Exista oameni la care se fac remarcate anumite forme de manifestare, caracteristice, pe care noi le percepem drept semne de proasta educare. Intra in aceasta categorie, de exemplu, oamenii care nu se pot abtine sa nu-si roada unghiile, cei care se simt impinsi de nu stiu ce forta interioara sa se scobeasca mereu in nas, ca si oamenii care se reped cu asemenea lacomie la mancare incat comportamentul lor lasa impresia unei patimi dezlantuite. Ca astfel de manifestari trebuie sa aiba o semnificatie, devine limpede de indata ce observam cum un om se arunca asupra mancarii ca un lup flamand si nici o rusine nu-1 poate impiedia sa-si satisfaca pofta. El soarbe zgomotos, mesteca, clefaie. Bucatile oricat de mari dispar aproape nemestecate, ca intr-un abis, fiind de-a dreptul fantastica viteza cu care sunt ingurgitate. Frapante nu sunt insa numai aceste forme de manifestare, ci si cantitatea si frecventa meselor. Nu exageram spunand ca exista oameni pe care nu ni-i putem reprezenta decat infulecand. Un alt tip de proasta crestere se manifesta printr-o izbitoare lipsa de igiena6. Nu este vorba de lipsa de formalism pe care o vedem la oamenii care au mult de lucru si nici de dezordinea fireasca intalnita uneori la oamenii care muncesc din greu. Tipul de om la care ne referim nu presteaza de obicei o munca anevoioasa, ba chiar, adesea, este departe de orice munca. Asta nu-1 scuteste, totusi, nici de dezordinea exterioara, nici de aspectul neingrijit. Este in aceasta ceva aproape studiat, o ciufuleala si o necuviinta scandaloase, greu de imitat, si care sunt atat de caracteristice pentru individul respectiv, incat nu l-am mai recunoaste in cazul in care, vreodata, s-ar prezenta altfel. s6p19pi
Aceste forme de manifestare sunt de asa natura incat ne ofera o caracterizare exterioara a oamenilor prost crescuti. Ele semnifica limpede faptul ca respectivii nu procedeaza corect si vor sa se inalte deasupra celorlalti. Oamenii care practica asemenea proaste maniere ne lasa intotdeauna impresia ca au prea putina consideratie pentru semenii lor. Nu atat manifestarile ca atare ne uimesc, cat faptul ca de cele mai multe ori astfel de maniere necuviincioase isi au originea in copilarie. De altfel, aproape ca nu exista copil care sa se dezvolte cum scrie la carte, unii dintre ei formandu-si deprinderi urate de care, cum arata observatiile noastre, nu se mai dezbara toata viata.

Daca investigam cauzele acestor manifestari, descoperim tendinta mai mult sau mai putin pronuntata de evitare a semenilor si de sustragere de la indatoriri. Acesti oameni, de fapt, vor sa se tina departe de viata, ei refuza colaborarea. Acest punct de vedere ne permite sa intelegem de ce ei nu pot fi impresionati de discutiile morale, argumentele de aceasta natura neavand nici o influenta asupra proastelor lor obisnuinte. Avand fata de viata atitudinea pe care o are, un asemenea om are propriu-zis dreptate cand, de exemplu, isi roade unghiile. Si cu greu se poate gasi un mai bun motiv de a fi ocolit decat in cazul individului care, voind sa se tina departe de societate, apare in mod regulat, de exemplu, cu gulerul murdar sau intr-un veston uzat. Ce te-ar putea feri mai sigur si mai bine de obtinerea unui loc de munca unde esti supus luarii aminte, criticii si concurentei altora, sau ce ar putea pune mai bine pe fuga pe un pretendent la casatorie, decat sa te prezinti in halul acesta? Astfel se exclude el insusi de la orice concurenta si are pentru aceasta si un bun pretext: ce n-as putea eu realiza, daca nu as avea obiceiul acesta respingator? il am, insa.
Cazul expus mai jos ne va arata cum un asemenea obicei este folosit la autoaparare, servind si ca mijloc de tiranizare a celor din jur. Este vorba de o fata in varsta de 22 ani, care suferea de incontinenta urinara. Era penultima dintre fratii si surorile ei, copil pla- | pand, care se bucura de o grija deosebita din partea mamei sale, J careia ea ii arata un devotament iesit din comun. Mama, in schimb, ; o supraveghea zi si noapte, atat din cauza raului ei obicei, cat si din cauza starilor de anxietate si a tipetelor pe care le scotea in timpul noptii. Sigur ca la inceput a fost o izbanda pentru dansa, un balsam pentru vanitatea ei faptul ca o avea langa sine pe mama ei mai mult decat o puteau avea ceilalti copii. Definitorie era pentru ea si aversiunea fata de scoala, prietenie si societate in general. Deosebit de anxioasa se arata cand trebuia sa iasa de acasa si chiar si mai tarziu, cand crescuse, si era necesar sa mearga seara dupa cumparaturi; trecea printr-un adevarat chin. Se intorcea epuizata, moarta de frica acasa, povestind prin ce primejdii inspaimantatoare trecuse.
Este usor de inteles ca toate aceste simptome ne dezvaluie pur si simplu faptul ca fata aceasta nu dorea decat sa stea in permanenta langa mama sa. Cum insa situatia materiala a familiei nu o permitea, s-a planuit sa i se caute o slujba. S-a reusit ca ea sa accepte, in cele din urma, un post. Dar nu dupa mai mult de doua zile i-a revenit vechea meteahna, incontinenta urinara, asa incat a trebuit sa fie concediata. Mama, care nu cunostea sensul real al acestei suferinte, i-a facut reprosuri amare. Drept urmare, fata a incercat sa se sinucida si a fost internata in spital. in culmea disperarii, mama i-a jurat sa nu se mai desparta de ea.
Toate aceste trei simptome — incontinenta urinara, teama de noapte si de singuratate, ca si incercarea de sinucidere — sunt orientate spre unul si acelasi scop. Pentru noi ele sunt graitoare si ne spun cam asa: „Trebuie sa raman langa mama", sau: „Mama trebuie sa aiba mereu grija de mine". Iata cum o asemenea manifestare are o semnificatie profunda, permitandu-ne, pe de o parte, sa evaluam omul, iar pe de alta parte, facandu-ne posibila inlaturarea principalului simptom, ca urmare a intelegerii integrale a omului respectiv, in linii mari, constatam ca la copii actele de proasta crestere tind sa atraga asupra lor atentia celor din jur, facandu-i sa joace un rol deosebit, sa le demonstreze adultilor slabiciunea si incapacitatea acestora de a da povete, punandu-i pe copiii cu pricina intr-o lumina mai buna, atat in propriii lor ochi, cat si in ai celor mai puternici. in acelasi sens este de interpretat obiceiul multor copii de a se face remarcati prin tinuta lor bizara in fata persoanelor straine venite in vizita. Copii care de obicei sunt foarte cuminti se poarta ca apucati de toti dracii de indata ce un oaspete intra in casa. Copilul vrea sa joace un rol si nu se va lasa pana cand nu-si va fi atins scopul intr-o maniera care sa-1 satisfaca. Deveniti adulti, asemenea insi nu vor pregeta sa exploateze astfel de bizarerii pentru a se sustrage de la exigentele vietii in comun sau pentru a incerca cel putin sa puna altora bete in roate. Setea de dominatie si vanitatea se ascund sub aceste manifestari care, atunci cand imbraca forme atat de stranii, raman adesea necunoscute in ceea ce priveste adevarata lor semnificatie.