8.1. Delimitari conceptuale; s4g5gc
8.2. Educatia intelectuala;
8.3. Educatia morala;
8.4. Educatia estetica;
8.5. Educatia profesionala;
8.6. Educatia fizica;
8.7. Alte componente ale educatiei.
8.1. Delimitari conceptuale

Limbajul este o problema fundamentala in orice stiinta. Pentru stiintele educatiei, el este “oglinda” cunoasterii pedagogice (Calin, 1996).
In literatura de specialitate s-a utilizat termenul de laturi (R.Hubert) ale educatiei pentru a desemna modalitatile prin care educatorii trebuie sa actioneze pentru a realiza idealul educational. Calin (1996), indeamna sa utilizam termenul de forma a educatiei pentru desemnarea “vechilor laturi” (intelectuala, morala, etc). Consideram ca, prin aceasta inversare a terminologiei s-ar ajunge la mari confuzii, deoarece:
• termenul de forma a educatiei era utilizat pentru desemnarea genurilor de actiuni educative posibile (formala, nonformala, informala)(Calin, 1996), formulare noua la care, de altfel am aderat si noi;
• pledam, insa, pentru utilizarea termenului de dimensiune a educatiei, eliminand astfel posibilele confuzii dintre consacratele forme ale educatiei (formala, nonformala, informala) si “noile forme“(intelectuala, morala, etc), in viziunea lui Calin (1996).
Idealul educational se realizeaza prin intermediul componentelor educatiei, obiectivelor si continuturilor acestora. Educatia contemporana se refera la urmatoarele dimensiuni:
• educatia intelectuala;
• educatia morala;
• educatia profesionala;
• educatia estetica;
• educatia fizica.

8.2.Educatia intelectuala
8.2.1. Conceptul si importanta educatiei intelectuale

Termenul provine din latinescul intellectus -; minte, gandire, ratiune, act rational, capacitate de a gandi, rationa, cunoaste, de a opera cu notiuni, concepte (Jinga, Istrate, 1998).
Educatia intelectuala, prin intermediul valorilor stiintifice si umaniste pe care le prelucreaza, selecteaza si transmite sub forma de cunostinte, priceperi si deprinderi, contribuie la formarea si dezvoltarea personalitatii rationale, precum si la perfectionarea tuturor capacitatilor intelectuale, functiilor cognitive si instrumentale, schemelor asimilatorii, structurilor operatorii, precum si a tuturor mobilurilor care declanseaza, orienteaza si intretin activitatea celui care se educa (Nicola, 1994, Salade, 1998, Cretu, 1999).
Insemnatatea educatiei intelectuale sporeste in zilele noastre datorita accentuarii caracterului intelectual al diverselor activitati umane, exploziei informationale, cererii de educatie, nevoii de a pune accent mai mare pe autoeducatie (Salade, 1998 citat de Cretu, 1999).
Obiectul educatiei intelectuale il constituie comportamentul intelectual, astfel ca ea nu se indentifica cu educatia pentru stiinta (Calin, 1996), iar tendinta de a include in sfera ei de preocupari problematica conceptiei despre lume este incorecta, stiindu-se ca toate componentele educatiei contribuie la construirea unei astfel de conceptii.
Comportamentul intelectual se interpreteaza prin prisma modului de abordare a dezvoltarii psihice a copilului si adolescentului, a relatiilor acestora cu invatarea scolara, si are o dubla conditionare:
• biogenetica;
• psihoculturala (Calin, 1996).
Inseamna ca privim educatia intelectuala intr-un plan intern, natural, din perspectiva psihologiei genetice, si intr-un plan ambiental, extern, din perspectiva psihologiei culturale a dezvoltarii intelectuale.
In functie de aceste doua planuri pot fi gandite aspectele constitutive ale educatiei intelectuale:
• invatarea citi-scrisului de catre copil;
• asimilarea notiunilor stiintifice si a
• capacitatilor metodologice ale reusitei scolare
• dezvoltarea capacitatii de cunoastere si creativitate culturala (Calin, 1996).
Acelasi autor pledeaza pentru eliminarea tendintei de “cantonare excesiva a educatiei intelectuale pe dezvoltarea creativitatii si a capacitatilor instrumentale de actiune a omului”, adica “formarea intelectuala”, si pe “efectele valorilor stiintifice si umaniste”, “informare intelectuala”, intrucat ambele denumiri prezinta neclaritati (la nivel lingvistic si logic), din perspective interactiunii proceselor dezvoltarii psihice cu procesul invatarii scolare si a modurilor de abordare ale educatiei intelectuale:
• abordarea nativista (genotipul intelectual);
• abordarea ambiental-rationalista (fenotipul intelectual).
8.2.2. Dezideratele educatiei intelectuale
Acestea privesc transformarile calitative ale intelectului uman (intersectia cu mediul socio-cultural extern):
• capacitati de cunoastere;
• creativitate;
• autonomie intelectuala (Calin, 1996); sau, deja “consacratele “ (Nicola, 1994, Cretu, 1999):
• asimilarea unui sistem de cunostinte fundamentale si a deprinderilor specifice unor domenii de cunoastere;
• dezvoltarea capacitatilor cognitive;
• dezvoltarea resurselor afectiv-motivationale ale invatarii;
• cultivarea unui stil de munca intelectual;
• dezvoltarea creativitatii.
Indiferent de treapta sistemului nostru de invatamant, educatiei intelectuale ii este necesara interactiunea dintre dezvoltartea intelectuala si invatarea scolara axata pe valorile create de om si umanitate:
• valori economice si tehnice;
• valori politice si juridice;
• valori teoretice filosofice si afective(morale, estetice si religioase);
• valori vitale si ambientale (Calin, 1996).
Aceste valori sunt elemente constituente ale diferitelor discipline de invatamant, care declanseaza procese de comunicare, cunoastere, intelegere, evaluare si asimilare, prin ele elevii ajungand la o cultura personala:
• umanista, afectiva si comportamentala;
• tehnica si profesionala;
• politica si juridica.
Scopurile educatiei intelectuale sunt (Calin, 1996):
• exersarea capacitatilor psihice generale si specifice diferitelor continuturi ale stiintei;
• cunoasterea si intelegerea terminologiei stiintifice si de utilizare a unor instrumente si proceduri practice, care apartin unor domenii;
• dezvoltarea capacitatii de rezolvare de probleme;
• stimularea curiozitatii si imaginatiei, tenacitatii si increderii in fortele proprii, a spiritului critic si de obiectivitate etc.
Aceste scopuri exprima diverse tendinte, in functie de specificul fiecarei discipline de invatamant.

8.2.2.1. Metodologia educatiei intelectuale
Include mai multe componente (Calin, 1996):
• experienta personala de cunoastere a copilului si adolescentului (datorata activitatilor periscolare);
• instruirea ocazionala (observarea naturii, reinnoirea informatiilor, prin intermediul muzeelor si a mass-mediei);
• instruirea scolara sistematica , cu indrumare euristica din partea profesorului si prin modalitati de activitate independenta, creativa si de investigare critica;
• instruire complementara (activitati parascolare);
• autoinstruirea.
Educatia intelectuala se va realiza diferentiat, in functie de particularitatile individuale a celor care se educa.
8.2.2.2. Continutul educatiei intelectuale a) asimilarea unui sistem de cunostinte fundamentale si a deprinderilor specifice unor domenii de cunoastere.

Obiectivul principal al scolii trebuie sa fie insusirea unui sistem de metode lucru si investigatie, astfel incat cel care se educa sa fie capabil de continuarea efortului de instruire/autoinstruire, de adaptare la cerintele societatii (Jinga&Istrate, 1998).
Cei care se educa trebuie sa-si insuseasca nu numai principii, legi, teoreme, dar si sensul social si uman al acestora.
Educatia intelectuala presupune formarea celor care se educa pentru si in spiritul anumitor optiuni si ierarhii valorice care se realizeaza prin transmiterea cunoasterii stiintifice si a conotatiilor sale axiologice (Jinga&Istrate, 1998).
Se au in vedere trei operatii:
• selectarea,
• prelucrarea si
• transmitarea valorilor de la societate la individ.
Operatia de selectare a valorilor trebuie sa raspunda urmatoarelor criterii:
• se vor selecta valorile care sunt in concordanta cu cerintele idealului educational;
• se vor selecta valorile care vor facilita formarea creativa si vocationala a personalitatii;
• realizarea unui echilibru intre diferitele categorii de cunostinte (realiste, umaniste, teoretice, practice, fundamentale, aplicative, de specialitate, optionale);
• realizarea unei viziuni interdisciplinare, care sa ofere posibilitatea unei intelegeri profunde a realitatii;
• raportarea informarii la procesul invatarii;
• situarea pe primul plan a calitatii informatiilor.
Operatia de prelucrare si transmitere trebuie sa tina seama de:
• respectarea particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor;
• utilizarea unui limbaj specific fiecarei discipline de invatamant (Jinga&Istrate, 1998, Nicola, 1994). b) dezvoltarea capacitatilor cognitive
Are in vedere urmatoarele (Jinga&Istrate, 1998, Nicola, 1994):
• capacitatea de cunoastere -; capacitatea de observare, gandirea, atentie, memoria, imaginatia etc (procese intelectuale), sunt premise ale asimilarii valorilor, dar si produse ale invatarii;
• capacitatea de observare -; ofera celor care se educa prilejuri de observare, de antrenare a simturilor lor;
• gandirea -; cea mai importanta dintre capacitatile cognitive; cu ajutorul ei, cei care se educa ordoneaza faptele dobandite prin observare si pastrate in reprezentari, le generalizeaza, ajungand astfel la stabilirea notiunilor, legilor, teoremelor, regulilor etc;
• memoria -; cu ajutorul ei, cei care se educa memoreaza trainic faptele si generalizarile, pentru ca la nevoie sa si le reaminteasca; de aici importanta dezvoltarii ei ca premisa si rezultat al invatarii;
• imaginatia -; reprezinta o conditie a stimularii si educarii creativitatii. c) dezvoltarea resurselor afectiv-motivationale ale invatarii
Interesul cognitiv presupune trebuinta de cunoastere, care se educa. El se naste din starnirea si intensificarea curiozitatii pentru noi fenomene din domeniul tuturor disciplinelor de invatamant.

Sentimentele intelectuale sunr legate de asocierea unor elemente afectiv-volitive. Emotiile pozitive pot determina atasarea fata de studiu si mobilizarea fortelor de cunoastere, creand necesitatea intensa de a atinge un scop intelectual. Orientarea si tonalitatea negativa a sentimentelor pot frana activitatea intelectuala a celor care se educa.
Educatia intelectuala urmareste cu consecventa formarea unei atitudini pertinente fata de stiinta si tehnologie, care se impune ca o finalitate a educatiei permanente (Jinga&Istrate, 1998, Nicola, 1994). d) cultivarea unui stil de munca intelectual
Stilul invatarii scolare se refera la priceperea si deprinderea de a invata si de a aplica cunostintele asimilate, care sunt in legatura cu (Calin, 1996):
• igiena muncii intelectuale (relatia somn-odihna-alimentatie, regi de efort intelectual);
• organizarea invatarii (metode de invatare, folosirea manualului si a altor carti etc).
Maniera recomandabila de invatare (stil pozitiv de invatare) vizeaza (Calin, 1996):
• analiza in prealabil a structurii/sarcinii de indeplinit;
• stabilirea succesiunii operatiilor necesare in realizarea sarcinii de invatare;
• efectuarea independenta a sarcinilor si controlul indeplinirii lor.
Pentru a se implementa un astfel de model de invatare, se urmareste dezvoltarea capacitatilor metodologice de reusita scolara. Aceste capacitati privesc:
• formularea de consemnuri/sarcini de invatare;
• organizarea studiului individual.
Consemnurile/sarcinile sunt compuse din:
• consemnul criterial de reusita (elevul isi reprezinta obiectul si rezultatul invatarii);
• consemnul structural (demersul intelectual pentru realizarea sarcinii avute in vedere);
• consemnul procedural (modalitati diferentiale de executie a sarcinii de invatare).
Insusirea metodelor siu tehnicilor de munca intelectuala presupune dobandirea a trei tipuri de competente:
1) competenta informationala, care se dobandeste prin stapanirea metodelor si tehnicilor de:
• obtinere (utilizarea tehnicilor de lectura);
• consemnare (utilizarea tehnicilor de consemnare a datelor);
• stocare a informatiilor (tehnicile mnemotehnice).
2) competenta operatorie -; presupune stapanirea unei game de priceperi si deprinderi intelectuale(de sistematizare, de sintetizare, de restructurarea informatiilor, de alcatuire a unui plan etc), precum si a tehnicilor de formare a acestora (de sistematizare si restructurare a sistemului de cunostinte, de elaborare a unor planuri, scheme sintetice pe diverse teme, de utilizare a cunostintelor in rezolvarea unor probleme);
3) competenta de comunicare -; se cultiva prin exercitii variate (organizarea unui raspuns bine structurat, realizarea de referate, elaborarea unor comunicari sau referate stiintifice etc), precum si:
4) atitudine pozitiva fata de studiu;
5) capacitate de alternare a activitatii cu odihna.
Cele mai semnificative metode si tehnici de munca intelectuala sunt (Nicola, 1994, citat de Jinga&Istrate, 1998):
• initierea si familiarizarea celor care se educa cu folosirea unor instrumente auxiliare pentru imbogatirea cunostintelor (dictionare, enciclopedii etc);
• formarea priceperii de folosire a surselor de documentare si de intocmire a unor planuri de idei, conspecte, fise etc;
• formarea unor procedee speciale de invatare, in functie de continutul si complexitatea sarcinii;
• familiarizarea celor care se educa cu specificul si cerintele tehnicii de observare, experimentare;
• stimularea celor care se educa pentru stabilirea unor corelatii intre cunostintele asimilate prin treceri succesive de la abstract la concret si de la concret la abstract;
• familiarizarea cu unele strategii creative in rezolvarea sarcinilor de invatare;
• adoptarea si respectarea unui regim rational de munca si odihna. e) educarea/dezvoltarea creativitatii

Creativitatea desemneaza acel nivel al activitatii umane care concentreaza toate disponibilitatilr persoanei/grupului intr-un proces care duce la obtinerea unui produs original, nou si valoros pentru societate sau individ (Jinga&Istrate, 1998).
Etapele procesului de creatie:
- prepararea (sesizarea unor dificultati in analiza si definirea problemei, documentarea, culegerea si interpretarea materialului faptic, formularea de ipoteze si cautarea solutiei);
- incubatia (urmeaza unor cautari intense, dar ineficiente);
- iluminarea (aparitia brusca a ideii, momentul central al creatiei);
- verificarea (etapa de elaborare, revizuire si definitivare a solutiei) (Jinga&Istrate, 1998).
Comportamentul intelectual creativ poate fi invatat si stimulat (Calin, 1996, Jinga&Istrate, 1998): a) prin operatii:
• de natura logica (definirea unei probleme si analiza ei, cautarea informatiilor relevante si formularea ipotezelor);
• de natura euristica (se bazeaza pe gandirea divergenta);
• de natura imaginara (multiplicare, omisiune, adaptare, diviziune, substituire, combinare a unor conditii sau elemente ale unei probleme de studiu). b) prin situatii de invatare creativa, care sa determine cautare/cercetare, reflectie si pretuirea rezultatelor creative.
8.2.2.3. Interdependenta educatiei intelectuale cu celelalte dimensiuni ale educatiei
Conturarea si imbogatirea continua a culturii faciliteaza intelegerea mai profunda a fenomenelor realitatii naturale si socioumane, rasfrangandu-se astfel asupra profilului moral al personalitatii.
Educatia intelectuala se rasfrange nemijlocit si asupra infaptuirii dezideratelor educatiei profesionale prin:
- formarea orizontului profesional (temeinicia insusirii cunostintelor)
- dezvoltarea unor capacitati intelectuale.
Educatia exercita influente si asupra educatiei estetice prin:
- sporirea capacitatii de intelegere a mesajului operei de arta,
- corelatiile care se stabilesc intre creatiile artistice apartinand diferitelor genuri, si intre creatia artistica si viata sociala.
Infaptuirea dezideratelor educatiei intelectuale se va rasfrange si asupra educatiei fizice prin:
- intelegerea mai profunda a corelatiilor functionale dintre componentele fizice si psihice ale personalitatii,
- necesitatea exercitiilor fizice pentru dezvoltarea complexa a personalitatii (Nicola, 1994).

Sarcini de lucru:
• ce factori contribuie la dezvoltarea intelectuala a unui individ?
• in ce masura scoala a contribuit la dezvoltarea voastra intelectuala?
• ce intelegeti prin om bine format/dezvoltat in societatea ontemporana?
• analizati-va propria activitate intelectuala si desprindeti componentele muncii intelectuale!
• ce presupune un stil de munca intelectuala eficient?
• construiti o strategie de utilizare a studiului individual la disciplina pe care o/veti predati/preda!
• ce exigente psihoigienice si ergonomice trebuie sa respectam in invatare?
• ce importanta are pentru educator cunoasterea si dezvoltarea creativitatii? Dar pentru educat?
• analizati diferite manifestari concrete ale creativitatii copiilor pe care le-ati observat in cadrul practicii pedagogice!