-; Metoda “Profilul psihosocial al grupului” -;

METODE SI TEHNICI DE CUNOASTERE A GRUPURILOR

Oamenii traiesc organizati in grupuri deoarece sunt fiinte sociale. Un grup social reprezinta un ansamblu de indivizi intre care exista relatii bine definite si in care fiecare individ are constiinta apartenentei la grup. Membrii unui grup au o anumita structura, functioneaza dupa unele reguli prestabilite, au interese comune si urmaresc realizarea unor scopuri specifice, bine delimitate. c7k9kp
Metodele de investigatie a grupului sunt putine, iar acestea care exista sunt, cele mai multe dintre ele, adaptari ale metodelor folosite in studierea personalitatii individului. Psihologia de grup este diferita de suma psihologiilor fiecarui individ ce ii apartine, de aceea se simte nevoia unor modalitati noi, specializate, proprii cunoasterii grupurilor.
Pedagogia este o munca ce necesita o activitate de grup. In acest caz grupul are o dimensiune restransa (de la 2-3 persoane, la maxim 30 persoane), si este cunoscut in literatura de specialitate ca fiind un grup mic. Intr-un astfel de grup oamenii simt nevoia unor atitudini de receptivitate si prietenie. Pentru ca un grup scolar sa ajunga la atingerea scopurilor, este necesar ca organizatorul si conducatorul acestuia sa aiba informatii despre caracteristicile grupului, sa cunoasca deci psihologia sa.
Proprietatile grupurilor mici au fost analizate in foarte multe lucrari de specialitate. Printre psihologii straini care au abordat aceasta tema se numara: Robert F. Bales “Interaction process analysis: a method for the study of small groups”; J. Piaget “Traite de psichologie experimentale”; M.A. Bany, L.V. Johnson “Dinamique des group et education. Le group-classe” ; J.L. Moreno “Fondements de la sociometrie”; Roger Mucchielli “La dinamique des groups”; Edwin Hollander “Principles and methods of social psychology”; Anne Ancelin-Schutzenberger “L’observation dans le groupes de formation et therapie”. Cateva exemple de autori romani care au studiat problema grupurilor sociale sunt: Achim Mihu “Sociometria. Eseu critic”; Pantelimon Golu “Psihologie sociala”; Ionescu Ion “Sociologia scolii”; Radu Nicolae, Carmen Furtuna “Psihologie sociala”; Dumitru Cristea “Tratat de psihologie sociala”.
Lucrarea “Cunoasterea si activitatea grupurilor scolare”, elaborata de Mielu Zlate si Camelia Zlate ofera si ea o serie de metode si tehnici de cercetare a grupurilor sociale, produse in psihologia de specialitate sau imprumutate si adaptate de la stiintele invecinate.
Printre aceste metode se numara:
· Autobiografia grupurilor
· Observatia sistemica a grupurilor pe baza categoriilor informationale
· Tehnica sociometrica
· Determinarea personalitatii interpersonale
· Profilul psihologic al grupurilor
Exista multe situatii in viata sociala in care este foarte utila aplicarea metodelor de cunoastere a grupurilor, ca de exemplu:
1) Inceperea activitatii cu un grup necesita detinerea unor informatii despre el. Intr-o astfel de situatie, daca un profesor cere detalii elevilor referitoare la performantele sau la aspiratiile lor, el va obtine caracteristici psihoindividuale, nu unele psihosociale. De aceea este foarte necesara utilizarea metodelor “autobiografiei” si “profilului psihologic” al grupului.
2) Aprecierea gradului de participare al fiecarui elev individual sau a intregului grup la activitatea de seminar necesita utilizarea metodei “observatiei sistemice pe baza categoriilor interactionale” elaborate de Bales. Astfel se poate aprecia continutul si calitatea celor discutate, numarul participantilor la discutii si felul in care s-au implicat ei in rezolvarea problemelor ridicate.
3) Aprecierea eficientei grupului in functie de relatiile dintre membrii acestuia, de atmosfera creata in grup , se poate face utilizand “tehnica sociometrica”. Aceasta metoda analizeaza relatiile afectiv-simpatice, deci relatiile de simpatie sau antipatie manifestate de membrii grupului.
4) In situatiile de selectie sau promovare a oamenilor si in cele de formare sau reconstituire a grupurilor sociale, este necesara luarea in considerare a criteriilor de ordin psihologic si psihosocial , a trasaturilor de personalitate, relatiilor din cadrul grupurilor si atmosfera de grup. Stabilirea tipului de “personalitate interpersonala” al grupului poate fi de mare folos in atingerea acestor obiective.
Rolul aplicarii metodelor de cunoastere a grupurilor sociale este acela de a-l ajuta pe cercetatorul, organizatorul sau conducatorul unui astfel de grup de a culege cat mai multe informatii referitoare la grupul in cauza, de a intelege functionarea sa si a comportamentelor de grup. Daca acesta reuseste sa atinga scopurile prezentate, va fi capabil sa anticipeze cu usurinta evolutia viitoare a grupului.

PROFILUL PSIHOSOCIAL AL GRUPULUI

Este o metoda de reprezentare grafica a rezultatelor unor masuratori facute prin utilizarea diferitelor probe, fie pe un individ in parte, fie pe un esantion de subiecti.
Cu ajutorul unor teste sau a altor modalitati, se determina nivelul de dezvoltate al diferirelor capacitati psihice globale ale individului si a elementelor componente ale acestora, ca de exemplu:
· Gandirea -; rapiditatea, ritmul, flexibilitatea, creativitatea
· Atentia -; stabilitatea, concentrarea, volumul, distributia, mobilitatea
· Memoria -; rapiditatea intiparirii, trainicia pastrarii, exactitatea, promptitudinea si completitudinea reactualizarii datelor memorate
· Alte capacitati precum: imaginatia, afectivitatea, aptitudinile, motricitatea, temperamentul, caracterul.
Fiecare caracteristica are in final o anumita valore. Daca se aseaza toate aceste valori pe verticala, iar apoi sunt unite printr-o linie, se obtine o figura asemanatoare siluetei umane. Din acest motiv metoda este numita “profil psihologic”.
Aceasta metoda are menirea de a vizualiza performantele obtinute de un individ, sau a unui grup la o serie de probe, avand si posibilitatea compararii rezultatelor obtinute de o persoana in diferite perioade de timp, sau a rezultatelor obtinute de diferiti indivizi la acelasi moment.
Se pot remarca doua puncte in profilul unui individ: a) Puncte slabe -; care necesita interventii educative, remedieri sau ameliorari. b) Puncte forte -; elementele de sprijin in vederea desfasurarii unor comportamente eficiente.
Pentru ca aceste trasaturi ale indivizilor sa fie convertibile la trasaturi psihice ale unui grup, trebuie sa se tina cont de cateva aspecte ale grupului:
1) Stabilirea unor particularitati ale grupului care urmeaza sa fie masurate iar apoi vizualizate sub forma profilului. Alegerea acestor particularitati se face in functie de scopul urmarit (daca se doreste aflarea multor informatii, se vor utiliza majoritatea proprietatilor grupurilor mici; daca se doreste caracterizarea grupului dupa proprietatile esentiale, se face apel doar la o parte a lor).

Cele mai utilizate proprietati sunt:
· Consensul (existenta atitudinilor asemanatoare in grup)
· Conformismul ( respectarea normelor de grup)
· Autoorganizarea (capacitatea grupului de a se organiza singur)
· Coeziunea (unitatea grupului)
· Eficienta (indeplinirea obiectivelor)
· Autonomia (independenta)
· Controlul (grupul ca mijloc de control a actiunii membrilor sai)
· Stratificarea (ierarhizarea statutelor)
· Permeabilitatea (acceptarea altor membri)
· Flexibilitatea (de manifestare a comportamentelor variate)
· Omogenitatea (similaritate psihologica si sociala a membrilor)
· Tonul hedonic (placerea apartenentei la grup)
· Intimitatea (apropierea psihologica intre oameni)
· Forta (taria grupului)
· Participarea (actionarea pentru grup)
· Stabilitatea (persistenta in timp a grupului)
2) Alcatuirea unui chestionar care sa se adreseze grupului si care sa contina proprietatile anterioare, dar transformate in intrebari. Se recomanda ca aceste intrebari sa fie clare, concise, sa contina cuvinte uzuale, pe intelesul tuturor, astfel incat sa permita elaborarea unor raspunsuri care sa concorde cu realitatea. Cea mai des intalnita formulare a intrebarilor este: “In ce masura…?”
3) Este foarte necesara stabilirea unitatilor de masura a proprietatilor respective. Cea mai utilizata este scara de atitudini de tip Lickert (cu cinci intervale), care da posibilitatea evaluarii gradului in care o anumita proprietate caracterizeaza grupul. Valorile scarii se pot interpreta astfel:
- un punct -; caracteristica apare intr-o masura foarte mica
- doua puncte -; caracteristica e prezenta in mica masura
- trei puncte -; caracteristica exista intr-o oarecare masura
- patru puncte -; caracteristica e prezenta in mare masura
- cinci puncte -; caracteristica apare intr-o masura foarte mare
In realizarea profilului psihologic de grup este necesara urmarea etapelor: a) Pregatirea grupului in vederealicarii chestionarului, care poate fi:
- o pregatire de continut -; in care se explica termenii dificili.
- o pregatire tehnica (organizatorica) -; in care se repartizeaza foile de raspuns fiecarui individ chestionat si instruirea grupului subiectilor de a raspunde la fiecare intrebare, notand in dreptul fiecareia numarul de puncte acprdat. b) Aplicarea chestionarului - poate fi lucru individual sau dictarea fiecarei intrebari de catre cercetator si notarea raspunsului de catre subiecti. c) Construirea profilului psihosocial al grupului -; pe verticala sunt notate proprietatile, iar pe orizontala cele cinci unitati. In dreptul fiecarei proprietati se trec mediile rezultate de la toti membrii grupului. Unind punctele, vom obtine profilul psihosocial al grupului.
Realizarea acestui profil poate oferi informatii despre grup, precum:
- indica orientarea generala (pozitiva su negativa) a proprietatilor grupului social. Daca proprietatile sunt prezente in mare si foarte mare masura, grupul este bine organizat si structurat; daca proprietatile apar intr-o mica sau foarte mica masura, grupul este dezorganizat si conflictual.
- arata masura si gradul in care fiecare proprietate este dezvoltata in grup, indicand ce caracteristica trebuie imbunatatita.
- arata cauzele probabile ale unei situatii de grup si unele efecte ce s-ar putea obtine.

Profilul psihosocial al grupului este modalitatea prin care se poate realiza o buna cunoastere a grupului, a caracteristicilor lui generale si particulare. Cu ajutorul lui se pot lua decizii de ameliorare a unor probleme aparute intre membrii grupului, rezolvarea acestora ducand la o crestere a eficientei si o mai usoara atingere a obiectivelor comune. Este inlesnita de asemenea si anticiparea functionalitatii viitoare a grupului.

Bibliografie:

M. ZLATE, C. ZLATE
“Cunoasterea si activitatea grupurilor scolare”
( Editura Politica - Bucuresti 1982 )

DUMITRU CRISTEA
“Tratat de psihohlogie sociala”
( Editura ProTransilvania-Bucuresti 2000 )

FRANCOIS PAROT
“Dictionar de psihologie”
( Editura Humanitas - Bucuresti 1999 )