Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
DEZVOLTAREA JUDECATILOR MORALE
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

1. REPERE PSIHOGENETICE IN DEZVOLTAREA JUDECATILOR MORALE i7g11gy
Formarea profilului moral-cetatenesc al personalitatii se realizeaza in cadrul procesului de asimilare, de interiorizare si traire autentica a valorilor morale ale societatii civile, prin intermediul influentelor educationale familiale, scolare, extrascolare etc. Prin aceste influente educationale se urmareste ridicarea continua a individului (grupului) de la un anumit nivel de dezvoltare morala - manifestat in conduita indivizilor si in constiinta morala a grupului -, la nivelul comportamentelor morale prestabilite prin principiile, normele si exigentele morale exprimate de constiinta morala sistematica. Fireste, acest proces de nuanta psihogenetica si psihosociala, purtand pecetea calitatii influentelor educative, nu este neaparat liniar-ascendent, fara contradictii, fara momente de stagnare sau uneori chiar de regres. Este vorba de un proces care, in unitatea si discontinuitatea sa dialectica, sub influenta factorilor educationali, reprezinta drumul complex al individului spre maturizarea morala. Trecerea de la discontinuitate la continuitate in devenirea morala a persoanei se realizeaza prin rezolvarea contradictiilor ce pot apare intre exigentele externe si necesitatile interne, intre reglare si autoreglare, intre necesitate si libertatea mora¬la, in conditiile unei educatii adecvate, pe parcursul socializarii individului.
Moralitatea unui om nu se reduce nici pe departe numai la simpla cunoastere a principiilor si normelor morale. Moralitatea se formeaza prin integrarea individului in sistemul activitatilor si relatiilor sociale, astfel incat in sfera constiintei morale individuale, latura intelectuala a acesteia (reprezentari, notiuni, judecati morale) se afla in relatii de interactiune si interconditionare cu latura afectiva si motivationala (sentimente morale, trebuinte, motive, interese personal-sociale, aspiratii) si cu latura caracterial-actionala (atitudini, convingeri, obisnuinte morale).
Moralitatea individuala, ca produs al educatiei si al experientelor de viata este parte componenta a structurii de ansamblu a personalitatii, influentand dezvoltarea acesteia prin profilul sau distinct si specific. Struc¬tura psihica a personalitatii, sub aspectul moralitatii, poate fi conceputa ca unul dintre sistemele deschise cele mai complexe, cu determinare (reglare) macro- si microsociala si cu posibilitati de autodeterminare (autoreglare). Procesul devenirii morale, al formarii constiintei si conduitei morale nu se desfasoara prin tatonari, nici printr-o structurare endogena, ci printr o activitate structuranta care implica in acelasi timp forme elaborate de subiect si o ajustare continua a acestor forme la datele experientei personale, subiective (J. Piaget, 1972, p. 140). Astfel, moralitatea este o structura integrativa care se formeaza si se dezvolta in urma interiorizarii elementelor cu semnificatie etica din cadrul constiintei sociale, din cadrul conduitei si constiintei de grup, precum si pe baza cunoasterii si trairii ardente a semnificatiei principiilor moralei crestine, a idealului etic a societatii civile, toate acestea raportate si la modul si nivelul constientizarii propriei experiente social-morale. Intelegerea sensului real si trairea auten¬tica a valorilor si normelor morale reprezinta mecanismele psihice ale re¬glementarii si dirijarii comportamentului moral. Dupa cum spune M. Calin (1984, p. 159), “suportul actelor si deciziilor educatorului privind educarea morala a copiilor si tinerilor, il constituie filiatia dintre psihologic si etic”. Este vorba de doua tipuri de reglementare a comportamentului moral, aflate in inte¬ractiune, in relatii de intrepatrundere: reglementarea norma¬tiv-axiologica si reglementarea psihologica. Din punctul de vedere al regle¬mentarii si dirijarii normativ-axiologice, cerinta morala, oglindita in valorile si normele morale, este instrumentul educativ de structurare a compor¬tamentelor morale. Acest tip de reglementare este eficient doar daca se asociaza si se intrepatrunde cu reglementarea si dirijarea psihologica a comportamentului moral. Reglementarea si dirijarea psihologica priveste atat mecanismele externe de influentare si actiune asupra comportamen¬tului, cat si mecanismele interne ale constiintei si conduitei morale. De fapt, constiinta persoanei devine morala doar in masura in care nivelele, respectiv substructurile sale cognitive, afective, motivationale si caracte¬rial-actionale se asociaza cu continuturi valorice morale. Deci, moralitatea rezida intr-un sistem deschis influentelor educationale, fiind reglabil si autoreglabil, sistem in care se intrepatrund elemente intelectuale, afec¬tiv motivationale si caracteriale. Constiinta si conduita morala poarta pecetea valorilor interiorizate, in cadrul anumitor relatii socio-morale, in si prin activitati care au si semnificatie morala.




1.1. Judecatile morale - substructuri integrative cognitiv-afectiv-atitudinale
Judecatile morale sunt, in primul rand, judecati de valoare (judecati normative, indicative), care determina scopul actiunii unui individ in temeiul valorilor morale, precum si evaluarea actelor comportamentale ale altuia prin prisma unor criterii, norme, principii, aspiratii etc. Judecatile morale nu se confunda cu principiile sau cu judecatile de principiu prin care se raspandeste morala, intrucat judecata morala a personalitatii nu este o simpla inferenta din principiul moral general (I. Grigoras, 1982). Intotdeauna fizionomia judecatii morale poarta amprenta si girul persona¬litatii individului. Pornind de la criteriile moralitatii proprii si de la principii si norme, prin judecatile morale individul stabileste ce este bine si ce nu este bine de facut, ce este moral si ce este imoral, apreciaza anticipativ, - con¬comitent sau retrospectiv - semnificatia morala a faptei. Deci, prin jude¬cata morala, individul realizeaza o dubla legatura, in mod simultan: cu morala (cerintele si principiile morale ale societatii) si cu realitatea faptelor.
Putem considera, deci, ca judecatile morale reprezinta criterii evaluative individuale dobandite prin educatie, prin instruire morala si experential, prin procesul de socializare in cadrul numeroaselor relatii interpersonale. Judecatile morale se integreaza in sistemul “constructelor personale” ale individului. Ele cuprind elemente atitudinale si evaluative asupra unor fapte, actiuni cu semnificatie morala, respectiv asupra mora¬litatii altora si asupra propriei moralitati. Judecatile morale sunt “imbibate” cu elemente motivationale, afective si atitudinale din sfera constiintei morale a individului. Astfel, ele cuprind elemente ce tin nu numai de gradul de functionalitate a notiunilor morale, de capacitatea decodificarii nucleului semantic al notiunilor morale si de operare pe plan logic-rational cu acestea. Judecatile morale cuprind si elemente din sfera emotiilor si sentimentelor morale, ale atitudinilor-valori si convingerilor morale. Asupra lor isi pun amprenta si trebuintele, motivele si interesele de nuanta predominant individuala, egocentrica, sau cele de nuanta personal-sociala (cu repercusiuni predominant sociale).
In functie de structura adecvata, deficitara sau neadecvata a dife¬ritelor elemente cognitive, motivationale si caracteriale, judecatile morale pot influenta actiunile dezirabile sau indezirabile ale individului in cadrul relatiilor sale cu realitatea sociala sau cu mediul natural.
Avand in vedere cele de mai sus, pentru actiunea educativa de formare si dezvoltare la copii si tineri a constiintei si conduitei morale, este absolut necesara luarea in studiu a reperelor psihogenetice si psihosociale ale evolutiei judecatilor morale, pornind de la datele cercetarilor referitoare la stadiile si nivelurile evolutive ale acestor substructuri ale moralitatii.

1.2. Teorii psihogenetice privind dezvoltarea judecatilor morale
1.2.1. Dezvoltarea judecatilor morale in conceptia lui J. Piaget
Printre cele mai fructuoase cercetari privind dezvoltarea judeca¬tilor morale din copilarie pana in adolescenta se inscriu cele ale lui J. Piaget si ale colaboratorilor sai, publicate in lucrarea “Judecata morala la copii” (1932). In cadrul acestor cercetari sunt surprinse procesele dezvoltarii structurilor cognitive-morale, in stransa lor interrelatie cu proce¬sele afective (sentimentele respectului, simpatiei, datoriei, vinovatiei etc.), toate acestea relationate, la randul lor, cu comportamentul moral. In opinia lui J. Piaget, judecata morala reprezinta un fenomen nuantat, deoarece implica, de regula, un moment emotional care determina deplasarea de la obiectiv la subiectiv.
Dupa Mira y Lopez (1959), prin socializare / educatie morala se poate ajunge la sublimarea in trasaturi pozitive a ceea ce este mai aproape de pozitiv in trei atitudini firesti ale omului: din frica sa pastram prudenta; din manie sa retinem curajul si din dragoste, bunatatea. Deci, dezvoltarea morala a copiilor si adolescentilor deschide problema asimilarii si trairii afective a semnificatiei morale a regulilor / normelor in contextul diferitelor activitati umane si in procesul relatiilor interindividuale, in raport cu actiunile si exigentele mediului sociocultural (A. Chircev, 1983).
In opinia lui J. Piaget (1972), norma morala nu este acceptata decat in functie de sentimentele particulare de respect, care constituie o valorificare a persoanei ce da un consemn care exprima cerintele normei sau o valorizare a partenerilor unui raport de reciprocitate. Psihologul elve¬tian subliniaza faptul ca norma comporta, pe de o parte, o structura cogni¬tiva, iar pe de alta parte valorizarea sa tine de afectivitate. Merita sa reti¬nem faptul ca atunci cand vorbeste de convingeri morale Piaget le inca¬dreaza la valori “noncognitive”, tocmai datorita continutului lor prevalent afectiv. Mai adecvat este sa vorbim insa de predominanta elementelor afective in raport cu cele cognitive in structura convingerilor morale, mai cu seama a celor moral-religioase.
Insusirea moralitatii, ca un ansamblu de valori interiorizate, par¬curge o serie de etape. Pe baza cercetarilor sale si ale colaboratorilor, J. Piaget desprinde patru stadii fundamentale ale dezvoltarii judecatilor morale: a) stadiul egocentric; b) stadiul autoritatii; c) stadiul reciprocitatii; d) stadiul echitatii. Primele doua stadii reprezinta etape initiale ale reglarii insusirilor moralitatii, copilul manifestand un respect “de jos in sus” fata de adult, ceea ce genereaza “morala ascultarii” (heteronorma). In aceste pri¬me stadii forta normei, a exigentei morale, a regulei depinde de “prezenta fizica” a adultului - producandu-se - dupa expresia lui A. Chircev - “o con¬ditionare extrinseca” (1983). Ca efect al socializarii copilului, se ajunge la etapa “realismului moral” - a responsabilitatii obiective. Acum copilul apreciaza comportamentele raportandu-le la reguli, independent de intentia persoanei care respecta sau deviaza de la norma morala. In dez¬voltarea ontogenetica tot ca efect al socializarii, al cooperarii sociale si al unei noi organizari si ierarhizari interne a valorilor etice, se ajunge la faza “autonomiei” relative a constiintei morale. Este etapa sistemului moral-normativ, corespondenta “logicii valorilor”, cu functii reglatoare in relatiile interindividuale. Dupa J. Piaget, trasaturile caracteristice ale dezvoltarii judecatilor morale sunt urmatoarele: a) schimbarea atitudinii copiilor fata de regulile morale, pe care se intemeiaza judecatile de valoare si care ghideaza conduita, ceea ce se reflecta in schimbarea relatiilor interpersonale, sociale ale copilului; b) in ansamblu, tot acest proces al dezvoltarii judecatilor morale poate fi interpretat ca fiind expresia unor secvente ale unor modalitati diferite de raportare a subiectului la exigentele morale si de relationare cu altii in diverse contexte ale realitatii; c) dezvoltarea morala presupune parcurgerea unui drum, adesea sinuos, de la un com¬portament moral “heteronom” spre un comportament moral “autonom”.
Facand o comparatie intre conceptia lui E. Durkheim si J. Piaget privind dezvoltarea moralitatii, surprindem atat puncte comune, cat si diferente. Astfel, E. Durkheim concepe educatia morala ca proces menit sa pregateasca cetateni care sa manifeste patru atitudini morale plenar dezvoltate: a) responsabilitate; b) altruism; c) ratiune; d) autonomie. Pentru J. Piaget, atitudinile morale fundamentale sunt: a) independenta morala; b) ratiune; c) altruism; d) responsabilitate. Noi consideram ca responsabilitatea si independenta morala trebuie privite prin raportare la raspunderea morala (Tabelul I).
Tabelul I
Caracteristici ale responsabilitatii si ale raspunderilor morale
Responsabilitatea:
• Este o dimensiune comportamentala pe care agentul uman si-o instituie liber, constient.
• Se relationeaza cu valorile si atitudini¬le-valori, vizand directiile posibile si de¬zirabile de evolutie si dezvoltare a vietii sociale, in sensul progresului autentic. Or, singurul obiectiv valabil de progres il cons¬tituie gradul de ameliorare a conditiei umane, gradul de perectionare a omului ca atare.
• Se relationeaza si cu autonomia si liberta¬tea morala. Aceasta relationare fiin¬teaza sub cupola trinomului Bine -; Frumos -; Adevar, in sensul gasirii alternativelor de ameliorare a raporturilor dintre individ si societate, respectiv din¬tre societate si indi¬vid, precum si a raporturilor interpersonale.
• Implica autoangajare pe baza unei motivatii intrinseci si a unor convingeri, devenite idei-forta, cu rol prospectiv, de optimizare a valorilor morale. Raspunderea:

• Este o dimensiune comportamentala pe care societatea o impune individului
• Se interreleaza cu normele sociale care sunt exigente nominalizate din perspectiva unui sis¬tem social concret, aflat pe o anumi¬ta treapta de fiintare, precum si cu obligatiile / interdictiile ce decurg din norme, privind cerintele minime de incadrare a individului in societate (minima moralia).
• Presupune angajare, respectiv un raport pe care societatea il instituie fata de individ si il transforma pe acesta in agent al unor actiuni dezirabile.
• Activitatea subiectului are drept conse¬cinte apararea si conservarea unor substruc¬turi ale sistemului social si ale acestuia in ansamblu, uneori chiar cu neglijarea necesitatii si posibilitatii de optimizare a moralitatii.

1.2.2. Dezvoltarea judecatilor morale in conceptia lui L. Kohlberg
Inspirat de cercetarile lui J. Piaget si al colaboratorilor sai, L. Kohlberg (1964) a elaborat o schema tipologica a dezvoltarii stadiale a judecatilor morale, pe baza unor investigatii efectuate de un colectiv de psihologi asupra unui grup de baieti in varsta de 10-16 ani pe care i-a evaluat din trei in trei ani, timp de 12 ani, pana la varsta de 22 de ani, respectiv de 28 de ani. L. Kohlberg a fost tentat, mai intai, sa izoleze empiric secventele dezvoltarii judecatilor morale. Acest obiectiv s-a realizat pe baza studierii interviurilor realizate cu 72 de baieti, din trei grupe de varsta: 10 ani, 13 ani si 16 ani.
Interviurile, cu o durata de 2 ore, s-au bazat pe 10 dileme morale, in care supunerea fata de autoritati si reguli intra in conflict cu trebuintele individuale. Fiecare subiect trebuia sa aleaga intre doua solutii si sa ras¬punda, prin argumente, la diverse intrebari privind alegerea facuta. Iata exemplul unei dileme: “Este preferabil sa se salveze viata unei persoane importante sau sa salvezi vietile unui mare numar de persoane obisnu¬ite ?”. Atentia celui care realizeaza inteviul se indreapta mai putin asupra raspunsului ca atare, cat mai ales asupra argumentelor, judecatilor emise si asupra manierei in care situatia conflictuala este expusa de subiect.
Pornind de la intrebarea “De ce trebuie sa respectam regulile si sa ne comportam moral”, L. Kohlberg a elaborat o scala a “etalonului” mora¬litatii cu sase stadii care pot constitui indicatori pretiosi ai procesului de interiorizare a judecatilor morale si ai motivelor actiunii morale.
Raspunsurile la intrebarea de mai sus, privind motivele respec¬tarii regulilor morale si ale comportamentului moral, variaza in functie de natura motivului care impune sau solicita conformarea: 1) evitarea pedep¬sei; 3) obtinerea recompensei, a unor favoruri; 3) evitarea dezaprobarii, a nemultumirii celor din jur; 5) evitarea oprobiului, a blamului autoritatilor indreptatite si evitarea sentimentului de vinovatie: 5) pastrarea respectului cetateanului impartial care judeca din punctul de vedere al conceptiilor comunitatii si apara interesele colective; 6) conformarea pentru evitarea autoblamarii.
Scala motivelor actelor morale permite si diferentierea valorica a comportamentelor “identice” dintre care unele au la baza motive superioa¬re, iar altele mobiluri inferioare. Aceasta schema a motivelor conformarii morale marcheaza trecerea de la morala heteronoma (evitarea pedepsei, dezaprobarii, blamului) la morala autonoma (evitarea autoblamarii). In cadrul acesteia judecatile morale, alaturi de substructurile afective, motivati¬onale si caracteriale ale constiintei au rol de autoreglare a conduitei.
Tipologia judecatilor morale elaborata de Kohlberg contine trei niveluri distincte: “preconventional”, “conventional”, “postconventional” sau “autonom”, iar in cadrul fiecarui nivel se disting cate doua stadii.
A. Nivelul preconventional se caracterizeaza prin receptivitatea copiilor la etichetarea sociala de “bine” si “rau”, pe care o interpreteaza in termenii consecintelor fizice (pedeapsa) sau a recompenselor, a schimbu¬lui de favoruri, precum si in termenii puterii fizice a celor care enunta regu¬lile morale si etichetarile de “bine” si “rau”.
1. Stadiul orientarii prin pedeapsa si conformare. In acest stadiu caracterul bun sau rau al oricarei actiuni este determinat de consecintele ei fizice, aceasta apreciere copilul facand-o independent de semnificatia mo¬rala sau de valoare.
2. Stadiul hedonismului instrumental naiv. In acest stadiu justetea actiunii sub unghi moral consta in aceea ca satisface instrumental trebu¬intele proprii ale individului respectiv si ocazional si trebuintele altora. Apar elemente de sinceritate, de reciprocitate, de impartasire egala, dar si acestea sunt interpretate intr-un mod pragmatic. Reciprocitatea este o chestiune de genul: “ce-mi faci tu mie am sa-ti fac si eu tie”. Deci nu este vorba inca de o problema de loialitate, de justitie.
B. Nivelul conventional se caracterizeaza prin conformism, dar in acest caz respectarea asteptarilor, a exigentelor si regulilor familiei, ale grupului sau ale societatii este perceputa ca valoroasa prin insasi existenta lor. La acest nivel exista nu numai interesul conformarii fata de ordinea sociala, ci si interesul mentinerii, sprijinirii si justificarii acestei ordini. Conformismul trebuie insa evaluat ca nucleu valoric real al normelor, exigentelor sociale privite sub unghiul axiologic al binelui, adevarului, frumosului.
3. Stadiul comportamentului moral al “copilului bun”, care menti¬ne relatii adecvate, bune, obtinind aprobarea celor din jur. In acest stadiu orientarea conduitei tine de etichetarea “baiat bun” - “fata buna”. Comportamentul adecvat este acela care face placere altora sau ii ajuta pe altii si este aprobat de catre acestia. Exista multa conformitate fata de reprezentarile stereotipe a ceeeea ce este considerat “comportamentul natural”. Comportamentul este evaluat prin intentia avuta: “el a fost bine intentionat”. Intentia devine, pentru prima oara, un criteriu important al comportarii. Individul cauta aprobarea prin acte care denota intentia de “a fi dragut cu ceilalti”.
4. Stadiul bazat pe orientare spre autoritate, spre norme fixe si mentinerea lor. In acest stadiu comportamentul just, adecvat, consta in a-ti face datoria, manifestand respect pentru autoritate si actionand pentru mentinerea ordinii morale date. Individul castiga respect prin comportarea corecta in indeplinirea datoriei morale.
C. Nivelul postconventional se caracterizeaza printr-o mai mare incredere a individului in principiile morale autonome, cu validitate si apli¬care in afara autoritatii persoanelor sau a grupurilor care o detin si in afara identificarii individuale cu aceste persoane sau grupuri. Este nivelul principiilor morale autoacceptate, al “moralei autonome” (Piaget), respec¬tiv al autonomiei relative a constiintei morale individuale.
5. Stadiul al cincilea al dezvoltarii moralitatii este caracterizat prin “morala de contract” a drepturilor individuale si a legii, a normelor accep¬tate democratic. Acest stadiu se exprima printr-o orientare comporta¬mentala generala in spiritul “contractului social”, cu accente utilitare, dar legale. Actiunea adecvata tinde sa fie definita in termenii drepturilor ge¬nerale si in termenii standardelor examinate si aprobate de societate in ansamblu. In acest stadiu exista o constientizare clara a relativismului va¬lorilor procedurale pentru dobandirea consensului. In afara de ceea ce este democratic aprobat, “binele” si “raul” sunt o chestiune care tine de opinia si valorile personale. Drept rezultat, se acentueaza asupra “punctului de ve¬dere legal”, insistandu-se insa asupra posibilitatii de a se schimba legea, avandu-se in vedere mai mult consideratiile rationale ale utilitatii normelor si obligatiilor sociale decat “inghetarea” in termenii stadiului precedent de “lege si ordine”. In afara domeniului legal, acordul liber si “contractul” liber apar ca elemente ale obligatiei morale, de mare importanta.
6. Stadiul al saselea este bazat pe morala principiilor individuale de dreptate, ca expresie a autonomiei morale si a libertatii morale a individului. La acest nivel de dezvoltare a judecatilor morale, persoana dispune de un sistem moral normativ corespunzator “logicii valorilor morale”, cu functii reglatoare asupra relatiilor interpersonale, precum si asupra raporturilor dintre individ si diversele micro- si macrogrupuri sociale. In acest stadiu moralitatea se caracterizeaza prin orientarea spre deciziile dictate de constiinta morala autonoma si spre alegerea si transpunerea in viata a principiilor etice, apelandu-se la o intelegere logica, la consecventa si uni¬versalitate. De aceea, - sublinia I. Grigoras (1982) - functiunea judecatilor de valoare este de a ne racorda la universal, de a ne universaliza, de a ne integra intr-o ordine a unor valori comune si generale, ca: binele, frumosul si adevarul. Aceasta racordare la universalul moral se realizeaza prin interiorizarea si obiectivarea in conduita a unor principii etice general vala¬bile. Principiile etice sunt abstracte (“imperativul categoric”), depasind in semnificatii regulile morale concrete (“sa fii cinstit”, “sa fii devotat”, “sa fii drept”, “sa nu furi” etc.). Or, prin judecata morala aflata la stadiul autono¬miei si libertatii morale, subiectul realizeza in mod simultan o dubla lega¬tura, cu morala si cu realitatea faptelor. Primul termen de referinta de mai sus are calitatea de ghid si principiu calauzitor, iar al doilea are calitatea de obiect al aprecierii si modelarii, ambii fiind obligatorii in construirea si functionalitatea judecatii morale ca “judecta de valoare sociala”, cu des¬chidere allocentrica.

De mare importanta reglatoare sunt principiile de dreptate, reciprocitate si egalitate a drepturilor umane, de respect pentru demnitatea fiintelor umane ca persoane unice si irepetabile. La acest stadiu superior al maturizarii morale, caracteristicile fundamentale ale moralei autonome si ale libertatii morale sunt: independenta morala, rationalitatea actelor comportamentale, altruismul si responsabilitatea morala, care se intrepa¬trund in chip optim. Independenta si libertatea morala se bazeaza pe “necesitatea inteleasa si traita afectiv in chip adecvat”, necesitate ce de¬curge din exigentele moralei sistematice, judecatile morale fiind interrelate puternic cu sentimentele morale stenice, cu motivele personal-sociale, cu atitudinile-valori si convingerile morale.
Dupa cum rezulta din schema tipologica a dezvoltarii judecatilor morale elaborata de L. Kohlberg, fiecare pas al dezvoltarii acestor sub¬structuri integrative cognitiv-afectiv-atitudinale este o organizare psihica mai complexa decat cea anterioara. Fiecare stadiu al dezvoltarii moralitatii este o organizare psihica ce tine seama de tot ce este prezent in etapa precedenta, dar individul este capabil sa faca noi distinctii si evaluari, elementele structurale cognitiv-afectiv-atitudinale fiind organizate intr-o structura mai comprehensiva si mai echilibrata.
O serie de cercetari au relevat faptul ca si in sfera moralitatii se poate vorbi de importanta cunoasterii “zonei proximei dezvoltari”. Astfel, copiii si adolescentii inteleg toate judecatile morale ale stadiilor parcurse pana la cel propriu lor, dar nu mai mult decat judecatile caracteristice urmatorului stadiu. Un subiect aflat intr-un anumit stadiu al judecatilor morale tinde sa avanseze in dezvoltarea acestora atunci cand este confruntat cu opiniile unor persoane aflate intr-un stadiu superior cu un nivel. Explicatia acestui fapt rezida in aparitia unei “disonante cognitive” in constiinta respectivului copil sau adolescent. Este demn de semnalat faptul ca subiectii prefera adesea judecatile morale ale stadiului urmator celui in care ei se afla.
Progresul de-a lungul nivelurilor si stadiilor judecatilor morale se caracterizeaza printr-o dezvoltare diferentiata a substructurilor moralitatii si o integrare superioara a acestora. Exista dovezi ca progresul in dezvol¬tarea morala este in mod stringent legat de varsta si experienta de viata a subiectului, dar si de inteligenta, de relatiile socio-afective, de nivelul si ca¬litatea mediului socio-cultural in care se dezvolta copilul si tanarul, de caracteristicile socio-morale ale grupului de colegi si prieteni etc.
Numerosi specialisti subliniaza importanta schemei celor sase stadii de dezvoltare a judecatilor morale, propusa de L. Kohlberg, atat pentru diagnosticarea nivelului atins in dezvoltarea morala a unui anumit subiect, cat si pentru luarea unor masuri psihopedagogice si psihosociale in vederea maturizarii constiintei morale a acestuia. In tabelul II redam, in mod sintetic, caracteristicile dezvoltarii moralitatii conform teoriilor lui J. Piaget si L. Kohlberg.
Tabelul II
Sinteza caracteristicilor dezvoltarii moralitatii
Stadiile dezvoltarii morale Relatia fata de actiunea sociala (dupa Piaget/ Kohlberg) Dezvoltarea gandirii
(dupa Piaget) Tipul si principiul de invatare
(dupa Gagné) Varsta
(dupa Kohlberg)
Faza 0: Premorala nici una stadiul gandirii preoperatio¬nale (simbolic intuitive) Invatare pe baza de semnal (conditio¬nare clasica) copiii pana la circa 6 ani
I. Nivelul pre¬conventional
Stadiul 1: Orintarea in functie de pedeapsa si ascultare.
Stadiul 2: Hedonism instru¬mental, recipro¬citate concreta determinare din afara si pe baza de obligare (heteronomie)

schimb concret (cooperare incipienta) stadiul gandirii concrete


Invatare prin intarire (conditionare instrumentala)
Majoritatea copiilor intre 6-9 ani, unii preadolescenti si adolescenti

Delincventii (infractorii)
II. Nivelul conventional
Stadiul 3.
Pe baza evaluarilor de genul: “baiat bun / fata buna”
Stadiul 4. “Drept si ordine”

Relatii cu alti indivizi semni¬ficativ diferiti si cu grupuri pereeche

membru al societatii (socionomie)

Stadiul gandirii formale (logico mate¬matice)

Invatare observationala (invatare dupa model)

Majoritatea adolescentillor si adultilor
III. Nivelul post conven¬tional
Stadiul 5. Orientarea dupa contractul social
Stadiul 6. Orientarea du¬pa principii eti¬ce universale

Punct de vedere moral personal dezirabil social (autonomie si libertate morala)

stadiul gandi¬rii formale (logico mate¬matice)

Invatare prin intelegerea si rezolvarea conflictelor cognitive (“disonanta cognitiva)

o anumita parte a tinerilor si adultilor (in varsta peste 20 de ani)

In privinta denumirii de stadii, data de L. Kohlberg tipurilor de judecata morala de diferite niveluri, ea scoate in evidenta faptul ca fiecare din aceste tipuri reprezinta o secventa de dezvoltare invariabila sub un¬ghiul ordinei de aparitie. De exemplu, rationamentul moral al celor “con¬ventionali” (din stadiile 3-4) nu va aparea niciodata inainte de a se fi struc¬turat judecata morala preconventionala (din stadiul 2). De asemenea, un anumit individ se poate opri in dezvoltarea judecatilor morale la orice stadiu, iar daca sub influenta factorilor educationali reincepe si continua sa se dezvolte moral, acest lucu nu se poate face decat respectandu-se succesiunea nivelurilor si stadiilor corespunzatoare. Copiii si adolescentii pot progresa de-a lungul acestor stadii cu viteze diferite, in ritmuri diferite, si, fireste, se pot gasi la un moment dat “jumatate” inauntru unui stadiu si “jumatate” in afara lui (A. Chircev, 1974).
Cu toata varietatea elementelor, uneori chiar contradictorii, pe care le intalnim in multe cazuri individuale, este posibil si necesar sa determinam nivelul de dezvoltare al judecatilor morale, in cadrul profilului moral propriu fiecarui subiect - copil sau adolescent - fiindca trebuie sa intervenim cu metode adecvate in vederea dezvoltarii in continuare a moralitatii acestora. Pentru fiecare grup de varsta exista concepte, judecati morale si atitudini care pot fi insusite / formate, dupa cum sunt si concepte, judecati si atitudini morale inaccesibile stadiului respectiv. De aici se impu¬ne o anumita gradare a complexitatii continutului si a modalitatilor utilizate in procesul de educatie morala, in functie de parametrii dati ai “pregatirii morale” a fiecarui subiect.
Dupa cum spune W. Kay (1970), in pofida faptului ca nici un indi¬vid nu reprezinta un “tip moral pur” sub unghiul nivelului si functionalitatii judecatilor morale, denumirea de tipologie data de Kohlberg (respectiv, de tipuri de moralitate) este justificata pe considerentul ca peste 50% dintre oameni se situeaza la un singur stadiu al dezvoltarii morale sub unghiul judecatilor de valoare, indiferent de problema pusa in discutie. De asemenea, schema tipologica a dezvoltarii judecatilor morale propusa de L. Kohlberg nu sugereaza nicidecum ca toti oamenii ajung in stadiul al saselea al dezvoltarii moralitatii, dar pentru a ajunge la un anumit stadiu trebuie cu necesitate parcurse cele anterioare. Deci, ca si in cazul dezvoltarii stadiale a inteligentei, nici in cazul dezvoltarii judecatilor morale nu se poate sari peste nici un stadiu pentru a ajunge la unul superior.
Cercetarile efectuate de L. Kohlberg si colaboratorii sai au rele¬vat urmatoarea distributie a procentajului judecatilor morale in cadrul dife¬ritelor stadii (Tabelul III).

Tabelul III
Procentajul judecatilor morale pe stadii si pe grupe de varsta
(dupa D.R. Shaffer, 1985)
Stadiile
(Kohlberg) Varsta

10 ani 13-14 ani 16-18 ani 20-22 ani
Stadiul I si II (mixt) 47,6 8,1 2,2 0,0
Stadiul II (specific) 33,3 16,2 11,1 0,0
Stadiul II si III (mixt) 14,3 56,8 17,8 9,4
Stadiul III (specific) 4,8 16,2 44,4 31,3
Stadiul III si IV (mixt) 0,0 2,7 24,4 40,6
Stadiul IV 0,0 0,0 0,0 18,8

Din tabelul de mai sus rezulta faptul ca intr-adevar exista o dez¬voltare stadiala a judecatilor morale in raport cu diferite paliere de varsta si cu dezvoltarea cognitiva a subiectilor. Totodata rezulta ca 18,8% dintre subiectii in varsta de 20-22 ani se incadreaza in stadiul IV al dezvoltarii judecatilor morale, respectiv in stadiul bazat pe orientare spre autoritate, spre norme fixe si mentinerea acestora. Subiectii luati in studiu nu au atins nivelul postconventional al dezvoltarii judecatilor morale.
Datele culese in S.U.A., precum si rezultatele unor studii longitu¬dinale interculturale (Canada, Mexic, Marea Britanie, Turcia, Taiwan) l-au condus pe L. Kohlberg si pe colaboratorii sai la postularea existentei unor structuri morale universale. Dezvoltarea acestora, in cursul copilariei, ado¬lescentei si chiar a varstei adulte are trei caracteristici generale, pe care le redam mai jos. a) Ordinea progresarii judecatilor morale este invarianta, indife¬rent de apartenenta nationala sau culturala a grupelor investigate. Cele sa¬se stadii sunt logic si ierarhic ordonate, astfel incat cele mai inalte sunt intotdeauna mai avansate din punct de vedere conceptual decat cele precedente. b) Exista o relatie stransa intre dezvoltarea judecatilor morale si dezvoltarea cognitiva. Astfel, nivelul bine consolidat al operatiilor concrete este necesar pentru a accede la stadiul doi al moralitatii, iar functionarea operatiilor formale este necesara pentru emergenta la stadiul cinci al dez¬voltarii judecatilor morale. Atingerea stadiului operatiilor logico-matema¬tice este o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru atingerea ultime¬lor doua paliere ale dezvoltarii morale. c) Atingerea unui stadiu mai inalt al moralitatii, apare si ca o res¬tructurare a elementelor nivelului anterior, nefiind vorba de un simplu pro¬ces aditiv, dezvoltarea fiind influentata de educatia morala si de identifi¬carea culturala si socio-morala a subiectilor.
In cele de mai sus, am insistat asupra unor aspecte si carac¬teristici ale stadiilor de dezvoltare a judecatilor morale relevate prin cerce¬tarile lui J. Piaget si L. Kohlberg, intrucat dintre toate teoriile aceste conce¬ptii s-au impus cel mai mult, in pofida unor limite pe care, le redam sintetic in cele ce urmeaza.
Criticile vizeaza, mai intai, metodele de evaluare a judecatilor morale utilizate de J. Piaget. A fost pusa in discutie procedura folosita pentru a se evalua referirea la intentionalitate. In general, aceasta procedura rezida in a propune doua istorioare in cadrul carora variaza in sens invers intentia si gradul daunei provocate. Aceasta procedura presu¬pune ca subiectul sa fie capabil sa compare simultan doua cupluri de variabile - intentia si dauna - in fiecare istorioara. L.G. Berg-Cross (1974) a confruntat rezultatele obtinute prin aceasta metoda piagetiana cu cele obtinute printr-o metoda simplificata, in care era propusa copilului o singura istorioara. El trebuia sa aleaga pedeapsa care i se parea adecvata, pe o scala cu cinci trepte - concretizate in cinci imagini, explicand alegerea facuta. Cele doua metode au fost aplicate la 153 de copii in varsta de 6 ani. Cu metoda piagetiana, 65% dintre raspunsuri sunt imature (referirea unica la consecinte). Cu metoda simplificata, 60% dintre raspunsuri implica estimari complexe si subtile, in care prejudiciul cauzat este pus in legatura cu intentia actului. In opinia lui L.G. Berg-Cross, procedura piagetiana, care propune doua istorioare, implica mai ales capacitatile mnezice. In fata unui material ambigu, copilul este constrans la strategii simplificatoare, de unde aparenta “realismului moral” observat, in general.
Pornind de la caracterul global al intrebarii “De ce trebuie sa respectam regulile si sa ne comportam moral” utilizata de L. Kohlberg in stabilirea dezvoltarii stadiale a judecatilor morale, consideram ca intrebarea respectiva trebuie operationalizata prin intrebari mai concrete, mai delaliate legate de diferite actiuni si fapte morale. Aceasta cel putin pentru faptul ca pentru fiecare grup de varsta exista concepte, judecati si atitudini morale care pot fi insusite / formate, in timp ce altele nu pot fi accesibile stadiului respectiv. Ne intereseaza, deci, gradul de functionalitate al judecatilor morale privind fapte si actiuni concrete care la un anumit nivel de varsta ar trebui sa fie atins. In ultimele decenii se utilizeaza, de altfel, tot mai frecvent teoria cognitiva potrivit careia perceptiile sociale si intelegerea notiunilor morale exercita - prin inter¬mediul judecatilor morale - o influenta “mediatoare” asupra comportamentului si asupra modificarilor acestuia. In domeniul educatiei morale, datele cercetarilor atesta o influ¬enta vizibila a proceselor de perceptie sociala si de intelegere a semnificatiei notiunilor morale asupra conduitei copiilor si adolescentilor. Aceasta influenta poarta pecetea modului si gradului in care subiectii inteleg corect sau eronat exigentele sociale sub aspectul valentelor morale ale acestora. Nu in putine cazuri compor¬tamentul egocentric, egoist, agresiv, infractional se explica - in contextul unui ghem de factori cauzali cumulativi - si prin structurarea deficitara a notiunilor si judecatilor morale
O critica adusa teoriei lui L. Kohlberg vizeaza accentuarea prea pronuntata a specificitatii si invariantei secventelor dezvoltarii judecatilor morale. Astfel, unele cercetari au demonstrat ca, la orice varsta, un rol im¬portant in aplicarea personala a regulilor morale il are frica de pedeapsa. Deci, se poate manifesta o perseverare tardiva a judecatilor si a conduitelor elementare, specifice - in conceptia lui L:. Kohlberg - doar pentru stadiul preconventional al dezvoltarii moralitatii. De asemenea, de nunumarate ori s-a constatat precocitatea unor conduite in care intervine reciprocitatea si luarea in seama a intentionalitatii.
Relevand ponderea elementului cognitiv in moralitate, W. Kay (1970) atrage atentia asupra faptului ca firul calauzitor spre o moralitate matura si spre maturizarea psihosociala trebuie cautat in zona formarii unor atitudini dezirabile din punct de vedere social. In ultimele decenii, pe langa studierea raporturilor dintre maturizarea judecatilor morale si dezvoltarea cognitiva, cercetarile s-au axat si pe studierea rolului jude¬catilor morale in conduita. In aceste cercetari s-au urmarit si relatiile dintre dezvoltarea judecatilor morale si diferiti factori socio-economici si culturali care pot influenta structurarea moralitatii. Amintim in acest sens si importanta unor cercetari efectuate privind implicatiile diferentelor de statut socio-economic si cultural in formarea si evolutia judecatilor morale, implicatiile credintelor religioase asupra moralitatii, precum si importanta studiilor care vizeaza procesul de trecere de la afirmarea judecatilor morale, sub forma opiniilor, la comportamentul moral corespunzator acestora.
In ulimele decenii, s-a subliniat importanta unei abordari functionale a judecatilor morale, care se deosebeste in mare masura de abordarea structurala, “rationalista” a lui J. Piaget si L. Kohlberg. Interesul abordarii functionale se indreapta in primul rand spre ceea ce face copilul sau adolescentul si nu spre ceea ce el spune. Aceasta a dus la introdu¬cerea unor proceduri in care subiectul este mult mai motivat si implicat. De asemenea, se pune mai mult accent pe rolul factorilor contextuali care pot influenta judecata morala si conduita. In sfarsit, schimbarile care survin cu varsta sunt interpretate si in legatura cu imbogatirea cunostinte¬lor si a experientei socio-culturale.
Universalitatea stadiilor judecatilor morale a fost si ea criticata, datele obtinute prin cercetarile interculturale mentionate fiind considerate de W. Kurtiness si E. Grieff (1974) insuficiente pentru a justifica aceasta ipoteza.
Subliniind faptul ca teoria lui L. Kohlberg se sprijina intr-o oarecare masura pe teoriile lui J.M. Baldwin si G.H. Mead, de nuanta interactionist-simbolica, unii cercetatori precum N. Emler (1983) ii fac o e¬valuare critica, subliniind insuficienta preocupare a acestui psiholog pentru studierea multiplelor aspecte ale influentei unor factori sociali asupra dezvoltarii moralitatii copiilor si adolescentilor.


Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta