s2g23gt
Trecerea de la starea de veghe la starea de somn este prefatata de un adevarat ritual, de un ceremonial, care deosebeste de al om la om. Este vorba de asternutul patului, de lectura unei carti, de fumatul unei tigari, etc. Or, modificarea acestor obiceiuri reflexe conduce, nu de putine ori, la aparitia insomniilor, care nu trebuie confundate cu lipsa totala de somn, incompatibila cu viata, ci dereglare a calitatii somnului si a duratei normale a lui. Cu alte cuvinte somnul poate fi considerat ca un dezinteres interminent fata de mediul extern, dezinteres produs in mod treptat de o serie de modificari ale ritmului biologic. Este vorba de de scadrea influxurilor senzoriale, de rarirea respiratiei, de scaderea metabolismului bazal, de scadrea tensiunii arteriale si a secretiiolr digestive. Intr-un cuvant, somnul trebuie privit ca un fenomen fiziologic natural caracteristic pentru toate animalele superioare. El apare, nu numai in urma uzurii functionale si a oboselii, ci si in raport de ciclul noapte-zi. Trebuie precizat insa ca acest fenomen fiziologic reprezinta expresia unui proces de refacere activa a creierului, fapt demonstrat si prin constatarea ca debitul circular cerebral nu scade in timp ce noi dormim. Datorita caror factori dormim? In legatura cu aceasta au fost vehiculate mai multe teorii. Astfel, prin 1929, psihofiziologul Hess atribuia alternatia veghe-somn antagonismului dintre doi centri, aflati, unul in hipotalamusul posterior. Acest punct de vedere este insa combatut de catre Pavlov, care sustine ca somnul este o inhibitie a centrilor nervosi superiori. Mai tarziu, Moruzzi si magoun evidentiaza rolul esential al formatiei reticulate la mentinerea starii de veghe. In consecinta, somnul apare, dupa Moruzzi, ca un efect al deconexiunii functionale a formatiei reticulare, iar experientele cele mai recente, asa dupa cum vom vedea din explicarea ilustratiilor, pun in evidenta zone hipnogene in bulb, talamus, hipotalamus. Stimularea acestor zone inhiba formatia reticulara si produce somnul.