8.1 Prezentare generala: k7n16nr
- trasatura caracteristica a tulburarilor de adaptate consta in instalarea unor simptome emotionale si comportamentale (reactii dezadaptative), de intensitate clinica, ca raspuns la interventia unor stresori psiho-sociali identificabili;
- simptomele apar in decurs de 3 luni de la interventia stresorilor si dispar de la sine dupa cel mult 6 luni de la incetarea actiunii acestora; simptomele pot persista doar daca este vorba de stresori cronici sau cu efecte de durata;
- stresorii pot apare sub forma unui eveniment singular (ex., incheierea unei relatii romantice) sau sub forma unor probleme multiple (ex., dificultati financiare, probleme de cuplu etc.);
- tulburarile de adaptare apar sub diferite forme, in functie de simptomele ce domina in tabloul clinic:
- cu dispozitie depresiva;
- cu anxietate;
- mixte, cu dispozitie depresiva si anxietate;
- cu tulburari de comportament;
- cu tulburari emotionale (anxietate, depresie) si tulburari de comportament;
- nespecificate (acuze fizice, izolare sociala, dificultati scolare etc.).

8.2. Epidemiologie:
- foarte frecvente printre pacientii spitalizati pentru interventii chirurgicale;
- apare de doua ori mai frecvent la femei;
- prevalenta in populatia clinica este intre 5%-20%;
- persoanele care provin din medii socio-economice defavorizate si sunt expuse la influenta multor stresori constituie grup de risc.

8.3. Etiologie:
Stresul poate fi definit ca si discrepanta intre solicitarile situatiei si capacitatile autopercepute de a raspunde la respectivii stresori (R. Lazarus);
Conform lui Lazarus, in aprecierea fiecarei situatii intervin trei tipuri de evaluari:

1. Evaluare primara -; cuprinde prelucrari automate vizand interactiunea dintre stresor -; persoana, rezultand modificari cognitive, comportamentale si biologice. Ca si consecinta a acestor modificari, apare o traire subiectiva primara (situatia este etichetata ca fiind periculoasa sau nu)

2. Evaluare secundara -; vizeaza mecanismele de coping

cognitive comportamentale biologice
Confruntative
Evitative X (mecanismele defensive)

care pot fi mobilizate pentru a modifica trairea subiectiva primara

3. Evaluare tertiara -; vizeaza eficienta mecanismelor coping mobilizate pentru a modifica trairea emotionala

Asadar, mecanismele coping intervin inainte sau dupa aparitia trairii subiective, in cascada (prelucrari succesive), ducand la aproximarea treptata a trairii emotionale. Desi acest model a fost propus de Lazarus pentru stres si emotii, este aplicabil si tulburarilor de adaptare.
In cazul tulburarilor de adaptare, reactia persoanei este mai intensa decat in mod normal, deoarece la nivelul individului exista factori de vulnerabilitate ca:
• Biologici -; genetici (SNV reactiv) sau dobanditi (arousal cronic transferabil in diferite situatii);
• Psiho-sociali -; credinte irationale si stil atributional, autoeficacitatea, optimismul, pattern de cognitii dezadaptative, suportul social, stima de sine, mecanisme coping dezadaptative dobandite in copilarie.

8.4. Diagnostic DSM IV

Tipul tulburarii Criterii diagnostice
Tulburari de adaptare A. aparitia de simptome emotionale si comportamentale ca raspuns la interventia unor stresori identificabili si care se instaleaza in cel mult trei luni de la aparitia acestora;
B. simptomele sunt de intensitate clinica, exprimata ca:
(1) intensitatea distresului experientiat depaseste reactia normala la respectivul stresor;
(2) are un impact negativ semnificative asupra vietii prsoanei, afectandu-i capacitatea de functionare sociala sau ocupationala academica);
C. tulburarea nu satisface criteriile pentru o alta afectiune de pe axa I si nu reprezinta o exacerbare a unei tulburari anterioare de pe axele I sau II;
D. simptomele nu reprezinta reactie de doliu;
E. o data ce actiunea stresorilor s-a incheiat, simptomele persista cel mult 6 luni.

8.5. Diagnostic diferential

Tulburarile de adaptare reprezinta o categorie reziduala, care cuprinde raspunsuri de intensitate clinica la interventia unui stresor identificabil, care nu satisfac criteriile pentru o alta tulburare de pe axa I.

Tulburarea cu care se face diagnostic diferential Indici de diferentiere
Stresul posttraumatic si stresul acut posttraumatic Interventia unor stresori extremi si a unei constelatii simptomatologice specifice (PTSD, stres acut) versus interventia unor stresori de orice intensitate, implicand o varietate mate de simptome.
Reactia de doliu Reactie normala la pierderea unei persoane apropiate (reactia de doliu) versus reactie disproportionata sau mult prelungita la pierderea unei persoane apropiate (tulburare de adaptare).
Tulburari nespecificate (anxietate, depresie etc.) Reactii atipice sau de intensitate redusa la interventia unui stresor identificabil (tulburari de adaptare) versus reactii atipice sau de intensitare redusa (alte tulburari nespecificate).
Factori psihologici care exacerbeaza o conditie medicala generala Diferiti factori psihologici exacerbeaza o conditie medicala generala, complica tratamentul acesteia sau cresc riscul aparitiei bolii (factori psihologici care exacerbeaza o conditie medicala generala) versus aparitia simptomelor psihologice ca raspuns la stresul implicat de diagnosticarea unei conditii medicale generale (tulburari de adaptare).
Reactii nonpatologice la stres Nu duc la distres excesiv si nu cauzeaza disfunctii majore de ordin social sau ocupational.

8.6. Tratamentul
Tehnici cognitiv-comportamentale de control al stresului si consecintelor acestuia.