Constiinta reprezinta capacitatea de a produce judecati asupra intentiilor
si actelor noastre. Constiinta este intuitia pe care o are spiritul despre perceptiile
si actele sale. Constiinta este „intentionalitate”, adica este indreptata
spre ceva din afara mea. e6s10sy
Interpretarea este competenta care le permite primatelor sa atribuie atitudini,
intentii, sentimente mintiilor . „Citirea” altor mintii este de
fapt empatizarea.
A fi empatic inseamna a percepe cu acuratete cadrul intern de referinta al altuia,
cu toate componentele sale emotionale si semnificatiile care-i apartin ”ca
si cum” cealalta persoana, dar fara a pierde conditia de ”ca si
cum” . Te poti transpune cu ajutorul imaginatiei in gandirea celuilalt,
in trairea lui si in modul de a actiona .
Empatia poate fi definita din punct de vedere psihanalitic ca un proces al unei
identificari scurte prin care, cu o fantezie constienta sau neconstienta, cineva
s-ar contopi pe sine cu o alta persoana pentru ca sa inteleaga si sa impartaseasca
sentimentele si atitudinile altuia.
In mod normal oamenii empatizeaza unii cu ceilalti. Isi inteleg trairile, gandirea,
modul de actiune unii altora. Dar exista si fiinte care nu pot empatiza, care
nu dispun de un organ mental . Acesti oameni se numesc autisti. Ei nu pot comunica.
Prin urmare nu se pot integra in societate. Daca nu pot lega prietenii pentru
ca nu pot fi capabili sa empatizeze sau sa interpreteze reactiile, atitudinile
celorlalti atunci se pune intrebarea daca devin anxiosi, daca traiesc sentimente
de insingurare, de alienare, de angoasa.
Comunicarea este esenta sociabilitatii. Ea reprezinta actul prin care oamenii
si alte vietiutoare isi fac cunoscute existenta, intentiile, dau stiri, informeaza,
schimba mesaje transmitand intr-un sens sau mai multe sensuri in scopul convietuirii
si uneori doar informarii.
Autistii nu sunt parte integranta a societatii. Dificultatea lor de intelegere
a celorlalte minti ii plaseaza in exteriorul grupurilor, asociatiilor.
In varianta Asperger, autistii nu pot interactiona social, dar pot stapani limbajul
si pot trece testele de inteligenta la nivel mediu si peste medie .
In varianta Rett, autistii si-au pierdut deprinderile dobandite intre unu si
patru ani si deprinderea de a folosi mainile, prin dereglarea semnificativa
a unor comportamente .
Dezvoltarea mentala a unui individ care traieste in afara unei ambiante lingvistice
datorita stransei legaturi dintre limba si gandire este imposibila. Cel ce beneficiaza
de un astfel de mediu poate evolua normal chiar si atunci cand el nu vorbeste
.
Situatia autismului demonstreaza contrariul acestei prepozitii ca individul
care traieste intr-un mediu lingvistic se dezvolta mental. Autistii nu pot adopta
o atitudine intentionala .
Atitudinea intentionala este modul de interpretare comportamental al unei entitati,
tratand-o ca si cum ar fi un agent rational, care a determinat „alegerea
actiunii” , luand in „considerare” , „convingerile”
si „dorintele” sale.
Organismul este un sistem intentional asupra caruia se pot face predictii .
Autistul nu poate face predictii. El nu poate explica ce se intampla in mintea
sa, nu poate introspecta, nu poate analiza nici trairile proprii nici pe cele
ale celorlalti.
Autistii sunt un model de virtute. Ei nu pot minti, insela, pretinde. Ei se
instraineaza, nu pot comunica, nu se pot amuza, flecari , sau juca.
Individul dispune de mijloace de exprimare sonora nearticulata ca rasul, oftatul,
tusea semnificativa precum si foarte multe semnale acustice cu inteles bine
determinat pentru care nu exista o denumire .
Bataia pe umar, strangerea mainii, imbratisarea, palmuirea, sarutul si altele
constituie elemente de limbaj tactil tot asa cum putem descoperii elemente de
comunicare cromatica in exteriorizarea sentimentelor de rusine sau manie, prin
modificarea culorii obrazului .
Desi mult mai putin constientizate, exista si la om forme de comunicare chimica
si electrica, pe unele dintre acestea bazandu-se multe afinitati si antipatii
neexplicate dintre indivizi , rase si populatii.
Importanta mijloacelor de comunicare gestuala a fost subliniata inca din antichitate
in contextul oratoriei, care a acordat o atentie deosebita functiei persuasive
a gesticii.
Autistii nu intelg semnele, limbajul non-verbal al oamenilor normali sau a celor
ce nu sufera de aceasta deficienta.
In teatru, relatia fundamentala este cea dintre personaj si spectator. Buna
functionare a mijloacelor kinezice si proxemice de exprimare joaca un rol esential
. Actorul este obligat, pe de o parte, sa-si supradimensioneze gestica si mimica
spre a le face perceptibile de la distanta si pe de alta parte sa-si subordoneze
jocul de scena unui cod al expresiei faciale si corporale accesibile publicului
in conditii socio-istorice determinate.
Autistii nu pot interpreta gesturile, mimica acestora. Ei nu pot simula faptul
ca sunt altcineva. Ei nu pot empatiza cu celalalt. Nu poate simti durerea sau
suferinta celuilalt. Trebuie sa studiem viata fiintelor si nu creierul lor .
Daca observam suferinta oamenilor, studiindu-le comportamentul, stim ce se afla
si-n creierul lor.
Biologic, omul are un creier mai evoluat ca al celorlalte animale, dar regulile
biologice controleaza si comportamentul omului. Spre deosebire de celelalte
animale, omul se deosebeste prin aceea ca poseda mai multe semnale non-verbale
ereditare sau educate.
Comunicarea reprezinta un mod de interactiune psiho-sociala prin care oamenii
isi transmit impresii, idei, conceptii prin mesaje ce produc schimburi de informatii
cu scopul cultivarii valorilor propri si cunoasterii valorilor celorlalti. Ea
se efectueaza in sisteme si limbaje non-verbale complexe: limbaje verbale insotite
de limbaje non-verbale, de simboluri, de alternata, tonuri, ritmuri, taceri
folosite anume pentru impartasirea unor semnificatii cu scopul recunoasteri
ideilor si intereselor pastrarii unor legaturi si unor raporturi.
Autistul nu poate comunica, nu-si poate imagina trairile celuilalt. Autistii
nu dispun de imaginatie. Ei se orienteaza dupa indicatori perceptivi din contextul
real in care se desfasoara activitatea. Ei nu au o directionare precisa, inainteaza
fragmentar, sacadat, cu stagnari si erori pana la obtinerea unui rezultat oarecare.
Procesul de obtinere, prin imaginatie, a noului implica interactiuni cu toate
componentele sistemului psihic uman, cum ar fi: dorintele, aspiratiile, profunzimea
intelegerii, orientarile dominante, trairile profunde ale evenimentelor, experienta
proprie, dinamica temperamentala intreaga personalitate . Astfel produsul imaginativ
exprima personalitatea, originalitatea acesteia si este el insusi original,
fie in raport cu experienta, fie cu cea sociala.
Autistii sunt fiinte fara imaginatie, fara personalitate. Nu se poate vorbi
in cazul lor de constiinta, de intentionalitate sau de predictii. Nu pot fi
considerati fiinte sociale.
BIBLIOGRAFIE:
1. SOLCAN, RADU MIHAIL -; „INTRODUCERE IN FILOSOFIA MINTII DIN PERSPECTIVA
STIINTEI COGNITIEI” , EDITURA UNIVERSITATII DIN BUCURESTI, 2000.
2. MARCUS, STROE -; „EMPATIE SI PERSONALITATE”
3. DINU, MIHAI -; „TEORIA COMUNICARII”
4. DENNET, DANIEL -; „TIPURI MENTALE. O INCERCARE DE INTELEGERE
A CONSTIINTEI.” , EDITURA HUMANITAS, BUCURESTI, 1998, trad. PARLOG, HORTENSIA.
5. POPESCU NEVEANU, PAUL -; „PSIHOLOGIE” , EDITURA DIDACTICA
SI PEDAGOGICA, BUCURESTI, 1997.
