i5n23ny
Desi inteligenta este o parte, o latura a personalitatii ea intra in interactiune nu doar cu fiecare dintre celelalte parti sau laturi ale personalitatii, ci si cu intregul, care este insasi personalitatea.
Inteligenta este motorul evolutiei, generale si individuale, care apare in situatiile vitale ce presupun subordonarea ei unei duble necesitati:
1. de a evita ce este vatamator,
2. de a retine ceea ce este bun, util.
Alegerea intre util si vatamator, intre bine si rau, specifica inteligentei, devine pe scara evolutiva din ce in ce mai perfectionata, pentru ca la om sa fie total deliberata. Prescriptiile sunt impuse din exterior, rezultatul este insa un raspuns venit din interior.
Acest raspuns venit din interior care nu este altul decat raspunsul inteligentei, este accelerat sau obstructionat de o multituditudine de factori de personalitate (dorinte, temeri, satisfactii, nemultumiri, entuziasm, descurajare etc.).
Aceste idei apartin psihologului francez Alain Sarton
Relatiile mai semnificative desprinse de Sarton:
1. precizia indeplinirii unei activitati depinde de inteligenta, in timp ce calitatea rezultatului, de personalitate: tendintele caracteriale sunt cele care il fac pe om sa prefere spontan fie securitatea verificarii, fie riscul progresului; aceasta explica de ce unii oameni inteligenti fac erori, pe cand altii, cu nivel de inteligenta mediu, nu comit erori;
2. rapiditatea depinde de inteligenta, efortul depinde de personalitate;inteligenta este cea care determina formularea corecta a unei sarcini (probleme), in schimb, vointa, perseverenta, capacitatea de atasare de sarcina, de a-i consacra cea mai mare parte a timpului vor asigura finalizarea ei corespunzatoare; astfel se explica de ce unii oameni care au facut mari descoperiri n-au fost in mod necesar inteligenti, in timp ce altii extrem de inteligenti, nu si-au dus pana la capat descoperirile, lasandu-le doar schitate.

Asocierea imaginilor sau ideilor depinde de inteligenta, supletea sau rigurozitatea asocierilor depinde de personalitate, de stilul sau.
La unii oameni exista un flux de operatii mintale nereglate de ordinea sau de necesitatile faptelor obiective, pe cand la altii intalnim un lant ordonat de operatii fara de care operatia particulara ramane sterila;
Nivelul de dezvoltare al inteligentei (inalt, mediu, scazut) este o trasatura intrinseca inteligentei, modul de utilizare al lui este influentat de personalitate;
Sunt persoane cu nivel inalt de inteligenta pe care il folosesc, insa, in sarcini minore; altii, cu nivel mai scazut de inteligenta, constienti insa de aceste limite, se orienteaza spre activitatile pe care le pot indeplini si de aceea sunt mult mai productivi decat primii;
• tulburarile personalitatii au ecouri asupra inteligententei.
Se considera chiar, dintr-o perspectiva psihanalitica, ca aberatiile functionarii intelectuale sunt simptome sau travestiuri ale unor aberatii foarte profunde personalitatii;
• dezechilibrarile dintre intellgenta si personalitate duc la regresiunea ambelor, tirania personalitatii duce la caderea in sclavie a inteligentei, personalitatea inchizandu-se deliberat intr-o subiectivitate unde toate erorile si toate excesele sunt posibile; tirania inteligentei se repercuteaza atat asupra ei insisi (deprivata de orientarea ce vine de la personalitate, ea este debusolata), cat si asupra personalitatii care nu mai are dreptul sa-si exprime trebuintele, ci doar de a si le camufla; inteligenta fara personalitate devine un fel de rege marioneta, iar personalitatea fara inteligenta, un despot.