Toate actele accidentale recunosc adeseori drept cauza o dorinta subconstienta de a le pierde, de a le uita, deteriora, tendinta nascuta fie din dorinta de a avea un obiect nou, mai frumos, acesta fiind prea uzat, fie din cauza ca-l avem de la o persoana displacuta de la care insa l-am primit din obligatii sociale, fie din cauza asociatiei ce o are acel obiect cu stari neplacute pe care ni le evoca prezenta lui.Dorinta asta o inabusim fie din cauza ca ne-ar costa prea scump cumpararea unui obiect nou, fie ca suntem siliti sa-l pastram,avand nevoie de persoana displacuta care ni l-a oferit. l7k13kk
In orice moment insa de cea mai mica preocupare sau de conditii psihofiziologice ce ne-ar distrage atentia catusi de putin, aceste obiecte vor fi cele pe care le vom pierde, uita, deteriora.Dorinta inconstienta se va satisface prin slabirea atentiei.

Un servitor, care va sparge, va strica mereu obiectele stapanului, adesea recunoaste drept cauza o neindemanare, distractie, dar acestea la randul lor nu se datoreaza decat unei lipse de afectiune, unei rele vointe inconstiente fata de stapanul sau.
Adeseori ne miram cum de nu gasim un obiect pe care noi insine « cu mana noastra » l-am pus bine.In fond nu este decat dorinta de al pune intr-adevar asa de bine ca sa nu-l mai gasim, dorinta ce cunoaste adesea acelasi motiv de contravointa inconstienta.