o4t13ts
„Emil are 12 ani si sufera de enurezie".
Cand auzim vorbinduse de enurezie, putem presupune, bazan-du-ne pe propria-ne experienta, ca avem de-a face cu o dinamica psihica al carei scop este stabilirea unui contact cu mama, desi pe o cale mai putin obisnuita. Baiatul despre care discutam aici ne vorbeste prin inter¬mediul enureziei lui. Este ca si cum el ne-ar vorbi in Jargonul vezicii urinare". Putem considera ca toate formele de exprimare ale unui subiect sunt varietati de limbaj. in cazul pe care il avem in vedere, respectivul limbaj semnifica: „Nu sunt destul de mare, trebuie inca sa fiu supravegheat!" in general, mama este obligata sa se trezeasca de doua sau trei ori pe noapte, sa supraveghere copilul si, la nevoie, sa-1 trezeasca. Copilul isi incarca mama cu o treaba suplimentara.
Enurezia nu este o maladie organica si stim ca enureticul isi poate foarte bine controla vezica in timpul zilei. Problema care se pune este de a sti de ce nu poate face acelasi lucru in timpul noptii. Motivul consta in faptul ca se afla intr-o tensiune psihica, tensiune care ii face imposibila retinerea de la actul de a urina.
De unde provine aceasta tensiune? Stim cu ce constanta persista copiii in enurezia lor. Prin aceasta ei cauta un contact uman, doresc atasarea de cineva, doresc sa-1 incarce pe acel cineva cu o activitate suplimentara (remarca unui bolnav: „ei vor sa-si creeze un fel de sucursala la unul din semenii lor"). Din nou avem de-a face cu tipul copilului rasfatat. Daca descoperim un asemenea efort spre a se face si mai rasfatat, stim ca este vorba de un copil care intampina oarecare dificultate in mentinerea atasamentului in care este interesat. Suntem destul de stapani pe domeniul nostru de investigatie ca sa putem spune ca enurezia reprezinta probabil un atac care rezulta dintr-o atitudine adoptata de un copil in scopul monopolizarii cuiva. Aceluiasi tip ii apartin si copiii care nu au astampar noaptea, care scot tipete in timpul somnului (pavor noctumus) si care, prin zgomotul facut, incearca sa stabileasca legatura cu ceilalti. Este un limbaj exercitat de un alt organ. Semnificativ este modul in care reuseste copilul sa faca aceasta. Exista aici un raport cu o inferioritate a vezicii urinare si cu centrii nervosi care o comanda. Am fost cel dintai care (in 1907) a aratat ca la enuretic gasim o slabiciune a coloanei lombare. Am subliniat, de asemenea, ca enurezia se gaseste in raport cu spina bifida2 sau cu un neg congenital al acestei zone anatomice (profesorul Fuchs impartaseste aceasta parere). Pe de alta parte, trebuie sa intelegem cum reuseste copilul sa vorbeasca in acest «Jargon al vezicii urinare". Constatam acest fapt indeosebi la copiii carora li s-a atras atentia asupra importantei functiei, ca si atunci cand mama si-a dat osteneala sa-1 tina pe copil curat noaptea, ea supraestimand importanta suprimarii enureziei. in felul acesta copilul ajunge in mod automat la ideea: aici e ceva de facut in favoarea mea, este un punct in care as putea ataca. Se intelege ca la toti acesti copii sunt totdeauna de descoperit semnele rasfatatului.

Sa nu ramanem la dogme si sa vedem cum stau in continuare lucrurile, care este realitatea.
Deci baiatul are 12 ani. Nu trebuie sa pierdem din vedere ca avem de-a face cu un copil rasfatat care, de cand este enuretic, are impresia ca nu este suficient de iubit. Se pot deduce de aici cateva elemente. Baiatul are, probabil, un frate sau o sora mai mici decat dansul. Sunt motive care il determina pe un copil rasfatat sa inceapa lupta, ori el isi acuza parintii in mod manifest, prin deficienta sa, ca il rasfata mai putin. O acuzatie este identica cu un atac; deosebirea este nula. Copilul se socoate expulzat din pozitia pe care o detinea. Poate ca are un tata vitreg sau o mama vitrega. Nu avem o regula fixa; important pentru noi este sa stim ce se petrece; trebuie sa descoperim de ce copilul este actualmente mai putin rasfatat. Baiatul are un scop ideal fictiv (idealul sau se identifica cu intentionalitatea sa); idealul este acela de a fi rasfatat, de a avea pe cineva care sa-i stea la dispozitie. Se impune sa-i schimbam acest scop, sa-i indicam un alt scop, asa incat sa se poata face folositor semenilor.
„Niciodata noaptea, ci exclusiv ziua".
Este o informatie care influenteaza puternic maniera noastra de a gandi. Ziua copilul traieste o mare tensiune, pe cand noaptea pare multumit. Ne putem face tot felul de idei si sa presupunem ca adesea, noaptea, copilul doarme cu mama sa, pe cand ziua doreste sa se faca remarcat intr-un mod dezagreabil, ca si cum ar voi sa spuna: „Ocu¬pati-va mai mult de persoana mea!" Ziua lupta lui este mai intensa. ,Adesea enurezia se insoteste cu emisia de materii fecale".
Din aceleasi motive el se face, de asemenea, remarcat prin murdarirea cu materii fecale. Lupta o duce intr-o stare de completa descurajare. Stabilirea, in acest caz, a diagnosticului de imbecilitate depinde de ideea pe care ne-o facem despre tulburarile lui. Ne intrebam: de ce n-o face noaptea? Nu de putine ori vedem ca, absorbiti cu totul de joc, copiii isi pierd orice control asupra functiilor fiziologice. Pornind de la aceste detalii, putem constata ca avem aici de-a face cu o functie sociala. Or, trebuie sa consideram ca fiind anormala o functie care isi da curs in afara oricarei conduite legitimate din punct de vedere social.
„Baiatul este ilegitim".
S-ar putea ca acest copil sa fi crescut fara dragoste, fara caldura afectiunii, fara acea atmosfera de tandrete creata in mod normal in jurul copiilor in primii lor ani de existenta. Dar si printre ilegitimi gasim copii rasfatati. Va trebui, prin urmare, sa obtinem clarificari in aceasta privinta.
„Tatal sau a cazut pe campul de onoare, in razboi, iar mama sa s-a recasatorit".
Ipoteza se confirma: copilul are un tata vitreg.
„Din aceasta a doua casatorie s-au nascut doi copii: un baiat, care are varsta de opt ani, si o fetita, care are sase ani".
Amintindu-va ca am pomenit mai inainte de o acuzare, va veti convinge si mai mult ca modul nostru de a interpreta cazul de fata este judicios. Probabil ca baiatul are motive pentru acuzatia sa, motive pe care el le resimte. imi amintesc de cazul unui baiat care isi pierduse mama pe cand avea numai doua saptamani. Tatal se recasatorise imediat si nimeni nu stia ca baiatul are mama vitrega. Nici lui nu i s-a spus, niciodata, cum stau lucrurile. Mai tarziu s-a nascut un al doilea copil. Cu prilejul unei consultatii, baiatul mi-a spus ca pana la varsta de 14 ani a trait cu ideea ca acea femeie nu era mama lui buna, ci o mama vitrega si ca aceasta impresie se confirmase. Acest fapt va arata in ce masura copiii deslusesc realitatea, chiar daca sunt bine tratati. Ei percep distinct nuantele unui comportament; daca au frati vitregi, simt ca acestia se bucura de mai multa atentie si ingrijire din partea mamei care pentru ei, cei mai putin cocoliti, este mama vitrega.
„Copilul se comporta fata de fratii si surorile sale intr-un mod absolut satisfacator".
Deci nu constatam o lupta intre acesti copii. Adesea am remarcat ca un copil poate fi invidios si ca, in pofida acestui fapt, isi iubeste fratii si surorile. Se poate simtf dezavantajat, pentru ca, pe de alta parte, sa se inteleaga cu dansii. Un astfel de sentiment poate avea consecinte diferite. O fetita in varsta de cinci ani, copil unic Ia inceput, avea o sora. Mai tarziu s-a aflat ca acea fetita a ucis trei fetite nou-nascute, ca si cum ar fi vrut sa spuna: „Toate fetele trebuie'sa dispara". Fata de sora ei, dimpotriva, s-a comportat impecabil. Omorurile le-a savarsit cu o abilitate deosebita, nefiind descoperita decat in timp ce comitea cea de a treia crima3.
„Tatal vitreg era, la inceput, foarte sever fata de dansul".
Baiatul a trait o perioada trista; situatia lui s-a agravat din momentul in care a avut un tata vitreg, moment din care a inceput si acuzarea sa.
„insa, datorita interventiei mamei, situatia lui s-a imbunatatit".
Dupa cum ne putem inchipui, aceasta imbunatatire nu era de o asemenea natura incat baiatul sa beneficieze de ea in mod permanent.
„in general, copilul a trait departe de casa, fie la o matusa..."
La inceputul existentei sale el trebuie sa se fi simtit 4)ine. La matusi sau la bunici copiii sunt, in general, bine tratati.
„...fie la orfelinat".
Nu as putea afirma ca lucrurile au stat la fel in orfelinat. Nu am cele mai bune pareri despre aceste institutii. Domneste aici o anumita disciplina, care interzice ca vreun copil sa-si ude asternutul sau sa se murdareasca. Disciplina aceasta era prea severa pentru copilul despre care discutam. Probabil ca si matusa sa a acordat prea mare importanta acestor lucruri. Am putut observa ca in cazul in care se incearca sa i se demonstreze unui copil importanta alimentarii, copilul va manifesta dificultati in aceasta privinta. Cei care vor sa fie stapani pe functiile lor organice sau pe madularele lor, vor refuza sa primeasca ordine referitoare la acestea. Vom putea vedea cum, noaptea, se scoala intr-o stare de semisomn, asezandu-se pe olita lor, fara a avea nevoie de asistenta. Dar cand este trezit si pus pe olita, intervine refuzul, insotit de crize de furie.
Nu ne este indeajuns de clar unde s-au comis erori in educarea acestui copil. Probabil ca, de la o situatie placuta, el a trebuit sa treaca la una prea putin agreabila pentru dansul.
„Copilul frecventeaza in prezent prima clasa de liceu".
Cred ca este cam tarziu pentru varsta lui. Clasa aceasta el ar fi trebuit s-o urmeze la varsta de zece sau unsprezece ani. Putem admite ca sigur faptul ca, din moment ce a ajuns sa frecventeze liceul, nu este nici idiot, nici imbecil si nici macar debil mintal. Este verosimil faptul ca ar fi fost un elev mai bun in cazul in care nu ar fi avut de suferit in permanenta acea tensiune psihica pe care o cunoastem.
„A trebuit sa repete prima si a treia clasa la scoala primara".
Aceasta se coreleaza cu ipoteza noastra, potrivit careia el a suferit de pe urma unei anumite tensiuni si ca nu s-a putut consacra indeajuns activitatii la scoala; mai ales daca a avut de-a face si cu un institutor sever. Ceea ce 1-a descurajat si mai mult. Desigur ca aceste circumstante nu i-au adus nimic bun nici acasa.
„in prezent face progrese multumitoare la invatatura."
Probabil ca dirigintele este un om cumsecade.
„Are prieteni".
incepe sa-si recapete speranta si sa priveasca viata cu mai mult curaj.
„Adesea, la scoala sau pe strada, face grimase".
Si grimasele prezinta o forma dinamica pe care o putem considera un limbaj. Ce vor sa spuna strambaturile lui decat ca baiatul cere sa fie privit, sa sara in ochii celorlalti? El joaca un rol, un rol de comedie, spre a atrage atentia semenilor. Fenomenul este analog cu acela al enureziei si cu murdarirea cu excremente. El ar dori sa se situeze cat mai in prim plan. Are impresia ca nu este luat in seama si lupta spre a se face remarcat.
„Din informatiile ce ne stau la dispozitie, ar fi inceput sa mearga la varsta de 11 luni si a inceput sa vorbeasca destul de tarziu".
Exista copii a caror dezvoltare a limbajului este reglata de imprejurarile exterioare (mutism). Am f4 avut intelegere chiar si pentru, cel care ar fi sustinut ca acest baiat este imbecil, cu toate ca nu este cazul.
„Are, pe deasupra, un defect de pronuntare a cuvintelor. Cand vorbeste, limbai se impiedica de dinti". "
Este" ceea ce numim „a fi peltic'^Nu inteleg de ce nu s-a trecut la remedierea Tintii asemenea defect de vorbire; ar fi trebuit sa i se arate copilului, cu blandete, cum trebuie sa-si tina limba cand vorbeste sau sa fie pus sa se foloseasca dispozitivele destinate remedierii acestei metehne. Este lesne de inlaturat acest defect care, in cazul pe care il discutam., trebuie sa fi accentuat sentimentul de inferioritate. Fara
indoiala ca pelticia a fost tinta unor reflemeli si-ca aceste zeflemeli i-au macinat curajul. - 1.
„Tatal sau ar fi prezentat acelasi defect de pronuntie".
Nu defectul de pronuntie s-a transmis pe cale ereditara, ci forma limbii sau conformatia maxilarului. Orice defeet de pronuntie este favorizat de o dispozitie organica speciala. La gangavi constatam foarte adesea fie o conformatie anormala a boltii maxilarului sau a laringelui, fie anomalii dentare. Toate acestea contribuie la stanjenirea meca¬nismului pronuntiei normale si deschid calea unui defect de vorbire.
-. „Boli ale copilariei: rujeola, varfcela, precum" srpneumonie. Ablatia unor vegetatii adenoide si amigdalectomie>Iacum trei ani".
Asemenea informatii nu trebuie trecute cu vederea. .
„Copilul este plapand, astenic si Iasa4mpresia ca este timid si anxios".
Nici nu ne asteptam sa ne dea impresia unui copil curajos. Daca in ultimul timp starea lui psihica s-a imbunatatit pe acest plan, este probabil pentru ca este in progres la invatatura,
„Din cauza ca maxilarul lui superior este mai proeminent decat cel inferior si ca tine gura aproape in permanenta deschisa, lasa impresia de prostanac".
Vedeti, asadar, ca prezinta anomalii ale osaturii fetei. Aspectul de nerod trebuie sa fi contribuit la insingurarea copilului.
„Examen organic general: nimic de semnalat, reflexe normale; inca nu s-a efectuat o examinare din punct de vedere neurologic; nici o examinare rinolaringologica- Un frate al mamei copilului a suferit de nefrita". . .,., • ;
Esle extremele interesant, din punctul de vedere al psihologiei individuale, faptul ca la enujetici gasim o inferioritate a intregului sistem urogenital <deexempju, inferioritateaunui rinichi), fapt asupra caruia am si insistat in studiul meu asupra „inferioritatii organelor"4.
Aceste inferioritati sunt uneori cauza unor maladii, ceea ce nu inseamna ca enurezia este ea insasi consecinta unei maladii organice. Exista o inferioritate embrionara care favorizeaza aparitia enureziei. La enuretici se mai constata si o debilitate a tractului digestiv, precum si a aparatului genital. Slabiciunea aparatului genital este prezenta aproape in totalitatea cazurilor. - Sa vedem acum in ce mod putem discuta cu mama copilului si sa stabilim daca acest coprl este un caz cu adevarat disperat. Vomineerca, pe de alta parte, sa ne dam seama daca situatia baiatului s-a imbunatatit in ultima perioada, dat fiind faptul ca avem semne pozitive in acest sens, cum ar fi acela ca si-a facut prieteni si ca randamentul sau scolar este mai bun. Se pune si problema de a-o determina pe mama sa-1 faca pe copil sa inteleaga ca el are valoarea sa si sa-i demonstreze ca nu este neglijat. Ar trebui, de asemenea, sa o facem pe mama sa obtina de la sotul ei o conduita mai benefica fata de copil, sa-i faca acestuia uneori placerea, de exemplu, de a-1 lua cu el la plimbare, duminica. in aceste conditii copilul va renunta la atitudinea lui acuzatoare si nu va mai strica buna dispozitie din familie.
Va trebui sa-f incurajam pe t>aiat sa obtina succese, sa-i propunem un scop de care sa fim siguri ca poate fi atins. Vom incerca sa-i conturam eihprecizie acest scop si il vom intreba daca este capabil sa stabileasca raporturi amiabile cu parintii. Daca vom reusi sa-rfacem mai prietenos, el insusi va face eforturi de a evita sa le faca altora necazuri. Putem presupune ca ntr-si va pata cinstea in fata dirigintelui; el nu se terfeleste decat in cazurile in care este complet descurajat.
Vedeti, prin urmare,care sunt pun6tele cele nfai importante ale demersului nostru: sa obtinem din partea parintilor o atitudine mai favorabila fata de copil sirsa-l incurajam pe acesta, facandu-1 sa inteleaga importanta pregatirii pentru o profesieT
Dr. A. (adresandu-se mamei): Am dori sa discutam referitor la baiat. Cum merge el cu scoala?
Mama: in ultimul timp si-a dat silinta sa mearga mai bine.
Dr. A: Si-a exprimat pana acum vreo dorinta cu privire la ceea ce ar vrea sa faca in viata?
Mama: Ar vrea sa se faca electrician.
Dr. A: inseamna ca are ambitie. Pricepe cate ceva din meseria aceasta?
Mama: Da, dovedeste ceva interes pentru aceasta meserie.
Dr. A: Acasa, pune el mana sa va ajute?
Mama: Da.
Dr. A: Este bucuros cand i se recunosc meritele si este laudat? Mi-ar placea sa fie laudat mai des copilul acesta. E insetat dupa laude, ar vrea sa fie tratat cu tandrete si sensibilitate. Cum va intelegeti impreuna?
Mama: E ascultator. Te poti bizui pe dansul.
Dr. A: Are grija de ceilalti copii? Se intelege cu ei? Nu este prea izolat?
Mama: Cel de al doilea baiat al nostru nu se uita la ce spune el, il lasa rece.
Dr. A: Secunzii sunt mult mai indrazneti, mai iuti, mai rapizi in actiune. Cum doarme?
Mama: Sforaie de zangane ferestrele. A avut vegetatii adenoide.
Dr. A: Unde doarme?
Mama: in aceeasi incapere cu mine. Cred ca ii este teama de tatal sau vitreg; de altfel e foarte fricos. inainte a stat la rude si matusa lui a fost foarte buna cu dansul. Pe urma a intrat la orfelinat.
Dr. A (punctul de cotitura al situatiei copilului a fost orfelinatul): Nu l-am putea face pe sotul dumneavoastra sa priceapa ca trebuie sa se comporte in asa fel incat copilului sa nu-i mai fie teama de el? E un baiat de treaba, care are nevoie de un tratament tandru, de amabilitate, in acest sens se poate face cate ceva. Daca sotul dumneavoastra ar consimti sa-1 ia intr-o duminica la plimbare, facandu-i o placere, ar fi cat se poate de bine. Baiatul nu trebuie batut, si nici sa se strige la el. A pornit-o pe calea cea buna si se va dezvolta bine. Ce pozitie ia cand doarme?
Mama: Doarme culcat pe burta.
Dr. A: intoarce vietii dosul; se ascunde.
Mama: isi trage si cuvertura pe cap. Este temator de cand a fost la orfelinat.
Dr. A: incercati sa nu-i mai faceti morala, sa nu-1 mai mustrati pentru orice fleac. Cat despre mine, i-as spune: „Esti un baiat capabil!" L-as lauda si i-as dovedi ca tin la el. Un astfel de copil are nevoie de o dovada de afectiune. Daca ar avea-o, totul ar merge mai bine in ceea ce il priveste. Nu are tendinta de a va abandona?
Mama: Cand ii spun ca il voi duce din nou la orfelinat se ingrozeste.
Dr. A: Eu nu l-as ameninta cu asa ceva. Are acelasi comportament la scoala ca acasa?
Mama: La scoala ii este frica pentru ca nu poate iesi din clasa oricand. Si nu indrazneste sa ceara voie de la profesor.
Dr. A: Poate ca ar fi bine ca profesorii sa fie avertizati din partea spitalului ca este vorba de un enuretic. (Mama pleaca.)
Dr. A (adresandu-se lui Emil): Buna ziua! Esti silitor la invatatura? Ce-ai vrea sa te faci?
Emil: Mecanic.
Dr. A: Bravo! Esti in stare? Cum merge cu scrisul?
Emil: Nu prea bine!
Dr. A: Dar cu desenul?
Amil: Destul de bine.
Dr. A: Poti sa te faci mecanic, dar pentru asta trebuie curaj, cu frica nu faci nimic. Nimeni nu-ti vrea raul. Ai putea sa inveti sa nu-ti mai fie frica? Nu trebuie s-o faci pe pustiul in fata profesorilor! Esti de-acum baiat mare, nu mai esti un sugaci. Chiar daca mai iei si note rele, gata cu frica! Si eu luam uneori note rele, dar ma inversunam sa invat mai bine si dupa aceea luam note bune. Niciodata nu trebuie sa-ti fie frica! Cand te apuca frica, te commporti ca un pustiulica. Cat timp mai ai de frecventat scoala?
Emil: inda doi ani, apoi intru ucenic.
Dr. A: La gimnastica cum merge?
Emil: Am luat nota 2!
Dr. A: Ai multi prieteni?
Emil: Am sl prieteni rautaciosi, care ma bat.
Dr. A.: Te certi cu dansii?
Emil: Cateodata.
Dr.A: Nu trebuie sa le faci altora rau. Poti sa te certi fara sa ranesti pe cinevaJDisputele sunt, intr-un fel, exercitii de gimnastica. Te certi si cu fratele tau?
Emil: Are opt ani.
Dr. A.: Atunci inseamna ca tu esti cel mare. E frumos sa te certi cu dansul?
Emil: Si el e rautacios. El se cearta cu mine!
DrA: Se pare ca nu e atat de fricos ca tine. Trebuie sa incerci sa faci progrese la invatatura. Daca el, la cei opt ani ai lui, se poate purta ca un om mare, cu atat mai mult ai putea sa o faci tu. Sa revii aici peste o luna si sa-mi spui cum merg lucrurile, daca ai prins curaj si daca te porti ca un barbat in toata firea si nu ca un mucos. incearca, apoi imi vei povesti cum ai reusit. (Baiatul iese.)
Deocamdata ne aflam in faza incurajarii. Daca i-am vorbi de defectele lui, am fi departe de a-1 incuraja. Daca revine dupa o luna si constatam ca a facut progrese, atunci vom putea sa abordam si problema defectelor lui.