Psihicul atat de diferit comparative cu alte fenomene existente in univers atat de complex in structura si functionalitatea sa concreta atat de admirat , dar si contestat ca obiect de sine statator al unei stiinte , a suscitat si suscita in continuare discutii contradictorii care depasesc cu mult cadru propriu-zis al obiectelui psihologie.De abordarea problematicii psihicului fiind interesate si alte domenii cum ar fi religia, filologie, mitologia etc. h7s6sv
Complexitatea psihicului provine din natura sa contradictorie din ipostazele diferite sub care apare, dar mai ales din dinamica functionalitatii sale.El este interiorizat, adica ascuns latent virtual , dar este si exteriorizat adica manifest real. Dispune de desfasurari normale specifice firesti ,dar si de desfasurari surprinzatoare , patologice (vise, halucinatii, evocarii spontane, starii emotionale bizare).El este determinat , dat , produs al imprejurarilor, dar si determinant prin el oamenii propaganda-si forta de inteligenta si actiune experienta si vointa.
Psihicul este locul de organizare a tuturor proceselor care intervin intre stimul si reactie.El exista si la animal, dar la om el se diferentiaza prin: - greutatea relative a creierului
- aparitia functiei simbolice
- priza de constiinta
La om psihicul conduce si influenteaza viata , mijloceste depasirea naturii prin cultura.In aceste conditii era firesc sa apara conceptii, teorii, orientari contrdictorii cu privire la psihicul uman, in acest context cercetarii lungi si minutioase au reusit sa descifreze complexitatea psihicului stabilind o serie de caracteristici ale acestora: a) Psihicul ca forma a vietii de relatie b) Psihicul ca fenomen inseparabil de structurile materiale cuantice si energetice c) Psihicul ca forma de reflectare ideal subiectiva si constructiva a realitatii d) Psihicul ca fenomen conditionat si determinat social -; istoric a) Psihicul ca forma a vietii de relatie
Organismele vii exista in virtutea legii adaptarii , este important sa intelegem ca numai in relatie cu ceva omul aude vede el elaboreaza ganduri face miscarii, elaborandu-si si construindu-si in felul acesta propria sa interiritate psihica, acest lucru a fost demonstrate atat teoretic,verbal,dar si experimental faptul ca psihicul este o forma a vietii de relatie.
Acest lucru a fost demonstrat de catre Bexton Heron si Scott, in 1954, in laboratorul lui Hebb,prin intermediul experimentelor de izolare si privare senzoriala. Subiectilor li s-a cerut sa nu faca nimic, ci sa stea culcati confortabil pe un divan, intr-o cameraincare s-a interrupt orice contact sensorial cu realitatea inconjuratoare. Dupa 20 de ore de absenta a contactului cu lumea exterioara, erau tulburati, nefiind capabili sa gandeasca si sa se comporte normal ca rezultat al acestui experiment subiecti prezentau tulburari emotionale, scaderea performantelor intelectuale si aparitia halucinatiilor.
Prin acest experiment s-a constat ca suspendarea relatiei cu ambiantaduce la perturbarea vietii psihice facand viata imposibila in general. Ca atare putem spune ca psihicul nu exista si nu functioneaza normal decat in relatie cu exteriorul, cu lumea obiectelor, fiind expresia vietii de relatie.
Psihicul nu este in relatie numai cu lumea fizica , cu lumea obiectelor ci si cu universul uman, lumea oamenilor. Suspendarea relatiei dintre psihic si social duce la conservarea structurilor biologice ale omului chiar la accentuarea acestora in timp ce atributele sociale ale omului nici nu apar.
Asadar lipsa relatiei cu semenii se repercuteaza negative asupra dezvoltarii psihicului ceea ce inseamna ca psihicul este produsul acestor relatii. b) Psihicul ca fenomen inseparabil de structurile materiale, cuantice si energetice
Raportat la substratul sau material psihicul apare ca avand origine materiala, fiind un produs al materiei ,dar neidentificandu-se cu ea ca fiind un rezultat, un produs al materiei superior organizate.
Identitatea structurilor informationale si de constiinta ale psihicului nu poate exista si persista in afara raportului material energetic, fizico-chimic, electro-fiziologic. Legatura dintre psihic si creier a fost foarte bine argumentata astfel incat la ora actuala ea nu mai este contestata insa apar divergenta in modul de interpretare a naturii acestei legaturi.
Ca atare au aparut o serie de orientari care inceraca sa descifreze natura acestei legaturi, prin care putem enumera sau aminti:
-reprezentanti dudismului sau paralelismului: W. Pentfield ; J.C. Ecclesi
-orientare monist-ionista: Lashley ; R.W. Sperry
-modelul interactionist-sistemic: Mihai Golu

1) Dudismul sau paralelismul

Considera ca procesele de constiinta si procesele neuronale se desfasoara in parallel. Ei considera ca studiu creierului nu este de nici un folos in intelegerea psihicului cum nici intelegerea psihicului nu ajuta la intelegerea functionarii creierului.
2 ) Orientarea monist-ionista
Monist-ionisti reduce psihicul la creier , a psihologiei la fiziologie. Se considera ca psihicul este generat de structura celulara a creierului si ca el ar putea fi descris cu ajutorul formulelor transformarilor chimice.
3)Modelul interactionist-sistemic
Intrucat aceste modele sunt delimitate se contureaza un al treilea, modelul interactionist-sistemic care presupune urmatoarele supozitii: a)creierul apare si se dezvolta ca organ al psihicului, iar psihicul este functia lui b)creierul si psihicul nu sunt entitati corelate din afara ci formeaza o entitate dinamica evolutiva c)creierul nu poate genera psihic in virtutea organizarii lui celulare si a activismului sau bioelectric; izolat de sursele sale de informatii oricat de bine ar fi programat din punct de vedere genetic d)prin structura sa creierul poseda competanta primara( este mecanism al psihicului, dar nu si performante-nu produc viata psihica) c)Psihicul ca forma de reflectare ideal subiectiva si constructive a realitati
Modul de infiintare a psihicului este imaginea, ca proces primar, constructorul generalizat abstract, ca produs secundar, trairea ca vibratie a intregului organism,efortul , incadrarea, ca mobilizare a resurselor neuropsihice.
Psihicul are proprietatea de a reproduce obiectivul in subiectiv a realitati inconjuratoare in plan ideal.
Reflectarea este o cantitate generala a intregii materii fie ea organica sau anorganica. Reflectarea psihica se distinge de alte forme de reflectare intalnite la alte niveluri, prin caraterul sau ideal, active si subiectiv.
Intelegerea caracterului reflectoriu la psihicului reprezinta un castig important al psihologiei. A ramane insa doar la acest nivel ar fi insuficient deoarece psihicul are nu numai capacitatea de oglindi, de reproduce realitatea si si de a o creea, oferind la iesire mai multe informatii decat sau constata la intrare.
Concluzionand putem spune ca psihocul este un model informational intern al lumii externe cu rol adaptativ specific.Aparitai lui se inscrie ca un moment de apogeu pe scara evolutiei animale, psihicul se supune legii generale a dezvoltarii, modificandu-si de-a lungul timpului organizarea si functiile, esenta psihicului care nu poseda nici o proprietate substantiala(greutate, volum, miros, gust) ramane de natura ideala.El este o entitate de ordin rational, communicational si informational. d)Psihicul ca fenomen conditionat si determinat social-istoric
Dat fiind faptul ca omul este prin excelenta o fiinta sociabila, relationara traind si actionand alaturi de alti oameni, inseamna ca imprejurarile si contextele situationare in care este implicat ii modeleaza simtirea gandirea, vointa si comportamentul.
La om nu exista un biologic pur ci filtrate prin social. Societatea ii furnizeaza omului nu doar mijloace ce urmeaza a fi asimilate, interiorizate, preluateci si continuturile ca care acesta va opera.
Comportamentul individual este impregnant de obiceiuri, traditii, mentalitati, prejudecati, treptat comportamentul individului implicit procesele psihice se institutionalizeaza, devin norme comportamentale larg acceptate de membrii grupului sa, societatii.
Fenomenele psihice sunt inegal influentate social, acesta inseamna ca cele primare commune si pentru om si animale sunt doar conditionate social-istoric in timp ce cele superioare umane sun determinate social-istoric.Primele se pot dezvolta doar pana la un anumit nivel calitativ si in afara influentelor lor sociale pe cand celelalte nu pot fi concepute indifferent ce factorii socio-istorici.Ca exemplu putem da cazul copiilor lup.