f1i17ic
A avea o identitate echivaleaza cu posesia unei sume de semne sau caracteristici care sa permita recunoasterea individului de catre ceilalti. Posesia unei identitati in raporturile cu lumea constituie o conditie indispensabila a vietii psihice,
in masura in care aceasta implica viata sociala.
A avea o identitate inseamna a fi cineva, a ocupa o anumita pozitie in contextul social, a juca un anumit rol, a dispune de un anumit statut.
Se poate vorbi despre doua mari categorii de semne de identitate: transmise si dobandite. Semnele de identitate transmise sunt cele pe care individul le primeste prin insusi faptul ca s-a nascut. Acestea sunt: numele, data si locul nasterii, particularitatile biologice si fizice, o parte din caracteristicile psihice. Numele constituie una dintre cele mai importante, daca nu prima „sursa“de identitate in relatiile cu lumea. Odata cu numele, noul nascut devine automat beneficiarul prestigiului de care se bucura familia, depozitar sau animator al istoriei si traditiilor sale, partas al bunurilor de care dispune ea. Pana la obtinerea unor merite proprii, cele ale premergatorilor, evocate prin numele de familie cunoscut, permitand o mai rapida acceptare de catre grupul social.
Data si locul nasterii particularizeaza, de asemenea, individul, oferind elemente ce servesc la identificarea lui, respectiv la amplasarea sa intr-un anumit context social. Data indica varsta si explica de la inceput o serie de particularitati de conduita; locul nasterii evoca particularitati de mentalitate, de conduita ale populatiei din regiunea respectiva.

Semnele exterioare ale infatisarii oamenilor continua sa joace un anumit rol in evaluarea lor si in „modelarea“ atitudinii pe care o adoptam fata de ei.
Relatiile interindividuale constituie un proces continuu, in desfasurarea caruia se produce si o modificare a ponderii elementelor determinante. La inceput, factorul cel mai important in modelarea atitudinii fata de individul nou intalnit il constituie binecunoscuta „prima impresie“. Dar, treptat, aceasta este inlocuita sau corectata de elementele reiesite din cunoasterea mai profunda a insusirilor pozitive si negative a le celui in cauza. Cel mai adesea uitam de „prima impresie“, formandu-se pe parcursul relatiei o alta, determinata in mare parte si de imaginea pe care o avem despre noi insine.