Nu se poate realiza si exercita cunoasterea omului fara o orientare constienta clara. De obicei se ia un moment particular al dezvoltarii psihice si, pornindu-se de aici, se incearca stabilirea de tipuri, in scop de orientare. in acest fel, de exemplu, oamenii ar putea fi clasificati, pe de o parte, in categoria celor la care predomina gandirea sau imaginatia, oameni prea putin inclinati sa intervina activ in viata si care, de aceea, sunt greu de pus la treaba, iar, pe de alta parte, in categoria celor activi prin excelenta, care mediteaza mai putin si fac mai putin apel la imaginatie, dar care sunt mereu ocupati, laboriosi, angrenati in viata. Aceste tipuri umane exista efectiv. Stabilind acestea insa am ajunge la sfarsitul cercetarilor noastre, trebuind sa ne multumim, cum face psihologia superflua5, cu stabilirea faptului ca la unii se dezvolta mai puternic activitatea imaginativa, iar la altii forta de actiune. Cu greu ne-ar putea satisface, dintr-o perspectiva mai larga, asemenea rezultate. in realitate, noi avem nevoie sa ne facem o imagine clara asupra modului in care s-a ajuns la aceasta stare de lucruri, daca ea era necesara si cum ar fi putut fi evitata sau amendata. De aceea astfel de clasificari arbitrare, facute dupa criterii superficiale, nu sunt utile pentru o cunoastere rationala a omului, cu toate ca asemenea tipuri intalnim mereu. h8l17ls
Psihologia individuala a sesizat directiile dezvoltarii studiind comportamentul expresiv acolo unde este el de gasit in stare initiala, in anii celei mai fragede copilarii6. Ea a stabilit ca acest comportament expresiv, in intregul sau, poarta fie pecetea sentimentului de comuniune sociala predominant, fie pe aceea a aspiratiei catre putere. Cu aceasta psihologia individuala se vede pe neasteptate in posesia unei chei, cu ajutorul careia poate sa analizeze si sa clasifice cu destula precizie pe fiecare om, fireste facand uz intotdeauna de acel spirit de prevedere propriu psihologului constient de faptul ca opereaza intr-un domeniu extrem de vast si de complex. Presupunand indeplinita aceasta conditie elementara, obtinem un instrument de masura care ne permite sa stabilim daca un fenomen psihic se caracterizeaza printr-o importanta proportie a sentimentului de comuniune sociala, in care nu se amesteca decat in mica masura aspiratia catre putere si prestigiu politic, sau daca nu cumva individul cercetat are o natura ambitioasa, care vrea sa-si demonstreze siesi si celor din jurul sau cat de mult ii intrece el pe ceilalti. Pe aceasta baza nu ne este greu sa distingem cu mai multa claritate o anumita trasatura de caracter, sa tinem seama de ea, s-o intelegem prin prisma unitatii personalitatii respective si, in acelasi timp, dispunem de mijloacele de a clasifica un om si de a actiona asupra lui.