Am si subliniat faptul ca este usor de masurat sentimentul de comuniune sociala al omului dupa cat de dispus se dovedeste acesta de a-si ajuta semenii, de a-i incuraja, de a le face bucurii. Aceasta aptitudine de a aduce bucuria face ca toti cei care o poseda sa fie intampinati cu mai mare interes, fie si datorita infatisarii lor exterioare. Ni-i apropiem cu usurinta si pe o baza pur intuitiva ii socotim a fi mult mai simpatici decat ceilalti. Cu totul instinctiv simtim ca trasaturile lor sunt definitorii pentru sentimentul de comuniune sociala. Sunt oameni de o seninatate imperturbabila care, daca au cumva vreun necaz, nu si-l varsa pe ceilalti,in relatiile cu acestia iradiind seninatate, infrumusetand viata si facand-o demna de trait. Pe omul bun il recunoastem nu numai dupa actele sale, dupa felul in care ne abordeaza, cum ne vorbeste, dupa intelegerea pe care o arata fata de interesele noastre, ci si dupa intreaga sa fiinta, dupa fizionomia si gesticulatia sa, dupa felul in care rade. Profundul psiholog care este Dostoevski spune ca pe un om il vom putea cunoaste si intelege mult mai bine dupa felul in care rade, decat dupa indelungate cercetari psihologice1. Caci rasul are atat nuante de amabilitate, cat si subintelesuri dusmanoase, agresive, ca de exemplu in cazul bucuriei rautacioase in fata necazului altora. Exista chiar oameni care in general nu sunt in stare sa rada si care sunt atat de departe de legatura mai stransa de la om la om, incat le lipseste aproape cu desavarsire inclinatia de a face bucurii altora si de a determina o stare de spirit senina. Ca sa nu mai vorbim de cei care, destui la numar, ne obliga sa-i consideram nu numai incapabili de a produce altora bucurie, dar care, dimpotriva, in orice situatie in care intervin, inclina sa otraveasca viata celorlalti, procedand in asa fel de parca ar vrea sa stinga orice lumina. Acesti oameni fie ca nu pot sa rada, fie ca nu pot rade decat fortat, ceea ce atesta doar o aparenta bucurie de a trai. Acum ne este limpede de ce fata unui om poate trezi simpatie: aceasta se intampla atunci cand omul este capabil sa lase impresia unui aducator de bucurie. in felul acesta se risipeste ceata care inconjura sentimentul de simpatie si antipatie, dandu-ni-se posibilitatea unei interpretari exacte. u5d17de

La antipodul acestui tip se situeaza acei oameni pe care i-am putea numi tulburatori de seninatate (Friedensstorer), cei care sunt inclinati mereu sa prezinte lumea ca pe o „Vale a plangerii" si care incita la durere. Cutezanta lor merge atat de departe incat, cand facem bine cunostinta cu ea, ramanem stupefiati. Sa vedem mai intai cu ce fel de personaje avem de-a face. Exista oameni vadit inclinati sa parcurga viata ca si cum ar duce pe umeri o enorma povara. Orice dificultate cat de mica ei o exagereaza, viitorul il privesc dintr-o perspectiva sumbra si cu orice prilej de bucurie lasa sa rasune strigatul lor de Casandra. Sunt eminamente pesimisti, pentru ei insisi, ca si pentru toata lumea, se indispun daca pe undeva prin jurul lor se manifesta bucuria si in orice relatie umana incearca sa introduca parti intunecate. Nu numai cu vorba, ci si prin actiunile si provocarile lor ei tulbura viata senina si exuberanta semenilor.