x2b7bo
„Copil nascut intr-un oras meridional din Ungaria. implinea doi ani si jumatate, cand tatal sau a dat faliment".
Faptul acesta ne face sa ne gandim ca pana la varsta de trei ani probabil ca baiatul a crescut intr-o situatie materiala favorabila, situatie care apoi trebuie sa se fi schimbat. Ca urmare a falimentului tatalui sau, baiatul s-a gasit intr-o situatie mizerabila, coplesitoare. Nu este usor sa te adaptezi la o astfel de situatie cand ai trait intr-una total diferita. Copiii care au cunoscut la inceput o buna stare materiala sunt puternic impresionati de o schimbare in rau survenita ulterior.
„S-a mutat cu sotia si cu unicul sau fiu la Viena, ca sa caute aici de lucru".
Retinem, deci, ca in acel timp copilul era unic, rasfatat si obisnuit sa se gaseasca in centrul atentiei. Putem prezice ca din acel moment o noua situatie defavorabila trebuie sa fi exercitat o impresie zguduitoare asupra acestui copil.
„in urmatorii sapte ani tatal si-a castigat existenta ca voiajor comercial..."
Aceasta circumstanta este de notat, intrucat noi adesea am constatat ca, atunci cand tatal este voiajor comercial, mama —date fiind frecventele absente ale tatalui — nu-si poate indeplini cea de-a doua functie a sa, anume largirea interesului social al copilului fata de alte persoane si in primul rand fata de tata. Acest element are, in general, importanta sa atunci cand tatal este constrans sa absenteze adesea de acasa. Acelasi factor actioneaza si atunci cand intre soti exista grave neintelegeri. in acest caz este imposibil sa trezesti interesul copilului pentru semenii sai. Adesea in casniciile nefericite se intalnesc copii-problema. Crizele de furie ale tatalui sau folosirea de mijloace de educatie autoritare sunt obstacole in calea dezvoltarii sentimentului social.
„... si s-a zbatut in procesul care a urmat falimentului sau".

Daca ne imaginam situatia in care traia acest copil, vom putea intelege tristetea de moarte cu care acel proces impregnase atmosfera familiala.
„Copilul nu-si aminteste ca acea atmosfera sa-1 fi zdruncinat".
Daca acea atmosfera nu a lasat urme in memoria sa,in schimb va fi influentat stilul sau de viata.
„Oricum, inainte de faliment copilul era ascultator, linistit si dragastos..."
Aceasta inseamna ca era foarte atasat de mama sa.
„... si o mare tandrete il lega de mama sa foarte tanara, dar nu intotdeauna si foarte dreapta, si inca si mai mult de tatal sau, bland si bun".
Daca aceasta observatie este exacta, trebuie sa subliniem indeosebi expresia „nu intotdeauna si foarte dreapta". Mama nefiind poate in stare sa-si indeplineasca in mod corect prima sa functie, copilul s-a indreptat spre o alta persoana. in pofida frecventelor sale absente de acasa, tatal a putut castiga afectiunea copilului care, intr-o a doua faza a dezvoltarii, s-a atasat mai mult de dansul.
„in primavara familia si<-a schimbat domiciliul si tatal a fondat o casa de comert pentru sotia sa si pentru unul dintre fratii acesteia".
Faptul il interpretam in felul urmator: intrucat mama a fost implicata intr-o noua ocupatie, situatia s-a agravat pentru copil, pentru ca ea nu mai dispunea, ca inainte, de timp spre a se ocupa de dansul si a-I rasfata.
„Probabil ca baiatul a intrat in cardasie cu indivizi de o conditie dubioasa".
Informatia aceasta confirma ipoteza noastra, potrivit careia mama nu prea mai avea timp de consacrat copilului, care dorea sa aiba pe cineva langa el. , JE1 a furat cravate din magazinul parintilor sai..."
Probabil ca acest copil are sentimentul de a fi fost deposedat. Tatal este pe drumuri, mama la magazin, iar el este privat de ingrijirea ce i se cuvine, situatie care ii da sentimentul frustrarii. Trebuie vazut ce a facut el cu cravatele. Poate ca le-a daruit unor copii, spre a le castiga caldura afectiunii, acele sentimente pe care nu le mai gasea la propria-i mama.
„... Spre a le face cadou ucenicilor mindirigii din acea casa de comert".
Faptul confirma pe deplin conceptia noastra.
„A furat trandafiri dintr-un parc de prin imprejurimi, fie spre a-i oferi unei matusi foarte frumoase si care il iubea mult, fie spre a-i aduce acasa".
Ca multi copii care se simt deposedati, el incepe sa-i corupa pe altii, pentru a le castiga dragostea, tandretea. Avem aici unul dintre motivele cele mai frecvente care ii determina pe copii sa fure. Este un motiv complet necunoscut la tribunalele pentru minori, de exemplu, unde nimeni nu-si bate capul cu acest punct de vedere.
„intr-o zi, baiatul, care in acel timp avea opt ani, iesea de la scoala impreuna cu colegii lui; pe cand acestia l-au salutat politicos pe abatele intalnit in drum, el i-a aruncat acestuia o necuviinta nemaipomenita".
Asadar, iata-1 un liber-cugetator! Ba chiar trebuie sa ducem si mai departe deductiile noastre: baiatul acesta, care doreste atat de mult sa se afle in centrul atentiei, prezinta probabil o neinfranta tendinta de a se face remarcat. Cum pe o cale normala nu are nici o sansa de succes, incearca alte cai.
„De ce?" se intreaba acela care a redactat referatul din care extragem citatele. ,JE1 nu a avut niciodata de-a face cu acel abate". Care era deci motivul acelei conduite incalificabile?... Dupa o ora el a fost adus la scoala, pentru a saruta mana abatelui si a-i cere iertare, dar a refuzat".
Aveti aici, iarasi, o imagine a intregului sau caracter: el, care intotdeauna a vrut sa joace un rol dominant, nu concepe sa se plece in fata nimanui, nici prin cap nu-i trece sa recunoasca faptul ca nu are dreptate. Personal nu inclin sa le cer copiilor sa-si ceara iertare si sa recunoasca a nu avea dreptate. As prefera sa se procedeze in modul in care s-a procedat o data cu mine. Aveam varsta de sase ani cand le-am jucat un renghi parintilor mei. Mama mea, vanata de manie, mi-a cerut socoteala, pe cand eu eram foarte jenat, fiind cat se poate de constient de vinovatia mea. Tatal meu, care statea langa dansa, tacut, a sfarsit prin a ma lua de mana, zicandu-i: „Lasa-1". Scena aceasta m-a impresionat profund si imi amintesc mereu de ea. ii sunt recunoscator tatalui meu pentru atitudinea lui de atunci. M-a influentat mai mult decat daca mi-ar fi cerut sa-mi pun cenusa in cap sau daca mama mi-ar fi tras o palma. Nu vad de ce ar fi buna metoda care consta in a-1 sili pe copil sa-si ceara iertare. Este in afara de orice indoiala faptul ca baiatul despre care discutam stie ca a gresit. De ce sa-i cerem o marturisire publica? Pentru ce sa-1 umilim in mod public, demonstrandu-i ca a trebuit sa se supuna?
„A primit o nota proasta la purtare si tot restul anului scolar a fost obligat sa ocupe banca din fundul clasei".
Putem face prezicerea ca masura aceasta nu va putea sa exercite o influenta pozitiva asupra lui, deoarece prin aceasta el va ramane in centrul atentiei clasei. Se va face remarcat intr-un mod neplacut si o va face pe eroul si pe martirul.
„Institutorul nu il trata cu rautate".
Iata, in mod cert, o circumstanta atenuanta, aducatoare de roade bune. Daca institutorul ar fi aratat o atitudine dusmanoasa, baiatul s-ar fi razvratit in continuare, inca si mai vartos.
„Un eveniment banal din acea perioada s-a fixat pentru totdeauna in memoria lui. Copilul, umbland prin curte, i-a dat unui lucrator care dulgherea acolo o bucatica de azima din care ciugulea el. Lucratorul a pus bucatica aceea pe bancul sau si, cu ciocanul, a facut-o mici farame, spunand: «Asa ar trebui sa-i zdrobim pe toti jidanii!».
Dupa cum vedem, era vorba de un baiat evreu. Este firesc ca o astfel de replica sa fi zguduit profund pe acest copil avid de blandete, de afectiune si bunavointa. Nici pe noi acea replica nu ne-ar face sa zambim, vazand in ea expresia unei tendinte generale; iar daca ar fi sa o examinam mai in profunzime, am cauta in primul rand radacinile acestui sentiment. Sa vedem ce alte urmari a avut asupra copilului aceasta intamplare.
„Nu ne-a stat in putinta sa stabilim daca aceasta intamplare s-a petrecut inainte sau dupa incidentul cu abatele. Nu ar fi fost lipsita de interes si de importanta stabilirea acestui fapt. Se poate ca respectiva intamplare sa fi declansat la el o atitudine de dusmanie si ca ofensa adusa abatelui sa fi fost rezultatul unei astfel de atitudini.
... in primavara anului urmator, tatal a lichidat casa de comert si s-a mutat din nou in arondismentul IX. Ceva mai tarziu tatal a inceput sa-si ispaseasca pedeapsa cu inchisoarea, la care fusese condamnat ca urmare a falimentului sau".
Din nou o zdruncinare a sufletului acestui copil insetat de afectiune si atat de atasat de tatal sau. A trebuit, deci, sa-si vada sarmanul tata bagat la inchisoare. Nu m-as mira ca acest copil sa fi manifestat o puternica opozitie fata de legislatia noastra si sa fi sfidat intreaga societate. Se poate ca acea zguduire emotionala sa fi impiedicat cu totul manifestarea interesului crescand fata de semenii sai si sa fi ruinat orice rudiment al unui atare interes. Copilul va afisa tendinta de a se asocia cu indivizi care pun in pericol ordinea sociala; probabil ca o va apuca si pe calea crimei.
„Nimeni si niciodata nu a putut discuta despre acest fapt cu copilul".
Este extrem de greu sa-i ascunzi un fapt ca recluziunea tatalui. Evident, mai bine ar fi fost ca niciodata sa nu fi stiut nimic despre aceasta. Dar ne indoim ca, in cazul dat, ar fi fost posibila o tainuire a adevarului.
„Mai tarziu, ca adolescent si ca adult, a evitat sa abordeze o discutie pe aceasta tema. El a trait faptul ca pe o umilire si o vexatiune profunda. Se prefacea intotdeauna ca ignora acel fapt, despre care nu le-a vorbit niciodata nici macar prietenilor lui intimi".
Ne aflam in fata unui fapt extrem de interesant, pentru ca, daca baiatul era revoltat, daca ar fi simtit ca pe o injustitie ceea ce s-a petrecut cu tatal sau, pe buna dreptate ar fi trebuit sa insiste asupra ipotezei ca tatal sau fusese inchis pe nedrept. Dar, pesemne, era puternic influentat de traditie si de conceptiile burgheze si nu a putut domina aceste conceptii, spre a discuta lucrurile intr-un mod deschis si liber. Nu se poate sa vorbesti despre toate cele; exista lucruri despre care ar fi nesabuit sa vorbesti. La baiatul acesta, care incepe sa iasa din cadrul societatii, inscriindu-se intr-o miscare de revolta, putem decela limpede o anumita ezitare in atitudinea sa. Evenimentele exterioare au o importanta capitala in structurarea atitudinilor. Probabil ca el ar fi pasit pe calea cea buna daca tatal sau nu ar fi fost bagat la inchisoare si daca nu s-at fi simtit oprimat din cauza religiei sale.
„Recalcitranta sa din ultimii doi ani a disparut brusc, copilul coplesind-o cu o tandrete fara seaman pe mamica lui, atat de tanara si de frumoasa, fata de care se arata ascultator si potolit".
Vedem aici manifestarea trebuintei de a se atasa de cineva, nu de un cerc de oameni mai larg, ci de o persoana unica. Structura sa este de asa natura incat nu se poate atasa decat de o singura persoana. Daca i se ia pentru un anumit timp tatal, el isi cauta altul. Daca mama lui era ocupata, incerca sa castige simpatia ucenicului; are mereu nevoie de cineva fata de care sa se ataseze.
Dupa ce tatal a fost eliberat, printr-o munca neincetata a putut depasi greutatile materiale generate de absenta sa. Dar acea indelungata opresiune care planase asupra familiei disparuse ea, oare?
Dificultatile materiale prin care trecuse il facusera pe baiat sa simta iarasi povara circumstantelor exterioare.
„Copilul s-a reanimat".
inca nu suntem cu totul satisfacuti, deoarece nu stim ce semnifica aceasta reanimare, nu cunoastem de ce ea s-a produs. Copilul inca nu stie ce atitudine sa adopte, intrucat in memoria sa tatal sau traieste ca acea fiinta care 1-a rasfatat.
„in primii ani de scoala era printre cei mai buni elevi; ulterior, s-a situat printre submediocri,pentru ca acum sa-1 vedem inviorat si vesel".
Aceasta coincide cu perioada intoarcerii acasa a tatalui sau.
„Fiind ascultator si sarguincios, curand s-a numarat printre fruntasii clasei".
Este cu putinta sa fi avut si un institutor pe care il simpatiza.
„A fost laudat in repetate randuri, pentru rezultatele bune, de catre institutorul pe care el il stima mult, iar aceste laude l-au stimulat".
Iara a gasit o persoana care sa se ocupe de dansul. Pare sa fi fost salvat de dragostea si afectiunea ce i s-au aratat.
„in toamna, la liceu, a avut un start bun".
Singurele noastre temeri se refera la evolutia lui pe mai departe: ce se va intampla daca nu reuseste sa ocupe la scoala o pozitie in care sa fie stimat? S-ar putea sa aiba un diriginte care sa nu-i fie pe plac sau sa aiba greutati legate de religia sa si astfel sa se simta dezavantajat S-ar putea sa dea peste unele obstacole sau sa nu gaseasca metoda potrivita pentru munca sa scolara. Mai tarziu, in viata, de asemenea va putea cunoaste situatii in care caldura afectiva sa-i lipseasca. Sunt rezervele noastre cu privire la viitorul evolutiei baiatului. , Jn luna noiembrie, tatal sau a cazut grav bolnav".
Experienta pe care am acumulat-o ne vine in ajutor, aratandu-ne ca in cazul in care un asemenea copil pierde contactul cu cei care ii asigura caldura afectiva, pierdere cauzata de boala tatalui,ca si de faptul ca mama trebuie sa se ocupe in primul rand de bolnav, nemaiputandu-si rasfata copilul, acesta poate trece printr-o situatie noua, adesea foarte grea pentru dansul. Tocmai in astfel de conjuncturi au loc esecurile. Pentru noi faptul este de inteles: tatal e bolnav grav, mama trebuie sa se ocupe de dansul, iar copilul este din nou izolat. Daca ar avea sansa ca in aceasta perioada sa aiba la scoala un diriginte care sa se poata ocupa de dansul, dificultatea ar fi usor de depasit; dar, pentru moment, nu cunoastem nimic in aceasta privinta.
„in timpul unei calatorii, tatal, in varsta acum de 40 de ani, a facut un ictus si a ramas hemiplegie".
intelegem prea bine ce inseamna, intr-un camin, imbolnavirea capului familiei, a sustinatorului acesteia, mai ales cand este vorba de o familie unita. intelegem, de asemenea, consecintele acestui eveni¬ment.
„La faliment l-au dus marile sacrificii materiale pe care a trebuit sa le faca pentru numerosii sai frati si surori, mai ne varstnici, precum si pentru parintii sai".
Iata explicatia care ar fi trebuit data copilului, ceea ce i-ar fi infatisat in propriul sau tata un barbat drept si cinstit.
„Nervii incordati din cauza procesului, care a durat mai multi ani, vexatiunile, regretul de a nu-si mai putea ajuta-parintii, fratii si surorile, surmenajul si acea particularitate nefericita de a nu se fi putut confesa altuia, nici chiar sotiei sale, pe care, de altfel, o alinta mult, grijile care il impovarau, toti acesti factori au pricinuit desigur prabusirea fizica a acestui barbat, pana atunci perfect sanatos".
Aici se termina referatul din care am extras citatele pe care vi le-am expus, iar de aici incolo trebuie sa recurgem la supozitii. Daca baiatul se simte in apele lui la scoala, el va depasi situatia dificila in care se gaseste. Daca va abandona scoala, va fi nevoit sa se supuna destinului sau si sa se multumeasca cu o functie de subaltern, situatie in care va suferi nespus.
Stim ca are un stil de viata automatic, care se manifesta prin nevoia de a gasi o persoana de care sa se ataseze. Nu vom fi surprinsi sa constatam ca din nou reinvie in el acea revolta pe care am mai intalnit-o la dansul, in cazul in care se va simti iarasi dezavantajat sau daca il incearca un puternic sentiment de inferioritate. Daca, insa, are parte de o situatie favorabila, cineva ocupandu-se de el, este posibil ca baiatul sa-si urmeze drumul in viata in asa fel incat nimeni sa nu aiba a-i reprosa nimic.
Mai tarziu poate ca va progresa intr-un mod satisfacator. Daca se va gasi intr-o situatie care sa-i convina, nu va intampina dificultati deosebite in exercitarea profesiunii sale. Mai grea pentru dansul va fi solutionarea problemei afectiunii, dat fiind faptul ca va cauta mereu sa se faca rasfatat. Va fi mereu in cautarea unei femei care sa se poarte cu el intrucatva ca mama sa, la care, cum am vazut, gasea implinirea tuturor dorintelor lui de copil. Dar o astfel de situatie nu s-ar putea ivi decat printr-o fericita coincidenta.
Nu ne supara faptul ca a trebuit sa exersam pe marginea unui fragment de referat, etalandu-ne paleta de cunostinte in materie de psihologie individuala. As dori sa profit de prilej ca sa subliniez ca este mai putin important de a sti daca am ghicit tot ceea ce ar putea avea loc ulterior. Ne satisface fie si numai faptul de a fi putut scoate in evidenta detaliile cazului respectiv cu mai multa precizie ca de obicei. La fel procedam si in viata, intalnind fiinte omenesti din a caror existenta nu sesizam decat un fragment si in legatura cu care restul suntem nevoiti sa-1 ghicim. Niciodata nu ne este dat sa gasim un portret perfect, iar concluziile trebuie sa le tragem noi insine, cu osteneala de rigoare.