e9f18fd
Este vorba de an prescolar in varsta de cinci ani, al carui caz ne va permite ca, analizandu-i viata de pana acum, sa tragem o concluzie cu privire la modul in care se va comporta la scoala. Vreau sa va arat, in stil telegrafic, calea pe care putem reusi sa intelegem structura unui caz si confirmarea acestei structuri.
„Avem de-a face cu un copil-problema".
Acest copil se afla in mod cert angajat intr-o lupta si traieste in aceasta stare, intr-un anturaj bland, care cu siguranta 1-a razgaiat. Se pune, asadar, intrebarea: in ce scop se afla el in lupta in prezent? De ce are el impresia ca acum nu mai este rasfatat ca inainte? Actualmente pozitia sa nu mai este atat de favorabila pe cat i-a fost. Toate acestea pot fi prezise.
„Este hiperactiv".
Este pentru noi o noutate? Ne putem, oare, reprezenta un luptator care sa nu fie hiperactiv? Daca nu ar fi si activ, l-am socoti deficient mintal. Caci este neindoielnic faptul ca „luptator" si „activ" sunt atribute de nedespartit si fac parte din stilul de viata al unui copil modern.
„ii place sa strice lucruri, sa le sparga".
Este un mod de a lupta.
„Din cand in cand are crize de furie".
Toate acestea sunt de Ia sine intelese si trebuie sa avem de-a face cu un copil inteligent. Se pune, insa, problema de a stabili daca face parte din categoria copiilor deficienti mintal, care trebuie crescuti
intr-un mod cu totul diferit. Astfel de copii nu dispun de un stil de viata, pe cand al nostru, dimpotriva, are un scop: sa lupte si sa invinga, sa traiasca bucuria invingatorului.
„Mama relateaza ca starea de sanatate a copilului este buna, ca el este plin de viata... si ca vrea ca intotdeauna cineva sa se ocupe de persoana lui".
Este o lupta ca aceea care se poate desfasura intr-o familie, unde neaparat trebuie sa faci ceva ca sa-i scoti din sarite pe ceilalti.

„Se catara incaltat cu bocanceii murdari pe masa. incearca cea mai mare satisfactie sa se joace cu lampa, in timp ce mama sa este ocupata si are nevoie de lumina".
Stie exact in ce punct sa atace.
„Daca mama lui canta la pian sau citeste, tocmai aceste momente le alege el ca sa se joace cu lumina. Nu sta o clipa locului, nici in timpul meselor, cerand o permanenta supraveghere".
Vrea sa iasa invingator si sa se situeze in centrul atentiei. Ajunsi aici, ni se impune urmatoarea idee: daca el are o atat de mare nevoie de a se afla in centrul atentiei,este de crezut ca s-a si aflat in aceasta situatie anterior si ca acum doreste s-o restabileasca. Ce eveniment a putut, asadar, sa agraveze atat de tare situatia sa? Evenimentul este nasterea unui fratior.
„Cauta mereu prilejul sa boxeze cu tatal lui, sa se joace cu dansul".
Dupa cum vedem, gaseste ceea ce cauta, ceea ce ii este de trebuinta ca sa lupte si sa tulbure linistea. , Are obiceiul sa-si infunde mana in prajitura si sa-si umple gura".
Ar putea lupta si prin refuzul hranei.
„Daca mama sa are invitati, el ii impinge, ii scoala de pe scaunul lor si se asaza in locul lor".
Este un act care ne dovedeste ca nu-si iubeste semenii, constatam un deficit de sentiment al comuniunii sociale, ceea ce explica si pornirea lui impotriva fratelui mai mic.
„Daca tata si mama canta la pian, copilul striga fara incetare, spunand ca nu-i place cantatul la pian".
Ar vrea ca parintii sa se ocupe exclusiv de persoana lui. Dar orice meteahna, orice neajuns am constata la copil, nu trebuie sa-1 pedepsim, pentru ca pedeapsa nu ajuta. Stim deja cum trebuie sa-1 tratam. Baietelul acesta se simte ofensat, ranit, impins pe planul al doilea.
„Tatal este cantaret si canta la concerte. Mama copilului il acompaniaza. Baiatul a strigat o data: «Tata, vino-ncoace!».
Deci toate eforturile lui au drept tel ca parintii sa se ocupe mereu si numai de dansul.
„Are crize de furie daca doreste ceva si nu obtine imediat".
Atitudine de luptator.
„Distruge tot ce-i cade in mana, cu o surubelnita, cu care desface si suruburile de la patul lui".
Aici apare din nou atitudinea lui asociala. Face tot ce poate spre a le aduce prejudicii parintilor si pentru a-si arata proasta dispozitie.
„Uneori face remarci cinice, mai ales cand a facut vreo pozna si stie ca asemenea remarci il vor ajuta sa iasa din impas. Lumea il considera baiat inteligent pentru ca face observatii caustice. Este instabil, neputandu-se ocupa mult timp de unul si acelasi lucru. Mama face incercari de a-1 dezbara de acest prost obicei" (evident, fara sa reuseasca).
„Mama ii da o palma; rade, si vreo doua minute sta linistit. Mama este de parere ca baiatul a fost in mod excesiv rasfatat de catre tata si bunica. in prezent, la drept vorbind, nu mai este rasfatat".
Sentimentul de comuniune sociala nu s-a putut dezvolta la copil, care a ramas legat in exclusivitate de tatal si mama sa; de unde modelarea eronata a copilului.
„Si tatal, ca si mama, este mereu epuizat, pe cand copilul are o energie neistovita".
Fireste ca acest joc, care ii place, nu-1 oboseste. Munca de educatie nu place nici tatalui, nici mamei,extenuandu-i. Constrangerea nu serveste la nimic, pentru ca, daca este constrans, baiatul se razbuna.
„Nu are memorie si nu se poate concentra".
Asta pentru ca nu dispune de cele necesare si nu are pregatirea ceruta spre a actiona in mod independent. De aici si lipsa sa de memorie, ca si imposibilitatea de a se concentra.
„Nu a frecventat niciodata gradinita de copii".
Deci mama pare sa-1 fi crescut pur si simplu pentru ea insasi.
Este extrem de important sa ne dam seama de modul in care intelegem aceste raporturi. Putem vorbi de comprehensiune atunci cand stim ca este vorba aici de un element de ansamblu, nu de un proces fiziologic. A intelege este a sesiza raportul existent intre lucruri, intre fapte.