I.1. Procesele mentale:

Definitie: activitati ale sistemului nervos bazate pe structuri neurofiziologice specifice, care indeplinesc functii specifice. c3f12fj
Sinonime: functii psihice
Clasificare: a. Procese mentale elementare -; implicate in realizarea unei singure functii b. Procese mentale de sinteza -; reunesc mai multe procese elementare

Procese mentale elementare:
• Cognitive (de cunoastere)
- senzatia si perceptia
- atentia
- memoria
- gandirea
- limbajul
- imaginatia
• Afective
- afectivitatea bazala (dispozitia)
- reactiile afective
• Efectorii (conative)
- motivatia
- vointa
- activitatea

Procese mentale de sinteza:
• Inteligenta
• Constiinta
• Temperamentul
• Caracterul
• Personalitatea

Procesele psihice elementare

Procesele cognitive

Senzatia si perceptia:
Sunt procese cognitive de reflectare a realitatii.
Senzatia reflecta caracteristicile izolate ale obiectelor (exemplu de senzatii vizuale: culoare, forma, dimensiune).
Perceptia reuneste senzatiile corespunzatoare unui obiect, formand imaginea de ansamblu (provenite de la unul sau, dupa caz, de la mai multi analizatori); imaginea rezultata este confruntata cu cunostintele din memorie, facand posibila recunoasterea obiectului si denumirea lui.
Probe specifice de evaluare: prezentarea de obiecte si solicitarea subiectului de a le denumi (pentru perceptia vizuala)

Atentia:
Permite prelucrarea selectiva a informatiei -; se prelucreaza informatia relevanta intr-un anumit moment si context.
Probe specifice de evaluare:
- bifarea unei litere (de exemplu litera d) dintr-un text -; se analizeaza numarul de erori (“scaparea” unora sau bifarea altor litere) si timpul in care finalizeaza sarcina
- numararea in sens invers de la 100 din 7 in 7 (100, 93, 86, 79, etc) -; se analizeaza numarul de grseli si timpul de realizare al scaderilor

Memoria:
Are ca rol fixarea, stocarea (conservarea) si evocarea informatiilor.
Clasic, se disting:
- Memoria de fixare (memorie de scurta durata); de exemplu: retinerea unui numar de telefon dupa ce il citim pana il formam.
- Memoria de evocare (memorie de lunga durata); contine cunostinte despre propria persoana si despre mediu si elementele sale.
Contemporan: vezi cursul Psihologie cognitiva.
Probe specifice de evaluare:
• pentru memoria de fixare:
- citirea unei liste de cuvinte dupa care se solicita repetarea lor
- prezentarea unei povestiri incarcata cu detalii mai putin relevante
• pentru memoria de evocare
- oferirea de date despre propria persoana
- oferirea de date despre persoane pe care ar trebui sa la cunoasca

Gandirea:
Are ca rol obtinerea de informatii noi prin combinarea cunostintelor existente in memorie. La baza gandirii se afla rationamentul (exemplu rationamentul inductiv sau deductiv).
Probe specifice de evaluare:
Evaluarea se face prin intrebari care vizeaza tipul specific de rationament:
- generalizare: “Ce sunt merele, perele, prunele si caisele? ”
- exemplificare: “Dati-mi exemplu de nume proprii ale unor personalitati recunoscute”
- comparare: “care este diferenta dintre pasare si avion?”

Limbajul:
Reprezinta un ansamblu de semne (simboluri) manuite dupa anumite reguli.

Imaginatia:
Sta la baza originalitatii si creativitatii.
N.B. Creativitatea intr-un domeniu este strict dependenta de volumul de cunostinte din domeniul respectiv.

Procesele afective

Afectivitatea bazala sau dispozitia:
Reprezinta fundalul afectiv, se caracterizeaza prin permanenta si valenta pozitiva, negativa sau neutra.

Reactiile afective:
Sunt reactii determinate de stimuli sau situatii care se suprapun pe dispozitie si sunt modulate de aceasta.
In functie de durata si intensitate se disting mai multe tipuri de reactii afective:
- Afectul -; durata de ordinul secundelor, intensitate crescuta
- Emotia -; durata de ordinul minutelor sau orelor, intensitate medie
- Sentimentul -; durata de ordinul lunilor sau anilor, intensitate variabila
- Pasiunea -; dureaza toata viata, intensitate crescuta.

Procesele efectorii

Motivatia:
Este constituita din factorii care guverneaza comportamentul.
Se clasifica dupa mai multe aspecte: a. dupa originea lor:
- motive innascute -; instinctele (alimentar, sexual, de conservare)
- motive dobandite (invatate) -; de exemplu nevoia de bani

b. dupa gradul de constientizare:
- motive inconstiente -; de exemplu comportamentul alimentar (este determinat de scaderea glicemiei)
- motive constiente -; de exemplu optiunea pentru o forma de invatamant universitar

Vointa:
Are ca rol trecerea constienta de la o idee sau un rationament la o activitate sau la inhibarea unei activitati in vederea atingerii unui scop.
Se disting doua tipuri:
- vointa activa sau pozitiva: rol in initierea si sustinerea activitatii
- vointa inhibitorie sau negativa: rol in stapanirea de sine, sta la baza conduitei de amanare

Activitatea:
Ansamblul actelor motorii intreprinse
Activitatea este orientata de gandire si sustinuta de vointa (pozitiva).

Procesele mentale de sinteza

Inteligenta:
Este un proces de sinteza al functiilor cognitive.
Abordari:
- Abordarea psihometrica: inteligenta este ceea ce masoara testele de inteligenta.
- Abordarea cognitiva: inteligenta consta in flexibilitatea si volumul atentiei si viteza de procesare a informatiei
- Vezi teoria triarhica a lui Sternberg si teoria inteligentei multiple a lui Gardner
Evaluare: (pentru determinarea deficitului intelectual)
- proba Raven
- proba Bender

Constiinta:
Consta in realizarea (in sens perceptiv si nu comportamental) propriilor perceptii, ganduri si sentimente (sunt constiente acelea care pot fi verbalizate).
Tipuri:
- constiinta autopsihica -; perceptia corecta a propriei persoane
- constiinta allopsihica -; orientarea in timp si spatiu si perceptia corecta a mediului si anturajului
Stari fiziologice:
- starea de veghe
- somnul -; ingustare fiziologica a constiintei

Temperamentul:
Consta in particularitatile innascute de reactivitate motorie si afectiva.

Caracterul:
Este reprezentat de modalitatile comportamentale si expresive constante, care determina stilul actiunilor si atitudinilor

Personalitatea:
Vezi cursul de “Psihologia personalitatii”

I.2. Tulburari de perceptie:

Tulburarile de perceptie se clasifica in doua categorii: a. tulburari cantitative (hiperestezia, hipoestezia si anestezia; * sinestezia) b. tulburari calitative (iluzii, halucinatii si agnozii)

a. Tulburari cantitative

Hiperestezia
Definitie: scaderea pragului senzorial; este resimtita ca o crestere neplacuta a intensitatii senzatiior.
Exemplu: in atacul de panica perceptia intensa si neplacuta a palpitatiilor si tahipneei.

Hipoestezia
Definitie: cresterea pragului senzorial; este resimtita de subiect ca o diminuare a intensitatii senzatiilor insotita de nereceptionarea unora dintre stimuli.
Exemplu: reactivitatea scazuta la stimuli durerosi din depresia majora.

Anestezia:
Definitie: hipoestezie extrema cu lipsa perceptiei stimulilor
Exemplu: in tulburarile disociative -; anestezia unor segmente ale corpului, care nu respecta teritoriile de inervatie tegumentara.

* Sinestezia:
Definitie: perceptia simultana pe o cale senzoriala diferita a unui stimul care este receptionat fiziologic de un anume analizator.
Exemplu: “auditia colorata” -; sunetele receptionate in mod fiziologic doar de analizatorul auditiv sunt insotite de senzatii de culoare (la nivelul analizatorului vizual).

b. Tulburari calitative

Iluziile
Definitie: perceptia deformata sau denaturata a unui stimul real si specific (corespunzator unui analizator)
• iluzii fiziologice: stimulare sub sau supraliminala, deprivare senzoriala, prin tulburari de atentie, etc. (ele sunt recunoscute de subiect si corectate)
• iluzii patologice:
- falsele recunoasteri (“déja vu”) sau falsele nerecunoasteri (“jamais vu”) -; rolul principal il detin tulburarile de memorie
- iluzii vizuale: macropsii -; obiectele par mai mari, micropsii -; obiectele par mai mici, metamorfopsii -; obiectele par deformate (exemplu: dismorfofobia -; perceptia deformata a fizionomiei de aspect negativ sau urat)
- iluzii auditive: exemplu sunetele par mai apropiate sau mai indepartate.
- iluzii olfactive (se numesc parosmii)
- iluzii gustative

Halucinatiile
Definitie: perceptii fara obiect
* Exista halucinatii fiziologice -; fara semnificatie patologica (sunt de scurta durata si corectate cu usurinta) de obicei apar la adormire -; hipnagogige sau la trezire -; hipnapompice.
Caracteristici:
- senzorialitate: perceptia se realizeaza pe caile fiziologice ale analizatorilor, fara insa a exista un stimul
- proiectie spatiala: perceptia este localizata exact in spatiu
- convingere deliranta: convingerea ferma in existenta obiectului perceput.

Tipuri de halucinatii:

Caracteristica Halucinatiile psiho-senzoriale -; “adevarate” Halucinozele Halucinatiile psihice sau pseudohalucinatii
Senzorialitate Prezenta Prezenta Absenta
Proiectie spatiala Prezenta -; in spatiul senzorial Prezenta -; in spatiul senzorial Prezenta -; in afara spatiului senzorial
Convingere deliranta Prezenta Minima sau absenta Prezenta

• Halucinatiile psiho-senzoriale (halucinatii “adevarate”) -; perceptia se realizeaza pe caile fiziologice ale analizatorilor, in spatiul din care in mod fiziologic receptionam stimuli, subiectul este convins de realitatea stimulilor perceputi.

a. halucinatiile auditive:
- elementare sau acoasme -; zgomote nedistincte: de exemplu tiuituri, pocnituri
- comune -; sunete carora li se atribuie o sursa: de exemplu zgomot de pasi, batai de clopot, zgomot de motor de masina
- complexe sau verbale -; voci mai mult sau mai putin clare (exista anumite variante particulare: halucinatii imperative -; dau ordine subiectului, acesta neputandu-se impotrivi; halucinatii antagoniste -; la o ureche vocile il lauda, la cealalta ureche il batjocoresc)

b. halucinatiile vizuale
- elementare sau fotopsii -; puncte luminoase, linii
- complexe -; obiecte sau figuri imprecis conturate (fantasmoscopii) sau se refera la obiecte precise (figurate)
- scenice -; cu imagini statice (panoramice) sau cu imagini mobile, dinamice (cinematografice)

c. halucinatiile olfactive si gustative
- apar de obicei asociate
- pot fi placute (parfumuri) sau neplacute (mirosuri de putrefactie, gusturi respingatoare)

d. halucinatiile tactile:
- pot fi simtite ca provenind de pe suprafata pielii (de exemplu sarut, insecte care merg pe piele) sau subcutanat (de exemplu arsuri subcutanate sau insecte si viermi subcutanati)

e. haluciantiile proprioceptive
- schimbarea pozitiei unor segmente ale corpului (mutarea picioarelor pe umeri) sau modificarea dimensiunii acestora (alungirea miinilor sau a gatului) -; se mai numesc tulburari de schema corporala, unii autori considerandu-le iluzii (obiectul perceput este real dar perceptia este deformata)

f. halucinatiile interoceptive (viscerale)
- schimbarea pozitiei unor organe, existenta unor fiinte naturale in interiorul corpului (de exemplu furnici in stomac) sau fiinte supranaturale (diavol, spirite)
- o varianta particulara o reprezinta halucinatiile provenite din zona genitala (violuri de la distanta, orgasm, etc.)

• Halucinozele: perceptia se realizeaza pe caile fiziologice ale analizatorilor, stimulii ireali provin din mediul din care provin perceptii fiziologice dar pacientul le percepe ca fiind ireale, fapt care determina cu necesitate un comportament de verificare (de exemplu aude zgomote la usa si merge sa deschida usa pentru a se convinge ca nu este nimeni). Fenomenele halucinozice se pot referi la schimbari ale schemei corporale (daca acestea sunt criticate).

• Halucinatiile psihice (pseudohalucinatii): stimulii nu sunt perceputi pe caile fiziologice ale analizatorilor, perceptiile provin din afara mediului din care analizatorii realizeaza perceptii fiziologice (de exemplu aude zgomote in cap sau vede diferite scene cu “ochii mintii”). Convingerea deliranta este absoluta fiind insotita frecvent de senzatia ca aceste perceptii sunt impuse de forte independente de propria persoana (de exemplu prin telepatie) -; fenomen denumit ca xenopatie, influenta sau automatism senzorial. a. halucinatii psihice acustice: de exemplu ecoul gandirii sau transmiterea gandurilor b. halucinatii psihice vizuale: percepute ca viziuni cel mai adesea impuse c. o varianta particulara o reprezinta sindromul de triplu automatism mental (Clerambault):
- automatism senzorial -; impunerea perceptiilor sub forma de pseudohalucinatii
- automatism ideativ -; impunerea gandurilor
- automatism motor -; impunerea si dirijarea miscarilor

* Exista posibilitatea ca stimulii ireali sa ofere informatii despre ei pe calea mai multor analizatori -; halucinatii polisenzoriale (de exemplu serpii care rod stomacul sunt simtiti dar si auziti si chiar vazuti)

Agnoziile:
Definitie: nerecunoasterea obiectelor percepute (perceptia se desfasoara normal, senzatiile sunt integrate formand imaginea de asamblu a obiectului, dar acesta nu poate fi denumit). Ele se datoreaza pierderii schemei obiectului respectiv din memorie.
Se asociaza frecvent cu apraxiile -; nerecunoasterea modului in care este utilizat sau scopul utilizarii acestuia.
Exemplu: sindromul Afazo -; Agnozo -; Apraxic din cadrul dementei in boala Alzheimer

I.3. Tulburarile atentiei

Tulburarile atentiei sunt predominant cantitative, ele se refera in special la atentia voluntara:

Hiperprosexia
Defintie: cresterea atentiei pentru un sector al mediului; aceasta situatie determina hipoprosexie pentru celelalte sectoare
Exemple:
- focalizarea atentiei pe fenomenele halucinatorii cu ignorarea stimulilor reali
- in episodul depresiv prelucrarea excesiva a ideilor depresive cu ignorarea celorlalti stimuli din mediu
- in tulburarea hipocondriaca centrarea atentiei pe modul de functionare al anumitor aparate sau sisteme
- in tulburarea obsesiv-compulsiva apare imposibilitatea de comutare a atentiei de la simptomele obsesionale, care astfel devin parazitare

Hipoprosexia:
Definitie: scaderea capacitatii de prelucrare selectiva a informatiei relevante
Exemple:
- in episodul maniacal atentia voluntara este mult scazuta, uneori absenta, desi mobilitatea atentiei spontane este crescuta
- in starile incipiente de deteriorare psihica -; debutul dementelor
- in intarzierea mintala usoara, ca urmare a insuficientei dezvoltari a proceselor mentale (rezultatele slabe la testele de memorie si inteligenta pot fi in parte explicate si prin deficitul atentional)

Aprosexia:
Definitie: pierderea capacitatii de prelucrare preferentiala a informatiei
Exemplu: in intarzierea mintala severa sau in dementele profunde apare imposibilitatea de folosire a atentiei voluntare

I.4. Tulburarile memoriei

Clasificare: a. Tulburari cantitative (hipermnezia, hipomnezia si amneziile) b. Tulburari predominant calitative (paramneziile)

a. Tulburari cantitative ale memoriei

Hipermnezia
Definitie: accelerarea proceselor de evocare mnestica, resimtite de subiect ca evocari involuntare rapide, multiple, deseori cu efect parazitar realizand o indepartare a pacientului de prezent.
Exemple:
- evocarea evenimentului psihotraumatizant in Tulburarea de stres posttraumatica
- in retardarea mintala usoara sau intelectul de limita apare o hipermnezie cu valoare compensatorie (acesti pacienti sunt uneori capabili sa realizeze calcule dificile “in cap”, de exemplu inmultirea a doua numere cu 4 sau 5 cifre fiecare sau extragerea radacinii patrate a unui numar cu mai multe cifre, fara ca acesta sa fie patrat perfect) -; la aceste cazuri hipermnezia nu are un efect parazitar.
Forme particulare:
- Mentismul reprezinta o forma particulara de hipermnezie care consta intr-o derulare involuntara caleidoscopica a propriilor amintiri, derulare la care subiectul asista ca un spectator (apare in surmenaj)
- Viziunea retrospectiva este forma cea mai intensa a hipermneziei; acesta consta in derularea mentala, in cateva secunde, a principalelor momente din intreaga viata (a fost descrisa in situatii de pericol existential iminent)

Hipomneziile:

Definitie: incetinirea proceselor mnestice, resimtite de subiect ca evocari lente si dificile, realizate cu efort intens, care determina o stare afectiva negativa (datorita constientizarii deficitului mnestic)
Exemple:
- hipomnezia determinata de deficitul de atentie din momentul fixarii noilor informatii (in momente de oboseala)
- in faza incipienta a dementelor (datorita perceptiei deteriorarii, debutul unei demente poate fi mascat de un episod depresiv reactiv)
Forme particulare:
- Lapsusul -; dificultate de evocare tranzitorie referitoare la un cuvant (nu are intotdeauna semnificatie patologica).
- Anecforia -; o tulburare minora a functiei mnestice in care subiectul reuseste sa-si aminteasca anumite evenimente doar daca este sustinut de anturaj.

Amneziile:
Definitie: pierderea capacitatii mnestice care poate interesa fie fixarea de noi informatii, fie imposibilitatea evocarii informatiilor anterior fixate, fie ambele (atat fixarea cat si evocarea).
Clasificare -; in functie de debutul evenimentului
• Amnezii anterograde -; incapacitatea de a fixa noi informatii dupa instalarea afectarii mnestice, cu pastrarea capacitatii de evocare a informatiilor anterior fixate
• Amnezii retrograde -; incapacitatea de a-si reaminti informatiile stocate anterior instalarii afectarii mnestice
• Amnezii retro-anterograde -; alterare generala a functiei mnestice care intereseaza atat fixarea noilor informatii, cat si evocarea informatiilor anterior fixate.

Amneziile anterograde: evenimentul declansator este anterior (precede) instalarii afectarii functiei mnestice
Exemplu -; este un simptom caracteristic Sindromului amnestic, cand incapacitatea fixarii informatiilor determina aparitia unor goluri in memorie legate de evenimentele ulterioare instalarii afectiunii, pacientul avand tendinta de a umple aceste goluri cu evenimente imaginare.

Amneziile retrograde -; se mai numesc lacunare: evenimentul declansator este mai recent in timp (urmeaza) fata de amintirile pierdute
Tipuri:
- amnezii lacunare selective -; incapacitatea de evocare a unor amintiri in general dezagreabile; au intotdeauna determinism psihogen (de exemplu amnezia disociativa)
- amnezii lacunare globale -; pierderea tuturor aminitirilor, inclusiv a datelor referitoare la propria identitate (aceasta amnezie apare periodic in personalitatea multipla, avand de cele mai multe ori semnificatia unei tulburari disociative)

Amneziile retro-anterograde -; se mai numesc amnezii retrograde progresive datorita pierderi progresive a amintirilor “dinspre prezent spre trecut” (informatiile recente sunt uitate mai devreme, cele indepartate putand fi evocate un timp mai indelungat)
Exemplul caracteristic este oferit de demente (precum Dementa in boala Alzheimer).

b. Tulburari calitative ale memoriei (paramnezii)

Definitie: amintiri deformate, false, fie din punct de vedere cronologic, fie prin neconcordanta lor cu realitatea.

Tipuri:
• Tulburari ale sintezei mnezice imediate -; iluziile de memorie
• Rememorarea deformata a trecutului -; allomneziile

Iluziile de memorie:
Definitie: evocari eronate prin:
- incadrare gresita in timp sau spatiu ale unor evenimente anterior traite de bolnav
- nerecunoasterea evenimentelor ca traite sau netraite
Variante clinice:
- Criptomnezia -; revendicarea unei realizari literare sau stiintifice ca urmare a nerecunoasterii acesteia ca fiind realizata de o alta persoana (este un “plagiat” realizat in mod inconstient si involuntar)
- Instrainarea amintirilor -; nerecunoasterea evenimentelor traite ca atare (impresia ca nu a trecut prin evenimentele anterioare traite in realitate)
- Falsele recunoasteri -; recunoasterea unor situatii sau persoane pe care pacientul nu le-a cunoscut in realitate (“déja vu”, “deja connu”)
- Falsele nerecunoasteri -; nerecunoasterea unor situatii sau persoane pe care pacientul le-a cunoscut in realitate (“jamais vu”, “jamais connu”)

Allomneziile:
Definitie: evocari eronate prin:
- “inventarea” unor evenimente retrospective
- trairea in prezent a unor evenimente traite in trecut
Variante clinice:
- Confabulatiile -; fabulatii despre propriul trecut, fara ca subiectul sa realizeze ca minte (exemplu: Sindromul amnestic in care confabulatiile umplu golurile din memorie determinate de amnezia anterograda)
- Pseudoreminiscentele -; amestecarea unor evenimente din trecutul apropiat cu prezentul. (Exemplu: un barbat care este internat in spital in urma unui accident rutier cu traumatism cranio-cerebral se pregateste sa participe in cursul serii la o intalnire de afaceri -; fapt pe care il realiza frecvent anterior accidentului).
- Ecmnezia -; traire completa in trecut: persoana pierde contactul cu prezentul, acesta fiind in intrgime inlocuit cu o perioada in realitate demult traita. (De exemplu o persoana de peste 60 de ani se comporta in modul in care s-a comportat la 20 de ani: se pregateste sa mearga la cursuri, sa se intalneasca cu prietena, isi viziteaza parintii care in realitate sunt morti de mai multi ani, etc). Este caracteristica dementei in boala Alzheimer.

I.5. Tulburarile gandirii

Clasificare: a. Tulburari de forma ale gandirii -; se refera la ritmul ideativ si la coerenta gandirii b. Tulburari de fond ale gandirii -; se refera la continutul propriu-zis al gandirii
* Tulburarile gandirii se evedentiaza prin limbaj

a. Tulburarile de forma ale gandirii

Accelerarea ritmului ideativ
Definitie: derularea rapida a ideilor cu conservarea sau pierderea coerentei in gandire
Variante clinice:
• Tahipsihia -; o accelerare a ritmului ideativ, care se exprima pe plan obiectiv prin logoree cu conservarea sau pierderea coerentei gandirii, asociata frecvent cu cresterea tonusului afectiv pana la “exaltare afectiva”
- pastrarea coerentei gandirii -; tahipsihia nu are intotdeauna semnificatie patologica
- pierderea coerentei gandirii -; tahipsihia asociata cu incoerenta ideativa: vorbire rapida cu lipsa asociatiilor logice intre idei, uneori amestecarea de cuvinte fara nici o logica. “Salata de cuvinte” este forma extrema a incoerentei gandirii, consta in amestecarea de cuvinte corecte cu cuvinte inventate si parti ale unor cuvinte sau asocieri de sunete fara a respecta vreun criteriu -; simptom caracterisitic schizofreniei
• Fuga de idei -; o accelerare a ritmului ideativ in care asociatiile ideilor se realizeaza dupa aspecte superficiale (asonanta, rima, localizare in timp sau spatiu), fapt care determina pierderea firului principal al ideilor
- este caracerisitica episodului maniacal
• Mentismul -; in planul gandirii reprezinta o derulare rapida a ideilor, scapata de sub controlul voluntar, parazitand gandirea
- mentismul este in fapt o tulburare a gandirii, dar in cazul in care ideile constau in amintiri este interpretat ca o forma particulara de hipermnezie

Incetinirea ritmului ideativ
Definitie: incetinirea derularii ideilor tradusa clinic prin lentoare in exprimare, raspunsuri intarziate, intreruperi frecvente cu durata variabila.
Variante clinice:
• Bradipsihia -; lentoare in derularea ideilor cu monotonie in modularea verbala, insotita adesea de o scadere a tonusului afectiv
• Vascozitatea -; o forma particulara de bradipsihie in care derularea ideilor confera o senzatie asemanatoare curgerii unui lichid vascos (este specifica epilepsiei)
• Fadingul mental -; lentoare ideativa care se accentueaza progresiv pana la suspendarea completa a derularii ideilor (simptom specific schizofreniei)
• Barajul ideativ -; oprirea brusca si pe neasteptate a ritmului ideativ cu durata de ordinul secundelor, dupa care reluarea se face fie de unde “a ramas”, fie prin idei fara nici o legatura cu cele anterioare
• Saracia ideativa -; asocierea lentorii ideative cu idei cu continut restrans, deseori monotematice (de exemplu in intarzierea mentala severa sau in dementele avansate)

b. Tulburarile de continut ale gandirii

Definitie: tulburarile de continut ale gandirii sunt reprezentate de idei anormale, mai mult sau mai putin detasate de realitate, care se dezvolta si invadeaza ariile normalului intr-o masura variabila.

Clasificare:
• Idei dominante
• Idei obsesive
• Idei prevalente
• Idei delirante

Ideile dominante

Definitie: o idee care se impune intr-un anumit moment in gandire, legata de un context particular si cu semnificatii particulare pentru individ; nota caracteristica a acestei idei este reversibilitatea (tulburarea este tranzitorie) -; motiv pentru care ideea dominanta nu apartine sferei patologicului.
Exemplu: fredonarea involuntara “in gand” a unei arii dupa vizionarea unui spectacol de opera, in timpul drumului spre casa.

Ideile obsesive:

Definitie: idee anormala caracterizata prin:
- realizarea ideii ca fiind absurda sau inacceptabila
- persistenta in gandire
- se impune gandirii, detasandu-se prin aceasta de celelalte idei
- are un efect parazitar, afectand functionarea gandirii
- efortul intens de debarasare de aceasta, realizat de catre subiect, este fara rezultat.

In functie de continutul lor se disting mai multe variante clinice:
- Ruminatia -; consta in indoieli permanente asupra actiunilor subiectului, avand un caracter bifazic (ideea initiala este urmata imediat de o idee opusa) -; caracteristice personalitatii anankaste (in DSM -; personalitate obsesiv-compulsiva)
- Aminitirile obsesive -; constau in rememorarea persistenta a unor scene, cel mai adesea penibile sau neplacute, insotita de o reprezentare mentala intensa -; de exemplu retrairea evenimentului traumatizant in Tulburarea de stres posttraumatica
- Fobiile -; constau in teama de anumite obiecte sau situatii, teama care este realizata ca fiind nejustificata, chiar irationala; ele au un caracter dinamic, uneori fobia initiala este inlocuita de alta fobie, alteori se asociaza progresiv mai multe fobii la cea initiala
Exemple:
- agorafobia -; teama de spatii aglomerate
- tanatofobia -; teama de moarte
- zoofobia -; teama de animale
- fobia sociala -; teama de a participa la reuniuni sociale
- Impulsurile obsesive sau compulsiunile -; constau in pattern-uri comportamentale care respecta criteriile definitorii ale fenomenelor obsesive
- pot apare izolat -; de exemplu consumul de alcool in Sindromul de dependenta la alcool sau jocul de noroc patologic
- ritualuri obsesive -; de exemplu numararea ferestrelor (aritmomanie)
- cand insotesc ideile sau alte fenomene obsesive, au ca rol reducerea tensiunii psihice determinate de acestea (comportament de verificare)
- Asocierea unui fenomen obsesiv cu o compulsiune este caracteristica Tulburarii obsesiv-compulsive, dar ea poate apare si in alte situatii (de exemplu -; in debutul schizofreniei)

Ideile prevalente:

Definitie: idee anormala care se caracterizeaza prin:
- neconcordanta cu realitatea, dar care este sustinuta de evenimente reale
- concordanta cu personalitatea individului, fapt care determina nerecunoasterea de catre acesta a caracterului patologic al ideii
- tendinta de subordonare a celorlalte idei, impunandu-se astfel in gandire
Ideea prevalenta este considerata ca:
- punctul de plecare in structurarea unui sistem delirant
- nucleul unui sistem delirant

Ideile delirante:

Definitie: idee patologica caracterizata prin:
- neconcordanta evidenta cu realitatea, avand un continut incredibil
- convingere ferma asupra veridicitatii sale
- impentrabila la critica sau argumentare logica
Ideea deliranta determina modificarea celorlalte idei si organizarea acestora ca elemente de sustinere, fapt care are ca rezultat structurarea unui sistem delirant

Clasificare:
• dupa tematica (continut)
- idei delirante expansive -; apar pe un fond dispozitional elevat (euforic)
- idei delirante depresive -; apar pe un fond dipozitional depresiv
- idei delirante mixte -; uneori fondul dispozitional este pozitiv, alteori negativ sau neutru
• dupa mecanism de producere
- deliruri primare -; apar ca prima manifestare a bolii
- deliruri secundare -; apar prin structurare pe simptome premergatoare (de exemplu interpretarea deliranta a tulburarilor de perceptie)
• dupa sistematizare
- deliruri sistematizate -; conservarea coerentei in gandire, argumentare logica a tematicii delirante care este de obicei unica, sustinere puternica a ideilor delirante prin interpretari eronate sau prin selectarea evenimentelor care le sustin
- deliruri nesistematizate -; pierderea coerentei gandirii, tematici delirante multiple, fara relatie logica de asociere intre acestea

Ideile delirante expansive a. Idei delirante de marire si bogatie (de grandoare) -; se refera fie la propriile capacitati, fie la averile personale (caracteristice episodului maniacal) b. Idei delirante de inventie -; se refera la convingerea unor realizari stiintifice sau tehnice inovatoare c. Idei delirante de reforma -; se refera la convingerea realizarii unor planuri inovatoare economice, politice sau filozofice d. Idei delirante de filiatie -; convingerea existentei unor relatii de rudenie apropiata cu personalitati deosebite (fie pozitie sociala importanta, fie mostenitori ai unor persoane deosebit de bogate) sau fiinte supranaturale d. Idei delirante erotomanice -; convingerea ca sunt iubite de persoane cu statut social mult superior propriului statut si care vor sa se casatoreasca cu pacientul e. Idei delirante mistice -; convingerea ca sunt purtatorii unor misiuni de ordin spiritual sau religios

Ideile delirante depresive a. Idei delirante de autoacuzare si vinovatie -; convingerea ca sunt total si singurii raspunzatori ai esecurilor sau nenorocirilor altor persoane (in general apropiate: rude, prieteni apropiati) b. Idei delirante de devalorizare -; convingerea despre propria lipsa de valoare sau nedemnitate c. Idei delirante de persecutie -; convingerea ca pacientul este persecutat pe nedrept, ca este victima unui complot, ca este amenintat sau urmarit, etc d. Idei delirante de revendicare -; determinate de convingerea ca sunt victima unei nedreptati, fapt care genereaza un comportament de corectare a nedreptatii, initial respectand autoritatile implicate, ulterior facandu-si singuri dreptate. e. Idei delirante de gelozie -; convingerea nejustificata asupra infidelitatii partenerului f. Idei delirante de relatie -; convingerea ca persoanele din jur il comenteaza, birfesc sau il batjocoresc “pe la spate” g. Idei delirante hipocondriace -; convingerea ca sunt amenintati sau ca sufera de o boala incurabila h. Idei delirante de negatie -; negarea unor realitati evidente, adesea sunt o varianta particulara a delirului hipocondriac (neaga existenta sau functionarea unor aparate sau organe -; de exemplu un pacient care era constipat era convins ca i-au putrezit nervii de la stomac) i. Idei delirante de transformare sau de posesiune -; convingerea ca au suferit o metamorfoza fizica partiala sau totala (delirul zoontropic -; transformarea intr-un animal) sau ca sunt posedati de spirite rele (delirul de posesie diabolica)

Idei delirante mixte a. Idei delirante de influenta -; convingerea ca este dirijat de forte exterioare propriului corp (vezi triplul automatism mental) b. Ideile delirante cosmogonice -; convingerea de a detine raspunsuri la misterele legate de originea vietii, a sufletului, a reincarnarii, etc

Variante clinice particulare ale delirurilor sistematizate

Aceste deliruri cronice sistematizate au fost considerate initial entitati nosologice aparte, reunind paranoia si parafreniile. In clasificarile actuale ele sunt incluse in categoriile diagnostice situate in grupul Schizofreniie si alte tulburari psihotice sub denumirea de Tulburare deliranta persistenta.

• Delirul de interpretare

Este un delir bine sistematizat, cu un debut lent si cu dezvoltare progresiva in mai multe directii -; dezvoltare “in retea”. La baza acestui delir sta interpretarea eronata, contrastanta cu realitatea a unor evenimente reale sau a atitudinilor si gesturilor unor oameni. Tematica este in general persecutorie, astfel acestea sunt vazute ca actiuni negative intentionate ale celorlalti indreptate impotriva propriei persoane. Termenul de dezvoltare “in retea” se refera la faptul ca, in evolutia delirului, tot mai multe categorii de persoane din anturajul pacientului sunt inglobate si interpretate ca rau-voitoare. Astfel, daca initial era implicat doar un coleg de munca, ulterior sunt implicati si alti colegi dar si vecinii, unii prieteni sau chiar membrii ai familiei. Acest delir se caracterizeaza prin aparitia interpretarilor retrospective -; evenimente anterioare debutului sunt reinterpretate in context cu delirul (de exemplu: isi da sema de ce i s-a refuzat in urma cu mai multi ani plecarea in concediu de odihna). De asemenea, caracteristice sunt si intuitiile delirante -; anticipari ale comportamentului persoanelor inglobate in delir ca actiuni rau-voitoare (de exemplu: nu are rost sa solicite concediu de odihna pentru ca va fi cu siguranta refuzat). Intr-o faza mai avansata a acestui delir pacientul sufera transformarea din persecutat in persecutor, putand comite acte de razbunare grave, chiar omoruri.

• Deliruri pasionale
Este un delir cronic bine sistematizat caracterizat printr-un debut relativ brusc reprezentat de aparitia unei idei prevalente. Progresiv, ideea prevalenta devine din ce in ce mai sustinuta prin polarizarea gandirii pacientului in concordanta cu ideea initiala. In mod caracteristic delirul sistematizat are un impact puternic pe plan afectiv (este insotit de o stare de exaltare afectiva) si pe plan comportamental (determina o modificare marcata a comportamentului in sens delirant).
Variante clinice:
- Delirul de revendicare:
Ideea prevalenta initiala este de a fi victima unei nedreptati. Sentimentul de nedreptate este resimtit si trait intens pe plan afectiv. In consecinta, comportamentul se canalizeaza in totalitate in directia corectarii nedreptatii.
Ca tematica sau descris mai multe variante:
Cverulentii procesivi: persoane care apeleaza sistematic la autoritatile abilitate pentru a li se face dreptate. Acesti pacienti sunt implicati simultan in o serie de procese pentru probleme minore (de exemplu: vecinul anume si-a lasat crengile marului la el in curte pentru ca merele stricate si infectate sa cada la el, expunandu-l astfel la pericolul unor imbolnaviri).
Inventatorii deliranti: aceste persoane lupta cu ardoare pentru recunoasterea paternitatii unor inventii care in realitate nu le apartin
Sinistroza profesionala: acesti pacienti sunt victima unor accidente de munca minore, motiv pentru care considera ca li se cuvin si solicita despagubiri disproportionate.

- Delirul erotoman
Ideea prevalenta initiala este de a fi iubit de o persoana, in general cu un statut social mult superior conditiei pacientului, persoana care vrea sa se casatoreasca cu acesta. Acest delir este adesea intalnit la femei mai in varsta, nemaritate. In dezvoltarea delirului se intalnesc mai multe faze:
- faza de speranta: pacienta este convinsa de reciprocitatea sentimentelor sale din partea persoanei vizate, iar refuzurile constante ale acesteia sunt interpretate ca probe la care este supusa de iubit cu scopul ca acesta sa se convinga ca si ea il iubeste
- faza de deznadejde: realizarea faptului ca sentimentele ei pentru acel barbat nu sunt impartasite
- faza de ura: canalizarea comportamentului in sensul razbunarii pentru batjocoririle pe care le-a indurat in faza de speranta

- Delirul de gelozie
Ideea prevalenta initiala este convingerea de a fi inselat de partener. Acest delir este mai frecvent la sexul masculin fiind favorizat si accentuat de consumul cronic de alcool (acest abuz de alcool determina disfunctie erectila ca urmare a polineuropatiei nervilor rusinosi, pacientii crezand ca in aceste conditii partenera isi cauta satisfactia la alti barbati). Si delirul de gelozie are o dinamica multifazica:
- debutul: aparitia ideii prevalente prin interpretarea unei situatii in mod delirant (de exemplu sotia a intarziat in ultimele zile)
- perioada de convingere: ideea initiala se accentueaza prin diverse evenimente care sunt interpretate eronat (daca partenera sta in geam pacientul este convins ca isi face semne cu presupusul rival). In paralel pacientul cauta o serie de dovezi ale infidelitatii partenerei (ii cauta in geanta scrisori sau bilete, o urmareste, ii controleaza lenjeria pentru a depista urmele unui presupus act sexual). In aceasta faza impactul delirului este o stare afectiva intensa determinata de sentimentul de a fi batjocorit.
- perioada de razbunare: pacientul isi orienteaza comportamentul in sensul razbunarii pentru batjocoririle suferite. Barbatii isi agreseaza fizic sau sexual partenerele, in vreme ce femeile cu delir de gelozie se razbuna pe presupusa rivala.

• Delirul senzitiv de relatie
Este o forma particulara a delirului de interpretare. Pentru acest delir sunt predispuse personalitatile senzitive caracterizate prin timiditate si inclinatie spre procese de constiinta. Ideea centrala este ca anumite persoane il vorbesc pe la spate sau rad de el pentru ca are unul sau mai multe defecte. Progresiv acest comportament din partea anturajului apare la tot mai multe categorii de persoane (dezvoltarea in retea), chiar la necunoscutii pe langa care trece pe strada (daca acestia rad pentru ca si-au spus un banc, pacientul este convins ca rad de el). Acest delir determina o stare afectiva intensa, negativa. O tematica frecventa este cea de culpabilitate sexuala -; la barbati in varsta necasatoriti (“delirul masturbantilor” -; convingerea ca oamenii stiu despre comportamentul lor sexual pe care il percep ca rusinos, motiv pentru care il batjocoresc pe la spate). Pentru a scapa de sentimentele neplacute de jena si vinovatie acesti pacienti pot recurge la suicid.

I.6. Tulburarile de limbaj

Definitie: tulburari ale comunicarii verbale si grafice

Clasificare:
• Tulburarile limbajului oral (comunicare verbala)
- Disfaziile (afaziile) -; tulburari de intelegere a limbajului (afazii senzoriale), imposibilitatea de a comunica prin limbaj (afazii motorii sau expresive), sau afectarea simultana atat a exprimarii cat si a intelegerii limbajului (afazii mixte); in general apar in contextul afectarii ariilor corticale ale limbajului.
- Dislogiile -; tulburari ale limbajului consecutive modificarilor de forma si continut ale gandirii (forma de reflectare a tulburarilor de gandire), ariile corticale ale vorbirii si aparatul logomotor fiind neafectate.
- Dislaliile -; tulburari de pronuntare ale cuvintelor care apar in contextul alterarii functionarii aparatului logomotor.

• Tulburarile limbajului scris (comunicare grafica)
- Agrafiile -; pierderea capacitatii de comunicare grafica ca urmare a pierderii limbajului (corespund afaziilor)
- Tulburari ale activitatii grafice -; tulburari cantitative ale comunicarii grafice, sunt expresia grafica a dislogiilor de forma
- Tulburari ale semanticii grafice -; tulburari de sens ale mesajului scris, sunt secundare tulburarilor de gandire, reprezentand expresia grafica a dislogiilor de continut
- Tulburari ale morfologiei grafice -; alterarea formatului normal al literelor (modificare a comunicarii grafice care corespunde in planul limbajului oral dislogiilor)

Afaziile:
- Sunt simptome care apartin in general patologiei neurologice
- In psihiatrie ele pot fi secundare pierderii memoriei semantice (pacientul nu are o leziune neurologica specifica a circuitelor neuronale implicate in limbaj ci “uita” sensul cuvintelor). Afaziile cu semnificatie psihiatrica constau in nerecunoasterea cuvintelor -; de aici imposibilitatea atat in a intelege cuvintele (senzoriale) cat si in a le folosi pentru comunicarea mesajelor (afazii expresive). Ele apar asociate cu agnoziile (nerecunoasterea obiectelor) si apraxiile (nerecunoasterea rolului obiectelor) fiind reunite in Sindromul A.A.A. -; caracterisitic dementei in boala Alzheimer.

Dislogiile:
Tipuri:
- tulburari ale activitatii verbale -; tulburari cantitative ale comunicarii orale
- tulburari ale functiei lingvistice si semantice a vorbirii -; tulburari de continut (calitative) ale exprimarii verbale
• Tulburari cantitative ale comunicarii orale -; dislogii de forma
Variante clinice: i. Tulburari ale intensitatii si tonalitatii verbale
- vorbire soptita (in depresie sau schizofrenie -; expresie a suspiciozitatii, pentru a nu auzi alte persoane decat cea careia se adreseaza)
- vorbire declamatoare patetica (in episodul maniacal)
- vorbire manierista -; pretiozitate exagerata in alegerea cuvintelor si a exprimarii verbale (in schizofrenie, corespunzatoare manierismului in plan comportamental) ii. Tulburari ale ritmului verbal
- Hiperactivitatea verbala
- Bavardaj -; cresterea debitului verbal de cele mai multe ori fara semnificatie patologica, caracteristica femeilor extrovertite
- Logoree -; accelerarea vorbirii ca urmare a accelerarii ritmului ideativ (caracteristica episodului maniacal)
- Verbigeratie -; accelerarea vorbirii insotita de incorenta in exprimare repetari stereotipe ale unor cuvinte (corespunde perseverarii si stereotipiilor, de exemplu in demente) sau asocieri ilogice de cuvinte normale sau inventate (este expresia verbala a “salatei de cuvinte”, caracterstica schizofreniei)
- Hipoactivitatea verbala
- Simpla -; scaderea ritmului verbal fara semnificatie patologica la persoane timide
- Bradilalie -; scadere a ritmului verbal asociata cu o vorbire monotona, ezitanta, eliptica (este frecvent insotita de o stare afectiva negativa, de exemplu in episodul depresiv)
- Mutismul -; scaderea pana la disparitie a limbajului (mutismul este un termen de semiologie psihiatrica, diferit de afazia motorie si de mutitate -; incapacitate de a vorbi ca urmare a lezarii aparatului logomotor sau secundar surditatii)
- Mutismul absolut -; acompaniat de abolirea activitatii motorii este caracteristic formei catatonice a schizofreniei
- Mutism relativ -; comunicare non-verbala prin mimica, pantomimica sau scris, eventual sunete izolate de exclamare (in schizofrenia hebefrenica sau paranoida)
- Mutism selectiv -; vorbesc doar cu anumite persoane (in delirurile de persecutie)
- Barajul (sau blocajul) verbal -; este expresia verbala a barajului ideativ (caracterstic schizofreniei)
- Variante clinice particulare:
- Stereotipia verbala -; repetarea acelorasi cuvinte sau structuri de cuvinte
- Palilalia -; forma particulara a stereotipiei verbale care consta repetarea cuvintelor aflate spre sfarsitul frazei, in special a ultimului cuvant
- Ecolalia -; repetarea expresiilor verbale ale altei persoane
- Sindromul P.E.M.A. -; asocierea palilaliei cu ecolalie, mutism si amimie (lipsa mimicii) -; caracteristic dementei in boala Pick
- Psitacismul -; repetarea unor sunete fara nici o logica, in absenta folosirii unor cuvinte (de obicei pacientul nu este capabil sa foloseasca cuvinte, de exemplu in intarzierile mintale severe, cand pacientii nu au achizitionat limbajul)
• Tulburari de continut ale comunicarii orale -; dislogii de continut
- Tulburari la nivelul cuvintelor
- Paralogismele -; cuvinte existente in vocabular dar carora pacientul le atribuie alt sens decat cel corect
- Neologismele -; cuvinte inexistente in vocabular care sunt inventate de pacient
- Tulburari la nivelul frazei
- Agramatismul -; reducerea limbajului, acesta devenind preponderent constituit din verbe si substantive
- Paragramatism -; expresii bizare care pornesc de la radacini corecte
- Embololalie -; inserarea unor cuvinte nepotrivite intr-un discurs normal
Dislaliile:
Variante clinice:
- Dislaliile literale -; pronuntarea alterata a unui sunet (litere), de exemplu rotacismul (sunetul “R”)
- Rinolalia -; “vorbirea pe nas”
- Balbismul -; la tulburarile de articulare se asociaza contractii tonico-clonice ale musculaturii fonatorii:
- contractii clonice -; vorbire sacadata, intereseaza in special prima silaba a mesajului
- contractii tonice -; rezistenta crescuta la pronuntarea unei silabe; dupa depasirea acesteia, discursul se revarsa in ritm alert; intereseaza in special prima silaba a unui cuvant sau fraze

Tulburari ale activitatii grafice -; tulburari cantitative ale comunicarii grafice
- Hipoactivitatea grafica -; scaderea activitatii grafice pana la refuzul de a scrie -; in schizofrenie este expresia negativismului, trebuie diferentiata de agrafie -; corespondentul grafic al afaziei
- Hiperactivitatea grafica -; cresterea activitatii grafice
- Graforee -; tendinta irezistibila de a scrie (exemplu in delirurile pasionale pacientii tin jurnale intime legate de tematica deliranta sau planurile de razbunare)
- Grafomania -; predilectie de exprimare in scris in detrimentul exprimarii verbale (nu este cosecinta unei tendinte irezistibile de a scrie)

Tulburari ale morfologiei grafice -; alterarea formatului normal al literelor
Aspecte clinice particulare:

- scrisul din episodul maniacal -; litere mari, randurile deviate in sus fata de orizontala (ascendente)
- scrisul din episodul depresiv -; litere mici, randurile sunt deviate in jos fata de orizontala (descendente)
- scrisul in schizofrenie:
- grifonaj -; scrisul are aspectul unor mazgalituri
- scrisul in oglinda -; scriere cu “josul in sus” sau dinspre dreapta spre stanga
- scrisul suprapus

Tulburari ale semanticii grafice -; tulburari de sens ale mesajului scris
- Paragrafisme -; denaturarea mesajului scris prin omiterea, substituirea sau transpozitionarea literelor in cuvinte sau a cuvintelor in fraza
- Neografisme -; formatii grafice inventate de pacient (corespund neologismelor)
- Stereotipiile grafice -; repetarea sau intercalarea repetata a unor cuvinte in fraza

I.7. Tulburarile de imaginatie

Tulburarile de imaginatie cu relevanta crescuta pentru patologie constau in exaltarea morbida a imaginatiei.
- confabulatiile
- mitomania
- simularea si disimularea

• Confabulatiile:
Definitie: fabulatii despre propriul trecut fara ca subiectul sa realizeze ca minte.
Ele sunt considerate ca paramnezii, fiind consecinta unui deficit al memoriei de fixare. Se mai numesc si “halucinatii mnestice”. Aspectul lor clinic este insa semnificativ influentat de imaginatie: cu cat imaginatia este mai bogata cu atat confabulatiile sunt mai floride si mai frapante.

• Mitomania:
Definitie: exaltare a imaginatiei care se caracterizeaza prin:
- aspectul formal al discursului este in contrast cu continutul
- ideile converg spre crearea unei imagini a propriei persoane care sa corespunda asteptarilor anturajului referitoare la o persoana valoroasa
- are ca scop captarea atentiei -; caractersitic dar nu obligatoriu
- impresia ca in absenta fabulatiilor pacientul nu va fi luat in seama si nu va putea sa realizeze legaturi interpersonale
Exemple:
- este o conduita caractersitica tulburarii histrionice de personalitate
- uneori este folosita ca un mijloc de negare al unei realitati percepute ca jenante sau devalorizante (ascunderea unui comportament sexual deviat)

• Simularea si disimularea:
Simularea
Definitie: declararea unor simptome inexistente in vederea obtinerii unor beneficii
Exemplu: pacient care acuza o serie de simptome somatice (cefalee, ameteli, etc.) si/sau psihice (depresie, insomnie, iritabilitate, etc.) fara a avea senzatiile subiective respective, in vederea obtinerii unei pensionari pe caz de boala
* Tabloul clinic descris este cu atat mai plauzibil cu cat pacientul poseda cunostinte din domeniul medical sau are in anturajul apropiat o persoana care este diagnosticata cu o boala somatica sau psihica de la care preia in mod voluntar simptomele corespunzatoare.
Disimularea:
Definitie: ascunderea unor simptome prezente, fie pentru a nu fi catalogat ca bolnav, fie pentru ca acele simptome sunt jenante si inacceptabile din punctul de vedere al pacientului
Disimularea este situatia opusa simularii
Exemple:
- ascunderea unor halucinatii sau idei delirante pentru a nu fi catalogat ca “nebun”
- ascunderea tulburarilor de dinamica sexuala (la un pacient de sex masculin), acestea fiind percepute ca rusinoase
* Anumite simptome psihice pot fi insa decelate din comportamentul bolnavului, de exemplu:
- pacientii cu halucinatii auditive isi acopera urechile in dorinta de a scapa de sub imperiul acestora
- pacientii cu idei delirante de persecutie sunt suspiciosi si neincrezatori in toate actiunile lor, comportamentul lor fiind evident modificat in consens cu continutul delirului.

I.8. Tulburarile afectivitatii

Clasificare:
- Tulburari cantitative (hipotimia, atimia si hipertimiile)
- Tulburari calitative (paratimiile)

Hipotimia:
Definitie: scadere a trairilor afective pana la apatie si indiferenta afectiva
Exemplu: tulburarea schizoida de personalitate

Atimia
Definitie: scadere marcata a tonusului afectiv si incapacitate de reactie afectiva la stimuli
Exemplu: schizofrenia catatonica (in acest caz atimia are un caracter aparent -; pacientul nu isi exteriorizeaza trairile afective, dar el poate relata ulterior ce s-a intamplat in jur)

Hipertimiile
Definitie: traire afectiva intensa
Clasificare -; dupa valenta:
- Hipertimii negative (depresia, distimia, anestezia psihica dureroasa, anxietatea)
- Hipertimia pozitiva (euforia)
- Hipertimii mixte (labilitatea afectiva, disforia)

Depresia:
Distinctie: simptomul depresiv -; sindromul depresiv
Definitie:
- Depresia ca simptom - traire afectiva intensa, dureroasa, legata de cele mai multe ori de o ideatie restransa cu caracter micromanic
- Depresia ca sindrom este definita de o triada clinica:
- Dispozitia depresiva (depresia ca simptom), uneori anxietate
- Lentoare si restrangerea spectrului ideativ, cu ideatie depresiva de la prevalenta la deliranta, uneori si idei de suicid
- Diminuarea activitatii motorii cu lipsa de initiativa si izolare, uneori neliniste sau explozii motorii -; raptusul depresiv
- Clinic se mai remarca:
- atitudine depresiva caracteristica
- incapacitate de concentrare cu hipermnezie secundara
- senzatie de lipsa de energie
- pierderea interesului si a placerii
- insomnie sau hipersomnie
- inapetenta cu scadere in greutate sau hiperfagie
- acuze subiective somatice: constipatie si disconfort dureros cu localizare variabila

Distimia
Definitie: un sindrom depresiv de intensitate redusa care nu afecteaza semnificativ randamentul cognitiv si motor, cu durata lunga (peste 6 luni sau peste 2 ani -; in functie de sistemul de clasificare)

Anestezia psihica dureroasa
Definitie: incapacitatea de a reactiona afectiv la stimuli, constientizata si resimtita intens de pacient ca fiind extrem de dureroasa (pacientul “sufera ca nu poate suferi” sau “sufera ca nu se poate bucura”)
Exemplu: in episodul depresiv pacientul sufera pentru ca a devinit indiferent la bucuriile sau supararile persoanelor dragi.

Anxietatea:
Definitie: “teama fara obiect”, resimtita de pacient ca o senzatie de pericol iminent; are un caracter predominant anticipativ -; “este mai mult gandita decat traita”
Clinic se manifesta prin
- pe plan comportamental -; neliniste psiho-motorie
- pe plan somatic -; simptomele somatice ale anxietatii (hiperactivitatea sistemului nervos simpatic):
- simptome digestive: uscaciunea gurii, disconfort epigastric, diaree
- simptome respiratorii: dispnee prin inspir dificil, hiperventilatie
- simptome cardiovasculare: palpitatii, senzatie de disconfort precordial
- simptome genitourinare: mictiuni frecvente, imperioase
- simptome neurologice: incetosarea vederii, ameteli
- simptome generale: transpiratii, senzatie “de rau general”
- pe plan cognitiv: incapacitate de concentrare
Exemplu -; tulburarile anxioase

Euforia:
Definitie: dispozitie elevata cu valenta pozitiva, cu sentimente de veselie, sanatate, bine general
Exemple:
- in intoxicatia alcoolica acuta usoara
- in episodul hipomanical si maniacal

Labilitatea afectiva
Definitie: oscilatii afective de la euforie la dispozitie depresiva sau manie
Variante clinice particulare:
- iritabilitate -; nervozitate cu reactii afective intense si impulsivitate (exemplu -; tulburarea de personalitate instabila-emotional)
- incontinenta afectiva -; trecerea rapida de la o stare afectiva la opusul ei (exemplu -; dementa vasculara)

Disforia
Definitie: dispozitie depresiva sau anxioasa, stare de rau general acompaniate de neliniste si excitabilitate crescuta, cu reactii impulsive si comportament coleros
Exemple:
- in epilepsie
- in sindromul de dependenta la alcool

Paratimiile
Definitie: reactii afective aberante si inadecvate, adeseori contrastante cu contextul in care survin.
Ele sunt frecvente si caracterstice schizofreniei
Variante clinice:
- inversiunea afectiva -; ostilitate sau ura pentru persoane fata de care a prezentat sau ar trebui sa prezinte sentimente cu valenta pozitiva
- ambivalenta afectiva -; existenta concomitenta sau aproape concomitenta a doua sentimente contrarii in relatie cu aceeasi persoana sau situatie (exemplu: dragoste -; ura; bucurie - tristete )

I.9. Tulburarile vointei:

Tulburarile de vointa se denumesc disbulii.
Disbuliile au un caracter secundar -; ele se datoreaza alterarii motivatiei.
Tulburarile de vointa se clasifica in: a. disbulii predominant cantitative (hiperbulia, hipobulia si abulia) b. disbulii predominant calitative (disabulia si parabulia) c. impulsivitatea si comportamentul impulsiv (exista autori care le clasifica intre tulburarile activitatii, insa tulburarea primara este deficitul vointei inhibitorii).

a. Disbuliile cantitative

Hiperbulia
Definitie: cresterea capacitatii volitionale, tradusa pe plan comportamental prin activitati permanente si sustinute.
Fiziologic (fara semnificatie patologica) este o caracteristica a personalitatilor tenace si ambitioase.
In patologie hiperbulia este un simptom foarte rar -; boala atat somatica (organica) cat si psihica determina o prelucrare preferentiala a cognitiilor legate de simptome sau boala in detrimentul celorlalte activitati.
Exemple:
- hiperbulia din tulburarea obsesiv-compulsiva: efort volitional intens si permanent de a se debarasa de perceptiile si ideile obsesive sau de a se retine de la ritualurile determinate de acestea -; hiperbulie fara finalitate
- hiperbulia din tulburarea deliranta persistenta: efort volitional intens si permanent bazat pe o motivatie deliranta (punerea in aplicare a ideilor si planurilor delirante -; vezi delirurile pasionale)
- hiperbulia din toxicomanii -; este o hiperbulie selectiva, intreaga activitate fiind orientata spre procurarea si administrarea substantei psihoactive, restul activitatilor devenind secundare

Hipobulia:
Definitie: scaderea capacitatii volitionale, tradusa pe plan comportamental prin scaderea capacitatii de a actiona.
Este un simptom comun pentru aproape toata patologia, atat psihica cat si somatica (prelucrare preferentiala a cognitiilor legate de simptome sau boala in detrimentul celorlalte activitati).
Pentru evidentierea hipobuliei se analizeaza realizarea activitatilor noi, inedite (activitatile obisnuite se pot desfasura relativ normal, ele dobandind prin repetare un caracter automat)
Exemple:
- hipobulia din neurastenie: scaderea capacitatii de a actiona este determinata de astenia fizica si psihica si de acuzele somatice (vezi neurastenia)
- hipobulia din tulburarea anankasta de personalitate: apare ca o consecinta a perfectionismului inhibant (vezi tulburarile de personalitate)

Abulia:
Definitie: pierderea capactitatii volitionale tradusa pe plan comportamental prin incapacitate de a actiona.
In patologie termenul se foloseste si in cazul hipobuliilor intense
Exemple (abulie in sens clasic):
- abulia din stuporul depresiv
- abulia din schizofrenia catatonica -; pacient asemanator cu o statuie, mentinand pozitii adeseori incomode timp indelungat (perna psihica -; pacientul sta mai multe ore culcat pe spate in pat fara a-si sprijini capul de perna)

b. Disbuliile calitative

Disabulia:
Definitie: o forma particulara de hipobulie insotita de perplexitate si o traire afectiva negativa
Exemplu: in debutul schizofreniei

Parabulia:
Definitie: o forma particulara de hipobulie determinata si intretinuta de acte motorii parazite
Exemplu: boala ticurilor -; apar ticuri multiple, permanente care paraziteaza toate activitatile

c. Comportamentul impulsiv (impulsivitatea si impulsiunile)

Desi exprimarea se realizeaza in planul activitatii (comportamental) ele sunt considerate tulburari de vointa avand in vedere cauza care le determina.
Sunt consecinta insuficientei vointei inhibitorii:
- insuficienta permanenta -; impulsivitate (trasatura de personalitate)
- insuficienta tranzitorie -; impulsiuni (raptusurile si fugile)

Impulsivitatea:
- poate fi fara semnificatie patologica daca este mai redusa in intensitate si apare la persoanele cu temperament coleric, in contexte comprehensibile (nu neaparat si justificate)
- exemplul tipic il reprezinta tulburarea de personalitate instabil-emotionala cu ambele sale variante (tipul impulsiv si tipul borderline -; vezi tulburarile de personalitate)

Raptusurile:
Definitie: manifestari motorii tranzitorii, cu debut exploziv, fara a fi determinate de o cauza observabila, care se manifesta pe plan clinic prin perioade de agitatie psiho-motorie (vezi agitatia psiho-motorie)
Exemple:
- raptusul din tulburarile afective (maniacal, depresiv)
- raptusul din schizofrenie
- raptusul din epilepsie
- raptusul din intarzierea mintala

Fugile:
Definitie: parasirea neasteptata a domiciliului sau a locului de munca, ca urmare a nevoii imperioase de a pleca.
Se caracterizeaza prin:
- imprevizibilitate (nu pot fi anticipate)
- incomprehensibilitate (nu sunt determinate de un motiv comprehensibil)
- limitare in timp
Sunt insotite de amnezie lacunara (pacientul nu-si mai aminteste cum a ajuns intr-un anumit loc si ce s-a intamplat pe parcursul drumului)
Exemple:
- fugile din demente (pacienti varstnici care se pierd si sunt anuntati ca disparuti)
- fugile disociative (vezi tulburarile disociative)

I.10. Tulburarile activitatii

Clasificare:
- Tulburarile mimicii
- Tulburarile pantomimicii
- Hiperkineziile
- Hipokineziile
- Akineziile

a. Tulburarile mimicii

Tulburarile mimicii se clasifica in:
- tulburari cantitative ale miscarilor mimice (hipermimia, hipomimia, amimia)
- tulburari calitative ale mimicii (paramimii)

Hipermimia:
Definitie: accelerarea si cresterea amplitudinii miscarilor mimice
Ele trebuiesc diferentiate de cresterea expresivitatii mimicii (poate apare si in cadrul hipomimiei sau a amimiei)
Exemple:
- in episodul manical -; privire hipermobila, miscari mimice ample si accelerate
- in delirul de persecutie -; mimica tradeaza suspiciozitatea, cauta in permanenta cu privirea posibile surse de persecutie sau dovezi pentru tematica deliranta activitate care este insotita de expresii mimice caracteristice

Hipomimia -; amimia:
Definitie: reducerea miscarilor mimice pana la abolirea acestora
Exemple:
- in episodul dep