e1z14zx
Institutoarea: Copilul frecventeaza clasa a patra. Clasa mixta. Este in clasa mea de doi ani. in primii doi ani a avut un alt institutor. E copil unic la parinti. Tatal si mama lui lucreaza, iar copilul sta la bunica-sa, pe care nu o asculta. Face ce-i trece prin cap. Nu prea aude; are o buna memorie a cifrelor si ceva spirit critic. Scrie ingrozitor.
De vreun an copilul este foarte vorbaret, foarte dezordonat si ii incomodeaza pe toti ceilalti, baieti si fete. Atat povetele binevoitoare, cat si pedepsele il lasa indiferent; in urma insistentelor plange, promite sa se indrepte, ca apoi s-o ia de la capat.
Anul acesta, aceeasi poveste. isi foloseste calimara drept scuipatoare, sparge capacele calimarilor. L-am luat si cu binele si cu raul. M-am prefacut ca nu vad ce face si ca putin imi pasa de tururile lui de forta. Fara rezultat. incearca mereu sa se faca remarcat intr-un fel oarecare. Copiii au adunat la scoala bani pentru o mare excursie in comun. El a adus doar doua coroane. in timpul recreatiei, copiii mi-au adus la cunostinta ca K. are 16 coroane. ii cer sa-mi dea banii, fiind nelinistita in ceea ce priveste provenienta lor. Raspunsul lui: „I-am castigat la un joc de carti". I-am spus ca mama sa ar putea lua banii de la directiunea scolii, pentru ca, el fiind dezordonat, era mai bine sa nu riste sa-i piarda pe drumul spre casa. Mama nu s-a prezentat la scoala. Stiam prea bine ca baiatul nu suflase nici o vorba despre aceasta acasa, caci parintii sai sunt oameni foarte cumsecade si adesea vin sa se informeze la scoala in legatura cu situatia fiului lor. in cele din urma am convocat-o oficial pe mama la scoala. Ea a ramas stupefiata, amintin-du-si ca in mai multe randuri ii disparusera de acasa mici sume de bani. De nenumarate ori am observat ca daca, la scoala, i se dovedeste ca a mintit, iti arunca o privire atat de pustie incat ai impresia ca te afli in fata unui copil care prezinta o deficienta mintala.

Copilul a avut prilejul sa-si vada mama plangand la scoala. A fost admonestat cu tact, ca dupa aceea sa se intoarca in clasa si sa faca nazbatii care i-au amuzat pe toti elevii. Mama a fost pur si simplu ingrozita si spunea ca sotul ei il va omori in batai pe copil. Am povatuit-o ca deocamdata sa nu-i spuna nimic sotului. A doua zi s-a prezentat tatal; sotia ii povestise totul si acesta nu-i aplicase nici o corectie copilului. Baiatul arunca responsabilitatea celor intamplate pe unul mai in varsta decat el, care l-ar fi indemnat sa fure. Era vorba de un baiat care nu frecventa scoala publica, ci un curs privat.
Dr. A: Am mai auzit lucruri de acest gen si trebuie sa spun ca peste tot si intotdeauna e unul si acelasi cantec. Ca baiatul este dezordonat: asta inseamna, probabil, ca exista o persoana care umbla pe urmele lui si face ordine. La scoala lucreaza si nu lucreaza. Este stilul de viata al unui copil rasfatat, cum ni se arata si din alte trasaturi de caracter. Ar trebui ca cineva sa se ocupe de el in mod special la scoala, in ceea ce priveste faptul ca doreste sa se faca mereu remarcat, ar fi util sa stim indeosebi in ce moment si-a manifestat el naravul (furt). Aceasta, fara a se recurge la improvizatii.
De doi ani mama a abandonat casa, iar copilul se gaseste la bunica si pare extrem de nemultumit. Se simte frustrat; ii lipsesc o multime din lucrurile pe care i le oferea mama. Identificam la el trasaturile de caracter ale cuiva care vrea sa se imbogateasca. Furtul este compensatia pentru ceea ce a pierdut.Trebuie sa tinem seama de faptul — recunoscut chiar de baiat — ca s-a aflat sub influenta unui baiat mai in varsta. Nu exista delincvent sau criminal care sa nu incerce sa se scuze, pentru ca faradelegea sa sa apara intr-o lumina mai buna. Faptul ne demonstreaza ca baiatul stie prea bine ca s-a indepartat de societate, de sentimentul comuniunii sociale. A furat pentru ca voia sa lase impresia ca este matur. Nu a gasit, dupa mintea lui, alta cale. Era obisnuit cu mama sa si se afla intr-o situatie grea. Bunica sa nu are fata de dansul aceeasi atitudine ca mama. E mai aspra. El lupta cu batrana. intre ei se manifesta o tensiune plina de ostilitate. Un astfel de copil, obisnuit sa se bizuie pe altii, se simte ca intr-o capcana. Stilul sau de viata este de-acum fixat si el cauta mereu o fiinta care sa-i dea sentimentul ca se ocupa de dansul. Este ceea ce ii lipseste. Tocmai din momentul cand a simtit aceasta lipsa, cred eu, a inceput sa fure.
Ce l-ar fi putut impiedica pe copil sa se apuce de furat? Ocuparea unui loc onorabil la scoala. Lucru foarte greu de realizat in cazul copiilor rasfatati. Daca un astfel de copil isi propune sa obtina totul, ca la mama acasa, atunci avem de-a face cu un mod inteligent de a proceda; baiatul nu este un prostanac.
in ochii institutoarei, el este dezonorat. S-a obisnuit sa creasca intr-un climat de calda simpatie. S-a reusit linistirea tatalui si baiatul crede ca prin aceasta totul a reintrat in ordine. Fiecarei privatiuni si fiecarei frustrari el le va raspunde prin noi tentative de a se imbogati. Nu cred ca baiatul a inceput sa fure abia de doi ani, ci mult mai demult. Ce o fi facut el cu banutii lui tainuiti? Pesemne ca si-a cumparat niscaiva zaharicale. (Institutoarea: si-a cumparat un carnacior.) Cum de i-a venit ideea sa sustina ca un altul 1-a indemnat la rele? Cum am putea sti daca, intr-adevar, unul mai mare 1-a indepartat de calea cea buna? Ar trebui sa o intrebam pe mama, daca nu cumva ea 1-a pus in garda, zicandu-i: „Nu te inhaita cu baiatul acela, ca te-ar putea duce pe carari gresite". Sau poate ca exista cu adevarat un baiat mai in varsta, care a stiut sa-1 atraga de partea sa. Daca de catva timp are bani asupra-i, este de crezut ca are un alt scop. Poate ca voia sa-si creeze un suport material,un fond. Despre lucrul acesta trebuie stat de vorba cu mama. Se impune sa cunoastem si alte manifestari ale baiatului, din acelea pe care le observam indeosebi la copiii rasfatati. Poate ca este fricos si nu poate sta singur, asa incat este de inteles sa se insoteasca cu un baiat mai in varsta. Lucrul acesta nu este absolut obligatoriu, dar putem trage concluziile noastre. Poate ca noaptea tipa in somn. Ceea ce mama ne-ar putea confirma sau infirma, dupa cum ne-ar putea spune daca si mai inainte copilul nu-si manifestase tendinta de a-si insusi ceea ce nu-i apartine. Am avea nevoie, de asemenea, sa ne spuna ca nu prea il intereseaza ceilalti si ca felul de a avea legaturi cu ei nu este laudabil. Nu este in stare sa-si faca prieteni; daca se joaca cu ceilalti, vrea sa aiba intotdeauna primul rol; are tendinta de a frecventa fie copii mai mici, fie mai mari decat dansul. La copiii unici se intalneste adesea predilectia pentru persoane mai in varsta, deoarece acesti copii au trait mereu in mijlocul unor oameni mai in etate.
Trebuie sa ne punem in acord asupra modului de influentare a mamei. De asemenea, trebuie sa-1 determinam pe copil sa faca progrese la invatatura si sa-i stimulam curajul. Este necesar ca el sa aiba speranta de a putea juca aici un rol si de a se face remarcat. V-as sfatui sa va exersati in ceea ce eu as numi raza de actiune1. La copiii-problema aceasta este intotdeauna redusa. Un astfel de copil nu are o larga sfera de actiune. Trebuie sa incercam sa i-o largim, ceea ce nu este cu putinta decat daca ii dam mai mult curaj si daca el insusi este incredintat ca se poate face util. Tocmai aceasta ii va da posibilitatea sa-si modifice in intregime raza de actiune, sa o amplifice. in sfera atat de restransa in care se gaseste in prezent nu-i ramane altceva de facut decat sa se imbogateasca in secret si sa recurga la minciuna ca sa nu scada in propria sa stima si atitudine.
Institutoarea: Nu are note rele decat la scris si la ortografie, insa nu totdeauna. La scoala e iubit, nu este ostracizat. Cu siguranta ca colegii nu-1 detesta. Nu a repetat niciodata clasa. Este un elev lent, dar invata destul de bine.
Dr. A: Trebuie stiut de ce elevul nu este multumit de scoala. Una din principalele cauze trebuie sa fie faptul ca vrea sa constituie mereu centrul atractiei. Un astfel de copil reuseste lucrul acesta fie facand-o pe clovnul, fie tratandu-i pe ceilalti cu bunavointa. in ambele cazuri in cauza se afla propria-le persoana. Baiatul nostru incearca cu siretenie sa obtina tot ceea ce vrea. Cauta ca prin farmecul sau sa obtina tot ceea ce i se pare dezirabil si s-a antrenat in acest sens din prima copilarie, favorizat de atitudinea mamei sale, care 1-a rasfatat intotdeauna.
Un diriginte: Am avut un elev care a ajuns sa fure. L-am surprins pe cand era pe cale sa-i fure altuia 50 de creitari. Mi-a declarat ca ceilalti copii aveau totul si ca el nu avea nimic. Tatal sau, sarac, nu-i dadea nici o letcaie. El ar fi vrut sa aiba de toate, ca si ceilalti copii. I-am daruit vreo cateva zeci de creitari, ca sa-si poata cumpara si el ceva. Am repetat de mai multe ori acest gest si, de atunci, niciodata nu am mai auzit ca acest copil sa fi furat ceva.
Dr. A: Nu dispunem de reguli spre a optimiza un copil. Masurile pe care le luam actioneaza diferit asupra fiecarui copil. Nu se poate sa aplicam una si aceeasi masura la cazuri diferite. in afara de posesia celor
20-30 de creitari, copilul respectiv simte renascand in el un sentiment de solidaritate, care il fortifica moral. Nu m-as mira ca cineva sa-mi spuna: l-am batut si din acel moment nu a mai furat. Lucrurile acestea sunt prea complexe ca sa le putem judeca in mod simplist. Ceea ce incercam sa facem inainte de toate este sa intelegem copilul. Respectivul copil traieste cu ideea ca el are un drept asupra a tot ceea ce exista, iar asta i se cuvine imediat si fara efort. Este o eroare pe care noi incercam sa o facem inteleasa, iar prin aceasta intelegere o facem sa dispara.
Institutoarea: Situatia familiala a copilului este buna.
Dr. A: Gasiti,in general, la dumneavoastra in scoala, copii saraci in clasele cu un ritm mai lent de invatare, si copii cu o situatie materiala mai buna in clasele unde procesul de invatamant este mai rapid?
Institutoarea da un raspuns afirmativ.
Dr. A: Daca priviti lucrurile mai indeaproape, nu veti gasi nici un singur om care sa nu fi furat ceva in viata lui: fructe, dulciuri, niste bagatele etc. in cercetarile mele am intalnit faptul aproape intotdeauna.
(Catre parinti): As dori sa stau de vorba cu acest baiat. Este cu putinta sa-1 dezbaram de apucaturile lui. Dintr-un anumit punct de vedere, el mi se pare un copil deosebit. Nu v-a trecut prin minte ca are nevoie de tandrete? Va da mereu de furca cu cate ceva, spre a putea fi impreuna cu voi. El aude mereu ca nu stiu cine face nu stiu ce pentru dansul. Aveti greutati cu el in ceea ce priveste alimentatia?
(Mama spune ca mai de mult facea nazuri, dar ca acum mananca cum trebuie.)
Dr. A: A fost bolnav? A urinat noaptea in pat?
Mama: Are mereu o mina de om acrit, pentru ca mereu sufera de stomac.
Dr. A: Este fricos? ii este teama sa ramana singur? A frecventat gradinita de copii? Ce rol ii place sa joace? Are prietenii
Tatal: Habar n-avem. Nu-i fricos. Pune, insa, intrebari prostesti, intreaba: „Mama, asta ce este? Dar aia ce este?" Stie prea bine despre ce este vorba, dar pur si simplu vrea s-o sacaie pe maica-sa.
Dr. A: Cum isi face temele? Le face singur, ori are nevoie de ajutor?
Tatal: Daca cineva ii sta in spate, totul merge de minune. Prefera societatea oamenilor care se poarta binevoitor cu dansul.
Dr. A: Stie sa inoate? Are vise anxioase? Nu este superstitios? ii place gimnastica?
Tatal: Are o enorma admiratie pentru natatie; o data insa s-a speriat si de atunci nu mai vrea sa inoate. ii place mult gimnastica si in anul din urma a facut in mod regulat gimnastica. Nu are cosmaruri si nu este anxios. Are intrucatva frica de mine, pentru ca sunt foarte nervos.
Dr. A: Fiti amabil cu dansul, plimbati-va cu el, fara sotia dumneavoastra, pentru a putea lega prietenie si a face cu ajutorul dragostei si al prieteniei ceea ce vreti sa faceti, nu cu ajutorul fricii... in ceea ce priveste dificultatile intampinate la scris si ortografie, ati cercetat daca nu cumva este stangaci? S-a nascut, poate, stangaci?
(Parintii nu stiu sa fie stangaci. Se constata ca mama este stangace.)
Mama: Se mai plange de faptul ca fiul ei a refuzat sa-1 tradeze pe acela care 1-a indemnat sa fure si ca i-a dat un nume fictiv.
Dr. A: Nu se aduna si cu alti copii? Cum se imbraca? Cum isi face toaleta? Cum se piaptana?
Tatal: A avut un prieten mai inainte, cu care se intalnea, dar a murit.
Mama: Cand se imbraca, trebuie sa-i tot dau ghes, pana sa fie gata.
Dr. A: Nu e nevoie sa i se dea mereu ghes; problema este mai ales aceea de a-1 face independent, treptat si cu blandete. Daca doriti, as fi bucuros sa incerc sa-1 influentez. Merge cu drag la scoala? Spune el ce vrea sa fie mai tarziu? Este vanitos? in ce pozitie doarme? isi roade unghiile? Se scobeste in nas?
(Parintii relateaza ca e peste masura de vani tos,.ca ar vrea sa se faca tamplar, ca uneori isi roade unghiile si ca, incolo, nu au mai remarcat nimic deosebit la el. La scoala merge cu drag.)
Dr. A: Faceti-1 mai independent, ca sa dovedeasca un mai mare interes pentru scoala si sa-si castige acolo o anumita pozitie. Asta il va feri de pasi gresiti. Nu-1 amenintati si nu-i mai vorbiti de abaterea lui. Este curios sa vedem ca acest baiat, care sufera de stomac, si-a cumparat salam. Nu-i mai faceti reprosuri si incercati sa il faceti independent. Avem aici imaginea pura a unui copil rasfatat, puritatea imaginii acesteia fiind voalata de faptul ca baiatul a fost instruit in vederea libertatii. Exista o mare deosebire intre un copil in permanenta supravegheat si acela obisnuit sa traiasca singur.
(intre timp a intrat copilul si doctorul i se adreseaza acestuia): — Ce vrei tu sa faci cand vei fi mare?
Copilul: Vreau sa ma fac tamplar.
Dr. A: Si ce vrei sa faci cand vei fi tamplar?
Copilul: Sa trag la rindea.
Dr. A: Cati prieteni ai?
Copilul: Trei.
Dr. A: Si cu ce se ocupa ei?
Copilul: Fura.
Dr. A: Eu le-as spune: „Ce se va alege din voi, daca va tineti de rele?". iti place sa-i urmezi in ceea ce fac?
Copilul: Nu.
Dr. A: De ce te lasi tarat de acesti baieti? Mi se pare ca tu credeai ca nimeni nu va observa ca ai furat si ca in felul acesta puteai sa-ti cumperi ceva. Ti-e frica? Esti curajos, asa ca trebuie sa ai curaj si la scoala. Esti de-acum baiat mare, trebuie sa faci tu insuti totul; stii sa te imbraci singur, sau sa te speli, ori trebuie sa te ajute mama? Vrei sa-i dai de lucru in plus. intrucat stii de-acum sa faci tu insuti totul, nu mai astepta sa te ajute mama. Cum merge la scris? Fa un efort in plus si o sa mearga mai bine. (Copilul este si el stangaci, ca si mama.) Sa nu crezi ca au putut altii sa te faca sa furi; asta-i o prostie. Nu trebuie sa te iei dupa altii. Dupa o luna te rog sa-mi spui daca faci totul singur, daca ai progresat la scris si daca te mai lasi tarat de altii. (Copilul iese.) Copiii stangaci au impresia ca nu sunt capabili sa rezolve problemele asa cum le rezolva ceilalti. Ei se straduiesc sa lucreze cu mana dreapta si cand vad ca nu prea merge isi inchipuie ca la ei lucrurile vor iesi totdeauna pe de-a-ndoaselea. Copilul stangaci poate fi identificat dupa o multime de semne. Cand un copil are dificultati la citit, scris etc, trebuie sa ne gandim ca avem probabil de-a face cu un stangaci. in majoritatea cazurilor jumatatea stanga a fetei este mai bine dezvoltata decat dreapta. Numerosi stangaci prezinta dificultati la scris si multi dintre dansii renunta sa mai progreseze, scriind toata viata ilizibil. Altii, dimpotriva, isi dau toata silinta si reusesc sa aiba o caligrafie ca de dreptaci. Sunt cei care si-au biruit inferioritatea si care, in genere, au dobandit marea aptitudine de a triumfa asupra greutatilor; acestia devin artisti etc. Daca vedeti o scriere foarte frumoasa la unul care scrie cu mana dreapta, trebuie sa va ganditi ca poate el a fost stangaci. Avem in oras2 un numar de aproximativ 35-50 la suta stangaci. Poate ca ei nu o stiu, dar consecintele le sufera. Veti gasi un foarte mare numar de copii stangaci atat printre cei mai buni, cat si printre cei mai rai oameni, la naturile problematice, incepand cu artistii si terminand cu copiii-problema.
in cazul nostru, copilul este bolnavicios, rasfatat de mama sa, bruscat de tata, ceea ce il face sa se refugieze si mai mult langa mama. Tatal ar trebui sa se puna de acord cu ea in ceea ce priveste educatia copilului. Recent a aparut o situatie pentru care el nu era pregatit. E dus la bunica sa, cu care nu se poate intelege. Ea este dornica de liniste. La scoala baiatul merge bine, dar, cu toate acestea,evadeaza. Progreseaza la invatatura, pentru ca poate s-o faca. Cauta o compensatie: stinghereste procesul de invatamant si ii amuza pe copii. Aceasta nu-i este de ajuns si are chef sa fure. Sa admitem ca s-a lasat antrenat; dar de ce nu s-a lasat antrenat sa-si imbunatateasca de pilda caligrafia? Are impresia ca nu este tratat cu aceeasi caldura sufleteasca cu care fusese obisnuit odinioara. Poate ca in prezent se gaseste intr-o situatie mai buna, dar si-a pierdut curajul. Poate ca anterior nu a fost primit la scoala atat de amabil ca astazi. Trebuie sa ne intrebam daca nu are nevoie de incurajare. Nu trebuie sa il zorim, ci sa asteptam, sa-i dam ragazul necesar. Poate ca ar trebui sa-i spunem: „Vad ca totul va merge bine! Constat ca tu vei fi din nou printre cei mai buni elevi". El a dorit dintotdeauna ca institutoarea sa se ocupe de dansul. Daca s-ar mai purta inca o data asa cum nu se cuvine, i-as spune: „Nu merita sa te ostenesti, noi toti ne vom ocupa de tine". Asemenea afirmatie ar putea sa-1 impresioneze. Modul in care urmeaza sa fie pronuntata, depinde de individualitatea fiecaruia. in ceea ce ma priveste, poate ca as face-o cu o nuanta de umor.