Deosebirile fizice si de constitutie corporala dintre barbat si femeie sunt evidente. Exista atestate stiintific, de asemenea, diferente, mai putin vizibile, de ordin fiziologic si bio-chimic. Particularitatile bilologice de sex, fundate pe asimetria cromozomiala xy - xx, prezinta incontestabil cea mai mai mare importanta, atat ca organe genitale externe si interne, cat si ca secretii hormonale. Estrogenul la femei face ca sistemul lor imunitar -; rezista la infectii -; sa fie mai puternic decat la barbati si, de asemenea, ca productia de colesterol “bun” sa fie mult mai mare, permitand o mai ridicata elasticitate a vaselor sanguine. Testosteronul la barbati determina efecte inverse, ceea ce face ca ei sa aiba un risc al bolilor coronariene de doua ori mai mare (Simons et al., 1994). u9t9tx
Problema este insa daca si in trasaturile de personalitate si conduitele mai complexe subzista diferente marcante intre barbat si femeie. Astfel spus, statutul si comportamentul de rol, deopotriva la nivel social si global, ca si activitatile cotidiene, au ele la baza ceva intrinsec naturii celor doua sexe? Analiza raspunsurilor la intrebarea de mai sus arata o convergenta accentuata din partea colectivitatilor umane nu numai in a raspunde afirmativ, ci si in continutul de trasaturi atasat celor doua sexe. In toate culturile circula o gama, mai larga sau mai restransa, de tipificari, de caracteristici atribuite membrilor ce fac parte din categoria barbatilor, pe de o parte, si a celor apartinand categoriei femeilor, pe de alta parte. Ceea ce inseamna stereotipii culturale sau, mai specific, stereotipii de sex (gender). Barbatii sunt considerati in general mai agresivi, mai stapani pe sine si mai reci, mai ambitiosi si competitivi, mai obiectivi si mai rationali, mai independenti si mai dominanti, in vreme ce femeile sunt vazute ca fiind mai tandre, mai emotionale si sensibile la sentimentele celor din jur, mai grijulii si mai putin competitive, mai religioase, mult mai interesate de felul cum arata, mai vorbarete si mai dependente; barbatii sunt inclinati inspre matematica si siintele “tari”, iar femeile inspre arta si literatura.

1. Dincolo de stereotipii; diferente reale de gender

1.1. Dificultati de evaluare obiectiva; deosebiri in capacitati intelectuale

A incerca sa descifrezi cat din imaginile stereotipe construite de grupurile sociale despre barbat si despre femeie este adevar si cat eroatre nu e deloc un demers usor. Consensul ridicat interculturi, cat si cel din interiorul societatilor puternic diferentiate social si ca mentalitate (de la omul simplu pana la filosoful subtil) ne-ar indreptatii sa credem ca e vorba de o realitate atat de pregnanta si evidenta incat se impune oricarei minti nealterate. Si intr-adevar, comparand performantele barbat-femeie in divese zone ale actinitatii umane, tipificarile au, in foarte mare masura, acoperire; barbatii apar mai dominanti, mai agresivi, mai creativi, mai interesati de stiintele exacte, iar femeile mai dominante, ocupand proportional mult mai multe posturi de munca de rutina, fiind mai puti agresive si mai conformiste. Problema este insa daca aceste diferente au fost create prin structura sociala si de putere ori au la baza factori naturali, innascuti sau, in orice caz, cu ce pondere participa determinantii sociali si cat se datoreaza naturalului. Raspunsul la problema comporta dificultati in plus, fiindca insesi stereotipiile, prin interiorizarea in imaginea de sine si prin asteptarile de rol din partea celorlalti, devin realitate. Nu numai cliseele si stereotipiile reflecta o anumita situatie psihosociala, ci si situatiile interrelatinale sunt efectul stereotipizarilor. O lumina clarificatoare arunca in campul complicat al respectivelor relatii datele statistice generale, studiile experimentale de laborator si cele de inregistrare atenta a comportamentelor in contexte naturale ce nu stau decisiv sub semnul structurilor si conventiilor sociale (in particular, jocurile de copii). Concluziile acestor cercetari nu au nici ele valoare absoluta, dar constituie un pas inainte fata de constiinta comuna sau speculatia, oricat de subtila si seducatoare ar fi ea, nefondata pe date sistematice concrete.
Punandu-si intrebarea ce deosebiri reale sunt in capacitatile intelectuale si trecand in revista sute de studii pe problema diferentelor intersexe in ceea ce priveste aptitudinile mentale, examinandu-le cu mare atentie si eliminandu-le pe cele cu vicii metodologice, E. Maccoby si C. Jacklin (1974) ajung la urmatoarele constatari mai importante:
1) nu exista diferente semnificative intre sexe referitor la inteligenta generala (IQ);
2) nu este adevarat ca fetele au mai bune performante la invatarea pe dinafara si in sarcini repetitive simple, iar baietii in activitati ce presupun un inalt nivel al proceselor cognitive;
3) studiile evidentiaza deosebiri semnificative in favoarea fetelor pe linia abilitatilor verbale (vocabular, scris, citit, pronuntat);
4) baietii au abilitati mai inalt performante in domeniul calculului matematic si al reprezentarilor vizual-spatiale (in special tridimensionalitate).
Examinarea rezultatelor unor cercetari efectuate dupa 1973, a continutului testelor utilizate si a unor indicatori statistici (deviatia standard) -; ceea ce astazi se numeste metaanaliza -; a adus unele nuantari si controvese (Feingold, 1988). Se pare ca daca tinem seama da efectul unor fenomene de distorsiune in populatia de fete-;baieti testata si de continutul testului (prezenta unor itemi tehnici ce ii avantajeaza pe baieti), diferentele in abilitatile matematice si verbale sunt mult mai mici, aproape insignifiante. Pe de alta parte, analiza distributiei scorurilor la diverse teste in interiorul fiecarui grup (baieti, fete) ne arata ca diferentele intragrup sunt mult mai mari decat cele intergrupuri.
Investigatiile mai recente, alaturi de constatarile lui E. Maccoby si C. Jacklin, infirma stereotipii atat de puternice, legate de nivelul de performante intelectuale si stilurile cognitive barbat-femeie. Ele ne indica, in acelasi timp, ca o data cu progresul cunoasterii si in acest domeniu, noi detalii semnificative ies la lumina si, pe de alta parte, ca datorita schimbarii structurale societale, insesi abilitatile si performantele testate psihologic se modifica. Astfel, E. Maccoby (1987), revenind asupra concluziilor sale din 1974, sustine ca diferentele de gender in planul verbal au disparut practic. S-a constatat apoi ca performantele mai ridicate ale baietilor la calculul matematic sunt relevante numai in interiorul unei parti a populatiei de tineri, si anume tinerii (fete si baieti) dotati si supradotati. Iar la probele geometrice spatio-vizuale, nu la toate, baietii s-au dovedit superiori, ci numai la rotirea si descompunerea mentala a figurilor. Suntem indreptatiti, asadar, sa afirmam impreuna cu J. Simons si colegii ei (1994) ca “nu exista diferente cognitive dintre femei si barbati in foarte multe domenii, ca in unele ele au disparut si ca in cele ramase sunt destul de mici”. (p. 148).

1.2. Diferentiere in trasaturi de personalitate si comportamentale

In reprezentarile stereotipizate despre barbat si femeie, deosebirea majora este aceea legata de agresivitate. Cercetarile atesta ca reala aceasta diferenta. In timpul unor lupte de strada, in violenta ilegala, in jocul copiilor si in alte imprejurari, barbatii iau initiativa agresivitatii si se comporta mai violent. Analizandu-se peste 100 de studii ce aveau ca subiect agresivitatea la cele doua sexe a reiesit ca exista o cvasiunanimitate a acestora in constatarea agresivitatii mai mari la barbati. S-au adus insa si aici anumite nuantari: diferentele sunt mai pronuntate in cazul agresivitatii fizice decat in a celei verbale (Hyde, 1986); femeile sunt mult mai preocupate de consecintele actelor agresive asupra victimei, se simt mai vinovate, se tem mai mult de razbunarea celui agresat si, prin urmare, impulsurile lor agresive sunt mai inhibate (Eagly & Seffen, 1986). De altfel, diferenta in comportamentul agresiv dintre sexe este mai mare in situatii naturale spontane si mult mai redusa in conditii de laborator (Hyde, 1986).
Rezultatule investigatiilor privind conformismul si persuasiunea sunt contradictorii, cu tendinta de a sugera ca exista diferente, dar ca ele sunt mult mai mici decat se prezuma prin stereotipii. A. Eagly (1987) gaseste ca din studiile de laborator privitoare la conformism, numai 34% au consemnat ca femeile se conformeaza in mai mare masura, iar din cele ce urmareau influenta persuasiunii, doar 16% constata ca femeile sunt mai usor influentabile. Trebuie sa observam, apoi, ca oamenii sunt inclinati a se conforma in mai inalt grad in cazul situatiilor si sarcinilor despre care au mai putine informatii sau pe cele care la considera ca neimportante. In acest fel, femeile sunt mai conformiste si obediente in contexte de activitati considerate traditional masculuine, iar barbatii in cele feminine (Sistrunk & McDavid, 1971).
Cercetari riguroase de laborator au confirmat ideea ce exista la nivelul reprezentarilor colective, anume ca femeile au o mult mai ascutita “intuitie”. Ele decodeaza mult mai bine si mai usor conduita si comunicarea nonverbala, citesc cu mai mare acuratete din expresiile fetei, miscarile corpului si tonul vocii starile sufletesti (cum ar fi fericirea, frica, dezgustul, oboseala). Din 75 de studii (meta)analizate de J. Hall (1978), 68% arata o performantaai ridicata a femeilor in decodare, 19% nu releva diferente intersexe si numai 13% constata o oarecare superioritate a barbatilor. Analizele ulterioare (Hall, 1984) atesta superioritatea femeilor in descifrarea semnalelor nonverbale atat la copii, cat si la adolescenti si adulti.
Privitor la comportamentul de ajutorare, investigatiile clasice de laborator nu au identificat diferente semnificative de gender. Acumularea de cercetari experimentale de teren si observationale (comportament in contexte naturale) a permis o metaanaliza a unui numar de 172 de studii (Eagly & Crowly, 1986), constatandu-se ca ele arata, majoritatea, o inclinatie mai pronuntata a barbatilor de a sari in ajutor. Problema in acest caz este insa ca asemenea studii vizeaza prioritar situatii de ajutorare a unui necunoscut aflat in dificultate in locuri publice (strada, restaurant, etc.), situatii ce pretind interventie imediata si indeobste fizica, intr-un fel spectaculoasa si eroica, caracteristici ce se muleaza mai bine pe stereotipul de barbat.
Ramane de vazut in ce masura alte tipuri de comportament prosocial, de durata, cum ar fi grija fata de copii, ajutorarea batranilor si a bolnavilor, interesul pentru necazul rudelor, vecinilor si prietenilor sunt proportional mai frecvente si intense la femei. Se pare ca da, asa cum constiinta comuna inregistreaza si dupa cum indica si unele cercetari care valideaza ideea, femeile procura un mai mare suport social semenilor (Shumaker & Hill, 1991; Unger & Crawford, 1992) decat barbatii.
S-au consemnat statiastic distinctii substantiale intre cele doua sexe cu privire la locul de control (locus of control), in sensul ca femeile plaseaza cu mult mai mare pondere factorii responsabili pentru reusitele ori nereusitele lor in viata in exterior in comparatie cu barbatii (Maccoby & Jacklin, 1974). Vom vedea in desfasurarea ulterioara a textului ca atare mecanisme de autuatribuire, de reprezentari si judecati sociale sunt cauzate prioritar de statutul si rolurile femeii in contextul domestic, al muncii si societal general.
In aceasta paradigma explicativa se inscrie si faptul ca femeile au un nivel mai scazut de asteptare a felului cum vor fi rasplatite pentru munca si serviciile lor. Fata de barbati, la aceleasi ativitati efectuate, ele cred ca li se cuvine mai putin, indreptatirea personala (personal entitlement) -; cum o numeste B. Major (1987) -; fiind mai mica. B. Martin (1989), intreband studentii din anii terminali de la facultatile economice din SUA ce salariu se asteapta sa aiba in prima slujba ocupata, baietii au raspuns, in medie 18203$ si fetele, 16607$. Diferenta este substantiala. Si alte anchete in randul functionarilor si muncitorilor au constatat ca femeile considera -; cand e vorba de ele insele, si nu de altele, si nu cand raspund la intrebari directe care vizeaza comparatia generala dintre barbati si femei -; ca accepta ca justa plata mai mica decat barbatii. Asemenea rezultate nu sunt prea edificatoare in a sustine indreptatirea mai mica ca o trasatura de personalitate sau, oricum, ca un crez structural lafemei. S-ar putea ca in asteptarile lor salariale, femeile sa nu fie decat realiste, sa inregistreze si sa declare ca atare o stare de fapt cumva impusa din exterior. Atente studii de laborator confirma insa ca diferenta de gender referitor la cat merita pentru o anumita munca este una adanc intiparita in mentalitate. Pentru aceeasi suma de bani, anuntata dinainte, femeile au efectuat mai cu acuratete si mai multe sarcini in laborator. De asemenea, cand subiectii au fost rugati sa spuna ce suma li se cuvine, la aceeasi cantitate de munca investita in rezolvarea unor probe, barbatii au pretins mai mult si femeile mai putin (Taylor et al., 1994).
Trei concluzii mai importante se degaja din examinarea raportului stereotipii-realitate in problematica gender:
• Studiile intreprinse pana acum infirma, dar nu total, stereotipiile ce opereaza in acest domeniu; a fost confirmat ca cert cel privind agresivitatea masculina si cel al receptivitatii emotionale a femeii (intuitia in comunicarea nonverbala) si, in parte, cel al diferentelor dintre abilitatile matematice (superioare la barbati) si din ce in ce mai putin al celor verbale (superioare la femei). Conformismul, persuasiunea si comportamentul prosocial apar puternic marcate situational, iar indreptatirea personala e legata de rolurile societale. Oricum deosebirile atestate experimental sunt mult mai mici decat cele presupuse la stereotipiilor.
• Diferentele apar ca medie statistica si variatiile, in toate dimensiunile considerate, sunt mai mari in interiorul categoriilor de sex decat intre cele doua categorii (barbat si femeie).
• Reprezentativitatea cercetarilor sistematice in problematica diferentelor gender si a metaanalizelor efectuate trebuie privita cu prudenta. Aceasta, pe de o parte, pentru ca ele sunt fragmentare in raport cu policromia comportamentala in situatiile de viata reala si, pe de alta parte, pentru ca ele se refera la un anumit spatiu cultural si la o anumita mentalitate -; cea americana. Or, unul dintre principiile fundamentale ale psihologiei sociale contemporane este tocmai conditionarea fenomenelor pe care le vizeaza de contextul istorico-cultural. Evolutia diferentelor psihosociale dintre sexe este un exemplu evident al respectivelor conditionari. Studii comparative dintre societati occidentale si cele traditionale -; sau tranzitionale (cum e si cazul tarii noastre) -; pe tema rolurilor de sex ar fi de mare relevanta epistemica si, probabil, practic-aplicativa.

2. Explicatii ale nonechivalentelor de rol barbat-femeie

2.1. Factori biologici

Decalajele de inaltime, greutate, masa musculara, structura cromozomiala specifica, ponderea diferita a hormonilor (in particular, estrogen si testosteron), deosebiri in fiziologia si biochimia creierului, faptul ca femeia naste si alapteaza, toate acestea au efect directe asupra unor activitati si comportamente sociale. Cromozomul y este in legatura cu agresiunea, lateralitatea diferentiata a creierului la barbat si femeie putand fi responsabila pentru decalajul de performante cognitive.

Sociobiologia sugereaza ca exista chiar o baza genetica pentru comportamente specifice de rol de sex. D. Symons (1979) crede, de exemplu, ca raceala si independenta masculina versus dependenta si afectiunea feminina este explicabila prin strategiile diferite de reproducere genetica la cele doua sexe. Se pleaca de la premisa ca indivizii tind sa maximizeze probabilitatea de a transmite genele lor urmasilor si sa supravietuiasca astfel de-a lungul generatiilor. Pentru barbat, avand spermatozoizi in foarte mare cantitate, aceasta inseamna insamantarea a cat mai multor femei, fara preocuparea de a da atentie prea mare ingrijiri copiilor (la un numar mai mare sansa de a supravietui este genetic mai mare). Dimpotriva, femeia, care de regula produce doar un ovul pe luna, maximizeaza succesul reproductiv genetic prin investirea de timp si energie in cresterea si ingrijirea odraslei pana cand si aceasta se va reproduce. De aici atasamentul fata de copii si relatia stabila si de lunga durata -; ceea ce implica si dependenta -; cu barbatul. Exista, asadar -; dupa Symons -; dispozitii innascute care trimit barbatul inspre relatii sexuale cu mai multe partenere si la contacte mai limitate cu propriii copii de varsta mica, iar pe femeie inspre stabilitate si grija excesiva pentru copii. In acest fel s-ar explica si acuratetea mai mare a femeilor in a decodifica mesajele nonverbale: ele sunt programate genetic cu o receptivitate sporita la semnalele nonverbale datorita rolului lor in ingrijirea copiilor mici, care inca nu vorbesc. Cei mai inversunati aparatori ai sociologiei recunosc aportul factorilor sociali si culturali in comportamentele diferentiate barbat-femeie, dar ei sustin ca baza este genetica.
Ceea ce trebuie inteles -; si pe buna dreptate s-a subliniat de atatea ori -; este ca acceptarea acestor diferente nu inseamna a pune problema in termeni de superioritate si inferioritate, ci de complementaritate. Mai mult, psihologi sociali si sociologi accentueaza faptul ca determinatia factorilor biogenetici sta sub semnul fortelor sociale. In timpul Americii coloniale, de exemplu, femeile nasteau multi copii si astfel si riscurile lor de muri erau mari. De aceea, durata medie de viata a femeilor era mai mica decat cea a barbatilor. Astazi, desi capacitatea biologica de nasteri a ramas aceeasi, datorita unui complex de factori sociali, printre care si tehnologia medicala avansata, numarul de nasteri la o femeie este mai mic. Prin urmare, durata lor medie de viata este mai mare ca inainte si mai mare si decat a barbatilor. Numarul mai mic de copii (in jur de doi in cultura euro-americana) a creat femeilor si oportunitati pentru viata extradomestica (Sears et al., 1991).
In discutarea importantei determinarii factorilor biologici a diferentelor de comportament psihosocial barbat-femeie, se impune cu necesitate si urmatoarea idee: cu toate ca 99,8% din baza genetica este comuna, din cei 46 de cromozomi fiind diferit doar unul -; care da specificul de sex (x la femei, y la barbat) -; geneticul are nu doar cauzalitati directe (agresivitatea, de exemplu) ci si indirecte, in particular prin deosebirile anatomice de sex. Acest lucru a fost amplu analizat si speculat de S. Freud si E. Erikson, care au atribuit deosebirilor de forma a organelor genitale masculine sau feminine implicatii psihosociale profunde si extinse. (Penisul la barbati inseamna activitate, penetratie, impunere si dominare, agresivitate chiar, in timp ce conformatia organului femeiesc trimite mai degraba la pasivitate si supunere.) Ideea expectata de E. Erikson, comprimata in expresia “anatomy is destiny” (anatomia da destinul) -; invocata adesea si de homosexuali -; a fost criticata de perspectiva filosofiei umanist-existentialiste, si anume cu contraargumentul ca, indiferent de datele sale biologice, individul uman, inzestrat cu ratiune si vointa este liber si poate sa-si construiasca propriul drum in viata. De altfel, insusi E.Erikson a revenit asupra opticii sale initiale, recunoscand ca in toata lumea contemporana se produce o transcendere a caracteristicilor biologice de sex in rolurile sociale (Simons, et al., 1994).

2.2. Socializarea si asteptarile de rol

Psihologii sociali si sociologii nu neaga nici ei importanta biologicului in specificitatea rolurilor de sex, insa sustin ca interventia decisiva in construirea personalitatii de un tip sau altul (barbat-femeie) il au socializarea si jucarea de roluri. In primul rand socializarea primara, dar si cea din adolescenta si maturitate. Date ale observatiei curente, precum si cercetari sistematice confirma acest lucru. Ilustrativ este studiul efectuat de J. Money si A. Erhard (1972), care arata ca in cazul hermafroditilor -; unde cinci din indicatorii de sex (de exemplu, organele genitale externe) sunt biologic inconsistenti sau neconcludenti -; ei devin fete sau baieti in functie de sexul (fetita sau baiat) care le-a fost desemnat inainte de a implini 18 luni. O data ce i-a fost atribuit un anumit gen (masculin sau feminin) si a fost crescut in acord cu cerintele legate de el, individul a si devenit, la cote acceptabile ceea ce a fost “programat” sa fie.
De fapt, ca si in cazul multor altoer fenomene din campul psihosocialului, intre stereotipizare si socializare functioneaza o cauzalitate circulara: rolul prescris social (saturat de reprezentari colective stereotipe) determina un anumit continut socializant si educativ si, in consecinta, un anume profil de personalitate. Prin respectivul profil, rolurile de sex, acompaniate de cliseele corespunzatoare, se reproduc. In societatile traditionale conservarea de roluri era stricta; in cele moderne ea este mult mai laxa. Cu toata inclinatia spre democratizare pluralista si liberalism ce caracterizeaza civilizatia occidentala asteptarile diferentiale de rol de sex sunt atat de adanc imprimate in mentalitatea cotidiana, incat afecteaza in mod hotarator si perceptia imediata. S-a constat, bunaoara, ca, in ciuda faptului ca intr-un lot de nou-nascuti nu existau diferente in greutate si lungime si in alte caracteristici intre fete si baieti, parintii lor i-au perceput diferit. In primele 24 ore de la nastere, parintii baietilor i-au vazut pe acestia mai lungi, mai grei, mai solid construiti si mai atenti, in vreme ce fetitelor li se atribuia de catre parintii lor o mai mica lungime si greutate, mai putina atentie, dar mai multa finete si gingasie (Rubin et al., 1974). Din start, asadar, tratamentul baiat-fetita din partea parintilor este asimetric. Diferentierea se amplifica in perioada copilariei prin tipul de jucarii cumparate, imbracaminte, inhibarea sau incurajarea unor reactii spontane. In literatura de specialitate se face caz in acest sens de raspunsul prin plans la starile emotive puternice.
Controland o serie de variabile importante (cheie), cum ar fi scolarizarea, statutul socioeconomic, starea generala de satisfactie, C. Ross si J. Mirovsky (1984) arata ca frecventa plansului la femei este mai mare decat la barbati, indiferent daca ele au o viziune diferentiatoare asupra rolurilor de sex sau nu. La barbati in schimb, atitudinea pe care o au fata de distanta dintre rolurile de sex este corelata strans cu frecventa si intensitatea plansului. Cei ce au o atitudine strict traditionala -; barbatul prin natura sa este puternic, competitiv si ambitios, in timp ce femeia este grijulie, neambitioasa si fericita prin caminul conjugal -; plang mult mai putin (in situatii similare) decat barbatii care au o atitudine nontraditionala. In socializarea timpurie baietii invata sa nu planga. Sa ne gandim cat de des sunt folosite -; si urmate de sanctiuni pozitive sau negative -; expresii de genul: “ Tu esti barbat, nu trebuie sa plangi”, adresate baietilor de diferite varste.
Prin mecanismul direct al recompensei si pedepsei sau prin unele mai insidioase (observarea consecintelor comportamentale ale altora), copiilor li se induce, pe langa un set de valori si norme generale, un continut valoric, atitudinal si de conduita specific, in functie de sex. Nu numai familia si rudele au efecte diferentiatoare pe linia sexelor in socializare si educatie, ci si mass-media si, in parte, scoala. Mediul scolar are influente in segregarea de roluri fetita-baiat nu atat prin continutul educativ si prin tratamentul, uneori pronuntat diferit, din partea educatoarelor, invatatorilor si profesorilor, ci mai ales prin aceea ca faciliteaza prietenii dupa criteriul gender si prilejuri de a se juca baietii cu baieti si fetele cu fete. Cartierul si alte asezaminte comunitare inlesnesc si mai mult stiluri diferite de jocuri (competititivitate, agresiune si dominanta la baieti, cooperare, ajutorarea celuilalt, sarcini domestice la fetite). Jucariile si continuturile jocurilor atrag dupa sine un anumit tip de interactiune si creeaza deja germenii unor “subculturi” specifice de gender. Pana la pubertate centrarea pe grupul de similaritate (peer group) de sex este foarte puternica si cvaziexclusivista.
Suprapusa peste criza nevoii de identitate (Erikson, 1968), in etapa adolescentei si tineretii, desi comunicarea baieti-fete se intensifica, disocierea in cerintele de roluri dintre sexe se accentueaza. Socializarea se concentreaza acum pe pregatirea baietilor pentru o cariera profesionala avantajoasa, iar a fetelor pentru una maritala de succes.
Desigur, in societatea contemporana asimetria cariera profesionala (barbat) - cariera familiala (femeie) este tot mai mult incalcata. Si dupa cum vom arata pe parcurs, s-au schimbat si structura rolurilor si activitatilor in viata domestica. Subzista insa deosebiri marcante in cerintele fata de cele doua sexe: baietii sunt incurajati in a fi competitivi, performanti, in a-si asuma independenta si dominanta, pe cand pentru fete se induce nevoia de a fi bune sotii si mame, delicate si grijulii.
Exigentele legate de centrarea pe familie sau pe slujba si cariera profesionala si social-politica devin si mai acute pentru adulti. Profesia si familia nu sunt acum doar in stadiul de proiect, ci realitati efective. Socializarea pentru rolul de barbat adult cuprinde si reguli de eticheta, de buna maniera. In general, acestea sunt concepute pentru a arata stima, respectul si protectia fata de femeie (deschisul usii, mersul - in compania unei femei -; pe partea exterioara a trotuarului, etc.). Interesant de observat este ca aceste reguli subliniaza in acelesi timp, reprezentarea despre femeie ca mai slaba, emotiva, dependenta.

2.3. Presiuni situationale si de rol

Parametrii situationali accentueaza, limiteza sau chiar modifica comportamentul de rol de sex. In multe familii, spre exemplu, desi mama este angajata in campul muncii, ea se ocupa aproape in exclusivitate de cresterea si ingrijirea copiilor. Se reproduc rolurile conjugale traditionale. Atunci cand insa mamele lucreaza intr-un schimb ce pretinde plecarea foarte devreme de acasa, tatii preiau o mare parte din sarcinile referitoare la copii (hranit, imbracat, etc.). S-a constata apoi ca tatii care trebuie sa aiba ei singuri grija de copii (sunt divortati sau vaduvi) manifesta atitudini materne si feminine si in alte sfere comportamentale (Risman, 1987). De asemenea, baietii care, prin forta imprejurarilor, au efectuat timp indelungat munci feminine in gospodarie s-au dovedit a fi mai putin agresivi si dominanti decat ceilalti, chiar in societatile unde discriminarea traditionala de roluri gender era foatre severa (Ember, 1973). Daca, in schimb, femeile ocupa aceleasi locuri de munca ca si barbatii, diferentele de gender se estompeaza mult si in ceea ce priveste respectul de sine, precum si alte atitudini si comportamente generale fata de viata (Eagly & Johnson, 1990).
Structura si relatiile sociale de munca explica, cel putin partial, imaginea comuna ca femeile sunt mai conformiste si influentabile. Am aratat ca datele cercetarilor releva diferente mici intre barbati si femei pe aceasta linie. Cum se intampla ca acest stereotip persista? Probabil din cauza ca in majoritatea activitatilor umane, barbatii fiind sefi iar femeile subordonate -; in lumea afacerilor, in spitale, in universitati s.a. -; acestea din urma este firesc sa se conformeze. Altfel spus, aici diferentele de statut de functie profesionala sunt atribuite statutului de sex. Dominanta mai pronuntata a barbatilor in contextele sociale poate explica si abilitatile superioare ale femeilor in comunicarea nonverbala, in descifrarea semnelor faciale si posturale: cei condusi, prin datele situatiei, trebuie sa fie mult mai atenti la reactiile liderului decat acesta la ale lor. Efectul de subordonat influenteaza puternic performantele de sensibilitate comunicationala nonverbala in relatiile interpersonale la femei (Snodgrass, 1985).
Configuratia situationala are importanta in comportamentul de rol de sex si prin marimea si compozitia grupurilor implicate in activitate. Conteaza extrem de mult daca si cu ce pondere se gasesc membri de sex opus in contextul in care actioneaza individul. Actioneaza aici efectul de distinctivitate prin contrast. Daca, de exemplu, intr-un grup de barbati se gaseste o singura femeie, asupra ei se vor concentra cu mai mare forta stereotipiile si prejudecatile legate de gender. Fiind perfect constienta sau doar “simtind” acest lucru -; stim ca femeile au aceasta abilitate -; ea se va comporta in conformitate cu asteptarile membrilor grupului.
S-a constatat, de asemenea, ca stereotipiile se reactiveaza in mai mare masura atunci cand intervine o presiune de timp (Jamieson & Zanna, 1989), in sensul ca schemele mentale stereotipizate se impun mai repede. Fenomenul e in legatura cu volumul de informatii disponibile, care actioneaza, indiferent de presiunea de timp, ca un factor de sine statator in activarea stereotipiilor; cand cantitatea de informatii despre o persoana este mai mare, ea e mai ferita de categorizari rigide de sex si invers. In situatii spontan-cotidiene de viata, unde nu functioneaza expres anumite constrangeri, tendinta de dominare a barbatului se manifesta pregnant. Aplicandu-se metode nonobstructive -; inregistrare video a convorbirilor barbati-barbati, femei-femei, femei -;barbati in farmacii, magazine de alimente si alte locuri publice, s-a constatat ca intreruperile in dialogurile femeie-barbat au fost de 10 ori mai dese decat cele intre persoane de acelasi sex. Oarecum surprinzatoare a fost constatarea ca atat la femei, cat si la barbati numarul de intreruperi a fost egal, in timp ce in diadele mixte, 96% din totalul lor au fost provocate de barbati (Zimmerman & West, 1975). As observa ca nu e mentionat cat de mult vorbeau femeile, fiindca s-ar putea ca gestul barbatilor sa fie aproape rational justificat.

3. Consecintele psihologice si sociale ale asimetriilor de sex

3.1. Identificarea cu rolul de sex (gender)

In imaginea de sine a fiecaruia dintre noi are relief si cat de mult ne percepem ca posedand masculinitate sau feminitate. Conceptia psihologioca clasica arata ca, cu cat autodefinirea persoanei in termeni de masculinitate-feminitate corespunde mai mult cu trasaturile si comportamentele lui reale, cu atat multumirea de sine e mai mare. Identificarea -; in imaginea de sine -; cu tipificarile consacrate categorieie de sex din care faci parte este o premisa solida pentru o autoestimare ridicata e eului. Pe aceasta idee au fost construite si majoritatea testelor de masculinitate-feminitate. Ele cuprind itemi ce transcriu caracteristici ca dominanta, activism, initiativa, asumarea riscului (masculinitate) sau pasivitate, emotivitate, tandrete (feminitate). Un aspect important al acestor teste este ca ele opun masculinitatea feminitatii, itemii ce reprezinta cele doua genuri fiind mutuali exclusivi (Sears et al., 1991). Incepand din anii ’70, psihologii au revizuit modelul disjunctiv al masculinitatii-feminitatii si s-au intrebat daca nu exista indivizi care se vad pe ei insisi ca avand la cote ridicate atat atribute masculine, cat si feminine. S. Bem (1974) raspunde afirmativ si numeste respectivele persoane “androginice (psihologic)”, combinand cuvintele grecesti andro (barbat) si gyne (femeie). Ea a construit si un inventar de rol de sex (Bem sex-role-inventory), in care din cele 60 de adjective utilizate, 20 sunt de masculinitate, 20 de feminitate si 20 neutre. Prin aplicarea inventarului la studentii din colegii, tipul androginic s-a confirmat empiric. Intr-o alta cercetare (Bernard, 1980) s-a aflat ca 40% din studenti se identifica pe sine in termeni traditionali, 25% sunt androgini, foarte putini identificandu-se cu sexul opus, dintre care 5% baieti si 12% fete, iar restul apar ca nediferentiati, un grup ce a obtinut scoruri scazute si la masculinitate si la feminitate, dintre care 29% baieti si 21% fete.

Faptul ca multe persoane depasesc rigiditatea traditionala in identificarea de sine a rolurilor de sex prin modelul androgin poate duce la beneficii, printr-o mai mare flexibilitate si adaptabilitat comportamentala, in primul rand (Jose & McCarthy, 1988). Cercetarile au evidentiat consecinte pozitive si asupra pretuirii de sine (Whitley, 1988). A fi tare atat in domeniul masculinitatii, cat si in cel al feminitatii inseamna a fi valoros si a te pretui ca atare (self esteem). In societatile traditionale insa, unde comportamentul puternic diferentiat de rol de sex este o valoare, androginia apare mai mult ca un handicap decat un atu.
De altfel, modelul androginic a fost criticat nu doar de aparatorii distinctivitatii psihosociale barbat-femeie, fie ei traditionalisti-conservatori (superioritatea barbatului), fie complementaristi, dar si dintr-o perspectiva epistemologica si filosofica mai larga. In primul rand, i se reproseaza ca prin operationalizarea sa metodologica, el nu poate surprinde complexitatea identificarilor, situatiile in care persoanele prefera ca anumite dimensiuni sa fie pe deplin masculine sau feminine, in timp ce pe altele sa se localizeze androginic. De pilda, o femeie se poate gandi la ea insasi ca fiind ambitioasa si independenta (masculinitate in personalitate), extrem de feminina in felul cum arata (miniona si voluptoasa) si sa se identifice ca androgina in rolurile sociale (mama grijulie si femeie de cariera profesionala sau politica).
In al doilea rand, persoana in cauza si cei cu care interactioneaza ne ar trebui sa-si puna problema cata masculinitate si cata feminitate psihosociala exista in spiritualitatea si comportamentele sale, ci cat de valoroase, eficiente sunt atributele pe care le detine, deciziile si actele de conduita intreprinse. Altfel spus, optiunea dezirabila ar fi inspre transcendenta rolurilor de sex (Garnets & Pleck, 1979), adica nelegarea calitatilor si actiunilor unui individ de pozitia de gender. Transgresarea gender nu este insa usor de realizat datorita, cum s-a vazut, extraordinarei infuzari a stereotipiilor barbat-femeie in aproape toate culturile si segmentele populationale. Si sa mai reamintim ca respectivele stereotipii nu sunt neaparat false, multe dintre ele avand un referential biogenetic. In orice caz, reale sau nu, diferentele barbat-femeie au fost teoretizate, inscrise in cartile fundamentale ale diferitelor religii si astfel perpetuate, cum se intampla, de exemplu, in conceptia iudaico-crestina, unde rolul dominant al barbatului este decretat ca o axioma. Supunerea femeii fata de barbat este mai mult drastica in fundamentalismul islamic.
In intelegerea identificarii de sex e bine sa retinem urmatoarele planuri ale diferentelor barbat-femeie: cel al deosebirilor biologice de sex (anatomic, fiziologic, hormonal, etc.); de gender, categorizarea socioculturala in barbat-femeie, cu toate reprezentarile si conceptiile aferente; sexismul, in cadrul caruia, in virtutea respectivelor categorizari, se opereaza discriminari pe baza faptului ca esti de un sex sau altul -; sau ca nu esti distinctiv; identificarea de gender, adica conceptia proprie, intima, despre categoria careia apartii si cum; ceea ce declari (inclusiv in cercetari) in legatura cu identificarea personala de gender; cum te percep si te evalueaza ceilalti in raport cu statutul tau de gender. Aceasta enumerare nu epuizeaza toate variantele posibile -; cine sunt ceilalti, bunaoara? -; dar incearca sa arunce o lumina clarificatoare asupra unei probleme complexe si incitante.
In arealul ei, un aspect aparte il constituie transexualitatea, cazurile in care indivizii apartin biologic unui sex, dar dezvolta psihologia si mentalitatea sexului opus. Si nu doar la modul abstract, ci identificandu-se total, de unde si dorita de a fi membru al categoriei respective de sex. De ce se intampla aceasta este inca un mister. Cel mai adesea, transexualii nu au nici un indice de anormalitate biologica. Genetic, hormonal si fiziologic sunt barbati sau femei, numai ca de la varste fragede sunt cuprinsi de sentimentul ca apartin, de fapt, celuilalt sex (Taylor et al., 1994). Este o situatie si traire dramatica pentru cei in cauza, psihoterapia nedovedindu-se fiabila, iar interventia chirurgicala de schimbare de sex, cu toate ca are rezultate psihologice promitatoare, isi are costurile si riscurile ei. In opinia mea, faptul ca transexualitatea a devenit o realitate recunoscuta doar in zilele noastre si initial in cultura euro-americana este inca o dovada pentru cat de mult depinde relatia corp-suflet si manifestarea ei de conditiile socio-istorice.

3.2. Efectele atribuiri si autoatribuirii

Larga raspandire si profunda operativitate a stereotipiilor de sex in mentalitatea colectiva se manifesta si in atribuirea de cauze diferentiate a performantelor barbatilor comparativ cu cele ale femeilor. La scara de masa, exista tendinta de a explica succesul barbatilor prin factori interni, prin abilitati intelectuale superioare, in vreme ce succesul femeilor este pus pe seama norocului, a sarcinilor mai usoare de rezolvat, a utilizarii unor mijloace necinstite sau, in cel mai bun caz, a efortului mai mare investit. Intr-un studiu privind evaluarea de catre parinti a rezultatelor la matematica ale copiilor lor de liceu, s-a constatat ca dincolo de o apreciere corecta a nivelului de performanta, explicatiile date de parinti au fost sensibil contrastante (Yee & Accles, 1988). Astfel, mamele au atribuit in mult mai pronuntata masura succesul fiilor lor talentului, iar pentru fiice aceeasi performanta a fost explicata prin efort si straduinta.
Si daca stereotipiile distorsoneaza continuturile atributionale, acestea, la randul lor, au efecte considerabile asupra imaginii de sine a indivizilor (cu atat mai mult la adolescenti si tineri) si a proiectelor profesionale si de viata in general. A ti se spune sau a ti se sugera ca te vei putea realiza doar printr-un efort sistematic sau printr-un mare noroc reperezinta un potential factor inhibator in a te angaja intr-o cursa de lunga durata (profesionala si sociala). Dimpotriva, absorbtia -; in estimarea eului si a planurilor de viitor -; a aprecierii ca esti dotat de la natura cu talent sau cu aptitudini inalt performante trimite la o angajare totala. Functioneaza, asadar, in orientarea scolara, profesionala si sociala mai larga, pe langa o interventie directa a parintilor si a altor persoane semnificative, una indirecta, mai subtila, dar probabil tot atat de operanta -; cea a efectelor de atribuire, autoatribuire si, de aici, a profetiilor autorealizante.
Cercetarile mai recente (Beyer & Browden, 1997) atesta constatarea ca femeile au, cel putin pentru unele domenii, in speta cele de afirmare profesionalsi pe plan politic, un nivel aspirational si de asteptare mai scazut si o incredere in sine mai mica. Ele se autopercep ca avand abilitati mai putin pronuntate ca barbatii chiar atunci cand nivelul acestora este, de fapt, acelasi. Mai putina incredere in fortele proprii din partea femeilor si receptionarea ca atare de catre ceilalti explica probabil si de ce majoritatea respondentilor la un sondaj in randul executivului american cred ca femeile nu sunt atat de hotarate si intreprinzatoare ca barbatii in a obtine succes in afaceri (Baron et al., 1998). Or, o conditie fundamentala in a reusi este increderea ca o vei face.
Se pare, apoi, ca exista o diferenta semnificativa intre barbati si femei cu privire la orientarea dominantei sociale, care reprezinta conceptia indivizilor vizand inegalitatea dintre grupurile umane. Persoanele cu o inalta orientare de dominatie sociala aproba o ierarhie puternica in societate, considerand ca grupurile sociale inferioare trebuie tinute la locul lor, si se opun ideii de a-i trata pe toti oamenii in mod egal, in timp ce adeptii egalitarismului social sau, oricum ai atenuarii ierarhiei sociale si care sunt impotriva ascensiunii cu orice pret, obtin scoruri mici la itemii ce operationalizeaza aceasta dimensiune. F. Pratto si colaboratorii (1997) au constatat ca barbatii au un indice superior femeilor la orientarea fata de dominanta sociala si ca ea este in stransa legatura cu valorizarea diferitelor profesiuni si intentia de a le urma: subiectii (studenti) cu scoruri ridicate la dominanta tind sa pretuiasca si sa aleaga cariere ce presupun o accentuata ierarhie sociala -; de exemplu, director cu relatii publice la o mare companie petroliera -; iar cei cu scoruri mai mici aleg cariere ce implica orientarea inspre atenuarea ierarhiilor si diferentelor sociale, cum ar fi director cu relatiile publice la organizatii de servicii sociale si de binefacere.

3.3. Discriminarea pe piata muncii si in munca

Prin optiunile de a urma anumite niveluri de scolaritate sau nu, prin traseul scolar parcurs si prin alte mecanisme psihosociale de selectivitate, femeile ajung sa indeplineasca munci care au un mai mic prestigiu social si sunt mai slab platite comparativ cu cele profesate de barbati. In 1979, in SUA pe posturi de secretar(a) erau angajate 94% femei, in cele de lucrator in case particulare, 96%, in timp ce medici erau doar 2% femei, contabili 5%, muncitori in constructii 10%, operatori de vehicule de transport 1% (dupa Stephan & Stephan, 1985). Datele statistice indica in mod convingator cum profesiile foarte bine platite, atat cele manuale (muncitori-operatori, constructori etc.), cat si cele intelectuale (medici, avocati, contabili etc.), sunt putin permisive pentru femei. Dar chiar la pregatire scolara sensibil egala, barbatii ocupa posturi de munca mai avantajoase. In tara noastra, de exemplu, cu toata ideologia si politica egalizarii socio-profesionale a barbatului cu femeia, in anul scolar 1980/1981, in invatamantul liceal functionau 20.617 femei cadre didactice si 25.883 de barbati, iar in invatamantul superior, 4.364 de femei si 10.228 de barbati. In anul 1991/1992 ponderea era in liceu de 29.994 de femei si 25.019 de barbati, iar in invatamantul universitar 4.921 de femei si 12.694 de barbati (Anuarul Statistic al Romaniei, 1992). In medie, la aceiasi pregatire si la aceleasi munci efectuate, femeile castiga mai putin decat barbatii. In SUA, in 1980, un barbat functionar castiga in medie 18.247 de dolari pe an, iar o femeie functionara, 11.000 de dolari (dupa Stephan & Stephan, 1985), iar la inceputul anilor ’90 diferentele se mentin, chiar in cadrul profesiunilor traditional feminine. Astfel, un asistent medical castga aproximativ 43.288 de dolari pe an, iar o asistenta 35.580, un bibliotecar 38.700, iar o bibliotecara 28.500 (dupa Taylor et al., 1994).

In zilele noastre, in tarile occidentale si in particular in SUA se produce o mai mare apropiere intre situatia barbatului si a femeii si in domeniul pietei fortei de munca si a muncii. In 1986, 39% din absolventii facultatilor de Drept erau femei, 31% din absolventii de Medicina si 23% din cei de Stomatologie (Rix, 1988). Astazi, in general, la nivel planetar, accesul femeilor in invatamantul superior este mult mai pronuntat si cu atat mai vizibila e schimbarea in ceea ce priveste invatamantul secundar -; liceal. Astfel, in tarile din Uniunea Europeana, in 1995, proportia femeilor care au terminat ciclul secundar din grupa de varsta 25-29 de ani era de doua ori mai mare fata de cea a femeilor din categoria de varsta 55-59 de ani (Jönsson, 1998).
Din diferite motive, inclusiv cel al stereotipizarilor negative fata de posibilitatile fortei de munca feminine in multe profesii de prestigiu, nu in proportiile respective vor si intra absolventele efectiv in campul muncii. A avut loc insa o profunda schimbare de optica in societatea americana in ceea ce priveste valoarea femeilor si a barbatilor pe piata muncii, accentuandu-se din ce in ce mai mult egalitatea. Acest lucru se reflecta in atitudinea publicului american fata de angajarea femeilor in campul muncii. In 1936, numai 18% dintre americani aprobau faptul ca sotiile lor sa se angajeze chiar daca si sotul lucreaza, in vreme ce in 1976, majoritatea dintre barbati (65%) si femei (70%) admiteau respectiva situatie. De asemenea, si in stransa legatura cu atitudinea, s-a schimbat comportamentul efectiv al femeilor: in 1940, numai 15% din femeile casatorite lucrau in slujbe platite, in deceniul actual procentul fiind de 57%. Trendul ascendent se constata si in calificarile superioare. In 1978, pentru prima data in istoria SUA, numarul fetelor l-a intrecut pe cel al baietilor la admiterea in colegii. Intr-o anumit masura, a crescut in anii ’90, chiar fata 1986, procentul de femei titrate in profesii bine platite: 40% in Drept, 33% in Medicina si 26% in Stomatologie (dupa Taylor et.al., 1994).
In fostele tari comuniste, o data cu trecerea de la o economie fortata la un bazata pe piata libera, transformarile multiple sunt de asteptat si in raporturile profesionale dintre sexe. In conditiile tendintei de castig pe termen scurt (si cu orice pret), a slabei prezente a miscarii feministe, a persistentei mantalitatii traditionale in legatura cu segregarea rolurilor de sex, e putin probabila depasirea departajarii ce se face in reprezentarile colective cu privire la capacitatile de munca ale celor doua sexe. De altfel, inca nu s-au produs studii consistente de analiza a municii si profesiilor care sa deceleze intre diferentele de performanta cauzate de factori structural-obiectivi (inclusiv cei bio-psihici) si de cei datorati stereotipizarii.

3.4. Disparitate pe piata maritala si in context domestic

Alegerea pertenerului conjugal se poate pune si in termenii pietei maritale, in care participantii isi etaleaza calitatile (avere, statut social, frumusete fizica, capacitati intelectuale etc.), ofera bunuri si servicii si asteapta bunuri si servicii. La cei mai multi dintre tineri, prospectarea pietei si cunoasterea celuilalt nu sunt strategii deliberate in vederea mariajului, ei se angajeaza in prietenii si mari iubiri nu fiindca vor sa se casatoreasca, ci mai degraba ca raport cauzal, se unesc, se unesc conjugal ca urmare a trairii unor astfel de experiente. Sa retinem totusi ca, desi la cei tineri si foarte tineri nu sunt prezente clar si programatic strategii si tactici rationale de maximizare a beneficiilor (si reducere a costurilor) si nu este acuta ideea pietei maritale, mecanisme de acest fel opereaza la modul spontan, insidios, deosebit de importnt fiind cel al filtrarilor succesive pe baza similaritatii multicriteriale (Ilut, 2000). Disparitatea majora in perioada premaritala intre cele doua sexe este ca in societatile ce se situeaza intre traditional si modern, intre paternalism si egalitarism -; si, bineinteles, cu atat mai pronuntat intre cele traditionale “inchise” -; fetele continua sa fie etichetate negativ si chiar stigmatizate intr-un grad mai inalt decat baietii daca au o legatura de dragoste avansata (insotita de relatii intime) care nu s-a finalizat prin casatorie.
Pe masura ce se depaseste adolescenta si tineretea timpurie, aproximativ dupa 25-27 de ani, problema mariajului si implicit a pietei maritale devine tot mai stringenta. (Este adevarat ca in societatea contemporana creste foarte mult ponderea alternativelor de viata nonmaritala -; celibatul si coabitarea- dar tendinta ramane.) La varsta de adult tanar si de matur, multi indivizi, sub presiunea trimiterilor din interior, a familiei, prietenilor si cunostintelor, a opiniei publice in general, gasindu-se in criza de timp, recurg la mijloace directe in a-si gasi partenerul dorit, printre care si anunturile matrimoniale. Analiza lor arata o puternica asimetrie in calitatile cautate la partener intre barbati si femei, chiar in tarile occidentale, in sensul ca dimensiunea “situatie sociala” este dorita mult mai mult de catre femei, iar cea estetica, de catre barbati (vezi cap.2). Consecintele stereotipizariilor de gender se manifesta aici nu atat in continutul propriu-zis al cerintelor pe piata maritala, cat in faptul ca pe masura trecerii anilor, barbatul (pana la o anumita varsta!) creste in valoare (are din ce in ce mai mare capital material si socio-relational), pe cand capitalul specific feminin (erotico-estetic) scade, deci si valoarea femeilor este in declin.
Desigur ca aceasta reprezinta o tendinta grosso modo, cazurile particulare fiind tot mai complexe si nuantate, iar o data cu emanciparea economica a femeii tot mai dese sunt situatiile de asimetrie inversata: femei bine situate economic si social cauta (si gasesc repede) capital estetico-erotic masculin. La scara statistica, disparitatea subzista insa, reflectata si in fenomenul recasatoriilor. Barbatii se recasatoresc proportional mai multi decat femeile. In 1982, in societatea americana 83% din barbatii divortati erau recasatoriti si 75% din femei, ceea ce la o populatie numeroasa e o diferenta absoluta mare. Si, din nou, inechitatea nu consta atat in proportia diferita de recasatoriti, cat mai ales in varsta la recasatorie, dupa 40 de ani femeile gasindu-si mult mai greu un partener, pe cand barbatii dupa aceasta varsta se recasatoresc cu femei mai tinere. Este clar ca functioneaza legile pietei cu privire la cele doua forme de capital de gender. La care se adauga un serios handicap pentru femei de a-si afla un nou partener de viata, legat de existenta copiilor, care, cu foarte putine exceptii, raman dupa divort in grija mamei. Intr-o cercetare ce privea realitatea tinerei familii din societatea romaneasca (Ilut & Cordos, 1986), inclusiv femeile de varsta tanara au mentionat acest lucru ca o dificultate de prim rang in a se recasatori.
O disparitate ce dezavantajeaza femeile persista si in contextul familial-domestic. Cu toate ca in zilele noastre la nivel planetar-global exista o mai mare apropiere de roluri domestice in functie de gender, subzista inca mari inechitati, inclusiv in societatea occidentala in special in repartizarea sarcinilor casnice si ingrijirea copiilor. Aceste subiecte sunt tratate mai pe larg in cap. 3.

3.5. Roluri societale generale

Cu toate ca in zilele noastre distanta sociala si de putere dintre barbat si femeie s-a redus considerabil in toate sferele activitatii umane (munca, scoala, familie, justitie, politica, etc.), viatta sociala si politica continua sa fie centrata pe barbat. In SUA, in 1988, numai 5% din membrii Congresului erau femei si mai putin de 16% faceau parte din structurile legislative ale statului (Rix, 1988). Apoi, desi proportia femeilor manageri a crescut, in aceeasi tara, in anii 1970-1992 de la 16% la peste 40%, pentru functii inalte de conducere, cresterea a fost doar de la 3% la 5% (dupa Baron et al., 1998). Si in Romania regimului de dinainte de 1989, cu toate ca femeile erau mai bine reprezentate in posturi de inalta conducere, rolul lor era mai mult ornamental. In guvernele din tara noastra de dupa 1989 nici o femeie nu a fost ministru plin. Aportul lor in Parlament este, de asemenea, putin semnificativ. Analiza vietii ploitice de la noi si in general din societatile traditionale sau in curs de tranzitie arata ca femeile nici nu aspira, de regula, la functii de conducere in viata publica. Sa nu uitam insa ca nivelul aspirational este in stransa legatura si cu perceptia sanselor de a realiza cele propuse.
De alminteri, este greu de aflat cat din pozitia dominanta a barbatilor in contextele de munca, in familie, in activitatile noninstitutionale (cum ar fi petrecerea timpului liber), in universul societal de ansamblu se datoreaza diferentelor propriu-zise dintre sexe si cat celor presupuse prin stereotipizari. Cert este faptul ca si in problema raporturilor intersexe, egalitatea se admite mult mai usor pe plan teoretic, abstract, decat la modul practic, concret. Cercetarile au aratat, de plida ca survine o mare discrepanta intre verbal si nonverbal, deopotriva din partea femeilor si barbatilor, atunci cand e vorba de a evalua capacitatile femeilor de a indeplini functii de raspundere; manifestarile verbale sunt aprobative, dar din ton, fizionomie, gesturi si alte semnale nonverbale se poate citi cu usurinta dezaprobarea sau, cel putin, indoiala (dupa Sears et al., 1991). Astfel incat la orientarea de dominanta sociala mai scazuta la femei (vezi sectiunea 4.4.2.), se adauga tendinta celor ce angajeaza si promoveaza de a privi cu suspiciune posibilitatile femeilor in ceea ce priveste muncile de mare importanta si raspundere sociala. Cercetarile arata ca si subordonatii au rezerve fata de liderii de sex feminin. Se instaleaza si se mentine in acest fel, potrivit principiului circularitatii cauzale, un cerc vicios intre atitudinea negativa fata de femeile ca lider si nivelul de aspiratie si expectatie a acestora.
Ar fi de remarcat, in final, ca prezentarea obisnuita a temelor, rolurilor si stereotipiilor de gender in manualele si tratatele de specialitate (in speta, americane) este oarecum profeminina. Acest lucru pare justificat datorita reactiilor firesti, intr-o lume din ce in ce mai democratica si pluralista, de de a contrabalansa dominanta masculina si imaginea superioritatii innascute a barbatului. Nu e recomandabil insa, din punct de vedere moral si epistemic, sa subliniem excesiv dezavantajele femeii si beneficiile barbatului in structura actuala de roluri de sex. O imagine de acest gen distoneaza flagrant cu faptele elementare.Unul dintre ele este speranta de viata mai ridicata la femei decat la barbati. Ca femeile traiesc in, medie mai mult se datoreaza, dupa cum am mentionat la inceputul acestui capitol, si unor inzestrari biologice diferite, se datoreaza neindoielnic si consumului mai pronuntat de alcool si tutun la barbati. Dar asa cum indica statisticile oficiale, precum si vaste studii epidemiologice, cauzele constau si in aceea ca barbatii ocupa, proportional, mai multe posturi de munca cu mare risc fizic (transporturi, minerit, armata) si psihic (functiile de mare raspundere implica si mare stresuri). Dominanta barbatului in viata socioeconomica inseamna pentru el nu numai beneficii, ci si dezavantaje.
Pe baza acestor realitati si ca o reactie la exagerarile miscarilor feministe, reprezentanti ai sexului “tare” au propus o reconsiderare a conditiei barbatului in societatea actuala (cu referire in primul rand la cea americana), unii militand pentru pozitia de macho a barbatului in orice imprejurare, adica cultivarea masculuinitatii proeminente, altii incercand solutii mai echilibrate de adaptare a barbatilor intr-o lume in care milioane dintre ei, luptand din rasputeri sa-si onoreze rolul de mascul “adevarat” si “privilegiat” de putere si dominanta, se priveaza practic de placerile autentice ale vietii si isi scurteaza zilele. H. Goldberg (1986) indeamna, in acest sens, ca barbatii:
• sa recunoasca efectul suicidal al eforturilor lor exacerbate de afirmare si succes social si sa-l evite;
• sa nu mizeze totul pe masculinitate si sa inteleaga ca importanta ocazionala nu e nimic serios;
• sa devina constienti de adevaratele lor nevoi si dorinte si sa-si ingrijeasca propriul corp;
• sa se raporteze la libertatea feminina de pe pozitii de egali, si nu de servitori vinovati sau inamici ostili;
• sa dezvolte si sa pretuiasca prieteniile dintre barbati.
In legatura cu feminismul sau masculismul, fara a detine date statistice planetare, putem afirma ca, probabil, majoritatii femeilor si barbatilor le repunga sexismul, atat sovinismul masculin, cat si extravagantele miscarii feministe. Aportul practic al psiho-sociologiei in materie de gender este identificarea barierelor artificiale barbat-femeie, a circumscrierii rolurilor lor disfunctional si a mecanismelor prin care pot fi demontate.