereu un moment de comprehensiune, de inþelegere a sensului pe care autorul il da acþiunii sale.
Inþelegerea acþiunilor in sociologie nu inseamna lipsa precauþiilor ºtiinþifice in observarea ºi interpretarea empatica a diverselor categorii de fapte.
Noþiunea sociologica de raþionalitate subiectiva, modifica complet explicaþiile care se dau unor comportamente ºi credinþe. De indata ce un comportament pare greu de inþeles, raþionalitatea subiectiva ne ajuta sa decelam motivele actorului.
Simþul comun in general tinde sa dea o interpretare raþionala a comportamentelor care au un sens evident ºi o interpretare iraþionala comportamentelor a caror sens ii scapa observatorului. In primul caz, ºtiinþele umaniste nu au nimic de adus sociologiei obiºnuite. Dar in al doilea caz, prin detalierea analizei, interpretarile iraþionale ale simþului comun pot fi transformate in explicaþii raþionale.

Bibliografie

Boudon Raymond - La logique du social, Hachette, Paris, 1981.
Tratat de sociologie coordonat de Raymond Boudon, Humanitas, Bucureºti, 1997, p.581-590.