Timiditatea este o traire emotionala. De aici vine si etimologia cuvantului: timeios=traire emotionala, emotie.

Timidul se comporta relaxat cu familia, chiar tipa insa de straini ajunge sa se ascunda. Aceasta este dovada xenofobiei(teama de straini)cultivate in familie. Multe bunici, mame cultiva aceasta retinere fata de straini: „numai noi iti vrem binele, sa nu ai incredere in nimeni niciodata”. Ei exprima frustrarea ca nu au avut succes social, ca nu si-au implinit anumite dorinte si il incarca pe copil cu precautii si suspiciuni fata de oamenii straini, cand de fapt acesti oameni straini sunt depozitarul a tot ceea ce poate fi mai interesant, mai promitator in viata ta. Pe acesti parinti ii vei lasa in urma si va trebui intr-o buna zi sa convietuiesti cu cei pe care nu-i cunosti. q7x14xc
Modelul feminin: multi baieti sunt crescuti sub impactul predominant ale emotionalitatii mamei. Mama il invata pe baiat sa fie dragut sa reactioneze la emotiile ei si ale altor persoane de sex feminin, un foarte mare avantaj deoarece acel baiat va invata cate ceva despre comunicarea emotionala. Insa acest baiat va avea o serie de probleme in confruntarea cu barbatii mai tarziu pentru ca va observa ca mesajele emotionale pe care le trimite vor fi discreditate sau in cel mai usor caz nu vor fi luate in considerare de catre barbatii printre care el va dori sa isi gaseasca un loc. Prea tarziu isi va dori mama lui ca acesta sa devina un barbat competitiv. El va fi invatat deja sa fuga, sa evite.
Pe langa modelul feminin din copilarie se va fi instalat o alexitimie formala(incapacitate de a descrie detaliat ceea ce simti). Baiatul timid reuseste sa traiasca emotiile sale si reusesete sa le comunice non verbal mai ales. Cand vine vorba de a le comunica unei persoane importante pentru el i se pune un nod in gat. O buna parte dintre cei timizi au si o personalitate marcata de histrionism, adica da putina tendinta la isterie. Isteria este caracterizata la randul ei de egocentrism, care caracterizaeaza si narcisismul, adica preocuparea fata de sine, dorinta de a fi in mijlocul lumii, desi o data pus acolo nu s-ar simti in largul lui si nu ar stii ce sa faca acolo.
Caracteristic pentru cel timid este ca atunci cand ajunge intr-un grup el devine neinteles aparent este tinta batjocurii celorlalti care sunt dominanti, dar altii il cunosc ca personajul care tace si face. De multe ori timidul este un om iubit in taina. El habar n-are ca exista cate o fata care observa de la distanta timiditatea lui si ii place.
Creativitatea unui timid: el va face grafica, lucruri bizare si valoroase, a caror valoare nu va fi recunoscuta prea curand fiindca nu are tupeul de a le desface in social. Cel timid ajunge sa faca lucruri uimitoare.
Daca vrei cu tot dinadinsul sa il incurajezi si dedici o parte din viata ta si vei vrea sa faci din el o persoana cat se poate de curoajoasa, il vei ajuta sa se afirme. Insa imediat ce il vei ajuta sa se afirme timidul va deveni agresiv. Incurajarea il schimba pe timid, el nu stie ce sa faca cu ea, nu stie daca este in interesul lui. Crede ca a venit vremea razbunarii lui pentru cat a suferit din marginalizarea lui.
Timidul vrea cu tot dinadinsul sa se schimbe. Isi promite ca se va schimba, insa nu poate sa-si duca la indeplinire promisiunile pentru ca imediat ce se va confrunta cu cineva iarasi se roseste si nu stie ce-ar putea sa faca.
Nu este vorba aici de increderea in sine. Daca il ajuti pe un timid sa nu se mai preocupe de sine el se va descatusa si va incepe sa-si gaseasca stilul. In numeroase situatii timidul se duce acasa si isi da seama ce ar fi trebuit sa faca in anumite situatii. Isi da pumni in cap si isi spune: „vai ce fraier am fost”. Omul timid este un om reactiv emotional. Natura personalitatii lui este in asa fel alcatuita, incat reactioneaza in primul rand emotional. Aceasta reactie emotionala este la timid prevalenta, ocupa intreg campul constiintei si il introduce intr-o transa pe criterii emotionale atunci cand se confrunta cu un eveniment sau cu o persoana chiar. Din aceasta transa va iesi atunci cand persoana respectiva se va fi dus mai incolo, va fi disparut in ceata. Astfel timidul isi va da seama ca a pierdut o ocazie importanta. Prezentul este ocupat asadar pentru omul timid de un fel de transa. Acest lucru ar trebui rezolvat. Este vorba insa de natura omului timid. Si ceea ce este natural se iveste ori de cate ori este nevoie: instinctele, reactiile, reflexele noastre sunt atat de bine calculate, generate genetic incat nu putem sa renuntam la ele oricat am vrea.
Mecanismul constientizarii vegetativului, a afectului: fiecarui om ii este dat sa reactioneze emotional la ceea ce este in jur. Daca acest om isi da seama ca inima lui bate mai repede, a transpirat putin, ca i s-au racit mainile, ca ii tremura degetele, ca roseste ca simte un fior pe sira spinarii, acest lucru va fi invatat repede pe dinafara si va fi primul care apare. Deci in intalnirea ta cu un concurent vei simti in primul rand acest element vegetativ: bataia inimii, roseata care se profileaza in obraji si de aici incolo nu vei putea face nimic tot ce faci este sa te preocupi de aceasta reactie vegetativa pe care o ai. Nu degeaba teoriile recente despre reactiile vegetative spun ca omul are intai un raspuns vegetativ la lucrurile din jur si constientizarea acestor evenimente si reactii vegetative ii va face sa aiba emotia in sine. Inconstient omul se pregateste pentru raspunsul la evenimente. Raspunsul fata de un pericol fata de confruntarea cu un necunoscut este prompt este instinctiv. Daca ajungi sa simti acest raspuns vegetativ, nu mai ai cum sa folosesti functia mai noua a scoartei cerebrale, aceea de a relationa, de a face ratiuni. Nu mai poti judeca pentru simplul fapt ca ai constientizat reactiile tale vegetative.
Cum sa il abordezi pe timid: unul din lucrurile pe care le poti face este sa vorbesti cat se poate de putin despre el. A vorbi de bine despre timid in prezenta lui inseamna a-l ameti si mai mult, il bagi intr-o transa si mai profunda, risti sa-l faci sa-ti raspunda paradoxal, cu agresivitate. Nu-i vorbi despre el, incearca sa-i atragi atentia catre ceva digerabil, catre ceva ce il poate administra cu usurinta. Incurajeaza nu persoana lui, ci faptele lui, persoana lui.
Aceasta recuperare ce nu s-a facut in copilarie, referirea la obiect il va face sa se simta degajat, descarcat de presiune emotionala.
Fetele care au un prieten timid il plac: „este ca un ursulet”. Daca il incurajeaza, il invata sa se poarte cu strainii, timidul ajunge sa le-o coaca persoanelor respective, sa isi insele prietenele.

Timidul se confrunta defectuos. Cand se duce la o intalnire cel care se stie timid, incepe sa-si formeze asteptarile negative: „n-o sa fiu in stare sa scot o vorba, n-o sa fie de acord cu mine, eu ma duc dar stiu ca n-o sa mearga.”
Timidul devine holistic in perceptie. Transa este un lucru care iti ingusteaza constiinta si nu mai lasa loc diversitatii. Din aceasta cauza persoana care este timida percepe pe celalalt ca pe un intreg pe care nu il poate desface pe bucati, ca pe un monstru, ca pe un zid imens in fata lui, ca pe o incercare majora de viata. Si daca trece si peste asta iar o sa fie bine dar n-o sa treaca, asa crede el.
Contactul vizual al celui timid este problematic. El se uita in jos, nu se uita in ochii celuilalt. Dar exista si timizi care se uita in ochii tai, insa nu folosesc privirea ca pe o arma sau ca pe o ofensiva, nu vad nimic. Cel care este timid nu vede detaliile peroanei din viata lui ci percepe situatia per ansamblu, coplesitoare. Tipic confruntarea studentei timide cu profesorul cu P mare la un examen. Aceasta intimplare: „imi simt mintea golita de ganduri, nu mai stiu nimic desi am invatat totul foarte bine” este tipica pentru o transa. Persoana care are mintea golita de ganduri se afla intr-o transa, iar aceasta transa este sugerata de personalitatea celui din fata. Daca acesta insa ar putea sa fie desfacut pe bucati cu totul altceva ar fi.
Cel care este timid mai are o incapacitate: nu poate sa atinga. Are un mare deficit in relationarea prin atingere cu oamenii. La tentativele celorlalti de a-l atinge are posturi defensive.
Metode prin care tu poti sa faci cate ceva cu timiditatea ta sunt urmatoarele:
Sa reinstaurezi jocul. Jocul tau trebuie sa fie jocul alternantei cu persoanele din jur. Sa faci pase cu mingea, sa o dai la ceilalti, nu sa te joci singur. Este un mecanism foarte util, sa te poti juca din nou, sa te relaxezi. Pana cand nu esti relaxat nu te opri din joc.
Al doilea lucru: nu mai imita. Nu incerca sa aplici retete de succes ale altora, nu te discredita pe tine, nu mai spune ca doar ce fac altii este corect, si doar personalitatea altora este cea dorita de oameni. Fa-ti un stil, insasi timiditatea ta este un stil frumos.
Tu ca si timid nu reusesti sa percepi in detalii persoanele. Uita-te la detaliile omului din fata ta. Studiaza-l care de dinainte de a te confrunta cu el. Poate are ceva descusut la haine, poate are o imperfectiune a pielii, poate ca la randul lui are o timiditate, pe care daca o vezi BINGO esti in alt rol.
Atinge-l pe cel din fata ta. Atingerea este cheia relatiilor echilibrate dintre oameni.
Sustine-ti greselile. Este minunat ca un om dupa ce a gresit sa mai gaseasca argumente in favoarea greselii lui. Sa nu capituleze imediat ca un animal caracterizat doar de balbaiala. Invata de la cei din jur inclusiv sa-ti sustii greselile tale, pentru ca din asta ceilalti vor intelege ca ai putere de confruntare.
Impaca-te cu beneficiile inacceptabile: daca tu faci lucruri imperfecte, daca vei avea esecuri in viata ta, daca tu vei evita anumite situatii, gandeste-te ca exista beneficii in spatele lor. Tot ceea ce faci prost, tot ceea ce ti se intampla nefavorabil are undeva un beneficiu ca altfel n-ar exista.
Exercitiu tiganesc: „fa-l pe omul respectiv”(sa-l puna mai prejos decat el insusi pe acel om, sa-i vorbeasca cu tupeu). A invata acest lucru te scapa de multe ori de complexele de inferioritate in confruntare. Confruntarea este momentul esential pentru stratificarea sociala. Confruntarea ii pune pe unii deasupra celorlalti intr-o societate. Trebuie sa subordonezi interesele celui din fata ta macar in joaca pentru ca aceasta iti stimuleaza stima de sine.
Unui timid care se roseste nu ii spui acest lucru pentru ca este o sugestie in plus, se roseste si mai tare.
Timiditatea este mai vizibila la baieti atunci cand exista.
Cand esti timid fetele au timp sa te priveasca, te studiaza, te iubesc in tacere, ceea ce este bine pentru ca aceasta iubire este valoroasa pentru ca nu pune in miscare gelozia, agresivitatea, are timp sa se cristalizeze.
Cand esti timid esti confortabil pentru cei din jur, nu ii incurci foarte mult, nu le pui probleme multe si atunci cei din jur sunt de acord cu existenta ta.
Inhibitia este o incapacitate de a actiona care poate sa nu fie de natura emotionala, poate fi dintr-o incapacitate functionala pentru ca individul nu a invatat sa faca cutare lucru sau pentru ca sunt in competitie doi stimuli, unul il inhiba pe celalalt.