Spre deosebire de animale care sunt fiinte reactive ce actioneaza predominant instinctiv,omul este o fiinta prin excelenta activa,intervenind asupra mediului in care traieste prin intermediul experientei acumulate,a capacitatii de previziune si planificare si mai ales sub impulsul multiplelor sale necesitati in continua amplificare.Relatiile omului cu mediul,in procesul complex al adaptarii,se realizeaza datorita capacitatilor sale cognitive( perceptii,reprezentarii,gandire,memorie imaginatie ),dar si functiilorreglatorii cu care este inzestrat sistemul sau psihic. j7v17vk
Desigur,intre procesele co rol de reglare a activitatii umane,vointa are o pozitie suprema,lucruce nu minimalizeaza insa importanta motivatiei si afectivitatii,cele doua componente bazale ,fundamentale ale tuturor actiunilor umane.
Motivatia de defineste ca fiind fenomenul psihic reglator ce consta in ansamblul necesitatilor interne ( aparute ca urmare a dezechilibrelor energetice ) ce declanseaza si sustin activitatea omului,in timp ce afectivitatea este procesul reglator ce reflecta relatiile dintre subiect si obiect in forma unor trairi subiective,rezultate din satisfacerea sau nesatisfacerea unor trebuinte.
Asadar,daca motivatia poate fi considerata "motorul" vietii noastre psihice.Afectivitatea constituie suportul sau energetic
"combustibilul" sau si totodata ecoul sau rezonanta in subiect a stimulilor ce actioneaza din exterior sau din interior,in functie de starea internaa individului la unmoment dat.Afectivitatea reflecta relatia subiectului cu obiectul,ceea ce justifica de ce acelasi obiect provoaca trairi afective diferite.De exemplu,vizita unei persoane cunoscute te poate bucura atunci cand ai nevoie de comunicare dar te poate irita atunci cand este mai puternica trebuinta de odihna.
Fiind o entitate in acelasi timp biologica,psihica si sociala,omul normal se caracterizeaza printr-o multitudine de trebuinte,motive,interese,convingeri,etc,pe care insa nu si le poatesatisface integral si imediat,fapt ce-i provoaca o diversitate de trairi afective mai simple sau mai complexe,pozitive sau negative,trecatoare sau de durata,etc.Prin urmare,coexistenta celor doua categorii de fenomene psihice este evidenta si obligatorie.
Din perspectiva ontogenetica,motivatia si afectivitatea,care au o baza innascuta,evolueaza de la forme mai simple la forme mai complexe si variate sub influenta conditiilor de mediu social--cultural,la trebuintele organice,biologice,se adauga treptat cele de securitate,afiliere,stima si autorealizare,dupa cum arata piramida trebuintelor realizata de psihologul american Abraham Maslow.
Toate aceste tipuri de trebuinte pot semnaliza la un moment dat un deficit, o stare de saturatie sau suprasaturatie,ceea ce provoaca trairi afective diferite:fie insatisfactie,neplacere,fie incantare,placere sau de zgomot.
Motivatia se exprima in emotie,dar si emotiile se repercuteaza asupra motivelor,declansand actiunea.Acest din urma aspect este in general cunoscut,de exemplu,in domeniul comertului cand,prin realizarea de ambalaje si prezentari de produse "emotionante"(afectogene) se vizeaza si chiar se realizeaza de multe ori crearea trebuintei de a poseda respectivele produse si,deci,declansarea actiunii de cumparare a lor.
Ingemanarea celor doua fenomene a facut ca ele sa fie diferite unul prin celalat astfel,procesele afective au fost considerate "procese afective,condensate,cristalizate",aceasta pentru ca unel motivei-au dat nastere in urma acumularii unor trairi afective pozitive care tind sa se repete,provocand o stare de tensiune interna ce se cere satisfacuta,in timp ce altele se formeaza prin trairea unei sau unor emotii negative ce genereaza actiuni de evitare,respingere..de exemplu nevoia de a asculta genul de muzica preferat,in timp ce este satisfacuta,provoaca placere,bucurie,dar aceasta nevoie insasi a luat nastere tocmai prin condensarea bucuriilor traite anterior,la ascultarea respectivei muzici,care daca n-ar fi fost auzita,nici nu ar fi provocat aparitia unei asemenea trebuinte.Acest exemplu conduce la ideea dependentei trebuintelor specifice umane(materiale,spirituale...)de mediul socio-cultural si istoric in care individul creste si se dezvolta.Trebuintele si valorile mediului in care traieste ii sunt inoculate sau le interiorizeaza trecandu-le prin filtrul propriei personalitati dar totodata individul isi dezvolta o gama variata de trairi afective ca si diferite modalitati de exprimare a acestora.Prin urmare,saracia sau bogatia ca si calitatea influentelor sociale asupra fiecarei personalitati c soldeaza cu dezvoltarea unui sistem mai simplu sau mai complex de trebuinte si trairi afective,astfel se explica de ce unii oamnei sunt fericiti,multumiti daca au ce manca si ce bea,in timp ce altii traiesc toata viata sentimentul neimplinirii care ii determina sa caute permanent frumosul,dreptatea,etc.
Satisfacerea sau nesatisfacerea trebuintelor,insotite de trairi afective corespunzatoare,depind,asadar de corelarea factorilor interni cu cei externi de unde rezulta struncturi motivationale si afective diferite la fiecare om in parte,astfel incat caracteristicile celor doua fenomene psihice in sinteza cu altele,dau nastere trasaturilor de personalitate ce sunt definitorii pentru orice om.Dorintele,motivele,aspiratiile omului impreuna cu sentimentele,convingerile sale,genereaza atitudinile sale,ii contureaza deci caracterull,ele jucand rolul unui selector de informatii si situatii.(Omul bun,milos,tandru se va comporta altfel decat cel nemilos,distant).de aceea s-ar putea spune,parafrazand un vechi proverb:"Spune-mi ce interese ai ca sa-si spun cine esti".
Un alt aspect relevant pentru relatia celor doua fenomene este faptul ca toate calitatile proceselor afective se manifesta in functie de motivatie astfel:polaritatea depinde pe de o parte de realizarea sau nerealizarea trebuintelor,dorintelor care creeaza starile afective pozitive sau negative iar pe de alta parte caracterul stenic sau astenic al acestora este apreciat in relatiile lor cu motivele care pot declansa si sustine actiunea sau o pot frana,bloca,amana;intensitatea proceselor afective este dependenta de valoarea obiectului pentru subiect;mobilitatea lor se apreciaza in functie de aparitia unor noi motive(astfel s-ar vorbi de fluctuatie);durata trairilor afective depinde de timpul in care actioneaza motivul corespunzator,expresivitatea(capacitatea de exteriorizare a trairilor afective) este de mai mare sau de mai mica amploare(cuprinzand mai multe sau mai putine modificari organice,mimico-gesticulare,verbale)in functie de complexitatea si intensitatea trebuintelor.
Conduita expresiva la om,fiind in mare masura invatata social,poate fi reglata voluntar,putand fi similata cu scopul de a satisface anumite trebuinte;de exemplu dorinta de a impresiona,de a obtine stima sau ajutorul celorlalti,conduce la adoptarea unei anumite mimici ce exprima disperare,bunavointa,etc.Trebuinta de comunicare poate fi satisfacuta si prin expresiile emotionale nu doar prin limbajul normal,articulat,ceea ce si fac persoanele surdo-mute care articuleaza asa-numitul "limbaj mimico-gesticular".
Formele motivatiei se stabilesc in buna masura pe baza implicarii factorilor emotionali:motivatia pozitiva(fata de cea negativa) este provocata de factori premiali(lauda,elogii...)care produc trairi afective pozitive ce sunt in general stenice;motivatia intrinseca(fata de cea extrinseca)este provocata de chiar priceperea desfasurarii actiunilor respective(ex.:cineva alearga de dragul miscarii si nu pentru a prinde autobuzul!);motivatia afectiva(diferita de cea cognitiva vizeaza obtinerea sau mentinerea afectiunii cuiva.
Functia de baza a acestor doua fenomene psihice puse in discutie este in esenta aceeasi:de reglare a activitatii prin conexiune inversa;aceasta inseamna ca o activitate ce se desfasoara ce conduce la atenuarea trebuintei si apritia unei trairi afective,acestea neputand in continuare derularea activitatii ulterioare.Reglarea activitatii umane se realizeaza printr-o conlucrare intre motive si trairi afective;rezolvarea unor sarcini a caror dificultate este cunoscuta de subiect,necesita o stare de optimum motivational afectiv ce consta in energizarea interna proportionala cu gradul de dificultate al acestuia,optimum motivational afectiv consta intr-o usoara supramotivare,sarcina propusa fiind simpla si o usoara submotivationare pentru sarcina presupusa grea.Se observa ca intervin deci si elemente intelectuale si voluntare ale psihicului.Structurile superioare ale motivatiei umane(interese,convingeri,idealuri;conceptia despre lume si viata)contin pe langa procesele afective superioare(sentimente,pasiuni)si elemente de gandire,imaginatie,vointa care presupun,implicit,participarea memoriei,limbajului intr-un cuvant al intregului SPU.Acesta legatura stransa intre toate fenomenele psihice face posibil ca, actionand asupra unuia sa obtii modificari ale altuia sau ale intregului sistem.Astfel,de exemplu inducand o emotie mai puternica prinanuntarea unui eventual extemporal sau a unei inspectii la clasa,profesorul poate obtine cresterea motivatiei invatarii si participarii la lectie a acestora.De asemenea,solutionarea conflictelot motivationale inerente datorita existentei la fiecare om a unei "constelatii" de motive, se poate obtine prin participarea factorilor rationali,prin analiza si compararea motivelor concurente care permit optarea pentru motivul superior;in care insa intervin preponderent factorii afectivi,este posibil ca optiunea subiectului sa vizeze motive de valoare deci cu efecte minore asupra personalitatii sale.
Analiza motivatiei si afectivitatii in cadrul complexului SPU releva o intreaga retea de forte ce actioneaza in plan subiectiv in stransa legatura cu cel obiectiv,generand astfel individualitatea si unicitatea fiintei umane,modul propriu,personal,de a actiona al fiecaruia dintre noi.