OBIECTIVE c8y21yn
- Prezentarea unor tulburari psihice care au la baza actiunea unor afectiuni
somatice organice, sau a sau a unor substante asupra individului.
Psihozele constituie un cadru nozologic larg ce cuprinde toate entitatile nozografice
caracterizate printr-o varietate mare de simptome, intre care pierderea
capacitatii de autoapreciere a propriei suferinte este esentiala, la care se
adauga tulburari cognitive, conative si de constiinta; personalitatea sufera
modificari semnificative, comportamentul este inadecvat (derivat din suferinta
psihica), lipseste capacitatea de discernere a evenimentelor (A.Sarbu,
1979). Pe langa reactiile psihotice, care sunt psihogenii, fiind determinate
de agenti psihotraumatizanti, exista grupul mare al psihozelor endogene (pervazive,
schizofrenice, afective), la care se adauga psihozele exogene, organice.
Psihozele exogene, apar in cazul unor afectiuni organice cerebrale, sau
in diferite boli somatice (psihoze simptomatice).
Etiologie. Desi cauza este de natura lezionala, in aparitia lor un rol
important joaca si particularitatile ereditare, constitutionale, de varsta,
influentand modul de manifestare si posibilitatile evolutive. Actiunea
agentului etiologic poate fi directa prin afectarea primara a creierului (meningoencefalita),
sau secundara (traumatisme), sau poate fi indirecta, de la distanta, prin alterarea
functiei diferitelor organe interne. Apar astfel, tablouri psihotice in
cadrul intoxicatiilor accidentale sau voluntare (alimentare, medicamentoase,
insecticide, substante volatile, oxid de carbon, ciuperci, muscaturi de animale),
inclusiv in intoxicatiile acute sau cronice cu alcool. Psihoza azotemica
(Marchand) este o forma clinica particulara in cadrul confuziilor postinfectioase.
Psihoza epileptica poate imbraca forme onirice, halucinator-delirante.
Psihozele experimentale sunt produse de psihodisleptice. Psihozele infectioase
au ca si determinism interventia unor agenti microbieni cu actiune sistemica
(febra tifoida, tifos exantematic, salmoneloze), sau meningoencefalitica. Alte
cauze posibile ale psihozelor exogene sunt traumatismele cranio-cerebrale, tumori,
boli hepatice, renale, metabolice, digestive, cardio-vasculare (embolie cerebrala,
hemoragie cerebrala, migrena), endocrine, insolatie, hipertermie, hipotermie,
electrocutare, iradieri, arsuri.
Patogenetic, desi cauzele sunt multiple, mecanismele se pot sistematiza in:
edem cerebral, dezechilibru hidro-electrolitic intracelular (Na, Cl), dezechilibru
acido-bazic, tulburare metabolica neuronala cu evolutie posibila spre degenerescenta
de tip Nissl, tulburari vasculare cerebrale, procese inflamatorii si de autointoxicatie,
febra, hipoxie, carente vitaminice, imaturitate prin varsta (Ghiran, 1998).
Tabloul clinic are o slaba specificitate etiologica, conturandu-se sub
forma delirului, confuziei, starii crepusculare, halucinozei, sindromului amential,
fiind influentat de natura leziunii, intensitatea ei, durata de actiune a factorului
cauzal, maniera de interventie (acuta sau cronica), mecanism patogenetic, caracter
difuz sau circumscris, teren si reactivitate individuala. O predispozitie demna
de luat in seama se considera a fi pragul psihotic modificat, cu declansare,
la varste mici si febra mare a asa numitului "delir febril".
Evolutia poate fi acuta, subacuta sau cronica, dominand, in functie
de situatie, tulburari psihice: confuzie, obnubilare, stupor, stari crepusculare
(epilepsie), sindrom amnezic (leziuni vasculare, anoxie), halucinoza (intoxicatie),
delir (encefalite), catatonie (febra tifoida), sindrom afectiv organic (stari
gripale, tulburari endocrine), sindrom demential organic (traumatisme cranio-cerebrale).
Tabloul psihotic poate genera probleme de diagnostic diferential cu psihozele
endogene sau reactive, dar prezenta confuziei si halucinatiilor tactile transeaza
diagnosticul. Se adauga tulburari neurologice si manifestari somato-umorale
concordante cu etiologia posibila.
Incadrare nozologica. Sistemul de clasificare ICD 10, in capitolul "Tulburari
mentale organice, inclusiv tulburari simptomatice", descrie tocmai un ansamblu
de tulburari mentale care au in comun o etiologie organica demonstrabila.
In acest capitol de incadreaza si dementele (vezi insuficienta psihica
secundara), dar in subcapitolul "Alte tulburari datorate unei atingeri
cerebrale, unei disfunctii cerebrale si afectiuni somatice" (F06) sunt
cuprinse tulburari psihotice care au ca si cauza o afectiune cerebrala primitiva,
sau o atingere secundara in cadrul consumului de substante toxice exogene,
sau hormoni, tulburari endocrine, sau alte boli somatice. Halucinoza organica
include halucinatii persistente sau recurente, de obicei vizuale sau auditive,
survenind in absenta unor tulburari ale constiintei, recunoscute sau nu
ca atare de bolnav (stare de halucinatie organica nealcoolica). Tulburarile
catonice organice se caracterizeaza prin stupoare sau agitatie (cei doi poli
ai agitatiei psihomotrice putand alterna) si simptome catatonice. Tulburarea
deliranta (de alura schizofreniforma) organica presupune existenta ideilor delirante
persistente sau recurente, ce pot fi acompaniate de halucinatii. Pot fi prezente
halucinatii bizare, sau tulburari ale cursului gandirii. Include psihoza
de alura schizofrenica din cursul unei epilepsii. Tulburarile de dispozitie
(afective) organice se caracterizeaza prin tulburari depresive, hipomaniacale,
maniacale sau bipolare, provocate de o tulburare organica.
In subcapitolul F05 (ICD 10) este cuprins "Deliriumul neindus de
alcool si alte substante psihoactive", sindrom cerebral organic, cu prezenta
simultana a perturbatiilor constiintei si atentiei, a perceptiei, ideatiei,
memoriei, comportamentului psiho-motor si ritmului veghe-somn. Durata este variabila,
cu gravitate intre usoara si foarte severa. Cuprinde: starea de confuzie
nealcoolica, psihoza infectioasa, reactia organica, sindromul cerebral, sindromul
psihoorganic (acut sau cronic).
"Tulburarile mentale si de comportament legate de consumul de substante
psihoactive" (F10-F19) sunt incluse tulburarile psihice datorate utilizarii
alcoolului, opioizilor, canabinoizilor, sedativelor, hipnoticelor, cocainei,
cofeinei, halucinogenelor, tutunului, solventilor volatili, inclusiv comportamentul
datorat bolii, disfunctiei, sau leziunii cerebrale .Identificarea substantelor
psihoactive folosite se face pe baza datelor raportate de analizele obiective
de sange, urina, sau a altor dovezi (prezenta de mostre de drog in
posesia pacientului, semne si simptome clinice, informatii de la apartinatori).
Analizele obiective sunt dovezile cele mai clare asupra utilizarii recente,
dar sunt limitate cu privire la consumul din trecut si aprecierea nivelului
actual de consum.
Intoxicatia acuta este tranzitorie dupa consumul alcoolului, sau a altor substante
psihoactive si se manifesta prin tulburari ale campului constiintei, cognitiei,
perceptiei, afectului si comportamentului (dezinhibitie sociala). Intoxicatia
patologica se aplica numai la alcool. Betia patologica debuteaza brusc cu agresiune
si comportament violent. Pe primul plan sunt tulburarile de constiinta de tip
crepuscular, insotite sau nu de simptomatologie oniric-deliranta. Amnezia
consecutiva episodului este frecventa. Se poate declansa la cantitati mici de
consum, simptomatologia avand tendinta de a se repeta in conditii
similare. Persoana este aparent sanatoasa, exista insa un fond predispozant
(psihopatie, epilepsie, stare posttraumatica, convalescenta dupa boli debilizante).
Cel mai adesea betia patologica se incheie printr-o coma. Potentialul
infractional este mare, actele antisociale fiind comise sub influenta tulburarilor
de constiinta, dar cu pastrarea capacitatilor de integrare motorie (agitatie
confuziva) si prin prezenta starii onirice halucinator delirante.
Utilizarea nociva este un model de consum de substanta psihoactiva ce afecteaza
sanatatea fie la nivel somatic (hepatita dupa auto-administrarea injectabila
de droguri), fie la nivel mental (episoade secundare consumului masiv de alcool).
Sindromul de dependenta are mai multe caracteristici observate la un subiect
in cursului anului precedent: dorinta puternica, sau un sentiment compulsiv
de a folosi substanta; dificultati ale capacitatii de a controla comportamentul
legat de consum; sindrom caracteristic de sevraj pentru substanta; toleranta
la doze tot mai mari de substanta; neglijarea placerilor si intereselor; persistenta
in utilizarea substantei in ciuda evidentei clare a unor consecinte
nocive. Include alcoolismul cronic, dipsomania, adictia la drog. Simptomele
somatice variaza in functie de substanta utilizata. Comune sevrajului
sunt anxietatea, depresia, tulburarile de somn.
Starea de sevraj cu delirium include deliriumul tremens indus de alcool. Este
consecinta intreruperii consumului de alcool la cei cu dependenta severa.
Simptomele prodromale tipice includ insomnia, tremorul, frica. Debutul poate
fi precedat de convulsii. Triada clasica simptomatologica include denivelarea
campului de constiinta si confuzia, halucinatii vii si iluzii ce afecteaza
orice modalitate senzoriala, precum si tremor marcat. Sunt prezente delirurile,
agitatia, insomnia, inversarea ritmului somnului, hiperactivitatea vegetativa.
Tulburarea psihotica secundara consumului de substante psioactive, grupeaza
fenomene psihotice care apar in timpul sau imediat dupa consum. Se caracterizeaza
prin halucinatii vii (auditive sau polisenzoriale), false recunoasteri, delir
(paranoid sau persecutor), tulburari psihomotorii (excitatie sau stupor), afect
anormal (de la frica intensa la extaz), posibila confuzie. Tulburarea se remite
cel putin partial intr-o luna si total in 6 luni. Simptomele sunt
influentate de substanta implicata si de personalitatea consumatorului. Sunt
incluse aici halucinoza alcoolica, gelozia alcoolica, paranoia alcoolica.
Sindromul amnezic se insoteste de dezorientare temporara cu dificultati
mari de invatare a unui material nou; confabulatia poate fi marcata.
Tulburarea psihotica reziduala si cu debut tardiv include modificarile induse
de alcool sau substante psihoactive in sfera cognitiei, afectului, personalitatii,
comportamentului care persista dincolo de perioada de timp in care am
putea considera ca actioneaza un efect direct legat de consum.
