Foarte des intalnim oameni care ne lasa impresia ca s-au oprit la un anumit punct al dezvoltarii lor, neputand depasi stadiul scolaritatii. Acasa, in viata, in societate, in profesia lor ei sunt mereu ca niste scolari, trag intr-una cu urechea, stau la panda, ca sa vada daca au voie sa spuna ceva. ii vedem silindu-se totdeauna sa aiba prompt un raspuns la orice problema care se pune undeva in societate, ca si cum ar vrea sa devanseze pe cineva, sa arate ca ei sunt informati in toate, ca si cum ar astepta sa li se dea o nota buna pentru aceasta. Sta in firea unor asemenea oameni sa se simta in siguranta numai daca viata li se prezinta in forme familiare, fiind derutati de indata ce sunt pusi intr-o situatie in care nu mai pot folosi sablonul scolar. Si in limitele acestui tip exista mai multe niveluri de diferentiere. in cazurile mai putin simpatice intalnim oameni seci, prozaici, putin sociabili, sau oameni care vor sa treaca drept eruditi, care fie ca stiu totul, fie incearca sa clasifice toate lucrurile dupa reguli si formule.