o4q9qd
La consultatie se prezinta elevii G. si S. Nu sunt cazuri iesite din comun, ci tipuri curente de stricatori de buna-dispozitie a semenilor lor, care vor sa se faca remarcati cu orice pret, enervandu-1 inutil pe institutor, care duce impotriva lor o lupta infructuoasa.
Unul, cel pe care il voi prezenta primul, este in varsta de opt ani, iar celalalt de sapte ani. Amandoi frecventeaza clasa a doua, cel mai mare fiind repetent. Cu un an in urma ei se aflau in aceeasi clasa, dar au fost despartiti, pentru ca impreuna faceau cu neputinta desfasurarea procesului de invatamant. Izolati,ei sunt mai suportabili, pe cand totala lor absenta este binefacatoare atat pentru personalul didactic, cat si pentru clasele de elevi respective. Cauza deficientei de caracter la cei doi baieti este diferita.
G., potrivit informatiilor furnizate de mama, este copil de alcoolic. Tatal este birjar, cum este si un frate, in varsta de 17 ani. Un alt frate, care are 16 ani, face cu motocicleta curse pentru un brutar, iar un alt frate, 14 ani,este ucenic la brutarie. in afara de acestia, mai exista in familie un mezin in varsta de cinci ani. Baiatul de care ne ocupam frecventeaza dimineata scoala, iar dupa-amiaza o institutie de binefacere. Timpul liber si-1 petrece la grajd sau se plimba cu birjele celor pe care ii cunoaste bine. Mama lucreaza si ea la brutarul unde lucreaza si fiii ei. Ea nu-1 vede pe baiat cat e ziua de mare, nici macar pentru un mic schimb de cuvinte, probabil pentru ca patronul are oroare de farsele lui de prost gust. Casa parinteasca fierbe de dispute si certuri.
Mama recunoaste, cel putin in parte, neajunsurile copilului, dar nu poate face nimic pentru el. intr-adevar, baiatul este preferatul tatalui, iar acesta ii ia apararea impotriva tuturor. Promisiunile si recompensele banesti sunt utilizate in casa drept principal mijloc de educatie. in zilele de sarbatoare aici se bea nu gluma, iar de la un fonograf pot fi auzite cuplete din cele mai vulgare pe care, fireste, baiatul le soarbe cu maximum de interes, ca pe un bun spiritual. Se pare ca baiatul ajunge si la han, unde i se servesc bauturi alcoolice, dar este greu ca acest lucru sa fie verificat, din moment ce copilul da dovada, in tot ceea ce povesteste, de multa imaginatie, pe cand, pe de alta parte, parintii neaga asemenea fapte. in timp ce parintii merg la cinematograf, baiatului i se dau bani ca sa-si cumpere carnati de la han; cel putin asa explica el existenta in buzunarul sau a unei piese de 50 de creitari.

Aptitudinile copilului sunt submediocre, si nici muncitor nu este. Rareori isi face temele, uita caietele acasa si nu manifesta nici o placere pentru invatatura. La scoala nu se intereseaza decat de desen si, cand nu se poate altfel, de scris. Nu pare sa aiba un real interes decat pentru cai. Nici in timpul anului scolar, nici dupa aceea nu a suferit de nici o maladie mai grava. Atentia ii este deturnata pana si de cea mai mica frivolitate. Nu poti fi sigur ca minte sau nu face decat sa debiteze produsele imaginatiei lui. Povesteste, de exemplu, ca a fost cu tatal sau in cutare sau cutare lor, ca 1-a insotit la han, ca a petrecut noaptea la matusa sa, pe cand, in realitate, dupa cum s-a putut stabili, in acele zile nu-si parasise domiciliul. Sau mai sustine ca a vazut, la tara, cum se scot cartofii din pamant cu plugul, pur si simplu pentru ca a auzit acestea povestite de un alt baiat. Este complet lipsit de spirit critic. Lucrarile lui scolare sunt totdeauna dezordonate. in ceea ce priveste vointa, este lesne influentabil si ia decizii rapide.
La scoala se da si peste cap ca sa atraga atentia asupra persoanei sale; scoate strigate si se cearta in timpul recreatiei, ca de altfel si in timpul orelor de invatamant. isi bate colegii si marturiseste ca a cautat sa-i faca sa sufere. Nu tine seama de mustrarile ce i se fac. insarcinarile care i se dau sunt folosite pentru a isca certuri si a face nerozii; adesea pateaza cu buna stiinta hainele colegilor sai. Cat despre ale lui, chiar daca sunt noi, nu le cruta deloc. intr-o vreme voia sa le spele la scoala. Canta in timpul orelor de clasa. Tot ce spun ceilalti este pentru el motiv de critica cu voce tare si astfel deranjeaza desfasurarea lectiilor. Vrea sa corecteze chiar si raspunsurile exacte ale colegilor sai si ii bate pe elevii care nu recunosc ca dreptatea este de partea lui. isi bate joc de institutor, il maimutareste pe strada, se poarta brutal cu oamenii si cu animalele.
Nu fura, insa pastreaza pentru el obiectele gasite. Nu a fost cu putinta sa fie lasat in aceeasi clasa cu prietenul sau S. Daca ii luam cu mine la o alta clasa, unde aveam de suplinit vreun coleg, ei se comportau frumos,pentru ca le era strain climatul de acolo,elementele care o compuneau. Oricum, izolati, baietii se comportau altfel decat cand erau impreuna si se stimulau reciproc. Propun, prin urmare, sa-i observam, pe de o parte, cand sunt laolalta, iar, pe de alta parte, cand sunt izolati.
De patru saptamani cei doi prieteni au fost despartiti, fiecare in alta clasa, unde impovareaza pe alti institutori. in timp ce clasa de elevi dezbate un subiect oarecare, G. deseneaza sau da drumul unor remarci care se potrivesc ca nuca-n perete, facand ca intreaga clasa sa rada; vocabularul lui este de o vulgaritate nemaiintalnita. De indata ce institutorul se afla cu spatele la el, G. isi paraseste locul din banca si incepe sa se agate de colegii sai. in timpul recreatiilor trebuie strunit, pentru ca altfel sare la bataie si ajunge chiar pana la a-si calca in picioare colegii. in sala de gimnastica se catara ca o maimuta pe aparate, scotand urlete. Aseara, evident, fara ca cineva sa i-o fi cerut, a inceput sa se grozaveasca, in argou: „Ce, parca nu stiu io ca directoarele o sa-ntrebe daca-s baiat de comitet, ori vreo pramatie? O sa-i spun ca-s un ingeras. Ma doare-n cot! O sa ma fac nevazut, — stiu io unde, asa ca nimeni n-o sa ma gaseasca. O sa trag aghioase, ca maica-mea e la munca pan'pe la orele noua seara".
Cazul S. are alta explicatie. Mama sa sufera de o nefrita grava si, inainte de nasterea copilului, a facut o multime de injectii. La varsta de cinci ani baiatul si-a dat drumul ca pe un tobogan pe rampa scarii, de la etajul al doilea pana la etajul intai, unde a cazut. A fost dus, fara cunostinta, la spital, unde a stat catva timp sub observatie fara a se fi putut constata nimic deosebit. Pana cand a intrat la scoala — ne spune mama copilului — tatal acestuia era atasat de el; baiatul era de o rautate iesita din comun, se intorcea acasa spre miezul noptii, mama fiind cu totul neputincioasa. Ba inca baiatul o intreba adesea, cu un sentiment dracesc: „inca nu esti la spital? Cand o sa crapi?" Dupa primele plangeri venite din partea scolii, tatal a „intors foaia", tratandu-si fiul cu o severitate deosebita, dar fara rezultat. De notat ca tatal baiatului a fost agent de politie si ca in prezent sta acasa. Cu un an in urma, in familie s-a nascut o fetita, iar aparitia acesteia a starnit gelozia baiatului. in acelasi an a suportat o indepartare a amigdalelor pe cale chirurgicala si a fost foarte bolnav. La un moment dat a intrebat: „De ce sunt vaccinat si operat eu, si nu surioara asta a mea?4' Daca mama sa il ameninta ca il va da la un pension, el spune ca va fi mai bine pentru dansul decat sa fie nevoit s-o vada pe dansa. Raporturile pe care le are cu un unchi si o matusa, pe care o iubeste mai mult decat pe mama lui, nu sunt prea clare. Baiatul nu-si ascunde preferinta pentru unchiul si matusa sa. Nu este exclus ca aversiunea fata de mama sa sa-si aiba radacinile in aceste raporturi. Pe timpul verii toate clasele isi petreceau recreatiile in gradina; acolo el s-a apropiat de o fetita foarte ingrijita si i-a spus ca vrea s-o sarute. L-am luat de-o parte si l-am intrebat prieteneste de ce vrea sa faca lucrul acesta si daca,in general,ii place sa-i sarute pe ceilalti. in final l-am sfatuit sa o sarute pe mama sa, ceea ce el a refuzat cu vehementa. Cat priveste povestea aceasta cu sarutul, banala in ea insasi, cred ca m-a facut sa inteleg ca baiatului ii lipseste acasa afectiunea. Am chemat-o pe mama la scoala si i-am sugerat sa incerce sa redreseze situatia, sarutandu-si pur si simplu copilul si aratandu-i mai multa afectiune, in locul batailor pe care i le administra. M-am lovit, insa, de o rezistenta salbatica: „La noi nu exista asa ceva!"
in rest, baiatul este bine ingrijit din punct de vedere fizic si acorda tot atata atentie vestimentatiei sale precum rechizitelor scolare. Parintii vegheaza cu strasnicie ca el sa-si faca temele. Aptitudinile ii sunt mai mult decat mediocre, atentia usor de distras. De altfel este muncitor si ar dori sa faca totul singur. Vointa, in genere, este lesne de influentat si ia hotarari pripite. in timpul orelor de clasa il intrerupe pe institutor, nu da nici o importanta mustrarilor, ii loveste fara motiv chiar si pe elevii care nu se gasesc in imediata lui vecinatate, aruncand in ei cu servieta, ori ii raneste la fata cu sandalele de gimnastica. Cand i se nazare, se culca in banca, arunca cu castane prin clasa, fluiera si fredoneaza, comenteaza spusele institutorului si ale colegilor, substituie creioanele colorate si apoi sustine ca sunt ale lui. Placerea lui este ca darame jocurile de constructii. Arunca pe jos uneltele de lucru manual, iar cand le aduna, face disparute daltile.
Functiile onorifice care i se dau, in scopuri educative, nu sunt pentru el decat prilej de a face nazbatii sau de a isca galceava. Stropeste peretii si tablourile cu buretele de sters tabla. Crede ca se comporta ca un erou. O face pe grozavul, povestind cum a scapat el, la spital, de injectii. Prietenul sau G. il asculta cu gura cascata. Daca e acuzat de vreo fapta nelalocul ei, o neaga din toate puterile sau da vina pe G. Disputele si denunturile reciproce sunt procedee obisnuite la cei doi baieti. S. ii acuza pe unii dintre colegii sai de defecte imaginare. Hotararea parintilor sai de a-1 aduce azi la consultatie l-au scos la inceput din fire, mai cu seama cand si-a dat seama ca nu-este vorba de o formalitate.
La scoala s-a incercat in fel si chip reeducarea acestor doi baieti, rezultatele fiind inegale. Orice mijloc educativ s-a dovedit infructuos. Predici binevoitoare, promisiuni, sarcini onorifice, apelul la sentimentul onoarei, invocarea viitorului, incercarea de a le trezi comprehensiunea, explicatiile menite sa le demonstreze cat de neplacut ar fi pentru dansii ca altii sa procedeze la fel, excluderea de la orele de curs care ii intereseaza, munca pedagogica individuala la directiunea scolii etc, nimic nu a ajutat. S. poate fi adus din cand in cand la ratiune, insa G. nu are decat un suras sarcastic pentru toate aceste stradanii. Mijlocul cel mai eficace pana in prezent s-a dovedit „privirea de autentic imblanzitor", insa,evident, cu anumite limite.
Dr. A: Fara indoiala ca nu este greu sa ajungem la o concluzie de ansamblu in ceea ce priveste descrierea celor doi baieti, luati impreuna, pe care trebuie sa-i examinam nu doar din punctul de vedere al psihologiei individuale, ci si din punctul de vedere al psihologiei sociale. Ei par diferiti atunci cand sunt separati, insa sunt mereu la fel. Amandoi ar trebui scosi din mediul lor familial si plasati la pension pentru o luna sau doua. Aceasta mi se pare a fi o datorie fata de viitorul acestor doi copii. Cazurile deosebit de dificile trebuie si ele tratate in institutii asemanatoare, pe care le-am putea denumi case de convalescenta; aici copiii trebuie bine tratati, studiindu-se,in acelasi timp, in profunzime, cauzele care stau in spatele metehnelor lor. Este de datoria noastra sa clarificam fenomenele si, in acest scop, voi incerca sa va prezint intr-o varianta simplificata tipul caruia ii apartin cei doi baieti.
Primul caz este reprezentat de acel baiat in varsta de opt ani, caracterizat indeosebi de faptul ca a repetat clasa, ca se afla sub medie
in ceea ce priveste aptitudinile si de faptul ca se intereseaza mai ales de cai.
Baiatul acesta nu colaboreaza cu scoala. Daca lasam la o parte unele fapte si examinam modul in care se comporta baiatul, ce linie dinamica are el si ce atitudine ia fata de exigentele scolii, am putea spune ca este pe cale de a exclude si de a refuza toate exigentele. Cauza este parerea lui ca nu poate obtine nici o reusita la scoala. Este o cauza care mi se pare suficienta, deoarece, daca ma identific cu acest baiat si imi inchipui ca nu as putea obtine nici o reusita, in cazul in care as fi fost obligat sa frecventez scoala, as reactiona intocmai ca dansul. Daca, insa, am putea sa trezim brusc constiinta1 baiatului si sa-i explicam ca ar putea foarte bine sa reuseasca, pentru ca nu are dreptate cand crede ca nu este dotat decat pentru grajd si nicidecum pentru scoala, atunci ar fi posibil sa-i cultivam interesul pentru invatatura. Evident, se impune sa-i acordam un ajutor individual si, intr-o perioada de timp data, sa-i inlesnim reusita la una dintre materiile de studiu.
Stim ca, in conditiile in care traieste baiatul, in mediul sau, interesele lui nu se concentreaza decat asupra cailor, hanurilor si expresiilor picante. Nu trebuie sa contam pe faptul ca un asemenea mediu va trezi interesul baiatului pentru scoala. Un astfel de rol si-ar putea asuma o casa ca aceea la care m-am referit anterior. Cum nu dispunem pentru dansul de o astfel de casa, l-am putea ajuta daca cineva s-ar ocupa in mod special de el, in sensul aratat. Ma gandesc la unul dintre fratii lui mai mari, care, cu bunavointa, i-ar putea castiga increderea si simpatia, conducandu-1 pe calea curajului social. Tot ceea ce face el acum la scoala este expresia lasitatii sale, iar eu mi-as da silinta sa-i explic cum stau lucrurile in aceasta privinta. As vrea, de asemenea, sa-1 fac sa inteleaga ca acesta este motivul care il determina sa se gaseasca nu pe latura folositoare a vietii, ci pe latura ei nefolositoare. Astept mult de la aceasta explicatie. Dat fiind faptul ca baiatul prezinta mari lacune in educatie, nu va fi usor sa-i fac demonstratia necesara. Ne lipseste temelia pe care sa cladim. Trebuie tinut seama de faptul ca este preferatul tatalui. Familia aceasta pare sa prezinte, pe de alta parte, unele parti bune, cum ar fi, de exemplu, faptul ca aici copiii nu sunt maltratati, ceea ce nu s-ar putea spune cu certitudine despre familia celui de al doilea baiat. Din medii prea blande provin copii care, atunci cand se izbesc de dificultati, imediat le ocolesc. Ei nu suporta sa se gaseasca intr-o situatie dezavantajoasa. Ei joaca, din rasputeri, rolul celui care pare mai mult decat este. Veti constata la acest baiat tendinta de a-si da importanta, trebuinta de a-si face loc in primul plan, dar fiind incredintat ca drumul ii este barat in partea utila a vietii.
Avem datoria sa argumentam cele afirmate mai sus. Mama ne-ar putea arata daca 1-a rasfatat pe copil, precum si conditiile in care acesta a crescut. As dori sa subliniez ca baiatului ii lipseste curajul si se impune sa vedem daca aceasta carenta nu se manifesta si in alte imprejurari. S-ar putea ca noaptea sa ceara ca mama sa stea langa el, dupa cum s-ar putea sa scoata tipete in timpul somnului. Daca la scoala se comporta arogant fata de institutor, asta nu inseamna curaj; el cunoaste limitele ce-i sunt impuse institutorului si o face pe eroul.
Al doi ha caz este un tip complex, mai rasfatat de catre tata decat de catre mama, raporturile lui cu mama fiind tensionate, deoarece nu a stiut sa-i castige simpatia. Dupa raspunsul in legatura cu sugestia institutorului, care i-a cerut sa-si trateze baiatul de preferinta cu dragoste, sarutandu-1 din cand in cand in loc sa-1 bata, putem presupune ca aceasta femeie este dura si rece. Ne amintim ce a raspuns ea: „Asa ceva nu se obisnuieste la noi". Trebuie sa se fi petrecut lucruri mai grave pentru ca mama sa se poarte in felul acesta.
Baiatul are o sora mai mica. Daca auziti spunandu-se ca un copil este mai atasat de tatal sau decat de mama, puteti presupune ca el se afla in a doua faza de evolutie. Daca mama, intr-un fel sau altul, nu mentine legatura cu copilul, atunci pe primul plan trece tatal. Ar trebui, de asemenea, sa incercam sa stim daca nu cumva, inaintea acestui baiat, mama nu a avut un alt copil care sa-i fi monopolizat tandretea. Poate ca tatal, o matusa, un unchi s-au ocupat mai mult de dansul, pe cand mama era in imposibilitate sa o faca, din cauza bolii. Nu cunoastem daca boala mamei a reprezentat un motiv suficient ca sa-1 deturneze pe copil de la dansa.
S-ar putea ca el sa aiba unele deficiente organice. Dotarea sa depaseste media. Coeficientul de inteligenta al acestui copil, stabilit prin administrarea unui test, este superior fata de medie, probabil pentru ca are o foarte marcata aptitudine de a stabili raporturi intre fapte. Atitudinea lui fata de scoala are o cu totul alta explicatie decat in cazul prietenului sau. El are nevoie de caldura afectiva, de a fi rasfatat. Timp de sase ani a fost copil unic si a trait in centrul atentiei celorlalti, alintat de toti, ca intotdeauna cand esti copil unic. Matusa si unchiul si-au adus si ei contributia. La scoala a intrat cu trebuinta ca cineva sa se ocupe de el in mod special. Ceea ce nu este cu putinta aici, in pofida oricarei bunavointe.
Acesti copii, care vor sa atraga in permanenta atentia asupra-le, prefera sa se faca remarcati intr-un mod neplacut, pe latura nefolositoare, decat pe latura placuta si folositoare a vietii. Rasfatati, in genere ei sunt lipsiti de curaj, preferand sa iasa in relief in situatii mai facile. Baiatul nostru se simte frustrat in comparatie cu situatia lui anterioara, atat la scoala, cat si acasa. Ce face uri copil cand se simte frustrat? incearca sa se imbogateasca, iar aceasta tendinta si-o manifesta in incercarea de a o face pe superiorul, pe eroul. Aceeasi trasatura o gasim in imaginatia sa confabulatorie si nu ne mira ca asemenea copii fura. La copilul de care ne ocupam o asemenea atitudine s-a si manifestat, caci fleacurile pe care le subtilizeaza de la colegi reprezinta dorinta lui de a se imbogati cat mai usor cu putinta. Se comporta ca unul care dispune de dinamismul, de nevoia de a poseda si de a fi mai mult decat ceilalti.
Primul baiat trebuie incurajat sa progreseze la invatatura; pe al doilea trebuie sa-1 convingem ca nu este totdeauna necesar sa se afle in centrul atentiei si ca nu trebuie sa se considere frustrat ori de cate ori anturajul se ocupa de alt copil. Daca vrea sa ocupe centrul scenei, atunci trebuie sa colaboreze in sens pozitiv la aceasta. Daca o persoana pe care el nu o cunoaste ii va spune aceste lucruri, el va reflecta asupra lor. Astfel el se va imbogati cu o notiune noua, care ar putea fi aprofundata daca institutoarea ii va adresa un suras comprehensiv, ca si cum i-ar spune: „Nu esti inca destul de mare ca sa faci sa traiasca in tine ceea ce am discutat noi in treacat".
Confirmarea tezei noastre trebuie sa o obtinem in cursul dialogului pe care il purtam. Cautam sa stabilim daca ne gasim pe drumul cel bun sau daca vom fi obligati sa renuntam la eforturile noastre. Este extrem de important pentru noi sa-i indicam o cale de urmat acestui baiat, cale care probabil va avea asupra sa o influenta mai importanta si va stabili un raport social mai bun decat am putea noi sa facem. Daca, prin pedepse, ii vom face si mai neplacuta scoala, este posibil ca el sa refuze definitiv sa mai mearga la scoala.
Dr. A (adresandu-se mamei lui G.): Chestiunea cea-mai impor¬tanta este sa-1 facem pe copil sa progreseze la invatatura. El si-a pierdut cu totul curajul si crede ca niciodata nu va putea fi un elev bun. Are prieteni?
Mama: Nu are. La scoala ii place sa scrie frumos, dar nu-i place sa citeasca. Mai degraba frecventeaza asociatia de ocrotire.
Dr. A: Acolo nu se dau nici examene, nu se pun note. Trebuie sa i se permita sa avanseze, sa obtina un succes. Mi-ar placea sa-1 ajutati, spre a-1 incuraja. Spuneti-i: „Tu esti un baiat inteligent, e pacat sa abandonezi". in rest, este un baiat amabil?
Mama: Da, insa e zburdalnic. I
Dr. A: Ceilalti copii il iubesc?
Mama: Se cearta cu ei.
Dr. A: Cum sta cu tatal sau, cu fratii? Este iubit in familie?
Mama: Adesea se iau la sfada, ca toti copiii.
Dr. A: Tatal manifesta afectiune fata de el?
Mama: Sotul meu il iubeste mult si copilul se lipeste de el; pe mine nu ma asculta decat daca ii vorbesc cu dragalasenie.
ZSr. A* A fost bolnav cand era mic de tot?
Mama: A fost bolnav de plamani.
Dr. A: Trebuie examinat de un medic care, desigur, va va da sfaturile necesare. Doarme bine, ori e agitat? ii este frica, noaptea, de fantome?
Mama: Nu-i este frica de nimic.
Dr. A: Trimiteti-ni-1 ca sa vedem daca este timid sau nu, insa fara sa-i spuneti despre ce este vorba. (Auditoriului, dupa plecarea mamei): Un copil isi poate compensa timiditatea prin aroganta. (Adresandu-se copilului): Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
G, (nu raspunde).
Dr. A: Ce ti-ar placea cel mai mult? Ai vrea sa devii un baiat inteligent, in stare de ceva, ori crezi caliu vei reusi niciodata asa ceva?
(Se constata ca este un copil stangaci.)
Faptul acesta trebuie sa fi impiedicat mult progresele copilului.
Dr. A: iti lipseste curajul; crezi ca ceilalti pot totul, iar tu nimic. Crezi ca nimic nu-ti va iesi cum trebuie si de aceea ii stingheresti pe ceilalti. Eu sunt incredintat ca esti un baiat curajos. Va fi bine daca te apuci curajos de treaba, concentrandu-ti atentia in aceasta directie. Mai bine nu va fi nici maine, nici poimaine, dar in vreo doua saptamani vei putea deveni un elev bun. Totul va merge mai bine. Ce crezi? Vrei sa incerci? Chiar daca nu primesti nota cea mai buna, nu trebuie sa te dai batut. Daca deranjezi lectiile,ia stai putin si gandeste-te daca n-o faci pentru ca nu crezi ca poti si tu sa reusesti sa inveti.
Baiatul sta cu ochii in pamant si uneori isi furiseaza privirea intr-o parte.
Dr. A: Tare as vrea sa stiu, cand vei reveni aici, peste o luna de zile, daca vei avea mai mult curaj, ori daca ai sa ramai acelasi fricos si las.
(Baiatul, care, in tot acest timp, nu a scos un cuvant, iese.)
Dr. A (auditoriului): As vrea sa adaug o observatie. Trebuie sa ai o anumita experienta ca sa le vorbesti parintilor si copiilor, dar cine altul sa o poata avea, daca nu chiar institutorul? Nu este vorba pur si simplu de o explicatie verbala a starilor de lucruri. in fiecare caz de copil-problema ne confruntam cu o situatie dramatica. in calitate de psihopedagogie asumam un anumit rol, pe care suntem obligati sa-1 indeplinim cum se cuvine, in mod judicios, in vederea atingerii unui scop clar definit. Activitatea noastra nu o putem compara cu nimic altceva. Trebuie sa ne fie limpede ca nu o putem asemui decat cu arta. O arta de o mare eficienta, atat pentru copii, cat si pentru adulti
(Mamei lui S.): Sunteti multumita de fiul dumneavoastra?
Mama: E tare rau. Se ia de cei mici.
Dr. A: Timp de sase ani a fost singurul dumneavoastra copil. A trait o tragedie.in momentul in care s-a nascut surioara lui, pentru ca, dintr-o data, el nu a mai fost unicul copil la parinti. Ce parere aveti? Iata ce trebuie noi sa intelegem. Nu trebuie sa gandim intotdeauna intr-o lumina atat de cruda, dar in astfel de situatii totul se petrece ca si cum ar trebui sa parasesti brutal caldura si sa iesi in ger. Este mai atasat de alte persoane?
Mama: Nu, dar eu sunt, poate, prea aspra.
Dr. A: Totdeauna este insuportabil pentru un copil sa constate ca parintii fac deosebiri in tratamentul pe care il aplica fratilor si surorilor. Ar fi de folos daca ati putea sta de vorba cu sotul, spre a va pune de acord cum sa procedati fata de copii.
Mama: Sunt bolnava. Tocmai am stat patru luni in spital. Sunt nervoasa. Copilul nu a tinut niciodata la mine; numai pe taica-su il iubeste.
Dr. A: Copilul unde sta cand sunteti internata in spital?
Mama: Anul trecut am stat sase luni in spital si alte sase intr-o statiune balneara. in tot acest timp baiatul a stat la bunica hii.
Dr. A: Bunicii ii rasfata intotdeauna pe copii. Acum el simte deosebirea. Noaptea scoate tipete? Uda asternutul?
Mama: Doar ca este putin.agitat. De la varsta<le doi ani nu-si mai uda asternutul.
Dr. A: isi face usor prieteni? _ _
Mama: Este foarte autoritar.
Dr.. A: Are impresia ca nu mai este primul, ca odinioara, la bunica lui, unde a avut aceasta impresie. Ascultarea inseamna pentru dansul injosire. Se crede victima unei nedreptati cand cineva nu se ocupa de dansul.
Mama: Trebuie sa discut mereu cu el, dar nu ma asculta niciodata. Este neglijent, dar ii place sa-si faca toaleta. Se spala singur.
Dr. A: Asta e foarte bine,e dragut din partea lui. Se pare ca nu devine rautacios decat cand nu se ocupa cineva de dansul.
Mama: Ma plictiseste intr-una. Saptamana trecuta a plecat de acasa la ora 10, mi-a promis ca se intoarce la ora amiezii, insa nu s-a intors decat la ora 6 seara. Dr. A: ii place sa fie cautat si sa manifeste cineva grija fata de el. E curajos?
Mama: Nu se teme de nimic.
Dr. A: As dori sa stau de vorba cu el si sa-i spun sa n-o mai faca mereu pe eroul. Pentru ca daca se va purta in acest fel la scoala va sfarsi prin a o apuca pe un drum rau in viata. incercati sa fiti mai prietenoasa cu dansul si spuneti-i cu blandete: „Tu vrei ca mereu sa se ocupe cineva de tine, dar acum esti baiat mare!"
(Mama iese.)
Dr. A (auditoriului): Femeia aceasta nu mi se pare chiar atat de bolnava! (Adresandu-se copilului, care a intrat): Cum o duci cu scoala?
5. ;Foarte bine!
Dr. A: Ti-ar placea sa fii primul? Ce frumos ar fi daca ai fi mai bun la aritmetica, la compunere si daca te-ai mentine printre fruntasi! Dar pentru asta ar trebui sa colaborezi, pe cand tu, cel mai adesea, faci opozitie. Nu vrei sa colaborezi cu clasa, cu institutorul? Ar fi mult mai bine!
(Se constata ca copilul este stangaci.)
Nici un copil stangaci nu stie lucrul acesta, dar trage consecintele.
Dr. A: Cum merge cu scrisul?
5.: Nu merge bine.
Dr. A: Daca ai fi mai silitor, in loc sa te tii de nazbatii, daca ai face ceva efort, ai putea sa ai un scris frumos. (Adresandu-se auditoriului):
Iata doua materii (scrisul si cititul) care prezinta dificultati deosebite pentru copilul stangaci. Daca veti fi cat se poate de atenti la modul in care citesc acesti copii, veti vedea ca ei silabisesc de la dreapta la stanga. Acest fel de citire suna fals si ai impresia ca ei nu stiu sa citeasca. (Adresandu-se lui S.): E cazul ca institutorul sa se ocupe de tine. Dar nu este drept sa-1 stanjenesti cand isi tine lectiile. Ce ai tu de castigat din asta?
5.; Nimic.
Dr. A: Ai putea fi un elev bun, si, fireste, asta nu se poate face de azi pe maine. Dar daca exersezi, vei scrie frumos. Peste o luna ai sa-mi arati cat de frumos stii sa scrii. Sa-mi mai spui daca esti destul de curajos ca sa colaborezi cum se cuvine la lectii Fii atent fata de surioara ta si ai grija ca hainele tale sa fie in ordine. Mama ta e bolnava, dar se va insanatosi, daca o ajuti si tu un pic.
As dori sa mai adaug cateva cuvinte cu privire la frecventa mare a copiilor stangaci. Nu exista copii dotati si nedotati; exista doua tipuri de copii: primul tip, total delasator, care nu face nici un efort; iar al doilea tip, copii care merg orbeste inainte. Unii se tradeaza pe parcursul intregii lor vieti printr-o anumita neindemanare; ei ignora faptul ca sunt copii rasfatati, dar sufera consecintele acestei dispozitii. Se intampla foarte adesea ca ei sa se subestimeze, in timp ce ii spupraestimeaza pe altii. Veti gasi un mare numar de stangaci printre copiii-problema, nevrotici, criminali, candidati la sinucidere, perversi sexual, dar si printre marile personalitati: artistii, de exemplu, cuprind un mare procent de stangaci.
Extrem de importanta in educarea unui stangaci se dovedeste incurajarea. Chiar daca va limitati doar sa-1 incurajati pe un scolar stangaci, si tot veti avea totdeauna succes.