h4e23eg
Experimentul de constatare
Am efectuat acest experiment in Institutia Prescolara Nr. 215 or. Chisinau, str. 31 August 1989.
Scopul experimentului:
1. De a determina nivelul dezvoltarii creative la copiii de varsta prescolara mare.
2. De a determina nivelul organizarii muncii pe problema creativitatii si rolul creativitatii in arta plastica. Anchete, controlul materialelor didactice, cercetari cum organizeaza educatorul activitatile. Pregatirea educatorului. Prezenta parintilor. Documentatia, planurile lor. Verificarea lucrului in gradinita.
3. Dezvoltarea nivelului copilului in baza lucrului dus de educator, in baza cunostintelor. Ce stiu, ce pot, cunosc structura obiectului? Pot analiza obiectul? Verificarea calitatii, originalitatii, criteriilor lucrarilor copiilor. Cum folosesc culorile, imbinarea lor. Activismul copiilor, daca incep activitatea dupa un plan. Necesita lucru individual. Descriem flexibilitatea, originalitatea. Analiza la ceea ce am observat.
In cadrul cercetarii de constatare am folosit urmatoarele metode:
- Cercetarea gandirii verbal-logice;
- Cercetarea spiritului de observatie;
- Povestiri neterminate;
- Test de creativitate verbala “Utilizari”;
- Test de creativitate neverbala “Cercuri”;
Am cercetat urmatoarele conditii si factori psiho-sociali de dezvoltare a creativitatii:

- atentia,
- gandirea,
- imaginatia,
- inteligenta,
- reusita,
- apartenenta sociala a parintilor,
- relatiile din familie,
- statutul detinut in colectiv.
Inainte de a trece la demonstrarea ipotezelor pe care le-am inaintat, e necesar de a determina nivelul dezvoltarii creativitatii prescolarilor mari.
La determinarea dezvoltarii potentialului creativ am folosit urmatoarele teste de creativitate neverbala “Cercuri” si de creativitate verbala “Utilizari”.
In evaluarea ambelor raspunsuri a ambelor teste am folosit elementele definitoare ale creativitatii: fluenta, flexibilitatea, originalitatea, elaborarea.
Fluenta consta in abilitatea de a produce o pluralitate de raspunsuri sau solutii intr-o unitate de timp sau in timp “nelimitat”.
Flexibilitatea e definita ca evalitate de a trece de la o idee la alta.
Originalitatea este atributul definitoriu al creativitatii. Ea e acceptata ca “noutate absoluta” si ca “creativitate relativa”. Psihologii au optat pentru criteriul noutatii relative, cel mai frecvent adoptat in cercetari si consta in faptul ca un raspuns este cu atat mai original cu cat aparitia lui intr-un esantion este mai aproape sau egala cu unitatea.
Elaborarea este o abilitate care se exprima prin configurarea detaliata a ideii -; raspuns cu ajutorul elementelor intuitiv grafice.
Unii autori mai adauga la aceasta inca doua elemente principale ale creativitatii: senzitivitatea si ingeniozitatea.
Senzitivitatea este facultatea de a simti de a fi sensibil. Aria si profunzimea sensibilitatii depind de spiritul de observatie.
Ingeniozitatea indica spiritul inventativ si de initiativa-calitati indispensabile creativitatii umane.
Folosind cele patru elemente definitoare ale creativitatii, am primit urmatoarele rezultate. In cadrul prelucrarii rezultatelor am observat urmatoarele fenomene:
1. Odata cu cresterea fluentei creste si flexibilitatea, adica odata cu cresterea reprezentarilor grafice creste si numarul diversitatii ideilor si invers.
2. In majoritatea cazurilor daca flexibilitatea este sporita, atunci se evidentiaza si cresterea fluentei.
Intre unele particularitati psihice si creativitate exista o corelatie pozitiva.
Odata cu cresterea atentiei creste si creativitatea, si invers. Pentru o creativitate inalta se caracterizeaza o atentie de la medie in sus. Odata cu descresterea atentiei descreste si creativitatea. Odata cu scaderea nivelului de gandire, scade si nivelul creativitatii.
Activitatea mintala se realizeaza doar pe plan imaginativ. Subiectii trebuie sa scrie toate imbunatatirile pe care si le pot imagina fara restrictii si prin care obiectele indicate de test, datorita modificarii, reducerii, argumentarii, combinarii ar dobandi caracteristici noi.
In realizarea testelor de creativitate neverbala am respectat aceleasi conditii metodologice evidentiate anterior, ele fiind comune pentru toate teste folosite verbale si neverbale. In cazul celor neverbale intervin cateva particularitati: pe foaia de raspuns sunt date sub forma unor desene toate elementele stimul pe baza carora subiectul elaboreaza propriile lui schite de raspuns, conform instructiunilor fiecarui test. Atitudinile de executare grafica nu au importanta, cerintele de raspuns fiind accesibile oricarui subiect.
Testul se adreseaza abilitatilor de imaginare, creare a unor tablouri-raspuns, sau obiecte-raspuns, pornind de la o forma ovala care trebuie sa constituie o parte a tabloului sau a obiectului desenat. Copiii sunt chemati sa dezvolte prima idee care le vine in minte, astfel incat desenul-raspuns primit sa fie cat mai interesant si nimeni altul sa nu se fi gandit la el, iar apoi sa dea un titlu cat mai inteligent si neobisnuit care sa ajute la intelegerea ideii desenului. Testul se adreseaza potentialului creativ si solicita subiectilor sa adaoge linii, detalii la figurile incomplete pentru a reprezenta obiecte sau tablouri interesante. La fel li se propune sa porneasca de la prima idee aparuta si s-o dezvolte asa cum n-ar face-o nimeni, iar sub desenul-raspuns sa dea titlu cat mai interesant. Ca figuri incomplete am propus variantele elaborate de Torrance.
Copiii prescolari trebuie sa alcatuiasca din setul de figuri propus: cerc, dreptunghi, triunghi, semioval, anumite imagini cat si o imagine la dorinta.
Cercetarea inteligentei, nivelului intelectual.
Cercetarile efectuate de E. Torrance (1964) au stabilit ca intre inteligenta verbala a copiilor si creativitatea lor exista o corelatie pozitiva si care creste odata cu inaintarea lor in varsta. N. Cogan si M. Wallach (1965) folosind probe distincte pentru inteligenta si creativitate au putut stabili 4 categorii de copii:
1. Inteligenta superioara -; creativitate ridicata.
2. Inteligenta mediocra -; creativitate ridicata.
3. Inteligenta ridicata -; creativitate scazuta.
4. Inteligenta scazuta -; creativitate scazuta.
In general fiind vorba de copiii cu intelect normal o prima cerinta, ce se impune pentru startul creativitatii este inteligenta normala, cu C.I. de 90-100.
In ceea ce priveste C.I. necesar pentru startul creativitatii sunt intocmai de acord cu autorii ce au mentionat aceasta cerinta, inteligenta normala cu C.I. de 90-100.

Apartenenta sociala a parintilor copiilor cercetati.
Creativitatea inalta a copiilor nu depinde de studiile parintilor, ci doar sunt de parerea ca intre creativitatea inalta a copiilor si studiile superioare ale parintilor lor exista o corelatie pozitiva.
Educatorii sunt cu experienta, insa in domeniul creativitatii se lucreaza putin fiindca nu sunt suficienti ghizi metodici, literatura la tema creativitatea.
In grupa sunt aproximativ 40 de copii, ceea ce necesita lucrul individual cu fiecare si din cauza ca unii copii abia au inceput sa frecventeze gradinita. Insa se lucreaza si cu parintii. Ei au grija sa exerseze pe copii acasa fata de scris, citit, socotit, desenat. Educatorii se conduc dupa curriculum si planul perspectiv. Nivelul dezvoltarii creative la copii in baza lucrului dus de educator este satisfacator, in baza cunostintelor -; la fel, fiindca familia contribuie si ea. Majoritatea copiilor sunt din familii intelectuale, sunt copii in grupa care participa la cercul de dans, muzica, limbi straine, arta plastica, educatie fizica.
Copiii cunosc structura obiectului si-l pot analiza. Calitatea lucrarilor copiilor este la nivel satisfacator de dezvoltare. Copiii folosesc culorile in dependenta de dispozitia lor, de felul cat de mult sunt atasati de acel obiect sau fiinta, sau lucru. La unii copii nu este dezvoltata perceptia in perspectiva a obiectului. Sunt activi la activitate, persista spiritul de supraapreciere exagerata, la unii copii unde persista spiritul autoritar in familie, copiii se subapreciaza.
Examinand dezvoltarea creativitatii copiilor am stabilit urmatoarele: nivel scazut -; copii care nu pot desena, n-au interes, nu cunosc, n-au capacitati artistice; nivel mediu -; copii care pot putin, nu prea cunosc, dar pot nascoci ceva, se observa cate putin originalitatea, flexibilitatea, sensibilitatea, ingeniozitatea; nivel inalt -; acei care pot si cunosc.

Rezultatele obtinute sunt descrise in tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1
Grupa Nivelul inalt Nivelul mediu Nivelul scazut
Experimentala 70% 140% 90%
Control 90% 160% 50%

Recomandari si concluzii.
Dupa cum afirma autoarele (St. Cemortan, L. Ciobanu, A. Bolboceanu), familiei ii revine rolul principal in dezvoltarea si educarea copilului. Lui i se cultiva experienta afectiva si social-morala caracteristica familiei respective: sistemul ei de valori morale, atitudinea fata de cei din jur, modalitatile de a intra in relatii cu alte persoane etc. Deci, familia prezinta mediul favorabil de socializare a copilului prescolar.
Conlucrarea gradinitei de copii cu familia se bazeaza pe urmatoarele pozitii de baza ce determina continultul, organizarea si tehnologiile educationale:
- respect si incredere reciproca in relatiile dintre pedagogi si parinti; ajutor reciproc orientat spre perfectionarea educatiei copiilor in familie si la gradinita, a conditiilor de organizare a vietii si activitatii; unitate in munca gradinitei de copii si a familiei in procesul de educatie a copiilor;
- studierea experientei de educatie familiara si propagarea ei printre parinti, utilizarea metodelor efective de educare in familie;
- unitatea in intelegerea scopului, obiectivelor, tehnologiilor si metodelor de educatie a prescolarilor ce prevad dezvoltarea armonioasa a personalitatii lor;
- atitudinea fata de copil ca fata de o personalitate in devenire -; membru al colectivului familial si de copii, membru al societatii;
- unitatea diverselor forme de munca ale gradinitei de copii cu familia: convorbiri cu parintii si cu alti membri ai familiei, consultatii, adunari de parinti pe grupe si generale, conferinte, universitati pentru parinti, serate de intrebari si raspunsuri, forme intuitive de propaganda pedagogica etc.
Solutionarea corecta a problemei continuitatii educatiei consta in modificarea, schimbarea atitudinii uneia fata de cealalta si depunerea eforturilor comune in realizarea urmatoarelor grupuri de sarcini:
Primul prevede sarcini concrete pentru institutiile prescolare:
- crearea conditiilor favorabile pentru dezvoltarea unei personalitati creative, sanatoase, din punct de vedere fizic si intelectual, receptive la frumosul din natura, arta si relatiile umane;
- acordarea unei deosebite atentii copiilor dotati si dezvoltarii abilitatilor de creatie elementara;
- umanizarea si individualizarea procesului de educatie si instruire; perceperea fiecarui copil ca personalitate inedita;
- desfasurarea unei largi colaborari cu parintii pentru a le acorda ajutorul efectiv in munca de educatie a copiilor;
Al doilea include sarcini educative comune (pentru familie si colectivul pedagogic):
- consolidarea si constientizarea notiunii de familie (componenta familiei, relatiile familiare generate de convietuire in comun);
- imbogatirea si sistematizarea cunostintelor despre activitatea membrilor familiei in gospodarie si in viata sociala (profesiunea parintilor si locul de munca, relatiile cu rudele, conditiile care li se asigura in familie, participarea lor la unele evenimente importante din viata familiei);
- cunoasterea si respectarea regulilor de comportare in diferite imprejurari (salutul la gadinita, in ospetie, la despartirea si reintalnirea cu parintii, la masa si sarbatorile familiale);
- formarea capacitatii de a intretine o conversatie despre familia sa.
Al treilea grup de sarcini este directionat spre realizarea concomitenta a procesului educativ de catre adulti si copii (conform obiectivelor prevazute de programele grupelor respective). Impreuna cu gradinita, familia este responsabila de:
- respectarea drepturilor copilului (conform celor enumerate in Conventia internationala despre drepturile copilului);
- aspectul ei psihofiziologic, psihologic (motivational, emotional-volitiv, intelectual si psihosocial);
- formarea copilului ca personalitate.
Succesul activitatii comune a gradinitei de copii si a familiei, orientate spre educatia copiilor prescolari, depinde nu numai de gradul de intelegere corecta de catre pedagogi si parinti a sarcinilor educatiei in general.
(Curriculum-ul educatiei copiilor in institutiile prescolare) p.14-15.
Efectuand aceste teste de diagnosticare am scos in evidenta ca personalitatea fiecarui prescolar mare este la nivel normal de dezvoltare, n-am intalnit nici o dereglare de personalitate, nici un copil bolnav de handicap mintal, idiotism etc. Dar in ceea ce priveste dezvoltarea multilaterala a personalitatii prescolarilor mari experimentati, asi putea spune ca nu toti o poseda. Cele mai esentiale cauze sunt atitudinea incorecta a parintilor fata de propriul “eu” al copiilor, o alta categorie este ca parintii nu au timp de a se ocupa indeajuns cu copilul.
Din punct de vedere psiho-pedagogic parintii nu tin cont de stilul cu care este educat copilul in familie, insa anume aceasta este important la formarea unei personalitati armonioase.
Caci educatia este un proces dialectic complex, de cunostinte vechi cu metodele si procedeele gasite odata si stabilite pentru totdeauna.
Realitatea cu realizarile ei uriase in sfera economica si spirituala cer de la invatatori si parinti o minte agera, cautarea permanenta a unor noi principii de educatie a copilului, de a le crea copiilor conditii psihologice optime pentru dezvoltarea creativitatii ca: increderea in sine, incurajarea, stimuland la copii buna dispozitie, creativitatea, emotiile pozitive si de a inlatura acele conditii care inhiba creativitatea: spiritul autoritar in familie, frica, teama, neincrederea in sine, emotiile negative, etc., atat in cadrul activitatilor cat si in afara lor, in familie.
Trebuie sa fim cat mai buni, de bun simt, mai omenosi, mai delicati in raporturile noastre cu reprezentantii generatiei in crestere. Temelia fiecarui prescolar se pune din frageda copilarie.
Fara o dragoste parinteasca rationala si sanatoasa, baza emotiva, morala si intelectuala a personalitatii va fi nesigura. Acest adevar parintii trebuie sa-l cunoasca inca inainte de a se hotari sa aiba un copil. Faptul de a-i fi dat viata unui copil nu inseamna decat primul pas facut pe drumul lung al destinului acestuia. Toti pasii urmatori vor fi legati intr-un fel sau altul de problema dragostei parintesti. Pe pamant au fost dintotdeauna si vor exista inca multa vreme oameni care au destul temei, pentru a nu se socoti pe deplin fericiti. Unii din pricina unor defecte fizice sau psihice, altii din cauza lipsei unui om foarte apropiat cu care si-ar imparti toate bucuriile si necazurile, altii fiindca nu au avut parte de o copilarie fericita. Dar oricum s-ar simti omul, oricat de intemeiate ar fi motivele sau de a socoti ca nu a avut noroc in viata, el nu trebuie sa-si piarda curajul, taria sufleteasca, ci sa-si caute activ un loc in viata. Numai asa vor putea sa tina piept loviturilor eventuale ale destinului.
“Tot ce-i mai bun sa dam copiilor” -; este deviza timpurilor noastre.
Dar parca poate fi ceva mai bun decat o dragoste parinteasca armonioasa, in care afectiunea nemarginita fata de copil se impleteste organic cu o la fel de nemarginita grija pentru destinul lui? Oare poate fi ceva mai bun decat o dragoste parinteasca fierbinte si cumpatata in acelasi timp, o dragoste mereu luminata de bunurile simturi?
“Cel mai pretios cadou pentru copil este dragostea reciproca dintre parinti”- Emanuel Kant.