x9h16hn
Harold Garfinkel si Aaron Cicourel : Infaptuirea continua a ordinii sociale (conformitatii normative) si dobindirea competentei interactionale
La sfirsitul anilor 1950, Harold Garfinkel (n. 1917) 1 deschidea drumul unui nou curent in sociologia americana pe care il va boteza etnometodologie 2.
Caracterizat ca o noua perspectiva de cercetare care se rupe radical de modalitatile de gindire ale sociologiei traditionale sCoulon, 1986t, noul curent defineste sociologia ca stiinta a etnometodelor , respectiv a proce durilor pe care actorul obisnuit le utilizeaza in activitatea cotidiana, consi derindu-le de la sine intelese (taken for granted), pentru a duce la bun sfirsit sarcinile care decurg din apartenenta si pozitia sa in cadrul unei organizatii (jurat intr-un tribunal, angajat al unei institutii medicale, mem bru al unui colectiv de cercetare s.a.m.d.). Aceste proceduri reprezinta metode profane (non-stiintifice si non-institutionale) de investigare si de organizare a actiunilor cooperative si a imprejurarilor practice in care aces tea se desfasoara, cunoasterea practica ( ceea ce toata lumea stie si ceea ce toata lumea face ) care confera sens, coerenta, unitate, continuitate, atit structurilor sociale, cit si conduitelor individuale. Ele pot fi puse in evidenta introducind in viata colectivitatii o perturbare care face strain ceea ce este familiar membrilor grupului (breaching experiment sau making trouble), incalcindu-se, astfel, teza generala a congruentei relevantelor , respectiv supozitia, pe care oricare dintre membri isi intemeiaza actiunea, conform careia ceea ce el face (comunica) este corect interpretat de Celalalt. Pus in fata unei situatii care nu-i este familiara, grupul pune in functiune procedee ingenioase, dar care fac parte din rutinele vietii lui, pentru a face actiunea explicita, comprehensibila, altfel spus descriptibila , si pentru a restabili normalitatea. O normalitate care este definita ca familiaritate, un compor tament normal fiind un comportament care vine de la sine (taken for granted) si pe care toti participantii il inteleg, care are pentru toti un sens, fara ca aceasta sa insemne ca ei constientizeaza acest sens. Rezulta ca, departe de a fi rezultat al unui proces de deductie din regulile care definesc status-rolul organizational, asa cum sustin sociologiile traditionale (struc turaliste, functionaliste, sistemice), conformitatea normativa a conduitei membrilor unei organizatii se construieste in interactiune, prin efortul con certat al acestora de a face multimea actiunilor lor cotidiene comprehensi bila pentru ei insisi si pentru ceilalti ( descriptibila , vizibil rationala coerenta, consecventa, tipica, inteligibila). Caracterul contextual (indexi cal), inevitabil, al actiunii este, in acest fel, remediat si este posibila producerea obiectivitatii faptului social. Actiunea nu mai este inteleasa in termenii determinismului socio-cultural asociat pasivitatii cvasi-totale a ac torului, cu alte cuvinte ca actiune consensuala ce decurge dintr-un sistem de valori-reguli-norme obiectiv, interiorizat si pus mai mult sau mai putin mecanic in practica de agenti, ci ca proces de producere continua a coe rentei, inteligibilitatii, regularitatii, tipicalitatii etc., deci a obiectivitatii, in practica cotidiana. Etnometodologia procedeaza, astfel, la o rasturnare a locului valorilor si normelor in explicarea caracterului sistematic al actiunii

(ordinii): acestea nu mai sint intelese ca principiu al actiunii, ci ca resursa de care actorii dispun pentru a da un sens actiunii lor.
Etnometodologia nu este o orientare omogena: alaturi de etnometodo logia clasica (a lui Garfinkel), au aparut sociologia cognitiva (Cicourel), analiza conversationala (Sacks, Schegloff), etnografia constitutiva (Mehan) s.a. Limitata o vreme la spatiul american, unde tezele sale au facut obiectul unor dispute aprinse in interiorul Asociatiei Sociologilor Americani sa se vedea Coulon, 1986t, iar reprezentantii sai au fost tinuti la distanta de publicatiile consacrate, etnometodologia a patruns in anii 1980 si in spatiul european. In orice varianta, rasturnarea etnometodologica despre care vorbesc exegetii sCoulon, 1993t conserva, insa, un nucleu teoretic si epistemo logic care se situeaza in continuarea sociologiei interactioniste si fenomeno logice 1 si care consta in esenta in urmatoarele: (1) afirmarea rationalitatii profane a actorului; (2) afirmarea caracterului problematic al ordinii sociale si redefinirea raporturilor dintre individ si structuri; (3) relevarea impor tantei limbajului in structurarea lumii sociale ca realitate obiectiva; (4) re definirea notiunii de membru ; (5) redefinirea obiectului sociologiei;
(6) negarea rupturii epistemologice intre cunoasterea comuna (practica) si cunoasterea savanta; (7) sublinierea rolului educatiei in producerea si con servarea ordinii sociale si, implicit, in constructia obiectului sociologiei.
7.1. Afirmarea rationalitatii profane a actorului
Pentru sociologia traditionala, actiunea actorului suprasocializat este orientata prin intermediul valorilor si normelor interiorizate, de cele mai multe ori in absenta oricarei atitudini reflexive, singurul capabil sa dezva luie rationalitatea ascunsa a actiunii fiind cercetatorul. Pe linia sociologiei comprehensive, Garfinkel noteaza ca, desi nu poate fi identificat cu un om de stiinta, actorul nu este, totusi, nici un idiot cultural care nu face altceva decit sa reproduca automat in activitatea cotidiana continutul interiorizat al normelor institutionale, reproducind, prin aceasta, o ordine sociala exte rioara si constringatoare; actorul se manifesta totdeauna ca subiect, intru cit, in pofida faptului ca, aparent, el nu face din actiunile sale practice o tema de reflexie, numai o reflexivitate 1 implicita si constitutiva, considerata de membrii colectivitatii ca de la sine inteleasa, permite solutionarea carac terului problematic al actiunii:
In ceea ce priveste caracterul problematic al actiunilor practice si al adecvarii practice al investigatiilor lor, membrii considera ca de la sine inteles faptul ca un membru trebuie sa cunoasca din capul locului contextul in care el urmeaza sa actioneze; in caz contrar, practicile sale nu ar permite descrierea, in maniera recognoscibila, a elementelor particulare si localizate ale acestui context. Ei considera ca absolut prozaic faptul ca descrierile pe care le furnizeaza membrii, indiferent de modalitatile logice, utilizarile si metodele de compozitie, sint ele mente constitutive ale situatiilor pe care ele le fac observabile. Membrii cunosc aceasta reflexivitate, o cer, conteaza pe ea si o utilizeaza pentru a produce, desavirsi, recunoaste sau demonstra adecvarea rationala la orice scopuri prac tice a procedurilor si descoperirilor lor.
Nu numai ca membrii juratii sau altii considera aceasta reflexivitate ca de la sine inteleasa, dar si recunosc, demonstreaza si fac vizibil pentru fiecare dintre ceilalti membrii caracterul rational al practicilor lor concrete ceea ce inseamna ocazionale considerind aceasta reflexivitate ca o conditie inalterabila si inevi tabila a investigatiilor lor sGarfinkel, 1967, trad. fr., 1992: 654-655t.
Oricare dintre membrii poate sa recunoasca, sa demonstreze si sa faca vizibil pentru ceilalti caracterul rational (care inseamna coerenta, tipicali tate, validitate, regularitate, dar nu in mod necesar caracter constient) al practicilor cotidiene:
Oricare ar fi, aceste piese si bucati sceea ce ramine in urma unei sinucideri: corpul victimei, obiecte etc., n.n., E.S.t, pe care o povestire, o regula sau un proverb le-au putut face inteligibile, sint utilizate pentru a formula o descriere a modului in care societatea a procedat pentru a le produce, o descriere care poate fi sustinuta profesional si al carei caracter rational care inseamna coerenta, caracter standardizat si tipic, validitate, regularitate, intentionalitate poate fi recunoscut de membrii sGarfinkel, 1967, trad. fr. 1992: 661t.
In treburile lor curente, persoanele considera ca de la sine inteles ca ceea ce este spus va fi inteles in functie de metodele utilizate de participanti pentru a face clar, coerent, comprehensibil, sau intentional (altfel spus, conform unor reguli), intr-un cuvint rational, ceea ce sint pe cale sa spuna. A intelege sensul a ceea ce este spus inseamna a-i acorda calitatea de a fi ca o regula . Notiunea de acord impartasit se refera la metode sociale variate care permit membrilor sa recunoasca faptul ca ceva a fost spus conform unei reguli, si nu la un acord demonstrabil asupra continuturilor. Imaginea adecvata a intelegerii comune este, deci, o operatie, mai degraba decit o intersectie a unor ansambluri care se supra pun sGarfinkel, 1967, trad. fr., 1992: 670t.
Actorul stie intotdeauna nu numai ce face, ci si cum face, el este capabil sa elaboreze rationamente sociologice practice, pe scurt o sociologie pro fana; conformitatea comportamentului cu norma este produsul acestei so ciologii profane; aceasta inseamna ca descriptibilitatea (accountability) si rationalitatea sint caracteristici naturale , constitutive, ale lumii sociale si nu sint introduse din afara ei de catre cercetator:
O alta linie de conduita: a privi orice cadru social al actiunii ca auto-organi zindu-se, pe baza caracterului inteligibil al aparentelor sale, indiferent daca este vorba despre reprezentare sau despre evidente-ale-unei-ordini-sociale. Orice ca dru social isi organizeaza activitatile in asa fel incit proprietatile sale sa fie in calitate de mediu organizat al unor activitati practice decelabile, posibil de povestit, de inregistrat, de raportat, de numarat, pe scurt descriptibile.
Dispozitivele socialmente organizate constau in metode variate de a produce, printr-un efort concertat, descriptibilitatea modurilor de organizare a unui cadru de actiune. Orice pretentie de eficacitate, de claritate, de coerenta, de inten tionalitate sau de eficienta ridicata de practicieni, ca si orice consideratie in sprijinul adecvarii unei probe, a unei demonstratii, a unei descrieri sau a unei pertinente, datoreaza calitatea de fenomen caracterului cooperativ al efortului si manierei in care diferitele medii organizationale, datorita faptului ca ele consti tuie organizari ale activitatii, sustin , faciliteaza , rezista la etc. aceste metode pentru a face din treburile lor lucruri-observabile-si-descriptibile-in -orice-scopuri-practice.
In masura in care un mediu este organizat potrivit unor modalitati precise de a spune si de a face, el consta, in ceea ce priveste riguros aceste modalitati, in metodele pe care le utilizeaza membrii pentru a le face sa apara in forma unor conexiuni clare, coerente, voite, consecvente, rezultate in urma unei optiuni, posibil de cunoscut, uniforme, reproductibile, pe scurt rationale ss.n., E.S.t.
Intrucit persoanele apartin in mod precis unei organizatii, ele sint angajate, din acest punct de vedere, intr-un efort practic si serios de detectare, de demonstrare, de impunere pe care il manifesta cu ocazia interactiunilor lor obisnuite a ceea ce se dovedeste a fi aranjament consecvent, coerent, ales, clar, voit. Acest efort este facut manifest in ocaziile obisnuite ale interactiunilor. In masura in care un mediu este organizat potrivit unor modalitati de a face si de a spune, el consta, in ceea ce priveste riguros aceste modalitati, in metode de a furniza membrilor descrieri ale sale sub forma unor evenimente care pot fi contabilizate, istorisite, comentate sub forma de proverbe, comparate, puse in imagini, reprezentate, pe scurt ca evenimente descriptibile sGarfinkel, 1967, trad. fr., 1992: 673t.
7.2. Afirmarea caracterului problematic al ordinii sociale si redefinirea raporturilor dintre individ si structuri
Ordinea sociala este definita nu ca ordine institutional-normativa data, ci ca ordine interactional-cognitiva produsa in cursul actiunii umane coope rative. Faptul social obiectiv este infaptuire colectiva si continua:
Contrar unor formulari ale lui Durkheim care ne invata ca realitatea obiectiva a faptelor sociale este principiul fundamental al sociologiei, vom postula, cu titlul de politica de cercetare, ca, pentru membrii care fac sociologie, fenomenul fundamental este realitatea obiectiva a faptelor sociale in calitate de infaptuire continua a activitatilor concertate ale vietii cotidiene a membrilor, care utilizeaza pentru aceasta procedee obisnuite si ingenioase, considerindu-le cunoscute si venind de la sine sGarfinkel, 1967, cf. Coulon, 1986: 15t.
Aparitia institutiei sociale trebuie legata de instituantul ordinar sLapassa de, 1986t care este activitatea cotidiana a actorilor obisnuiti. Fenomenele organizationale (norme, sarcini etc.) orienteaza activitatea cotidiana a membrilor nu in calitate de categorii invariante, de principii generale ale actiunii, ci ca realizari contingente ale organizarii practicilor comune sGarfinkel, 1967, trad. fr., 1992: 672t, ca resurse care pot fi utilizate in mod variat de actori:
In aceste conditii, vom adopta ca linie directoare de conduita principiul urma tor: a refuza sa tinem seama de proiectul predominant care vizeaza sa evalueze, sa recunoasca, sa categorizeze, sa descrie proprietatile rationale ale activitatilor practice adica, eficienta, eficacitatea, efectivitatea, inteligibilitatea, coerenta, intentionalitatea, tipicalitatea, uniformitatea, reproductibilitatea lor servin du-ne de o regula sau de un etalon definit in afara situatiilor efective in care astfel de proprietati sint recunoscute, utilizate, produse si comentate de catre membrii care participa la ele. Toate procedurile care invoca reguli pentru a evalua pe un plan general proprietatile logice si metodologice ale practicilor de ancheta si rezultatelor lor intereseaza etnometodologia doar in calitate de feno mene. Oricit de diverse ar fi structurile lor, activitatile practice organizate ale vietii de fiecare zi trebuie tratate diferentiat si examinate in termenii producerii, originii, recunoasterii si reprezentarii unor practici rationale. Toate proprietatile logice si metodologice ale actiunii, toate caracteristicile unei activitati sensul ei, factualitatea, obiectivitatea, descriptibilitatea, ceea ce are ea in comun cu alte activitati trebuie tratate ca infaptuire contingenta a practicilor comune socialmente organizate sGarfinkel, 1967, trad. fr., 1992: 672t.
Etnometodologia este interesata nu de structurile, de formele stabile, deja constituite, ale societatii, ci de procesul de structurare a structurilor, de societatea in curs de a se asambla sMehan, 1978 si 1982t.
7.3. Relevarea importantei limbajului in structurarea lumii sociale ca realitate obiectiva
Daca principiul vietii sociale este, asa cum a observat Mead s1934t, comu nicare, inseamna ca ea (viata sociala) se constituie prin intermediul limba jului. Nu limbajul savant , al lingvistilor si specialistilor in gramatica este cel care conteaza aici, ci limbajul natural , comun, utilizat in viata coti diana. Un limbaj care implica, pe linga forme verbale, o multitudine de alte forme simbolice (gesturi, intonatie, mimica, pauze, ezitari, taceri, obiecte s.a.m.d.) si care este indexical in ansamblul sau, asa cum sint indexicale actiunile. Aceasta inseamna ca intreg vocabularul si nu numai termenii care indica persoanele, timpul, spatiul actiunii si pe care lingvistii ii numesc deictici toate semnele, ca si modalitatile de utilizare a acestora dobindesc un sens in functie de contextul interactional in care apar, in functie de situatia determinata biografic a utilizatorului etc. Considerate de obicei paraziti in cursul comunicarii, expresiile indexicale sint in realitate definitorii pentru aceasta si inevitabile. Particularitatea lor, ca si aceea a actiunilor indexicale, este aceea ca, dincolo de caracterul local, contextual, prezinta o ordine ce rezida in proprietatile lor rationale, demonstrabile orga nizational; sursa acestei ordini consta nu in aplicarea unei reguli generale, ci in faptul ca, in activitatile concertate ale vietii de fiecare zi, membrii colectivitatii recurg la rationamente sociologice practice pentru a recu noaste si demonstra proprietatile rationale ale expresiilor si actiunilor indexicale, deci pentru a remedia caracterul lor indexical si a le da o forma obiectiva . Proprietatile rationale (ordinea) sint, intr-un fel sau altul, produse ale activitatilor concertate ale membrilor. Trebuie notat, in acelasi timp, ca, oricit de numeroase si de insistente ar fi tentativele, pe care actorul si cercetatorul le intreprind in egala masura, de substituire a expresiilor indexicale cu expresii obiective , sensul actiunilor comporta totdeauna o marja de incompletitudine care poate fi depasita numai dupa ce actiunea s-a produs; o actiune incheiata deschide, insa, un nou orizont de incompletitudine sMehan si Wood, cf. Coulon, 1986: 23t. Pentru reprezentantii variantei lingvistice a etnometodologiei, conversatiile si interactiunile verbale intre membrii constituie teme centrale de cercetare.
Inaugurata de Harvey Sacks si Emanuel Schegloff la inceputul anilor 1960, analiza conversatiilor abordeaza limbajul natural ca pe un sistem social de sine statator, exterior individului. Analizele lingvistice evidentiaza proprietatile elementare ale actiunii sociale, modul in care organizarea sociala este infap tuita local de catre participantii la o interactiune sociala. Limbajul natural devine un obiect de studiu in acelasi timp situational si transcendent. El nu se manifesta decit in interactiune, dar este supus, in acelasi timp, unei structuri sociale. Analiza conversatiilor incearca, astfel, sa impleteasca nivelul micro- cu nivelul macro-sociologic scf. Coulon, 1981t.
7.4. Redefinirea notiunii de membru
Caracterul indexical al limbajului comun si al actiunii, altfel spus carac terul local, particular, contextual al sensului, impune un nou criteriu in definirea calitatii de membru: conformitatea la valorile si normele grupului nu mai este relevanta; esentiala este stapinirea limbajului comun care face posibila descriptibilitatea actiunii si remedierea caracterului indexical. Cali tatea de membru se dobindeste o data cu invatarea acestui limbaj:
Notiunea de membru reprezinta fondul problemei. Noi nu utilizam termenul cu referire la o persoana. El trimite mai degraba la stapinirea limbajului comun, pe care o intelegem in modul urmator: noi avansam teza ca, datorita faptului ca vorbesc un limbaj natural, oamenii sint intr-o anumita masura angajati in produ cerea si prezentarea intr-o forma obiectiva a cunoasterii de simt comun a trebu rilor lor cotidiene ca fenomene observabile si care pot fi relatate. s...t Ce se poate spune despre limbajul natural care face aceste fenomene posibil de observat si povestit, adica descriptibile? Pentru locutori si auditori, practicile limbajului natural dezvaluie intr-un fel aceste fenomene in detaliile limbajului, iar faptul ca fenomenele sint dezvaluite este, astfel, el insusi facut vizibil prin descrieri ulterioare, remarci, intrebari. s...t
Cu o frecventa si o intensitate universale, membrii utilizeaza formule destinate sa remedieze caracterul indexical al expresiilor lor si, concret, cauta sa substi tuie expresiilor indexicale expresii obiective sGarfinkel si Sacks, cf. Coulon,
1986: 25t.
7.5. Redefinirea obiectului sociologiei
Obiectul sociologiei este, pentru etnometodologi, constituit din ansamblul activitatilor cotidiene. Este evidenta apropierea etnometodologiei de socio logiile interactioniste. Daca, insa, acestea din urma sint interesate de activi tatea cotidiana in primul rind ca activitate de cunoastere si de comunicare, etnometodologia adauga acestor dimensiuni o dimensiune practica: ceea ce il intereseaza pe cercetatorul etnometodolog este ansamblul etnometo delor , al rationamentelor sociologice practice , modul in care membrii unei colectivitati organizeaza si gestioneaza practic activitatile lor cotidie ne; operatiile de cunoastere si de comunicare constituie obiectul cercetarii in calitate de expresii, de mecanisme ale activitatilor practice:
Studiile care urmeaza isi propun sa trateze activitatile practice, circumstantele practice si rationamentele sociologice practice ca teme de studiu empiric, acor dind activitatilor comune ale vietii cotidiene atentia care se acorda de obicei evenimentelor extraordinare. Ele cauta sa le trateze ca fenomene legitime. Con form lor, activitatile prin care membrii unei colectivitati organizeaza si adminis treaza situatiile vietii cotidiene sint identice cu procedurile utilizate pentru a face aceste situatii descriptibile . Caracterul reflexiv si incarnat al prac ticilor de descriere si al descrierilor constituie punctul nodal al acestei reco mandari. Iata ce vreau sa spun prin descriptibil si ce am in vedere atunci cind utilizez acest termen: prin descriptibil inteleg observabil si relatabil, sope ratiile de observare si relatare fiindt posibile datorita perceptiei si limbajului cu care sint dotati membrii unei comunitati. De asemenea, sprin descriptibil, mai intelegt si: ca astfel de practici constau intr-o infaptuire fara sfirsit, continua si con tingenta; ca ele sint realizate si provocate ca evenimente in cadrul vietii cotidiene pe care smembriit o descriu, organizind-o in acelasi timp; ca participantii la situatiile respective realizeaza aceste practici contind cu obstinatie pe competenta lor, recunoscind-o, utilizind-o, considerind-o ca venind de la sine; prin competenta eu inteleg ceea ce participantii cunosc cu privire la aceste situatii si abilitatea lor de a le face fata; insusi faptul ca ei considera competenta lor ca venind de la sine le permite sa surprinda trasaturile particulare si distinctive ale unei situatii, si, evident, le permite sa le trateze ca resurse, dificultati, proiecte etc. s...t Pe scurt, sensul care poate fi recunoscut al descrierilor, chiar existenta, caracterul metodic, impersonalitatea, obiectivitatea lor nu sint independente de imprejurarile socialmente organizate in care sint utilizate. Caracteristicile ra tionale ale acestora rezida in ceea ce membrii fac cu ele. Cit priveste caracte risticile lor rationale, descrierile membrilor sint legate in mod reflexiv si esential de imprejurarile socialmente organizate pentru utilizarea lor. De aceea ele con stituie parte integranta a acestor imprejurari.
Aceasta legatura este cea care fundamenteaza tema centrala a studiilor noastre: descriptibilitatea rationala a actiunilor practice in calitate de infaptuire continua si practica sGarfinkel, 1967, trad. fr., 1992: 649-651t.
Eu utilizez termenul etnometodologie cu referire la investigarea proprietatilor rationale ale expresiilor indexicale si ale altor actiuni practice in masura in care ele sint infaptuiri contingente si continui ale practicilor organizate si ingenioase ale vietii de fiecare zi sGarfinkel, 1967, trad. fr., 1992: 657t.
7.6. Negarea rupturii epistemologice intre cunoasterea comuna (practica) si cunoasterea savanta
Rolul omului de stiinta nu este acela de a releva rationalitatea unor conduite umane despre care se pretinde ca ramin non-rationale pentru subiectii lor, ci acela de a surprinde rationalitatea profana a actiunii, modul in care acto rul reuseste sa produca in activitatea sa curenta descriptibilitatea lumii sale sociale, iar prin aceasta sa se manifeste ca subiect al obiectivarii si institutionalizarii, deci ca participant la producerea ordinii sociale. Utilizind procedee diferite, omul obisnuit si omul de stiinta actioneaza practic in aceeasi directie: substituirea, niciodata completa, a expresiilor si actiunilor indexicale cu forme rationale, obiective . Cercetarea stiintifica poate fi considerata ea insasi o activitate cotidiana, iar sociologul este el insusi un actor care utilizeaza rationamente sociologice practice . Desi finalitatile, procedeele si continuturile nu se suprapun, raporturile intre cunoasterea comuna si cunoasterea stiintifica trebuie analizate in termenii continuitatii, si nu ai rupturii. Nu numai pentru ca, asa cum a demonstrat A. Schütz, cunoasterea comuna constituie simultan tema si resursa a analizei stiintifice, ci mai ales pentru ca aceasta din urma trebuie sa acorde prioritate metodelor prin care se infaptuieste actiunea concertata a actorilor in viata cotidiana si metodelor comprehensiunii comune:
O conceptie alternativa ar consta in a da prioritate exclusiva analizei metodelor actiunii concertate si metodelor comprehensiunii comune; nu o metoda, ci o multitudine de metode de interpretare. In varietatea lor extrema, acestea consti tuie pentru sociologul profesionist fenomene critice care se impun a fi analizate, cu atit mai mult cu cit nu au fost studiate pina in prezent. Aceasta multiplicitate este indicata de lista infinita a modalitatilor de a vorbi ale oamenilor sGarfinkel,
1967, trad. fr., 1992: 671t.
Dezvaluirea mecanismelor rationalitatii profane permite intelegerea mo dului in care se constituie rationalitatea stiintifica insasi.
7.7. Sublinierea rolului educatiei in producerea si conservarea ordinii sociale si, implicit, in construirea obiectului sociologiei
Aparitia unui nou-venit (nou-nascut) in grup atrage o perturbare naturala a normalitatii : pentru acest strain , lumea nu este familiara, iar ceea ce este pentru membri de la sine inteles trebuie explicitat. In calitate de proces care face dintr-un strain un membru al colectivitatii, familiari zindu-l cu rutinele ei, socializarea/educatia consta in achizitia limbajului comun, iar prin aceasta, a etnometodelor ( rationamentelor sociologice practice ).
Lucrarea lui Aaron Cicourel (n.1928) Cognitive Sociology. Language and Meaning in Social Interaction s1972t prezinta, in acest context, doua avantaje: pe de o parte, ea se constituie intr-o sinteza critica a principalelor teze ale etnometodologiei (Garfinkel) si analizei conversationale (Sacks,
Schegloff), dar si ale functionalismului (Parsons), interactionismului
(Mead), sociologiei dramaturgice (Goffman), fenomenologiei (Schütz); pe de alta parte, ea contine o conceptie explicita cu privire la rolul educatiei in producerea ordinii sociale si in construirea obiectului sociologiei.
7.7.1. Doua concepte-cheie : competenta interactionala si procedee interpretative
Conform sociologiei traditionale, diferitii indivizi antrenati in viata sociala se situeaza pe diferite pozitii, poseda diferite status-uri si au de jucat diferite roluri; status-rolul este definit printr-un ansamblu de norme, de drepturi si obligatii, servind ca model, ca indicatie de comportament pentru individul in cauza si pentru partenerii sai; sarcina stiintei ar fi aceea de a surprinde continutul acestor modele si gradul de conformitate a compor tamentului individual cu ele. Aceasta sociologie nu spune, insa, nimic nici despre modul in care actorul reuseste sa ajunga la conduita prescrisa de norme, in conditiile in care conjuncturile actiunii sale se modifica, nici despre modul in care cercetatorul parvine la cunoasterea statutelor si rolu rilor sociale. Problema generala este de a sti cum se comporta actorul si cercetatorul fata de diferitele tipuri de celalalt si daca un astfel de comportament este, intr-adevar, determinat de un continut normativ cu noscut al statutelor si rolurilor. Conformitatea sau non-conformitatea la norme ridica problema modului in care subiectii, actori si cercetatori, pot identifica normele operatorii intr-o situatie sau alta si a modului in care colectivitatea recunoaste si evalueaza caracterul corect sau deviant al comportamentului.
Numerosi autori au pus in evidenta caracterul negociat al interactiunilor cotidiene si faptul ca rolul nu este jucat pur si simplu, ci recreat continuu 1.
Negocierea implica, pe de o parte, caracterul novator, creativ al comporta mentului individual, iar, pe de alta parte, dependenta sa de un ansamblu de reguli generale, tipuri, retete , constientizate sau nu, institutionalizate sau nu, reificate sau nu. Interactiunea presupune creativitate negociata, fiecare dintre participanti manifestindu-se ca subiect care atribuie semnificatii in limitele pe care o ordine normativa le impune:
Expresia creativitate negociata vrea sa sublinieze dependenta membrilor de regulile generale, normative sau sintactice, pentru a gasi si justifica semnificatia evenimentelor socialmente organizate sau pertinente lingvistic sCicourel, 1972, trad. fr., 1979: 107t.
Aceasta inseamna ca actorul dispune de competenta interactionala, res pectiv de capacitatea de a recunoaste, primi, trata si crea procese de comunicare (care sint in acelasi timp surse de informare) sCicourel, 1972, trad. fr., 1979: 223t.
Gindirea si reactiile individului sint integrate si elaborate in aceasta activitate de intelegere si de productie a informatiei si comunicarii. Intre barea este: cum se explica existenta acestei competente interactionale care face posibila creativitatea negociata a oricarei actiuni?
Inspirindu-se din gramatica generativa a lui Noam Chomsky, Cicourel afirma ca normele care il conduc pe actor la a decide in legatura cu exerci tarea sau crearea unui rol reprezinta elemente variabile, si nu constante ale interactiunii, ele sint numai reguli de suprafata care implica existenta unor mecanisme de profunzime (procedee de baza sau interpretative) cu rol generator. Acestea din urma permit identificarea situatiilor si apelul la normele adecvate. Comportamentul individual este, dupa cum a sesizat
Mead, novator, intrucit presupune interpretare. Procedeele interpretative permit actorului sa elaboreze raspunsuri adecvate fara a repeta aceleasi solutii, sa se acomodeze unor situatii schimbatoare si sa produca schim barea, mentinind in acelasi timp un sens al structurii sociale, o coerenta
(ordine) a actiunilor sale:
Procedeele de baza sau interpretative sint similare regulilor gramaticale ale struc turii de profunzime; ele permit actorului sa elaboreze raspunsuri adecvate (in gene ral noi) la situatii schimbatoare. Procedeele interpretative permit actorului sa mentina un sens al structurii sociale in cursul schimbarilor intervenite in si tuatiile sociale, in timp ce regulile de suprafata sau normele atribuie actiunii care se deruleaza o semnificatie mai generala, mai institutionala sau mai istorica. La dialec tica meadiana a celor doua componente ale Sinelui, I si Me, se adauga necesitatea explicita de a considera ca actorul dispune de procedee inductive (interpretative) care functioneaza ca structuri de baza pentru a sugera si intelege comportamen tele observate (verbale sau non-verbale) sCicourel, 1972, trad. fr., 1979: 34-35t.
Descrise ca organizari cognitive generale care depasesc nivelul struc turilor lingvistice si psihologice si ca ansamblu de proprietati invariabile care guverneaza conditiile fundamentale ale oricarei interactiuni sCicourel, 1972, trad. fr., 1979: 42t, proprietate sau principiu invariabil care permite membrilor unei comunitati sa atribuie semnificatii regulilor pe care le numim norme sociale sCicourel, 1972, trad. fr., 1979: 114t, procedeele interpretative articuleaza regulile generale cu contextele sociale particulare, indicind conditiile minimale altele decit procesele cognitive lingvistice si psihologice, care se dovedesc insuficiente necesare actorului si observatorului pentru a decide daca interactiunea este normala si con venabila si, deci, poate avea loc.
Aceste proprietati (principii) invariabile (procedee interpretative) sint urmatoarele: (1) reciprocitatea perspectivelor, semnalata de Schütz s1962t, care permite actorilor sa aiba certitudinea ca participa la acelasi context social presupunind ca: a) daca ar fi in locul celuilalt, fiecare ar trai aceeasi experienta pe care o traieste partenerul sau; b) diferentele de interpretare rezultate din sistemele diferite de pertinenta si situatiile biografice diferite sint, pina la proba contrarie, lipsite de importanta; una dintre consecintele reciprocitatii perspectivelor este ca participantii presupun ca ceea ce spun si descrierile pe care le fac sint inteligibile si caracteristice contextului comun; (2) formele normale, principiu care permite fiecarui partener de a inscrie, de cele mai multe ori inconstient, manifestarile sale si ale parte nerului intr-o forma considerata normala, utilizind un sistem comun si standardizat de semne si coduri implicite, de a remedia abaterile (lacune, ambiguitati etc.) normalizindu-le; (3) clauza et caetera decurge din fap tul, sesizat de Garfinkel s1967t, ca activitatea practica se desfasoara pe baza unei comunicari orale si non-orale care nu este totdeauna completa si expli cita, care comporta exprimari eliptice, incomplete, vagi, astfel incit partici pantii sint continuu obligati fie sa suspende interpretarea pina cind le sint furnizate informatii suplimentare, fie sa insereze semnificatii provizorii in functie de elemente particulare ale limbii (expresii idiomatice, subinte lesuri) sau elemente paralingvistice; (4) sensul retrospectiv-prospectiv al momentului ingaduie interlocutorului feed-back-ul in comunicare, atribuind semnificatii sau resemnificind un discurs in functie de ceea ce a fost comu nicat anterior sau de un continut anticipat al comunicarii ulterioare; (5) re flexivitatea discursului: discursul este o caracteristica constitutiva a situatiei interactionale, el vorbeste interlocutorului/auditorului despre normalita tea sau anormalitatea acesteia; daca este perceput ca adecvat contextului, el creeaza sentimentul ca totul merge bine si ca, intrucit poate fi descrisa cu precizie, activitatea in curs poate avea loc; (6) vocabularul descriptiv cuprinzind expresii repertoriate (indexicale) 1 concentreaza intreaga expe rienta trecuta si prezenta si ajuta interlocutorii/auditorii sa situeze comu nicarea intr-un context de semnificatii mai larg, sa coreleze expresiile cu un anume timp si loc, cu anumite circumstante si detalii biografice etc.
Toate procedeele interpretative prezentate trebuie intelese ca un ansam blu unitar. Mai mult, ele pot fi separate de regulile de suprafata (normele sociale) numai la nivel analitic; in planul activitatii reale, cele doua niveluri
( de profunzime si de suprafata ) sint indisociabile, articularea lor consti tuind fundamentul structurii sociale, care poate fi definita ca interactiune concertata, ordonata a membrilor unei colectivitati.
Procedeele interpretative transforma comportamentul lingvistic si pa ralingvistic in indicatii privind comportamentul participantilor la interactiu ne, astfel incit o programare reciproca a actiunilor acestora este posibila.
Nu poate fi vorba, insa, despre o programare in sensul reproducerii auto mate a ceea ce a fost interiorizat in cursul socializarii, ci doar in sensul ca regulile de baza devin repere care orienteaza, permit si limiteaza in ace lasi timp, interpretarea contextului (scenei) actiunii. Conceptul procedee de baza indica faptul ca actorul negociaza, in sensul ca, pe de o parte, construieste o actiune posibila (si nu actioneaza ca un automat), iar, pe de alta parte, evalueaza rezultatele actiunii terminate in raport cu o serie de elemente constante. Modelul acesta de actor ia in consideratie atit modul in care se recurge la norme si la reguli pentru a justifica sau evalua o actiune, cit si modul in care noile constructii rezultate din contextul particular modi fica regulile generale, creind o noua baza de interpretare.
Individul dobindeste aceste principii interpretative si competenta de a negocia interactiunea in cursul socializarii.
7.7.2. Socializarea (educatia) ca achizitie progresiva a procedeelor interpretative si a regulilor de suprafata (normelor)
Una dintre tezele (nu tocmai numeroase, de altfel) care intrunesc consensul sociologilor este aceea ca socializarea standardizata, constind in interio rizarea rolurilor (a normelor si atitudinilor grupului), este indispensabila aparitiei si conservarii ordinii sociale, redusa, de obicei, la una dintre com ponentele sale, ordinea normativa. Notiunea norme si atitudini interiori zate este, insa, statica si se dovedeste insuficienta daca se ia in considerare faptul esential ca ordinea sociala este negociata in activitatea cotidiana si ca orice proces de socializare este dependent de utilizarea limbajului care permite codificarea si interpretarea experientelor personale si ale grupului in timp.
Modul in care noi percepem si interpretam realitatea este continuu modificat prin achizitia unor termeni lexicali si structuri gramaticale noi, legate de contextele experientei; in consecinta, orice proces educativ utilizeaza lim bajul ca mijloc de ordonare a observatiilor si experientelor particulare in vederea formarii capacitatii de a manipula obiecte abstracte si generale
(atitudini, reguli, norme). Pentru a dezvalui mecanismele interiorizarii pro gresive a normelor, teoria socializarii trebuie sa puna problema modului in care copilul dobindeste limbajul si capacitatea de a atribui semnificatii obiectelor mediului sau, de a recunoaste si defini situatiile si de a decide in legatura cu aplicarea unei reguli generale intr-un context particular.
Valorificind idei ale teoriei limbajului, fenomenologiei si etnometodolo giei, ca si rezultatele cercetarilor empirice asupra invatarii limbajului si asupra proprietatilor rationamentelor sociologice practice, Cicourel avan seaza ipoteza potrivit careia interiorizarea atitudinilor si normelor este con ditionata (probabil precedata) de achizitia progresiva a procedeelor interpretative. Cu toate ca acestea din urma nu pot fi asimilate structurilor sintactice de profunzime identificate de Chomsky, invatarea limbajului si cea a normelor sociale asculta de unul si acelasi principiu: achizitia regulilor de suprafata presupune existenta unor invarianti de profun zime . Limbajul insusi are caracter normativ; ca realizare specifica, un discurs este legat in maniera reflexiva de catre interlocutori/auditori de un sistem de reguli generale (gramaticale, legale s.a.m.d.). Daca adaugam faptul ca limbajul permite derularea si evaluarea activitatilor cognitive, este evident ca procesul de achizitie a normelor nu poate fi studiat facind ab stractie de achizitiile lingvistice si ca, mai mult, studiul acestora din urma pare a fi cea mai profitabila cale de a releva mecanismele socializarii.
Adultul transmite continuu copilului un lexic si o sintaxa orale 1, dife rite de vocabularul dictionarelor si de structurile gramaticale utilizate de lingvisti, si care exprima stocul comun de cunostinte , ceea ce toata lumea stie . Semnificatia termenilor si a frazelor este contextuala, iar intele gerea ei presupune intrarea in joc a procedeelor interpretative ale adultului
(reciprocitatea perspectivelor, formele normale, clauza et caetera s.a.m.d.).
Copiii nu folosesc, insa, limbajul adult. Chiar daca sint capabili sa repro duca unele expresii, semnificatia acestora este pentru ei diferita de cea pe care o vehiculeaza adultul. Limbajul infantil este un limbaj specific, tele grafic , bazat pe dictionare holofrastice (ai caror termeni substituie fraze intregi) si pe numeroase componente non-verbale; un limbaj care este eva luat de obicei, in raport cu forma considerata normala a limbajului adult, ca inadecvat sau incomplet. Totusi, faptul de a fi greu accesibil daca nu chiar inaccesibil adultului nu legitimeaza tratarea lui in acest fel; orice tentativa de a crea categorii pentru evaluarea limbajului copiilor trebuie sa se bazeze pe datele oferite de teoriile dezvoltarii si nu doar pe ceea ce este considerat forma normala in limbajul adultilor. Intrucit conditiile sufi ciente utilizarii adecvate a limbajului intr-un context concret vizeaza achi zitia unor reguli si constituirea unor procedee interpretative, utilizarea de catre copii a acestui limbaj esoteric in comunicarea cu ceilalti (adulti sau copii) indica prezenta unor procedee de baza si reguli de suprafata proprii, care le ingaduie sa detecteze un anumit numar de forme normale in intonatie, mimica etc., sa-si inteleaga partenerii si sa se faca intelesi. Ele conduc la constituirea unor sensuri infantile ale structurii sociale care ramin pentru adulti la fel de esoterice ca si limbajul , a unor conceptii cu privire la organizarea sociala diferite de cele ale adultilor si putin intelese de acestia.
Evolutia in timp a relatiilor dintre parinti si copii, ca si a celor din inte riorul grupurilor de virsta, pune in evidenta succesiunea mai multor paliere de complexitate a procedeelor interpretative si structurilor sociale infantile, corespunzatoare diferitelor stadii ale dezvoltarii. Copilul parvine treptat la competenta interactionala a adultului. In masura in care achizitioneaza orga nizarea cognitiva de profunzime (procedeele interpretative) care ii dau posibilitatea sa trateze unitar informatia primita din surse diferite si pe cai diferite, el devine membru al colectivitatii. Capacitatea de a utiliza limbajul in codificarea/decodificarea realitatii este, evident, esentiala.
Modelul socializarii elaborat de Cicourel prezinta numeroase similitudini cu cel piagetian si cu cel fenomenologic: socializarea este inteleasa ca proces stadial constind in dezvoltarea progresiva a unei organizari cognitive si in achizitia simultana a unei organizari sociale (a unui sistem de norme); ea nu se reduce la un proces liniar de transmitere-interiorizare, ci presupune constructie continua a structurilor subiective in interactiunea ego-alter; copilul nu este doar destinatar, obiect intr-o relatie in care singurul capa bil de reflexie este adultul-agent al socializarii, ci este el insusi subiect care interpreteaza situatia si elaboreaza raspunsuri (comportamente) corespun zatoare acestei interpretari. Particularitatea conceptiei lui Cicourel consta in evidentierea dezvoltarii progresive a unei organizari cognitive profunde, inconstiente, generatoare de conduite organizate, care mentine un sens, o constanta, o coerenta, o ordine in actiune, indiferent de imprejurarile parti culare ale desfasurarii ei.
7.8. Sociologia socializarii laborator al teoriei sociologice generale
Socializarea (educatia) consta, asadar, in dobindirea de catre copil, o data cu structurile psihologice si lingvistice, a unor structuri sociale sub forma unei organizari cognitive generale (procedee interpretative) care ii permit sa recepteze si sa organizeze informatia venita din surse diferite pe canale diferite si, in acelasi timp, sa produca si sa transmita informatie catre recep tori diferiti utilizind pentru aceasta modalitati variate. O astfel de organizare articuleaza reguli generale si situatii interactionale particulare, fiind genera toare de variatii practic infinite ale structurilor de suprafata (normelor) care par a organiza (ordona) actiunea cotidiana.
Inteleasa in acest fel, teoria socializarii dezvaluie insusi modul in care individul dobindeste un sens al structurii sociale care ii permite sa negocieze activitatile cotidiene. Cu alte cuvinte, teoria socializarii pune in evidenta modul in care actorul este implicat in crearea lumii (ordinii) sale sociale, fara a fi obligat nici sa reproduca automat valori si norme interiorizate si nici sa adere constient la un consens social in ceea ce priveste continutul acestora. Postularea unei organizari cognitive generale constind intr-un sens invariabil al structurilor sociale permite intelegerea creativitatii negociate atit in comportamentul adult, cit si in cel infantil:
Obiectivul acestui capitol a fost acela de a arata ca procedeele interpretative si reflexivitatea lor furnizeaza elemente de baza pentru a intelege in ce fel achizitia structurii sociale de catre copil face posibila ordinea ss.n., E.S.t. Am pornit de la principiul ca procedeele interpretative sint analoge principiilor universale lingvistice dobindite devreme in cursul vietii si a caror dezvoltare este paralela cu achizitia limbajului. Am incercat sa separam achizitia procedeelor interpreta tive de dezvoltarea lor intr-o cultura particulara, pentru a pune in evidenta faptul ca statutul lor analitic este paralel cu existenta universalelor lingvistice, iar aceasta independent de achizitia unei limbi particulare. Notiunea de viziune a lumii si achizitia procedeelor interpretative intr-o cultura particulara arata modul in care copilul ajunge la o recunoastere culturala, in acelasi timp generica si concreta ssubstantivet, si modul in care el utilizeaza formele normale ale mediului.
Procedeele interpretative dau copilului cunoasterea structurii sociale necesara utilizarii cotidiene a limbajului si a unei viziuni specifice asupra lumii. Actualiza rea inseamna transformarea datelor verbale si non-verbale in indicatii prin care membrii societatii isi programeaza reciproc actiunile. Statutul invariabil al proce deelor interpretative permite, de exemplu, unui copil provenit din parinti surzi sa vorbeasca, iar surzilor sa dobindeasca un sens non-verbal al structurii sociale. s...t Diferentele substantiale intra- si interculturale in educatia copiilor trebuie separate de etapele invariabile ale dezvoltarii limbajului si procedeelor inter pretative.
In aceeasi ordine de idei, se poate merge pina la a afirma ca, pentru a putea explica modul in care ordinea sociala este conservata, teoriile general admise in antropologie si in sociologie privind rolul fundamental al unui sistem de valori comune trebuie modificate. Ideea ca actiunea concertata nu este posibila decit datorita normelor si optiunilor valorice comune care creeaza un consens este frecventa in literatura sociologica interesata de acest subiect. Argumentul expus mai inainte dovedeste ca membrii societatii sint absolut capabili de actiune concertata chiar in absenta unui consens (de exemplu, in cursul conflictelor deschise sau in cazul copiilor, normele nu sint, poate, nici intelese, nici cunos cute, iar aceasta se poate afirma cu atit mai mult despre valorile comune). Nu vrem sa spunem prin aceasta ca valorile nu intra niciodata in discutie sau ca ele nu sint necesare, ci doar ca rolul lor in producerea, conservarea sau transfor marea scenei actiunii depinde totdeauna de proprietatile procedeelor interpre tative. s...t Valorile, ca si regulile de utilizare, normele sau legile, sint totdeauna programe sau practici generale al caror raport cu cazurile particulare ramine o problema empirica ss.n., E.S.t. Aceasta problema depinde de maniera in care procedeele interpretative structureaza scenele traite ale actiunii pentru a putea furniza idei precise cu privire la ceea ce s-a intimplat . Astfel, veritabilele optiuni intre diferitele cursuri ale actiunii, centre de interes, idealuri de viata, etc. apar in cadrul procedeelor interpretative. Acestea furnizeaza o schema comuna de interpretare care permite membrilor societatii sa atribuie o semni ficatie contextului care ii inconjoara. Se face apel la norme si la valori pentru a justifica un curs al actiunii, pentru a-i gasi semnificatia si a permite partici pantilor sa aleaga mijloacele prin care sa construiasca o interpretare capabila sa satisfaca exigentele sau interesele pe care se presupune ca le au ss.n., E.S.t.
Proprietatile formelor normale nu variaza in functie de cultura sau societatea considerata, dar semnificatia lor empirica este totdeauna legata de aceasta cul tura si comporta in mod necesar reglementari normative sau orientate valoric privind aplicabilitatea lor. Viata cotidiana necesita o adeziune tacita la o ordine normativa constanta; aceasta ordine se regaseste in conceptia pe care o au membrii societatii in legatura cu ceea ce cunosc si cu ceea ce traiesc impreuna in fiecare zi. Raportarea la norme si la valori in activitatea curenta este indis pensabila pentru a decide asupra scenelor de actiune identificate si utilizate in vederea corelarii cazurilor concrete cu regulile generale. Devine, deci, esential sa stim modul concret in care adultii ii expun pe copii unei ordini riguroase in viata cotidiana ss.n., E.S.t, in opozitie cu normele si valorile intelese ca pro grame generale idealizate, utilizate ex post facto pentru a explica, sau justifica, activitatile determinate de contingentele unei scene de actiune traita. Progra marea continua pe care fiecare participant o suscita in el insusi si in ceilalti restabileste ordinea normativa gratie unei operatii de reconciliere cu regulile generale sCicourel, 1972, trad. fr., 1979: 93-95t.
Si intrucit nu dispunem de nici o informatie empirica solida si nici macar de formulari teoretice consistente cu privire la modul in care copilul dobindeste procedeele interpretative sCicourel, 1972, trad. fr., 1979: 64t, sociologia trebuie sa se orienteze catre cercetari empirice si constructii teoretice care sa permita depasirea acestei lacune.
Procesul de socializare/educatie are, pentru cercetatorul etnometodolog, o dubla semnificatie: pe de o parte, el participa la infaptuirea obiectivi tatii faptului social, intrucit numai in procesul de transmitere a culturii catre o noua generatie un model de comportament este pe deplin obiectivat (insti tutionalizat) Berger si Luckmann au observat si ei aceasta; pe de alta parte, procesul de transmitere intergenerationala echivaleaza cu un experi ment natural, familiaritatea (normalitatea) lumii cotidiene este perturbata fara nici o interventie a cercetatorului:
Socializarea copiilor, acest proiect totdeauna ambiguu constind in a-i invata spe copiit sa asocieze cazurile particulare unor reguli generale, devine un laborator permanent pentru a descoperi in ce fel faptul ca ei dobindesc (interiorizeaza) structurile sociale face posibila organizarea sociala (s.n., E.S.) sCicourel,
1972, trad. fr., 1979: 95t.
In consecinta, nu este deloc intimplator faptul ca procesele educative au constituit obiectul de cercetare privilegiat pentru reprezentantii etnome todologiei 1.