I. VARSTA ADULTA TANARA SI b2e9ex
VARSTA ADULTA „DE MIJLOC”

Ce inseamna a fi matur- In functie de diverse perioade, in cadrul diverselor culturi, putem vorbi de diferite standarde pentru maturitate: realizarea pacii sufletesti, cautarea cunoasterii, a individuatiei, a intelepciunii…psihologia dezvoltarii incearca sa trateze aceste incercari din perspectiva de ansamblu a ajustarii individului intr-un mod matur la cerintele vietii de adult.

Obiective operationale:
Dupa lectura acestui capitol, ar trebui sa fiti capabili sa:
iPrezentati caracteristicile etapelor identificate in dezvoltarea adulta a individului
i Expuneti asumptiile disfunctionale considerate de Gould a caracteriza respectivele etape
i Identificati tipuri de relatii matrimoniale asa cum au fost descrise de Cuber&Harroff
i Listati mecanisme de adaptare mai mult sau mai putin adaptative expuse de Vaillant
i Explicati cateva din cauzele si sa oferiti posibile remedii la problema epuizarii prin munca
i Identificati caracteristicile crizei varstei de mijloc si ce inteleg Farrell si Rosenberg prin individul “pseudo-dezvoltat”

Sub rezerva permanenta a specificitatii culturale, cercetarile au evidentiat existenta a trei etape generale in dezvoltarea adulta: varsta adulta tanara, varsta adulta „de mijloc” si varsta adulta tarzie sau varsta a treia. Primele doua etape vor fi abordate in capitolul de fata. Aceste etape, desi atunci cand sunt particularizate la nivelul individului capata note specifice, au totusi un grad de universalitate in ceea ce priveste asumptiile fundamentale ce caracterizeaza respectiva perioada si problemele tipice cu care se confrunta persoanele adulte.

1. Adultul tanar - 20-40 ani
Aceasta perioada se subimparte la randul sau in mai multe etape.

1.A. Tranzitia de la adolescenta la varsta adulta 18-22 ani

Situatii solicitante : 1. Separarea de parinti si dobandirea independentei financiare si psihologice
-18 % raman in proximitatea fizica a parintilor si pastreaza relatii apropiate cu acestia
-20 % intra in conflicte serioase cu parintii, ce au ca rezultat separarea
-62 % trec printr-o separare “geografica” si psihologica, fara a simti existenta conflictului.

2.Renuntarea la multe persoane semnificative (grupul de prieteni, profesorii, alte persoane de referinta)
3.Schimbari in viata sociala (facultate, armata, intemeierea propiei familii) si in perceptia propriei persoane

Toate aceste solicitari pot duce la instalarea unor sentimente de pierdere, de frica, de insecuritate.

Levinson (1978) considera ca in aceasta faza de „adult novice”(cum o numeste el), la barbati incepe sa ia nastere un “vis personal”, despre modul in care va arata viata lor in termeni de cariera. La femei acest vis, spune Levinson, este absent, ele fiind focalizate pe viata de familie si existenta in comunitate.

Gould (1978) afirma ca exista cateva asumptii fundamentale ale acestei varste care trebuiesc depasite pentru a putea trece la fazele urmatoare ale vietii. Ele sunt ramasite ale unor credinte din copilarie, care, desi obiectiv privite sunt evident false, afecteaza individul intr-un mod subtil . a)” Totdeauna voi apartine parintilor mei si voi crede in lumea lor” b)” Pot vedea lumea doar prin ochii parintilor mei “ c)” Dupa ce voi deveni independent va fi un dezastru” d)” Nu detin proprietatea asupra propriului meu corp:” e)” Parintii sunt singura mea familie”
Aceste asumptii nu sunt explicite si nu trebie sa apara la toti indivizi ; pentru o confruntare activa cu ele in orice moment al vietii de adult, Gould sugereaza sapte pasi a ceea ce ar constitui un “dialog intern” cu acesti “demoni” ramasi din perioada copilariei:
1. recunoasterea starii de tensiune si confuzie pe care o traieste individul
2. acceptarea faptului ca oamenii nu au incotro si trebuie sa se confrunte cu o realitate contradictorie
3. acceptarea impactului pe care asumptiile de mai sus il au asupra comportamentului propriu si asupra starii interne
4. sesizarea contradictiei dintre aceste asumptii si un mod cu adevarat adult de a privi realitatea
5. “testarea realitatii” pentru a constientiza care sunt de fapt expectantele pe care le persoana le are de la orice eveniment
6. lupta cu tendinta puternica de respingere a oricaror dovezi care ar putea infirma respectivele asumptii
7. atingerea unei viziuni integrative a realitatii, cu contradictiile ei inevitabile

Directii de dezvoltare -; ideale - (identificate de White,1975)

a) Stabilizarea identitatii eu-lui: sentimentele unui individ despre propria persoana sunt mai ferme decat in orice perioada anterioara de dezvoltare, Eu-l nu poate fi serios afectat, cum era in timpul copilariei sau adolescentei b) Independenta relatiilor personale: Sunt mai sensibili la nevoile celorlalti (depasirea egocentrismului din perioada adolescentei), isi stabilesc prieteniile si relatiile sociale pe unele criterii proprii, manifestand selectivitate c) Manifestarea activa a intereselor: pe masura ce acestea se cristalizeaza, vor determina tot mai multe din optiunile tinerilor d) Umanizarea valorilor: tinerii sunt mai constienti de aspectele umane ale valorilor, care sunt importante mai putin la nivel teoretic cum se intampla anterior, si mai mult ca efecte si actiuni reale e) Extinderea ocrotirii : interesul pentru bunastarea generala a celorlalti, pentru asumarea de roluri active in scopul asigurarii acesteia

1.B.Adultul propriu-zis - 22-28 ani

Ce se intampla la nivel fizic Inaltimea maxima a fost deja atinsa de femei cam la 18 ani, de barbati la 20 , modificari nesemnificative in acest compartiment; dupa 26 de ani, discurile vertebrale incep sa se apropie, cauzand treptat scadere in inaltime.
Greutatea creste corespunzator cu scaderea ratei metabolismului bazal, adica a cantitatii minime de energie de care are nevoie un individ intr-o stare de relaxare.
Output-ul cardiac se diminueaza.

Personalitatea si dezvoltarea sociala
Persoana este confruntata acum cu doua impulsuri distincte:
-datoria si dorinta de a explora cat mai multe aspecte ale mediului atat de diversificat.
-impulsul launtric si datoria de a se dedica fie familiei, fie profesiei.

In aceasta peioada , atat in cazul barbatilor cat si in cel al femeilor, se dezvolta relatii foarte speciale (Levinson, 1978) :
La barbati: -relatia cu un mentor : acesta il ajuta in realizarea visului personal, il sustine, il ghideaza. Relatia poate sa sufere o ruptura in momentul in care “ucenicul” ajunge la acelasi nivel sau chiar isi depaseste mentorul.
-relatia cu femeia speciala: aceasta il sprijina in realizarea visului personal si care ii ofera o relatie „totala”
La femei: -preocupare pentru gasirea barbatului special.

Info Bonus: Tipuri de relatii matrimoniale

Sociologii John F.Cuber si Peggy B. Harroff au studiat diverse aspecte din cadrul casatoriilor a 211 persoane, toate provenind din patura medie sau superioara a societatii, casatoriti de cel putin zece ani si fara nici o intentie de a divorta. Pe baza numeroaselor interviuri si chestionare completate, s-a ajuns la alcatuirea unei tipologii care ar reflecta tipuri diverse de interactiune din cadrul casatoriei:

Obisnuit-conflictuala
Conflictul si tensiunea continua ar caracteriza acest tip de casatorie, desi cuplurile incearca de obicei sa ascunda intensitatea divergentelor fata de copii, vecini sau rude. Incompatibilitatea e evidenta in acest tip de casatorii si conflictul este, macar ca potentialitate, mereu prezent.Cuber si Harroff speculeaza ca la un nivel mai profund, cuplurile au oarecum nevoie de aceasta tensiune, conflictul fiind un mod de coeziune. Una dintre femeile incadrate in acest tip de relatie, intrebata de ce nu se gandeste la divort, exclama: “La divort - Niciodata ! La crima - In fiecare zi !”

Lipsita de viata
In acest tip de casatorie, cuplurile descriu ca au fost odinioara “extraordinar de indragostiti” si foarte apropiati in primii ani ai relatiei.Cu trecerea timpului insa, si-au pierdut pasiunea de odinioara , relatia a devenit apatica si lipsita de viata.In ciuda faptului ca locuiesc inca impreuna, intr-o stare de amutire suspendata intre doua vorbe, continuitatea relatiei e asigurata de confortul si siguranta dobandite: ceea ce sociologii denumesc : “colivia obisnuintei”

Pasivitate mutuala
Aceste casatorii se aseamana foarte mult cu cele lipsite de viata, deosebit fiind faptul ca ele au fost lipsite de pasiune inca de la inceput; unele cupluri vad in asta o chestiune de convenienta, un aranjament ce se conformeaza expectantelor sociale si le asigura confortul dorit fara a crea noi probleme.

Vitala
In casatoria de acest tip, cuplul este unit in principalele activitati ale vietii, psihologic si afectiv vorbind; legatura maritala este de fapt esenta acesteia pentru ambii parteneri. Un sot observa: “Lucrurile pe care le facem impreuna nu sunt placute in sine, bucuria vine din faptul ca le traim impreuna. Daca nu ar fi ea, nu m-ar interesa de barca, de lac sau de orice distractie s-ar intampla acolo.”
Fiecare dintre parteneri gaseste ca orice activitate e banala si neinteresanta daca celalalt nu este prezent, relatia le domina gandurile si actiunile.

Totala
Casatoria totala este la fel cu cea vitala, dar interconexiunile sunt mai numeroase, sotii incearca sa rezolve cel mai mic conflict, pentru ca nici o tensiune sa nu le afecteze relatia; deindividualizarea este evidenta, de fapt cei doi devin unul.

Aceste impartiri nu corespund unei gradatii a fericirii sau reusitei matrimoniale, reflecta doar diverse moduri de ajustare si diverse conceptii referitoare la casatorie.

Gould (1978) considera ca exista si la aceasta varsta cateva asumptii implicite care trebuie depasite:
“ Daca fac ceea ce trebuie, rasplata va veni de la sine .“
“ Ce nu pot face eu pentru mine, vor face cei dragi.”

1.C. Tranzitia (criza)de la 30 ani - 28-30 ani

Aceasta etapa are mai multe caracteristici :
-Apare dorinta profunda de a-ti schimba viata, paternul de existenta.
-Criza poate incepe cu o depresie profunda, o realizare a tot ce nu ai facut si un regret apasator.
-Strategia de coping utilizata cu succes in aceasta perioada presupune o re-focalizare, fie dinspre cariera inspre familie, fie invers.

Info Bonus: Consumarea prin munca (Job Burnout)

Munca ce odinioara a fost sursa de satisfactii poate deveni in timp o cauza de neimplinire, simptomele cele mai frecvente fiind plictiseala, apatia, eficienta redusa, deziluzia, frustrarea si chiar deznadejdea (Brody, 1982). Se disting de obicei trei stadii ale procesului: la inceput individul se simte obosit, stors, ca si cum nu ar mai avea nimic de oferit. Apoi, devine treptat din ce in ce mai cinic, mai “de piatra” pana ca in final sa declare ca toata cariera sa a fost un insucces si ca eforturile sale au fost irosite.
Victimele acestui fenomen sunt de obicei persoane extrem de eficiente, competente si energice, care au avut tendinta de a fi idealiste si dedicate, aspirand sa schimbe ceva sau “faca lumea mai buna” (interesant e ca asistentele sunt indeosebi predispuse acestor consecinte, urmate “in top” de avocatii specializati in divorturi, ofiterii de politie, profesorii , cei ce lucreaza in ospicii sau alte profesii ce au de-a face cu sanatatea mentala a oamenilor). Alte victime sunt persoanele foarte ambitioase ale caror impulsuri creative sau de obtinere a puterii au fost mereu amanate de diverse evenimente .
Insight-ul constant si constientizarea propriilor nevoi sunt probabil cel mai bun mod de a preveni acest punct de cotitura, dar din pacate persoanele prinse in munca au rareori timpul suficient sa se opreasca si sa-si analizeze rezultatele efortului neintrerupt; se pare ca un alt mod de contracarare ar fi dezvoltarea din timp a unor ocupatii alternative ce ar provoca satisfactii si ar intari respectul de sine al acestor persoane. De asemenea ele trebuie sa invete sa spuna “nu” cand e cazul, sa-si fixeze standarde realiste si sa savureze micile bucurii de zi cu zi. Se recomanda luarea fortata a unei perioade de relaxare sau de activitate -; dar alta decat ocupatia principala a individului; daca problema se agraveaza , se poate ajunge la nevoia unui ajutor de specialitate. (Farber,1983).

Din nou adultul trebuie sa depaseasca unele asumptii disfunctionale (Gould, 1978)
“ Viata este simpla si controlabila.”
“ Nu sunt ca parintii mei. “
“ Pot vedea si intelege clar ce se intampla celor apropiati mie .“
1.D. “Asezarea” - 30/33- 40 ani

- Aceasta este perioada unor alegeri majore in jurul carora se vor construi noile structuri ale vietii individului.
- Doar acum se considera ca persoana devine un adult veritabil.
- Acum se manifesta o seriozitate in luarea deciziilor.
- Datorita linistii interioare dobandite, performantele sunt net superioare.

Ierarhia mecanismelor de adaptare (Vaillant, 1980 )

Psihotice (in psihoze, vise , copilarie) Imature (in depresie severa, tulburari de personalitate si adolescenta) Nevrotice (posibile la orice individ) Mature (intalnite la adultii “sanatosi”)
• Negarea
• Distorsiunea
• Proiectia iluzorie • Fantazarea (asociata cu refuzul realitatii)
• Proiectia
• Ipohondria
• Comportamentul pasiv-agresiv (masochism) • Intelectualizarea (izolarea, comp. Obsesiv)
• Represia
• Conversiunea
• Fobiile
• Disocierea (negarea nevrotica) • Sublimarea
• Altruismul
• Suprimarea
• Anticiparea
• Umorul

2. Adultul mediu (varsta adulta de mijloc)- 40-60 ani

Ce se intampla la nivel fizic Particularitatile aceastei varste:
• Tonusul muscular si flexibilitatea musculara scad
• Adaptarea ochilor la lumina intensa e mai inceata, la fel scade capacitatea de focalizare pe obiecte foarte apropiate, persoanelor le e mai greu sa distinga intre tonuri de albastru si verde
• Dupa varsta de 40 de ani scade capacitatea de a detecta unele sunete de frecvente mai inalte, la fel de a distinge intre unele consoane, in special f, g, s, t, z, s (Marshall,1981)
Totusi , la aceasta varsta, desi simturile nu sunt la fel de acute ca inainte, varietatea de stimulari posibile compenseaza relativul deficit.

2.A. Criza varstei de mijloc (40-45 ani)

Pana la varsta de 40 de ani, persoanele reusesc sa-si pastreze, fata de sine in primul rand, o imagine tanara (sau cel putin evenimentele care se succeda continuu nu le-au lasat timpul necesar meditatiei asupra trecerii si transformarilor inevitabile). Cam la aceasta varsta, individul e confruntat cu acumularea de dovezi privind declinul sau in ce priveste capacitatile fizice, mnezice sau entuziasmul implicarii intr-o sarcina. Levinson observa ca barbatii realizeaza puterea lor destructiva , considerandu-se “continuatori ai povestii dezumanizarii omului fata de om”: daca acest aspect e constientizat, poate fi convertit intr-o demersuri creative, care ar compensa implicatiile negative ale manifestarii puterii dobandite dupa o anumita varsta.

Alte aspecte tipice ale acestui interval :
-Apare constientizarea mortii
-Incep sa dispara multi dintre oamenii importanti din viata adultului.
-Are loc o reevaluare a propriei vieti si o constientizare mai ales a ceea ce persoana nu a realizat.
-Copiii sai devin adolescenti, ceea ce duce adesea la conflicte intre generatii (adultii au fost numiti in aceasta faza “generatia sandwich”, prinsi pe de o parte intre parintii lor din ce in ce mai slabi si neputinciosi si pe de alta parte intre copiii ce au nevoie de tot sprijinul si grija lor) .
-Incep sa fie constienti de sexualitatea in curs de maturizare a copiilor lor in paralel cu semnele “stingerii” propriei vieti reproductive.
-Apar modificari de ordin fizic: la aceasta varsta incepe declinul senzorial si motor. De exemplu la ambele sexe se constata o scadere a acuitatii vizuale, alterarea sensibilitatii gustative. De asemenea sunt din ce in ce mai prezente minusuri in forta musculara sau in coordonarea motorie. Timpul de reactie scade per ansamblu cu 20%. Aceste deficite fizice pot fi compensate prin baza de cunostinte de care dispune individul si prin modalitati de stimulare largita.

Din punct de vedere sexual, se inregistreaza modificari ale capacitatii reproductive. La femei menopauza are ca si consecinta aparitia osteoporozei si cresterea riscului de boli cardiovasculare, datorita nivelului redus de estrogeni. Menopauza are insa si un impact psihologic masiv, care poate sa duca la depresie; dar ca si in cazul adolescentilor, nu este vorba neaparat de modificari anatomice, cat de atitudinea fata de schimbarile corporale -; atat cea a propriei persoane, cat si a celor din jur. La barbati apar de asemenea modificari hormonale, fluctuatii ciclice care determina o alterare a fertilitatii.
Se vorbeste in general despre un dublu standard al varstei de mijloc, deoarece semnele imbatranirii sunt valorizate diferit la cele doua sexe. De exemplu, parul care incepe sa incarunteasca face ca barbatii sa fie cotati drept si mai atractivi, in vreme ce la femei este semn ca „au trecut pragul” varstei a treia. Acest dublu standard afecteaza relatiile de cuplu.

-Maximum-ul de expectante realizabile referitoare la cariera se definitiveaza; de asemenea e tot mai greu sa se pastreze “la zi” cu ritmul schimbarilor din propria profesie

Interesanta e pozitia relativ diferita a unor cercetatori cum ar fi Farell & Rosenberg (1981), care contesta existenta unei crize a varstei de mijloc per se, considerand in schimb ca individul, confruntat cu stresori inevitabili oricarei perioade de dezvoltare, poate dezvolta un mod specific de a le face fata , ce determina o asa-numita “auto-izolare”, careia ii corespunde o negare a sentimentelor de slabiciune ce se ascunde sub diverse masti. Totusi, nu poate fi ignorata si categoria de persoane care, printr-o confruntare activa cu stresul, il depasesc si se simt in deplin control asupra propriei vieti. O tipologie posibila a raspunsurilor la stresul varstei de mijloc e prezentata in tabelul de mai jos ( dupa Farrell & Rosenberg, 1981):

Negarea stresului Confruntare activa cu stresul
Nesatisfacut Punitiv-Realist
1) Cresterea autoritarismului
2) Insatisfactia asociata cu cele mai mici confruntari externe
3) Conflictul cu copiii Anti- Erou
1) Izolare accentuata
2) Lupta pentru definirea identitatii de sine
3) Interiorizare
4) Neimplicare interpersonala
5) Autoritarism scazut
Satisfacut Pseudo-Dezvoltat
1) Se arata mereu satisfacut
2) Atitudini rigide
3) Isi neaga sentimentele
4) Scoruri inalte la anxietate si depresie nemanifeste
5) Predispus la aparitia unor simptome organice Transcendent-Generativ
1) Evalueaza trecutul si prezentul cu un simt rezonabil de satisfactie
2) Simptome reduse de insatisfactie
3) Nu ii e frica de sentimentele proprii
4) Accepta out-grupurile
5) Simte ca are control asupra destinului propriu
2.B. Reorientare (iesirea din criza) (45-60 ani)

Acesta este un interval fructuos al maturitatii depline, in care individul poate ajunge la apogeul in cariera, in succesul financiar, in pozitia sociala.
-femeile devin mai masculine, se concentreaza mai mult asupra vietii lor profesionale, se implica mai mult in viata sociala (organizatii, partide), devin asertive, impunatoare
-barbatii incep sa fie mult mai intorsi spre viata de familie, devin mai calzi, tandri
-ti adultii de 45-60 de ani pot sa-si insuseasca noi abilitati.
Din punctul de vedere al rezolvarii problemelor practice, persoanele de aceasta varsta au performante mult superioare celor tinere.

Sumar
Pe parcursul acestui capitol v-ati familiarizat cu diverse aspecte ale dezvoltarii adulte, prezentate intr-o ordine ce ar corespunde succesiunii unor etape generale de transformare, fiecare infatisata cu solicitarile, achizitiile si modalitatile de coping specifice la nivel biologic, cognitiv si interpersonal.

Cuvinte-cheie: tranzitie, asumptii disfunctionale, tipuri de relatii matrimoniale, criza, job burnout, mecanisme de adaptare, raspuns la stres, asezare, reorientare

In loc de concluzie….

Sarcini de dezvoltare ale adultilor ( dupa Chickering & Havighurst):

16-23 ani adolescenta tarzie - Obtinerea independentei emotionale
- Pregatirea pentru casatorie si viata de familie
- Alegerea si pregatirea unei cariere
- Dezvoltarea unui sistem etic
23-35 ani adult tanar - alegerea unui partener
- Inceperea unei familii
- Obtinerea unei slujbe
- Asumarea de responsabilitati civice
35-45 ani tranzitia varstei de mijloc - Adaptarea la schimbarile in cerintele locului de munca
- Revizuirea planurilor de cariera
- Redefinirea relatiilor de familie
45-57 ani adult propriu-zis - Mentinerea carierei sau redirectionarea profesionala
- Stabilizarea relatiilor de familie
- Ajustarea la schimbarile biologice
57-65 ani adult tarziu - pregatirea pentru pensionare
65… varsta a treia - Ajustarea la pensionare
- Ajustarea la declinul sanatatii si fortei
- Afilierea la grupuri in varsta
- Mentinerea integritatii personale
- Suportarea pierderii celor dragi

Exercitii

A)Cum stati cu “indicele de individuatie” Majoritatea teoriilor sunt de acord ca un indice clar al maturitatii este dat de definirea tot mai precisa a individului ca o entitate distincta, ceea ce ar putea fi evaluat prin “indicele de individuatie” propus de Dacey & Travers.Incercati sa va auto-evaluati aceasta dimensiune raspunzand (daca exista un raspuns) la urmatoarele intrebari, care nu vor oferi o masura a gradului de maturitate, ci poate doar o constientizare a modului de a va impune individualitatea:

1)Puteti sa va ganditi la o ocazie din ultima luna cand prietenii v-au rugat sa faceti ceva impreuna si i-ati refuzat-

2)Puteti sa enumerati trei decizii importante pe care le-ati luat in ultimul an si in care parintii nu au avut nici o influenta-

3)Puteti sa numiti doua lucruri despre care aveati o parere groaznica si care acum nu mai par atat de detestabile-

4)Puteti sa va ganditi la doua persoane care va influentau decisiv odinioara si ale caror pareri nu mai au acelasi impact acum-

5)Puteti numi doua lucruri ce va displaceau mai demult si care va fac acum placere-

6)Puteti sa va ganditi la doua opinii sau valori personale cu care prietenii nu ar fi de acord -

7)Numiti trei moduri diferite de prietenii dumneavoastra de a va organiza timpul

8) Numiti cinci aspecte in care credeti ca sunteti diferit de cei din jur:

B)Exercitii de auto-evaluare a cunostintelor acumulate :

1)Printre mijloacele de adaptare “mature” identificate de Vaillant, putem enumera:

a) Sublimarea b) Distorsiunea c) Intelectualizarea d) Umorul e) Altruismul

2)Persoanele cele mai susceptibile sa experentieze un “job burnout” sunt :

a) cele dezamagite inca de la inceput de cariera aleasa b) cele competente, energice c) persoanele idealiste d) persoanele cu o autoritate si putere deosebite e) persoanele ale caror ambitii de tinerete au esuat

3) Printre posibilii factori de stres ai varstei de mijloc putem identifica

a) conflictul intre dorinta de a explora cat mai multe aspecte ale mediului si datoria de a se dedica familiei sau profesiei b) faptul ca se persoanele simt ca fac parte din “generatia sandwich “ c) dificultatea de a se adapta schimbarilor continuue de la locul de munca d) constientizarea mortii e) separarea “geografica” si psihologica de parinti

4) Asumptiile disfunctionale ce ar caracteriza tranzitia de la adolescenta sunt, in viziunea lui Gould:

a) “pot vedea lumea doar prin ochii parintilor mei” b) “nu detin proprietatea asupra propriului meu corp” c) “ce nu pot face eu pentru mine, vor face cei dragi” d) “pot vedea si intelege clar ce se intampla celor apropiati mie” e) “viata este simpla si controlabila”

5)Caracteristic tipului “anti-erou” prezentate de Farell si Rosenberg este:

a) confruntarea activa cu stresul b) cresterea autoritarismului c) negarea sentimentelor d) controlul asupra destinului propriu e) lupta pentru definirea identitatii de sine si interiorizarea

6)Casatoria “vitala” prezentata de Cuber & Harroffar ar putea fi caracterizata de : a) conflict si tensiune continuua b) deindividualizare c) placerea in indeplinirea activitatilor curente conditionata de prezenta celuilalt d) relatia domina luarea deciziilor, gandirea si actiunile intreprinse e) “colivia obisnuintei”

7)Reorientarea, iesirea din criza varstei mijlocii, are ca si consecinte:

a) la barbati :tandrete sporita, intoarcerea inspre viata de familie b) la femei : devin mai interiorizate, meditatie asupra celor realizate pana acum in viata c) performante superioare in confruntarea cu probleme practice d) o dorinta profunda de a-si schimba viata, patern-ul de existenta e) transformarea relatiei maritale in una de tip “lipsita de viata”

8)”Criza” de la varsta de 28-30 ani se poate caracteriza prin:

a) re-focalizare fie dinspre cariera inspre familie, fie invers b) job burnout c) constientizare mai ales a ceea ce individul nu a realizat d) rata crescuta a divorturilor e) femeile devin mai masculine, asertive, impunatoare

C)Teme pentru dezbatere:

1)Sunteti de acord ca , inevitabil, toti indivizii trec printr-o criza a varstei de mijloc, doar ca unii neaga acest fenomen -

2)Cum credeti ca ati putea diferentia obiectiv intre individul pseudo-dezvoltat si cel transcendent-germinativ ( dupa tipologia propusa de Farell si Rosenberg )-

3)Faceti o paralela intre directiile ideale de dezvoltare a identitatii proprii propuse de White si confruntarea cu factorii stresori din cadrul crizei varstei de mijloc: credeti ca acestea raman niste coordonate utopice sau este posibila realizarea lor pe parcursul vietii individului-

Raspunsuri la exercitiile de auto-evaluare:
1: a,d,e ; 2: b,c,e ; 3: b,c,d ; 4: a,b ; 5: a,e ; 6: c,d ; 7: a,c ; 8: a,b,c

II. VARSTA ADULTA TARZIE

Dezvoltarea umana continua si dupa varsta de 65 ani, intrucat adultii trebuie si in aceasta perioada din urma a vietii sa se confrunte cu o serie de probleme, unele vechi, altele noi, care se cer rezolvate.

Obiective operationale:
Dupa lectura acestui capitol, ar trebui sa:
i Distingeti principalele mituri si prejudecati legate de varsta a treia in raport cu ceea ce sunt „in realitate” batranii
iPrezentati principalele tipuri si teorii biologice ale imbatranirii
i Prezentati principalele schimbari de ordin fizic
i Derulati cursul abilitatilor cognitive la aceasta varsta
i Intelegeti principalele schimbari legate de viata sociala a persoanelor in varsta
i Cunoasteti cateva modalitati de optimizare a calitatii vietii persoanelor in varsta

In cultura occidentala varsta a treia este valorizata preponderent negativ, in mare parte datorita prejudecatilor. A fi batran echivaleaza cu a fi slab, incompetent, senil, ingust la minte, rigid.

1.Cine sunt de fapt batranii Momentul de inceput al varstei a treia este considerat in mod conventional varsta de 65 ani, deoarece pentru majoritatea indivizilor ea coincide cu pensionarea. Aceasta varsta este insa doar aproximativa.
Statisticile afirma ca populatia de peste 65 de ani reprezinta in prezent cam 13% din populatia Globului (in conditiile in care in 1950 reprezenta doar 7%), preconizandu-se o crestere a procentajului in urmatoarele decenii. Daca la inceputul anului 2000 in SUA erau 34.5 milioane persoane de peste 65 ani, se estimeaza ca in anul 2030 vor fi aproximativ 70 milioane.

Un alt lucru notabil este reprezentat de cresterea numarului celor cu varste „inaintate”. De exemplu, comparativ cu 1990, in 1999 erau de 16 ori mai multe persoane cu varste intre 75 si 84 ani, si de 34 ori mai multe persoane de peste 85 ani. In tarile civilizate procentul celor de peste 85 ani atinge deocamdata 1% si pare a fi de asemenea in crestere.
Asadar, daca la inceputul secolului 20 varsta maxima la care putea ajunge un individ parea a fi, in medie, cea de 49 ani, la inceputul secolului 21 ea a crescut, in tarile civilizate, pana la 80 ani.
Dintre cei de peste 85 ani femeile detin majoritatea. Aceasta “supravietuire prelungita” isi are insa avantajele si dezavantajele ei. Intrucat barbatii ating doar o varsta medie de aproximativ 70 ani, 82% dintre femei sunt vaduve. Mai multi ani de viata inseamna de fapt mai multe probleme: de sanatate, financiare, sociale. Asadar, acesti ani suplimentari nu reprezinta un bonus, ci dimpotriva cel mai adesea un plus de boala, saracie, dependenta de ceilalti si insingurare.

Chiar daca in SUA sau Japonia, de exemplu, persoanele de peste 80 ani par a se mentine intr-o forma fizica buna, asigurarea unei veritabile calitati a vietii presupune rezolvarea unor probleme neurologice sau psihiatrice, care par sa fie generate de boli vasculare sau tulburari degenerative ale creierului.
Acesta este si motivul pentru care, de exemplu, revista „Geriaterics” si-a propus sa abordeze extensiv in 2002 problematica creierului, a tulburarilor care survin la varste inaintate: epilepsie, delir, anxietate, tulburari de somn, tremur, durere neuropata, abuz de substante. Multe dintre aceste tulburari au un impact masiv asupra calitatii vietii la varsta a treia (Weinberger & Marin, 2002).

Accidentele vasculare cerebrale Principala cauza a handicapurilor fizice si intelectuale, a treia cauza de mortalitate
Contribuie la declinul cognitiv chiar si atunci cand nu exista semne evidente de deficit neurologic
Dementa
Boala Alzheimer Produc un declin cognitiv masiv
Submineaza independenta, relatiile familiale si sociale, nutritia, activitatile zilnice, starea generala de bine
Anxietatea
Depresia
Delirul
Abuzul de substante Amplifica singuratatea, pierderea identitatii si dependenta
Problemele motrice
Handicapurile fizice
Tremurul
Boala Parkinson Limiteaza activitatile zilnice
Descurajeaza contactele sociale
Tulburarile de somn
Interfereaza cu calitatea vietii si functionarea cognitiva
Sindromul durerii neuropate Cauzat in principal de traumele fizice resimtite pe parcursul vietii, are un efect negativ asupra starii de bine a persoanei

2. Mituri si prejudecati legate de varsta a treia
Aceasta optimizare a vietii varstnicilor nu este posibila in absenta depasirii unor mituri sau prejudecati despre persoanele in varsta, dintre care cele mai frecvente sunt urmatoarele :
• “Toate persoanele in varsta au o slaba coordonare motorie.”
• “Varstnicii se simt obositi tot timpul”
De fapt, daca au un program destul de stabil si nu fac excese, pot sa fie energici mai tot timpul.
• “Varstnicii se infecteaza foarte usor”
• “Persoanele de varsta a treia au foarte multe “accidente”, chiar pur si simplu in casa”
• “Varstnicii isi petrec majoritatea timpului in pat.”
• “Varstnicii nu pot sa-si aminteasca nimic, ei uita totul.”
• “Cei in varsta nu mai sunt interesati de activitatea sexuala:”
• “Persoanele de varsta a treia se izoleaza de familie - simt nevoia sa fie singuri.”
• “Varstnicii sunt pisalogi, indispusi mereu, iritabili, plini de autocompatimire”- idee ce duce la o infantilizare nejustificata .
• „Persoanele in varsta nu pot invata noi deprinderi.”
• „Batranii nu isi folosesc timpul in mod productiv”.

Efectele acestor prejudecati pot fi identificate in diferite contexte.
De exemplu, un medic care e convins ca o persoana cardiaca de 75 ani nu mai este interesata sa aiba o viata sexuala nici macar nu va deschide acest subiect. Un copil ultraprotector poate sa ajunga sa isi domine si chiar infantilizeze parintele, in virtutea unor astfel de cognitii. Un asistent social sau un psiholog care accepta ca depresia este o realitate a varstei a treia isi abandoneaza cazul.

Asadar modul in care gandim despre ele afecteaza radical modul in care traiesc si simt persoanele in varsta.
Exista, mai rar, si stereotipuri pozitive la fel de nerealiste legate de varsta a treia, aceasta fiind vazuta ca „varsta de aur” a pacii, multumirii, relaxarii.

3. Tipuri de imbatranire
Gerontologii afirma ca multi dintre cei care au astazi 70 ani gandesc si actioneaza asa cum o faceau cu 2-3 decenii in urma persoanele de 50 ani.

Din acest motiv se vorbeste despre doua categorii de batrani (Neugarten & Neugarten, 1987):
1. batranii „tineri” -; majoritatea, indiferent de varsta, caracterizati prin vigoare, vitalitate, activism, si
2. batranii „batrani” -; cei slabi, infirmi, care reprezinta o minoritate; problemele acestora sunt mai putin legate strict de varsta si mai mult de comportamentul alimentar defectuos, lipsa exercitiului fizic, prezenta unor boli, inclusiv neurologice, etc.

In acelasi spirit se face distinctia intre mai multe tipuri de imbatranire:

Imbatranire primara (Busse, 1987)
Aceasta se refera la procese intrinseci imbatranirii, ce se considera a fi ireversibile:
• schimbari in modul de procesare a informatiei
• modificari in registrul motor
• avantaj in procesarea informatiei verbale in detrimentul celei spatiale
• declin in ceea ce priveste “inteligenta fluida” si mentinerea la nivel constant a “inteligentei cristalizate”
• stabilitate in ceea ce priveste personalitatea.
• functionarea organismului inca la parametrii optimi.

Imbatranire secundara(Busse, 1987)
Se refera la acele schimbari asociate cu boli, ce coreleaza cu varsta, dar pot fi prevenite sau chiar reversibile:
• prevalenta crescuta a bolilor cronice (cardiovasculare, gastrointestinale)
• incidenta sporita a cataractei, arteriosclerozei

Imbatranire tertiara
• Schimbari foarte precipitate ce apar la varsta a treia, pe masura ce se prefigureaza momentul mortii -; asa-numitul “terminal drop” (Riegel & Riegel, 1972) -, modificari ce afecteaza atat functionarea cognitiva, cat si paternul de personalitate.

4. Teorii ale imbatranirii

4.A. Teorii ale imbatranirii programate
Acest grup de teorii sugereaza faptul ca imbatranirea este inveitabila, intrucat ea este „inscrisa” in genele noastre.

a. Printre primele teorii din aceasta categorie se numara cea a lui Leonard Hayflick (1974), care considera ca exista un numar limitat de diviziuni celulare pe care le poate suporta corpul nostru - maxim de 50-70 ori. Daca celulele ar respecta acest numar maxim de diviziuni, se pare ca am fi “programati” sa traim aproximativ 120 de ani.
Acest fenomen, numit senescenta replicativa este caracteristic si pentru celulele altor mamifere studiate in mediu de cultura. b. Mai recent s-a stabilit faptul ca celulele umane folosesc scurtarea telomerelor (capetele cromozomilor) ca indicator al acestei senescente replicative: cu fiecare diviziune celulara acestea se scurteaza, si opresc procesul dupa 50-90 diviziuni. Ca urmare a acestui fapt, se produce fuziunea capetelor cromozomilor si apoptoza celulara. Doar o celula din 10 milioane poate trece peste acest „blocaj”.
Se considera ca aceste mecanisme intrinseci ar avea rolul de a regla proliferarea celulara, intervenind in controlul cancerului -; mai precis al mutatiilor progresive ce il pot provoca. Dar acese mecanisme au si o a doua rezultanta, ducand la aglomerarea de celule, la capatul vietii proliferative, ce pot fi responsabile de diferite aspecte ale imbatranirii. c. O alta directie de cercetare este aceea care cauta genele imbatranirii. In anii 90 cercetarile au aratat ca, de exemplu, cromozomul 1 ar avea un rol in imbatranire, deoarece transferul acestui cromozom uman la hamsteri duce la instalarea semnelor tipice ale imbatranirii. Mai recent se vorbeste despre asa-numita gena klotho, care ar avea o varianta a carei prezenta duce la cresterea de 2.6 ori a mortalitatii inainte de 65 ani.
Lerner (2000) sugereaza ca imbatranirea e data de schimbari dramatice ce au loc la nivelul genelor de control al calitatii celulei (“gene Cerber”). Exista aproximativ 60 de astfel de gene, care nu mai functioneaza corect in cazul persoanelor de 70-90 de ani. Genele de control al calitatii sunt cele care decid, dupa ce a avut loc diviziunea celulara, daca o noua celula este suficient de buna pentru a continua sa traiasca. Daca acest mecanism de control nu mai functioneaza, genele gresite se multiplica, cauzind deficite functionale, si in cele din urma problemele tipice ale imbatranirii.
Detectarea acestor gene s-a facut pe baza analizei probelor de tesut provenind de la indivizi intre 9 si 90 ani, si de la pacienti suferind de progeria (boala ce determina imbatranirea si moartea prematura). S-a constatat ca in cazul celor din urma, celulele sunt similare celulelor din corpul batranilor.
Imbatrinirea ar consta deci: in transferul gresit de gene de la o celula mama la celulele fiice; in erori ale genelor de control al calitatii privind corectarea acestor greseli; sau in esecul eliminarii celulelor „gresite”. Celulele osoase sufera modificari ale genomului care pot sa mearga pana la absenta totala a cromozomilor, ceea ce duce la fragilitate osoasa. La nivelul epidermei prolifereaza sub-seturi celulare, care sunt deficitare, dand aspectul de piele flasca .
Deci si imbatranirea este data de alterarea functiei genice si producerea de celule cu functie diminuata.

d. Alte teorii sugereaza ca administrarea hormonului de crestere poate inversa efectele imbatranirii. De aici, ideea ca o serie de efecte ale imbatranirii, cum ar fi aglomerarea grasimilor, degenerarea muschilor si atrofierea organelor sunt provocate de scaderea nivelului hormonului de crestere. e. Exista si puncte de vedere care sugereaza ca ar ramane aceeasi cantitate de proteine in corpul persoanelor in varsta, dar ele nu mai pot fi descompuse ca in anii tineretii.

f. Alman (1993, 1996) sugereaza ca aceasta programare biologica a imbatranirii se reflecta in volumul creierului. Speciile cu creierul mai mare au o longevitate mai mare -; probabil acesta functioneaza ca buffer impotriva variatiilor de mediu. Animalele cu o viata mai lunga sunt mai expuse de-a lungul vietii unor perioade critice severe mai frecvente. Mai ales cerebelul, amigdala, hipotalamusul si neocortexul coreleaza cu durata vietii.

4.B. Teorii ale deteriorarii
Imbatranirea e consecinta utilizarii continue a organismului, a acumularii factorilor stresori si a consecintelor acestora. Exista celule care, din punctul de vedere traditional, nu se inlocuiesc, in creier si inima. Restul celulelor se pot tot mai greu repara sau inlocui. Stresorii interni si externi acumulati, inclusiv substantele nocive, produsi critici ai metabolismului, agraveaza acest proces.

5. Modificari aduse de varsta a treia

5.A. Modificari fizice

a)modificari morfologice ale sistemului nervos
Teoriile mai vechi considerau ca la varsta a treia volumul creierului scade cu 20%. Astazi este acceptat faptul ca incepand cu 60 de ani volumul creierului scade cu 2% in fiecare deceniu; aceasta reducere a volumului are la baza atrofierea substantei cenusii, „debransarea” dendritica si distrugerea sinaptica, precum si reducerea cantitatii de substanta alba, datorita scaderii cantitatii de mielina. Este interesant faptul ca atat in cazul substantei albe cat si in cazul substantei cenusii sunt afectate in principal zonele care se matureaza mai tarziu -; cele supuse unei mielinizari tardive.
Se constata o pierdere neuronala neuniforma, care afecteaza puternic substanta neagra din mezencefal, ganglionii bazali, cortexul prefrontal. Sunt mediu afectate ariile temporale, parietale, hipocampusul, cerebelul. Putin afectate sunt regiunile senzoriale si puntea trunchiului cerebral. Pierderea mielinei se produce de asemenea mai ales in cortexul prefrontal.
Aceste modificari neuronale au ca efect rigiditatea posturala, tremurul, incovoierea, tulburari de ordin motor, mersul dificil, precum si particularitatile cognitive ale persoanelor de varsta a treia.

b)modificari neurologice microscopice
• Aparitia PLACILOR SENILE (amiloide)- material amorf constand din acumulari de polipeptide formate din aproximativ 40 aminoacizi, ce se condenseaza in regiuni extracelulare ; in jurul lor exista terminatii astrocitare, microgliale alterate sau neuroni alterati. Aceste fenomene se localizeaza mai ales in cortexul enthorinal, in aria temporala 20 si in hipocamp.
• Degenerescente neurofibrilare: neurofilamente aberante,de forma helicoidala, sunt imperecheate. Rare inainte de varsta de 70 de ani, dupa acest prag apar aproape la fiecare individ.
Aceleasi modificari apar si in boala Alzheimer, care reprezinta o forma de imbatranire patologica. Diferenta ar consta in faptul ca in cazul bolii Alzheimer aceste modificari sunt repartizate diferit (de exemplu, apar si in amigdala si alte regiuni din neocortex).

c)modificari neurochimice
Se constata deficite ale functiei dopaminergice, date in principal de scaderea numarului de receptori dopaminergici D2. Aceste modficari, ce au loc in principal la nivelul cortexului prefrontal, par sa duca la alterarea structurilor si proceselor memoriei de lucru.

Info Bonus: Varsta a treia si datele de neuroimagistica functionala (Cabeza, 2001)

Intr-o metaanaliza recenta a studiilor efectuate asupra persoanelor in varsta, Cabeza prezinta principalele date legate de modul de functionare a creierului in diverse sarcini cognitive. Astfel, diferite studii indica faptul ca in sarcini de perceptie si atentie, la persoanele de varsta a treia apare o reducere a activarii regiunii occipitale, cuplate cu intensificarea activarii in cortexul prefrontal. In ceea ce priveste sarcinile de memorie, codarea pare sa se asocieze cu o activare mai redusa a regiunii prefrontale stangi si a regiunilor medii temporale. In ceea ce priveste reactualizarea episodica, reducerea activitatii prefrontale stangi se asociaza cu cresterea activitatii regiunii prefrontale drepte. Amorsajul se asociaza si la batrani ca si la tineri cu activari sporite in regiunea occipitala dreapta. In sarcinile de memorie de lucru, persoanele mai in varsta prezinta activari mai reduse in emisfera care este implicata in principal in acest tip de sarcina la tineri, dar activari mai puternice in emisfera contralaterala. (De exemplu, in sarcini de memorie de lucru spatiala este o activare mai mare a emisferei cerebrale stangi, iar in cele de memorie de lucru verbala o activare mai intensa a memoriei de lucru spatiale). Aceasta “lateralitate paradoxala” nu pare a fi eficienta, lucru demonstrat de reducerea timpului de reactie. O alta caracteristica sistematica pare a fi reducerea asimetriei emisferice
In general, se considera ca acele reduceri ale activarii observate reflecta procesari neurocognitive neeficiente, in timp ce cresterile activarii sunt interpretate ca fiind compensatorii. Totusi, aceasta concluzie nu este deocamdata definitiva, intrucat exista inca “incertitudini metodologice” legate de selectia subiectilor, tipul de sarcina folosit, modul de analiza a datelor etc.

d)modificari senzoriale

• VIZUALE
-Scade sensibilitatea la lumina
-Slabeste vederea de aproape
-Scade capacitatea de prelucrare a stimulilor in miscare, a adancimii, a culorilor
-Se reduc vederea diurna si capacitatea de cautare a unui stimul vizual.
-Se reduce viteza de procesare a stimulilor vizuali
-Dintre afectiunile caracteristice acestui analizator: cataracta si glaucomul; ambele pot sa duca la orbire

• AUDITIVE
-Aproximativ 3 din 10 persoane de 65 de ani si jumatate din cei de peste 75 ani au probleme in detectarea sunetelor de frecventa inalta
-Probleme de identificare a stimulilor auditivi mai ales atunci cand exista un „zgomot de fond” sau distractori
-Doar un mic procent dintre batrani folosesc aparat auditive; acestea au insa dezavantajul de a amplifica zgomotul de fond

!! Care sunt efectele problemelor vizuale si auditive asupra vietii de fiecare zi a persoanelor in varsta-

• GUSTATIVE
-Scade numarul de receptori gustativi functionali
-Sensibilitatea pentru dulce ramane neafectata
-Deoarece nu mai simt gustul sarat, acru, amar, mincarea este mai putin tentanta, ceea ce duce la nutritia lor deficitara; sau exista tendinta de a sara excesiv mancarea, fapt care poate contribui la hipertensiunea arteriala

• OLFACTIVE
-Si aici un declin constant, intre 60 si 80 ani, posibil datorat atrofierii bulbului olfactiv
-4 din 5 persoane de peste 80 ani au probleme majore in sfera olfactiva, sesizand doar mirosuri de intensitate foarte mare
-Mai mult de jumatate si-au pierdut cu totul sensibilitatea olfactiva

• TERMICE
-Adaptare mult mai lenta la frig sau la cald , creste riscul de imbolnaviri

d) modificari psihomotorii
-lentoare, scadere a vitezei de reactie
-reducere a fortei fizice per ansamblu
-deficitul se observa si la nivelul reflexelor: se constata adesea o scadere a controlului sfincterian (incontinenta)
-mult mai ineficienta coordonare senzoriomotorie, ceea ce creste riscul de accidente (de excemplu, accidente rutiere)

!!Cum credeti ca pot fi compensate aceste deficite psiihomotorii de catre chiar persoanele in varsta -

e)alte modificari fizice

-pielea e ingalbenita, mult mai subtire, lipsita de elasticitate (prolifereaza nu celulele sanatoase, ci sub-seturi celulare "gresite").
-dispare grasimea subcutanata
-se reduce volumul muscular
-apar o serie de vene varicoase
-parul e subtire si albit ; regiuni noi in care apare pilozitate -; pe fata la femei, in pavilioanele urechilor la barbati
-se inregistreaza o scadere in dimensiune (datorita atrofierii discurilor intervertebrale si a golirii de continut a celulelor osoase).
-apar probleme dentare
-inima bate lent si neregulat, creste presiunea sangvina
-se reduce nevoia de somn; in timpul somnului mai putine vise si o reducere a perioadelor de somn adanc

5.B. Modificari cognitive

Functionarea intelectuala este variabila. La unii declinul incepe la 30 ani, la altii la 70 ani, dar aproximativ 1/3 din persoanele de 70 ani au performante mai bune decat adultul tanar. Declinul este foarte dependent de starea de sanatate.
Multidirectionalitatea schimbarii. Inteligenta fluida, abilitatea de a rezolva probleme noi pare sa sufere un declin, in schimb inteligenta cristalizata, bazata pe experienta, se mentine.
Relevanta scazuta a rezultatelor la teste. A infera nivelul de functionare cognitiva globala al persoanelor de varsta a treia doar din rezultatele la teste reprezinta o eroare, deoarece adesea acestea nu reflecta competentele reale ale subiectilor.
Daca persoanele in varsta nu vad si nu aud bine, nu pot primi un instructaj corect. La aceasta se adauga slaba coordonare si lipsa de agilitate motorie. Aceste particularitati duc la dificultatea de a rezolva cu viteza ceruta sarcinile ce trebuie sa se incadreze intr-o limita de timp.
DE ALTFEL, ACCENTUL EXAGERAT PUS PE VITEZA DE REACTIE A DUS LA DESCONSIDERAREA PERSOANELOR IN VARSTA.
Situatia de testare le induce o anxietate crescuta, care adesea se suprapune peste lipsa de incredere si autoeficacitatea perceputa negativ.
Un argument puternic in favoarea acestei teorii il reprezinta faptul ca persoanele de varsta a treia sanatoase, care nu sunt obosite, care nu sunt hipertensive, au rezultate mai bune la testele de inteligenta decat celelalte. La fel, persoanele care au un stil de personalitate flexibil si duc o viata intelectuala stimulativa.
Plasticitate si modificabilitate cognitiva. Performanta intelectuala a persoanelor de varsta a treia este mult imbunatatita intr-un mediu suportiv, in care sunt lasati sa gaseasca singuri solutiile si sa invete singuri. Varstnicii pot invata si la aceasta varsta, cu conditia ca gradul de complexitate al materialului sa fie redus, domeniu-specific.
Mecanica si pragmatica. Mecanica inteligentei, procesarea informatiei si rezolvarea de probleme independente de continut sufera un declin. Pragmatica, adica gandirea critica, aplicarea de cunostinte sau abilitati acumulate, expertiza specializata, productivitatea personala continua sa se dezvolte.
Declinul cognitiv pus mai ales pe seama incetinirii timpului de reactie si scaderii capacitatii de procesare a materialului nefamiliar (mai ales nonverbal), precum si a dificultatilor in manipularea materialului complex.

a) Atentia
-se reduce capacitatea de mobilizare, comutare, ignorare a stimulilor irelevanti.
-sarcini utilizate pentru testarea acestei capacitati, la care performanta redusa: amorsajul negativ, ascultarea dihotomica, executia simultana a mai multor sarcini (vizuala si auditiva, de exemplu)

b) Functiile executive (controlul, planificarea, automonitorizarea, inhibitia)
-are loc o reducere a flexibilitatii, perseverari accentuate.
--scaderea capacitatii de inhibitie a raspunsurilor prepotente (care au fost exersate foarte mult in alte sarcini).

c) Limbajul
-fonologia pare sa ramana intacta (la nivelul expresiv si comprehensiv).
-sintaxa nu se modifica in functie de varsta.
-lexicul este in schimb afectat, scade fluenta verbala.
O sarcina tipica de fluenta verbala este cea de a “ spune toate cuvintele ce-ti vin in minte” fie dupa un criteriu ortografic (ex: toate cuvintele care incep cu litera A), fie semantic (ex: o categorie semantica -; toate numele de animale).
Se sustine totusi ca memoria semantica ramane intacta.
-dupa 70 de ani, apar probleme in definirea mai nuantata a cuvintelor, in recunoasterea unor noi itemi verbali.

d) Memoria
-senzoriala : ramane functionala pana tarziu, mai ales cea vizuala
-memoria de scurta durata : pare de asemenea intacta (pana la 20 s !!!), desi creste timpul de reactie
-memoria de lunga durata (episodica) : pentru activitatile relativ recente sufera un declin, pentru evenimentele din trecut este destul de buna
Se poate considera ca exista o “curba a reamintirii” evenimentelor din timpul vietii. Varstnicii isi amintesc cu dificultate prima copilarie (sub 3-4 ani), au un maxim al reactualizarii evenimentelor de la 20-30 de ani si sufera un declin al amintirii informatiilor foarte recente.
-deficit la nivelul memoriei de lucru : se reduce viteza de procesare a informatiei, deci scade considerabil capacitatea acesteia. Odata cu noile informatii stocate, se constata o pierdere accentuata a altor informatii.
-deficite serioase in codarea informatiei contextuale: dificultati in monitorizarea si reamintirea surselor de informatie.

Info Bonus: Varsta a treia si INTELEPCIUNEA
Ce este intelepciunea si cum poate fi recunoscuta o persoana inteleapta - Imbatranirea aduce in mod necesar si un spor de intelepciune -
Raspunsul adus la aceste intrebari de Baltes si colaboratorii sai (1990) este unul intrigant.
Definitia data intelepciunii de catre acest grup de cercetatori este aceea de « expertiza in planificarea vietii, managementul vietii si reconsiderarea / privirea retrospectiva asupra vietii ». Acest tip de cunostinte ar permite o intelegere superioara a dezvoltarii umane, si o judecata de exceptie asupra problemelor de viata dificile. Un raspuns intelept ar parea sa fie acela care ia in calcul multiplele aspecte ale situatiilor de viata, recunoaste ca nu exista o solutie care sa fie cea mai buna, invariabil, pentru orice individ, si accepta ca viata este impredictibila.
Studiind un grup de persoane cuprinse intre 25 si 81 ani, cercetatorii au ajuns la concluzia ca numai un procent foarte mic, de 5% dintre indivizi pot fi considerati cu adevarat intelepti. Interesant insa este faptul ca intelepciunea nu pare a fi un “dat” neconditionat al varstei a treia ; procentul de tineri a parut sa fie egal cu cel de batrani, si nu toti batranii au putut fi integrati acestei categorii. Asadar, dupa cum spune Baltes, nu e suficienta experienta de viata, ci e necesara si capacitatea de a extrage teorii si concluzii valabile din aceasta.

5. C. Modificari sociale a. Iesirea la pensie
Aceste eveniment se produce nu atat pentru ca persoana respectiva este incompetenta, ci mai ales din ratiuni economice - pentru ca salariul pe care ar trebui sa il primeasca o persoana mai in varsta, mult mai calificata, ar fi prea mare...

Adaptarea la pensionare poate fi usurata de o serie de factori:
• faptul de a nu avea nelinisti financiare
• utilizarea timpului, care pare acum nesfarsit, in activitati legate de familie, prieteni
• pastrarea unei „nise” cu activitati voluntare sau cu „jumatati de norma”
• faptul de a fi dorit sa iasa la pensie (a nu fi fost fortat)
• amanarea momentului pensionarii cat se poate de mult

Pensionarea nu afecteaza sanatatea fizica, dar isi pune amprenta asupra dezvoltarii mentale (putand provoca depresie, nevroze obsesiv-compulsive, simptome fizice).

b. Relatiile personale
Familia ramane sursa principala de suport emotional. Se intimpla, in cazul familiilor extinse, traditionale, sa coexiste mai multe generatii (4-5), ceea ce bineinteles creeaza nu doar surse de satisfactii ci si o serie de tensiuni. O serie de probleme ramase deschise sunt provocari ale acestei varste.
Pentru persoana in varsta aparitia unor noi membri -; nepoti, stranepoti -; se insoteste de pierderea altor fiinte dragi (sot, sotie, frati).

RELATIILE MARITALE • fericire maritala sporita (mai mare intre 63-69 ani decat dupa 70 ani), rata scazuta a divorturilor
• problemele pot sa apara, de exemplu, daca sotia continua sa lucreze, iar sotul deja este pensionat
• supravietuirea dupa moartea sotului/sotiei este dificila -; aduce lipsa de structura a vietii, convingerea ca „nu mai esti important pentru altcineva”
• barbatii se recasatoresc intr-o proportie mult mai mare, femeile raman vaduve
• in lipsa partenerului, cea mai buna ajustare se face prin implicarea in noi roluri si in activitati multiple
RELATIILE CU FRATII • se strang, mai ales cele dintre surori
RELATIILE CU COPIII • majoritatea copiilor isi vad parintii in medie de cel putin 2 ori pe saptamana
• in multe cazuri locuiesc cu / in apropierea cel putin a unuia dintre copii
• exista relatii de ajutor reciporc
• parintii ofera ajutor copiilor divortati, celor retardati sau cu diferite tipuri de handicap fizic, sau contribuie la cresterea si educarea nepotilor
• copiii inteleg nevoile celor in varsta, ofera suport emotional, discuta despre problemele importante; ofera MAI MULT SENTIMENTE SI MAI PUTIN ACTIUNI CONCRETE
RELATIILE CU NEPOTII SI STRANEPOTII • implicare in cresterea si educarea lor
• cei in varsta nu intervin in permanenta, ci mai ales in caz de probleme
• rolurile asumate difera in functie de sex
• apropierea este mai mare de bunicii materni

c. Ajustari majore la varsta a treia

Din punctul de vedere al lui Erikson, varsta a treia aduce cu sine un nou conflict care se cere solutionat -; integritate versus disperare. Pentru a-si putea accepta propria moarte, persoanele in varsta trebuie sa isi accepte viata asa cum au trait-o. Aceste persoane se lupta sa dobandeasca un sentiment de integritate, de coerenta si de completitudine a propriei vieti. Cele care reusesc sa gaseasca o ordine si un sens in ceea ce au trait ating mult dorita intelepciune. Dupa Erikson, aceasta presupune a nu avea regrete majore in legatura cu ceea ce ai facut sau ceea ce ai fi putut sa faci. In al doilea rand, a accepta ca parintii tai au facut tot ce au putut pentru tine, si te-au iubit, cu toate imperfectiunile lor. In plus, presupune a-ti accepta moartea ca sfarsit inevitabil. Cu alte cuvinte, a accepta imperfectiunea ta, a parintilor tai si a vietii.

- Intelepciunea in acceptiunea lui Erikson -; adica acceptarea propriei vieti si a propriei morti iminente -; difera de acceptiunea lui Baltes -; expertiza cognitiva in domenii precum planificarea propriei vieti.

Cei care nu ating aceasta stare de acceptare sunt coplesitti de disperare, deoarece realizeaza ca le-a mai ramas foarte putin timp de trait.
Dar desi integritatea trebuie sa fie mai „puternica” decat disperarea, Erikson crede ca o anumita doza din aceasta din urma este inevitabila. Oamenii au nevoie sa „jeleasca”, sa traiasca o stare depresiva, legata nu doar propria lor nenorocire si sansele pe care le-au pierdut, ci si de vulnerabilitatea si caracterul tranzitoriu al vietii umane.
Dar varsta inaintata este si un timp al jocului, al recastigarii copilariei, in care creatia, chiar daca nu biologica, ci doar mentala si imaginativa isi gaseste loc.

O perspectiva oarecum apropiata este cea a lui Robert Peck (1955), a atras atentia asupra celor trei ajustari majore pe care trebuie sa le faca persoanele de varsta a treia.

1. O definire mai larga a propriei persoane versus preocuparea (exclusiva) pentru rolurile profesionale.
Cu alte cuvinte, presupune depasirea conceptiei ”Sunt o persoana valoroasa atata timp cat lucrez” inlocuind-o cu „Pot fi valoros in multe alte feluri; pentru ca pot sa indeplinesc mai multe roluri, inafara celor profesionale, si pentru ca sunt ceea ce sunt!”
Cei care au iesit la pensie au nevoie sa se auto-exploreze, si sa inlocuiasca orientarea catre munca, substituindu-i alte activitati. Sunt sanse mult mai mari ca ei sa se pastreze activi, daca pot fi mindri de propria persoana, dincolo de munca.

2. Transcendenta corpului versus preocuparea pentru corp.
Declinul fizic creeaza aceasta nevoie de depasire a preocuparilor legate de propriul corp si gasirea altor surse de satisfactie. De exemplu, focalizarea pe relatii sau pe activitati care nu cer o sanatate perfecta ajuta la o mai buna ajustare.

3. Transcendenta propriului ego versus preocuparea pentru ego
Probabil cea mai dificila dar poate ajustarea cruciala pentru individ, este cea de a trece dincolo de preocuparea pentru sine si pentru propria viata, si de a accepta certitudinea mortii.
Cum poate fi posibil ca cineva sa isi accepte cu seninatate propria moarte Prin recunoasterea faptului ca a realizat ceva pana acum, ceva ce va ramane in urma sa -; proprii copii, relatiile personale, contributia fata de societate,. Aceasta transcendenta a egoului este posibila deci atunci cand faci ceva pentru binele celorlalti.

6. Modalitati de optimizare a calitatii vietii


Pentru persoanele cu probleme de auz • vorbiti mai tare decat in mod normal, fara a striga
• exprimati-va clar
• vorbiti mai rar decat o faceti de obicei
• stati la aproximativ 1 m -1.5 m de persoana in varsta, in lumina buna -; astfel ea poate folosi miscarile buzelor si gesturile dumneavoastra drept „cheie” de descifrare a cuvintelor
• nu mancati, nu mestecati si nu va acoperiti gura in timp ce vorbiti
• nu lasati sa mearga simultan radioul sau televizorul
• daca cel care va asculta nu intelege, reformulati simplu si scurt ceea ce doriti sa spuneti
Pentru persoanele cu probleme vizuale • luminati puternic, mai ales scarile, sau colturile coridoarelor
• incercati sa vedeti cum se poate face ca de exemplu cartea sau ziarul sa luminate optim
• nu acoperiti cu nimic podeaua
• nu rearanjati mobila sau obiectele din incapere
• renuntati la obiectele care nu sunt absolut necesare
• marcati cu culori vii obiectele care sunt utilizate des
• puneti la indemana celor varstnici o lupa sau o lanterna mica
Pentru mentinerea conditiei fizice • incurajati exercitiul fizic regulat
Pentru persoanele cu deficite mnezice • oferiti informatiile in mai multe modalitati (de exemplu, vizual si auditiv)