Aceasta se poate manifesta in diferite moduri. Oamenii care se izoleaza vorbesc putin sau deloc, nu te privesc in ochi, nu asculta sau nu sunt atenti atunci cand li se vorbeste. in toate relatiile, chiar si in cele mai simple, se face simtita o raceala de natura sa-i indeparteze pe oameni unii de altii. Aceasta se simte in intreaga lor atitudine, in felul lor de a da mana, in ton, in ceea ce spun, in modul de a saluta sau de a raspunde la salut. intotdeauna lucrurile se petrec in asa fel, de parca intre ei si ceilalti s-ar intinde o distanta. in toate aceste manifestari de izolare regasim trasatura de caracter cunoscuta, vanitatea, care aici ia forma detasarii de ceilalti, prin aceasta individul voind sa demonstreze ca este diferit de ei si ca se tine la distanta. Procedand astfel, acesti oameni nu fac decat sa-si imagineze o superioritate inexistenta. Dupa cum vedem, ostilitatea belicoasa se poate travesti in atitudinea aparent inofensiva a insingu-ratului. Fenomenul apare si in sanul unor mari grupuri de oameni. Fiecare dintre noi a luat desigur cunostinta de familii intregi caracterizate de faptul ca se izoleaza ermetic de ceilalti. Daca le privim mai indeaproape, vom observa ca niciodata nu lipseste ostilitatea si nici inclinatia de a se inchipui fiinte mai sus-puse, mai nobile decat celelalte fapturi omenesti. Tendinta de izolare poate cuprinde clase, religii, rase si natiuni intregi; o ilustrare cu totul edificatoare in acest sens o constituie cutare oras strain, de exemplu, unde locurile de promenada, cateodata chiar si arhitectura caselor dezvaluie modul in care unele paturi sociale se inchid unele fata de altele. Un fenomen adanc inradacinat in societatea noastra priveste instigarea oamenilor de a se izola in natiuni, confesiuni si clase, de unde nu rezulta altceva decat conflicte reciproce, care dupa catva timp devin traditie cronica si neputincioasa. Nu de putine ori li se ofera astfel unor indivizi posibilitatea de a exploata opozitiile latente si de a incita aceste grupuri sa se incaiere, cu singurul scop de a pune mai usor mana pe franele conducerii si de a-si satisface vanitatile personale. Ostilitatea nu lipseste niciodata in asemenea cazuri, astfel de clase sau popoare considerandu-se eminente, preamarindu-si spiritualitatea de elita si necunoscand despre alte clase si popoare decat ceea ce au ele rau. Posibilitatea unei accentuari periculoase a ostilitatii vine de acolo ca, de regula, nu se apleaca urechea decat la anumiti agitatori, care incearca sa atate ostilitatea prin prisma propriilor lor convingeri si interese. Cand intervin evenimente nefericite, ca razboiul mondial cu urmarile sale, atunci nimeni nu se socoate implicat in cauzarea lor. Exista un tip de om care, in propria sa insecuritate, aspira catre superioritate si independenta, pe care cauta sa le obtina in detrimentul altora. Izolarea este destinul unor asemenea indivizi, pecetea insasi a intregii lor vieti. Se intelege de la sine ca acesti oameni nu sunt capabili sa favorizeze propasirea, progresul civilizatiei si culturii.