i1m15mn
Copiii cu sindrom Down intampina de obicei dificultati importante in dezvoltarea auzului fonematic si a pronuntarii corecte a sunetelor si a grupurilor de sunete.
Daca pentru diagnosticul tipic de dislalie polimorfa exista terapii bine structurate si adaptate, in cazul abordarii terapeutice a tulburarilor de ritm si fluenta demersurile sunt mai dificile deoarece balbismul sau balbaiala are repercursiuni asupra intregii personalitati a copilului prin complicatiile sale patopsihice secundare: timiditatea, teama de a pronunta un anumit sunet, cuvant, de a fi activ in timpul terapiei (logofobia), instabilitatea emotiva, inchiderea in sine, izolare de grup.
Tulburarile de ritm si fluenta nu se aliniaza la diada tulburare de vorbire - coeficient de inteligenta dar contributia psihologului este importanta in efortul logopedului de a recupera un copil cu o astfel de problema.
In categoria tulburarilor de ritm si fluenta a vorbirii intra atat balbaiala cat si tahilalia, bradilalia si mutismul.
Diagnosticul diferential se face cu tulburarile de voce: disfonia, afonia si fonastenia.
Balbaiala se caracterizeaza prin tulburari spastice ale ritmului si fluentei vorbirii, determinate de tulburari functionale ale raporturilor de inductie cortico-subcorticala si mai rar organice.
Denaturarea vorbirii apare in urma spasmelor musculaturii organelor de vorbire si a tulburarilor de natura afectiv-volitive.
Simptomele balbaielii sunt instabile si se schimba in dependenta de stare psihica generala a copilului si de relatia sociala dintre el si interlocutorul sau.
Vorbirea poate decurge in anumite situatii normal, si ea este normala cu exceptia sunetelor dificile. Apare in mod obisnuit in perioada de dezvoltare a vorbirii, sub actiunea unor factori stresanti (socuri nervoase, traume psihice) sau dupa anumite boli, dar in unele cazuri ea poate sa apara si in perioada verbala. In general, balbaiala se accentueaza in perioada adolescentei. Limbajul expresiv si structura lexico-gramaticala a vorbirii se dezvolta normal.
La balbaiti este grav afectata functia comunicativa a vorbirii. Balbaiala este insotita de miscari concomitente de prisos, care insotesc efortul de a vorbi (miscari ale membrelor, capului, sinkinezii). In timpul vorbirii se pot observa tulburari neurovegetative, respiratorii, vasomotorii, secretorii. In lipsa unui ajutor logopedic de specialitate, balbaiala prezinta tendinte de agravare. Pronosticul, exceptand unele recidive este favorabil.
Tahilalia este o tulburare a ritmului de realizare individuala a programelor articulatorii, caracterizata printr-o vorbire prea accelerata. Viteza excesiva a vorbirii poate fi de natura organica cat si functionala. Copiii tahilalilici sunt in general mai agitati, nervosi, uneori cu agitatie motorie si cu o instabilitate pronuntata a atentiei. Prin examinari medicale se constata tremurul pleoapelor, tahicardie dermatografism.
Pronosticul este favorabil. Este o afectiune mai rar intalnita la copiii cu Down.
Bradilalia se caracterizeaza printr-o vorbire incetinita, greu de urmarit. Apare mai frecvent la copiii cu nivel scazut de inteligenta. Pronosticul este in general favorabil, ritmul vorbirii poate fi ameliorat.
Mutismul se caracterizeaza printr-o pierdere temporara a vorbirii, iar uneori si a auzului ca urmare a unor distres-uri marcate care produc o inhibitie a zonelor respective ale scortei cerebrale. In cazurile de mutism dispare temporar vorbirea expresiva, iar in surdo-mutitate si cea impresiva. Copiii cu sindrom Down care sufera de aceasta tulburare sunt patici, dezorientati in situatie, iritabili. Pronosticul este favorabil dar depinde mai mult de actiunea medicala decat cea logopedica.
Terapia tulburarilor de ritm si fluenta
Din experienta, am observat ca cele mai frecvente situatii care cauzeaza balbaiala la copiii cu sindrom Down sunt:
- intrebarile puse brusc
- fixarea cu insistenta asupra balbaitului cand acesta trebuie sa vorbeasca
- incercarea de a-mi impune propria parere de relatare a unor situatii stresante, neplacute
- stari de oboseala fizica, psihica, covalescenta
- povestirea unor fapte neplacute, stresante
- aprecieri asupra modului lui de vorbire si asupra comportamentului
- manifestari agresive din partea celorlalti copii din grup
- pronuntarea unor cuvinte lungi, cu dificultati fonetice, putin cunoscute
- crearea unui scenariu terapeutic care sa favorizeze exprimarea verbala fluenta se refera la:
- construirea unui climat cald si plin de afectivitate
- comunicarea in buna dispozitie, de relaxare
- supraveghere mai putin rigida a grupului de copiii
- evitarea conflictelor si starii de incordare nervoasa
Terapia balbaileli se face acordand asistenta de specialitate atat copilului cat si parintilor acestuia.
Toti membrii familiei trebuie sa stabilieasca relatii afective de apropiere, de sinceritate si incredere, care sa-i ofere copilului o securitate sufleteasca deosebita.
Relatiile afective trebuie sa fie echilibrate si constante.
Constanta relatiilor afective este necesara deoarece balbaiala poate reapare dupa o anumita perioada de la vindecare.
In ceea ce priveste terapia directa cu subiectul, in prima faza se urmareste:
1. inlaturarea pe cat posibil a cauzelor declansatoare
2. exercitii de reeducare a vorbirii prin exercitii variate:
- exercitii de gimnastica respiratorie pentru realizarea unei respiratii toracice echilibrate si a unei inspiratii profunde, dirijate constient de copil
- exercitii de gimnastica respiratorie insotite de vorbire (dupa ce s-a obtinut un anumit echilibru)
- exercitii de antrenare a dicernamantului auditiv, bazat pe exercitii de pronuntare ritmica si de reliefare a elementelor prozaice, cu variatia intonatiei, tempoului
- exercitii ritmice, bazate pe coordonarea intregii motricitati, inclusiv a celei verbale
Daca balbaiala persista, se vor efectua exercitii speciale de 3-4 ori pe saptamana.
Se va incepe cu vorbirea asociata, apoi reflectarea, iar in final vorbirea libera, spontana. Se vor pronunta cuvinte, propozitii simple.
In prima faza se actioneaza direct, in a doua se urmareste realizarea unui control direct al blocajelor. Copiii trebuie sa-si constientizeze greutatile si contributia propriilor eforturi.
Daca terapia incepe la o varsta mai mare, mijloacele de inlaturare sunt mai complexe si timpul necesar corectarii este mai indelungat.
Cand depriderile de vorbire sunt adanc inradacinate rezultatele sunt limitate, obtinandu-se numai o ameliorarea a vorbirii.
Subliniez rolul important al psihoterapiei in inlaturarea ideii obsedante de dificultate a vorbirii, a fricii de a vorbi, a sentimentului de inferioritate, trezirea increderii in eficienta psihoterapiei logopedice si in posibilitatea inlaturarii balbaielii.
Pot fi adaptate diferite metode de psihoterapie, personal am constatat ca atat terapia directa prin cuvant cat si cea indirecta prin modificarile ambientale au mai mult efect daca sunt asociate cu procedee extralingvistice (ton hotarat, mimica expresiva, gesturi sigure) care sunt mult mai eficiente decat argumentarea logica.
Este recomandat sa se foloseasca exercitii de contractura musculara, nervoasa si psihica, pe un fond muzical linistitor sau pe fondul unor imagini relaxante.
Pentru copiii care au tendinte agresive recomand descarcarea fizica, prin exercitii ce includ miscari specifice instinctive, care duc treptat la linistire.
Programul logopedic ar trebui sa includa procedee variate cum ar fi:
- procedeul continuitatii tonului vocal (inlocuirea sunetelor, cuvintelor prin pronuntarea sunetelor „a” sau „m” prelungit, imitand insa accentul si intonatia propozitiei)
- intreruperea si reluarea vorbirii (pentru a-si crea o stare pregatitoare cand anticipeaza aparitia unui spasm)
- procedeul masticatiei (sa emita sunete in timp ce efectueaza miscari de masticatie bine conturate)
- procedeul asocierii vorbirii cu scrisul (exercitiile de scris se executa deodata cu pronuntare prelungita a vocalelor din fiecare silaba, inlaturand disfluentele prin abaterea atentiei de la pronuntare)
Majoritatea autorilor sunt de parere ca cititul este metoda de baza in terapia balbaielii. La inceput citirea va fi insotita de bataia metronomica a mainii, copilul avand sarcina de a citi cuvantul, corect, prelungit, bine articulat. Este bine ca exercitiile de citire in aceasta faza, sa se faca pe texte scurte, apoi se vor lungi (4-5 cuvinte). Copilul va incepe cu un inspir (mai mult sau mai putin profund, in functie de lungimea sintagmei) apoi va citi sintagma pe parcursul unui singur expir.
Primele exercitii se vor face cu logopedul, urmarind citirea reflectata si apoi independenta. In vederea evitarii perseverarii influentelor, vor alterna diferitele tipuri de exercitii (cu voce sonora, soptita, mimata, rapida, lenta, normala).
Dupa realizarea unei vorbiri apropiate de normal se va exersa citirea artistica (expresiva) adica citirea cu intonatie, accentuari, cu respectarea semnelor de ortografie si punctuatie. Se va trece apoi la reproducerea celor citite, initial pe baza intrebarilor logopedului (cerandu-i sa redea doar ideile pe care le stapaneste) si in final independent. Dupa conversatia dirijata in primele sedinte, pe teme obisnuite, familiare balbaitului, pe masura ce se restabileste vorbirea copilului, va urma conversatia mai nuantata in care se abordeaza teme variate.
Copilul poate fi stimulat sa ia parte la concursuri, la discutii de grup, etc.
Deoarece la subiectii balbaiti se constata si o voce slaba, nesigura, trebuie actionat pentru educarea unei voci sonore, sigure, ce se poate forma mai ales prin cantec.
Meloterapia si terapia prin dans sunt benefice pentru tratamentul balbailelii. Referinte bibliografice
1. Partenie Ancuta -; Logopedie, Timisoara -;1999
2. Gutu Matei- Logopedie, Cluj, 1975