Atunci cand eleveul de an final a hotarat ca va urma facultatea de matematica , el a ales aceasta facultate deoarece idealul lui, mai ales scopul vietii, este acela de-a elucida probleme specifice matematicii, iar modelul lui de viata este munca indarjita ptentru ca astfel, prin devenirea lui ca matematician vor fi satisfacute si trebuintele eului (autorespect, prestigiu, statut), trebuintele de autorealizare si realizare, trebuinte care se afla in varful piramidei lui Maslow si sunt specifice omului. Satisfacerea acestora determina aparitia trairilor afective: bucurie dezlantuita, care este o emotie curenta. c8q14qf
Atunci cand elevul citeste sau rezolva o problema de matematica, trece prin diferite stari afective de scurta durata, de intensitate medie sau slaba (de exemplu daca nu stie sa rezolve o problema elevul va trai o emotie de dispret fata de sine, iar atunci cand i se va propune sa mearga la un meci e foarte posibil ca sa refuze pentru a invata (aceasta e actiunea de optare )).Alta actiune fiind cea de cooperare adica elevul invata atat pentru a le face pe plac parintilor cat si pentru a fi superior colegilor sai. Cele doua actiuni sunt declansate de motivele elevului, adica de trebuintele sale, iar dupa ce va rezolva problema va privi cu speranta spre viitorul sau de matematician.
Insa rezolvarea problemei poate dura mai mult, iar pana cand elevul nu va rezolva acea problema, va avea diverse dispozitii afective, adica stari difuze cu durabilitate mare ca iritabilitatea, si elevul nici nu va avea idee ca e indispus tocmai din cauza acelei probleme. Emotiile curente si dispozitiile afective fac parte dintre procesele afective complexe, acestea avand un grad mai mare de constientizare si intelectualizare.
Mai exista in aceasta clasa de procese si emotiile superioare care sunt in relatie cu activitatile umane superioare, in cazul nostru munca de cercetare in domeniul matematicii.
In momentul cand elevul observa ca nu stie sa rezolve o problema, motivatia cognitiva va creste si mai mult fiind astfel principalul stimulent intrinsec pentru activitatea de invatare si chiar interes pentru stiinta. Motivatia intrinseca este pentru acest elev faptul ca lui ii place matematica. Alaturi de motivatia intrinseca apare si motivatia extrinseca, gandul ca dupa absolvirea facultatii elevul isi va putea spori venitul lunar dand meditatii. Deasemenea si motivatia pozitiva apare deoarece elevul ar putea primi recompense din parte parintilor. Motivatia afectiva e izvorita din nevoia de a obtine aprobarea celorlalti (a celor pe care ii venereaza), iar aceasta aprobare o va obtine doar daca va avea un statut cel putin egal lor. Momentul in care va obtine aprobare lor va constitui satisfacerea trebuintelor eului de autorealizare si va fi simtita ca ceva pentru care a meritat sa depuna atata efort.
Acest efort este unul intelectul ,dar la baza sa stau sentimentele superioare specifice omului :
-intelectuale(dragostea de adevar apare in munca de cercetare);
-estetice ;
-morale, care ii vor conduce, regla conduita.
Se pune problema de ce elevul a ales sa urmeze facultatea de matematica.
Raspunsul la aceasta intebare poate fi dat astfel :
-eriditate ;
-traditie familiala ;
-interes si convingere.
Pentru ultima posibilitate stim ca interesul reprezinta mobilizari psihice relativ stabile, selective si active, spre anumite domenii de activitate. Interesele autentice au in structura lor elemente cognitive, satisfactii dar si tendinte ferme spre actiune . Iar convingerile sunt idei puternic ancorate afectiv care impulsioneaza la activitate (actiune).
Deci sursa acestora se afla tot in motivatia intrinseca. Interesul faciliteaza activitatea de invatare si face mai usoara trecere peste momentele inerente de dificultate (cand elevul ar putea chiar renunta la a mai invata daca nu ar exista un interes), crescand si calitatea invatarii, dar si cantitatea de date invatate .
Existenta intersului il determina pe elevul in cauza sa invete la inceput (cand se „intalneste” entru. prima data cu matematica) matematica din obligatie dar si pentru a le face pe plac parintilor dar apoi poate aparea interesul fata de aceasta materie iar mai tirziu poate deveni chiar pasiune pentru matematica.
Pasiunile sunt trairi afective superioare durabile si intense, care covarsesc totalitatea preocuparilor si conduita individului, axandu-l pe realizarea unui obiectiv precis si greu de atins.
Pasiunile pot fi :
-lucide, duc la creatie, exemplu pasiunea pentru matematica;
-oarbe, care au efect negative ;
In concluzie putem afirma ca elevul se pregateste pentru facultatea de matematica deoarece acesta este interesul sau, si exista motivatia intrinseca pentru aceasta ramura a stiintei, deasemenea idealul, trebuintele ,motivele ,convingerile dar nu in ultimul rand conceptia despre lume si viata sunt cele care il determina pe elev la aceasta alegere .
Dar nivelul de aspiratie al elevului (gradul motivarii care dinamizeaza individul) este sa fie cercetator recunoscut international.
Deci motivatia este cauza interna a comportamentului, iar afectivitatea este o reactie concomitent organica, psihica dar si comportamentala.
· STARILE AFECTIVE SUNT DECLANSATE DE PROCESELE COGNITIVE, DAR ESENTIAL ESTE RAPOTUL LOR CU NECESITATILE, INTERESELE NOASTRE.