i8o9ok
Jean Piaget

Evolu\ia pedagogiei.

Ai vrea sa @ncep prin a men\iona ca acest prim studiu,datat @n 1935, reprezinta o munca de pionierat,ai spune chiar “munca” de pionierat @n ceea ce priveite corelarea dintre experimentele empirice ii descoperirile genetice din acea perioada.Aceasta lucrare a lui Jean Piaget a adus o contribu\ie semnificati-va la @nradacinarea pedagogiei ca itiin\a de sine statatoare prin simplul fapt ca se axeaza pe o baza experimentala solida,spre deosebire de cele anterioare.
Al doilea studiu,mult avansat primului,merita analizat mai @ndeaproape nu numai datorita faptului ca depaieite aproape @n orice privin\a problemele abordate @n studiul din 1935 ci pentru ca pune sub semnul @ntrebarii pedagogia actuala at`t din punct de vedere al metodelor,c`t ii din cel al programelor.
#n zilele noastre ca ii @n 1965 nu trebuie tratata cu indiferen\a dispropor\ionalitatea dintre imensitatea eforturilor depuse ii absen\a unei re@noiri fundamentale a metodelor,a problemelor ii chiar a modului de a pune probleme-le,a pedagogiei @n ansamblul ei ca disciplina calauzitoare.Nici @n prezent,ii mai ales @n Rom`nia,unde importan\a pedagogiei a fost oarecum subestimata p`na acum,nu itim mai mult ca @n 1965 @n legatura cu ceea ce se pastreaza dupa cinci,zece sau douazeci de ani la reprezentan\i ai diferitelor paturi sociale ale popula\iei,din ansamblul cunoitin\elor dob`ndite @n scoala generala.#ntr-un fel de\inem unele rezultate,dar par\iale,indirecte,cum ar fi acelea pe care ni le furnizeaza examenele de capacitate ii de admitere @n facultate,deii acesta din urma este ii mai ambiguu,deoarece se bazeaza pe cunostin\e dintr-un singur domeniu,maxim doua ii nu verifica cultura generala a elevului @n ansamblu.Nu se itie nimic exect,de pilda,despre cunoitin\ele de geografie sau de istorie,care ram`n @n capul unui \aran de treizeci de ani,sau despre cunoitin\ele de chimie,de fizica ii chiar de geometrie achizi\ionate @n liceu,pe care le pastreaza un avocat.
Una din multitudinea de dileme care b`ntuie ii astazi @nva\am`ntul se refera la faptul ca memorarea cunoitin\elor nu are legatura cu cultura achizi\io-nata.Cu legatura la acesta dilema Piaget a pus urmatoarea @ntrebare: “dar cum am putea oare sa evaluam aceasta cultura,daca nu vrem sa ne limitam la judeca\i extrem de globale ii de subiective?“.Aceasta @ntrebare deschide calea pentru o multitudine de abordari ii interpretari;cultura care conteza la un individ oarecare este mereu aceea care rezulta din pregatirea propiu-zis icolara,deii au fost uitate amanuntele conform cerin\elor examenului final,sau este cea pe care icoala a reuiit s-o dezvolte @n virtutea unor incitari sau interese provocate independent de ceea ce parea esen\ial @n aia zisa pregatire de baza?
#n acest context educatorul este pus @n situa\ia de a da sfaturi asupra unor subiecte at`t de importante,sprijinindu-se nu pe o itiinta,cum ar fi dealtfel normal, ci pe considera\ii de bun sim\,fapt @ntru-totul subiectiv.
O alta problema @nt`lnita ii @n aceasta carte,de o actualitate covariitoare este promovarea de @nva\aminte lipsite @n mod evident de orice valoare formativa ii pe care continuam sa le impunem fara a iti daca ele ating sau nu scopul utilitar care le este atribuit.Este clar ca studierea limbilor moarte are o valoare formativa,ii are o multitudine de semnifica\ii,deii nu-mi vine @n minte dec`t o semnifica\ie ra\ionala.Dar problema este ca nu cunoaitem deloc @n mod cert, ca o predare specializata a acestora favorizeaza aceasta @nva\are,ram`ne indiferen-ta sau devine daunatoare.
Cu toate acestea pentru a aprecia randamentul metodelor icolare,nu dispunem dec`t de rezultatele examenelor de absolvire a icolii ii,@n parte,ale unor examene de concurs.#n acest caz avem de-a face cu o “petitio principaii “ ii cu un cerc vicios pe care ni-l explica Piaget mai jos.
“O petititio principali,@n primul r`nd,deoarece se postuleaza ca reuiita la la examene constituie o garan\ie a unei @nsuiiri trainice a cunoitin\elor,@n timp ce problema,de loc rezolvata,consta dimpotriva @n a stabili ce se pastreaza dupa c`\iva ani din cunoitin\ele testate cu ajutorul examenelor ii ce anume se men\ine independent de amanuntele cunoitin\elor disparute.”
Acest cerc vicios este creat de preten\ia,absurda ai putea spune,prin care apreciem valoarea @nva\am`ntului icolar pe baza reuiitei la examenele de absolvire,@n timp ce de fapt o buna parte a muncii icolare este influen\ata de perspectiva acestor examene ii,dupa parerea unor specialiiti competenti, aceas-ta munca este chiar @n mod grav deformata de preocuparea men\ionata,care a devenit dominanta.
Foarte important @n evolu\ia @nva\am`ntului,ii @n acelaii timp trist,este faptul ca profesorul nu este considerat de catre altii ii - ceea ce este mai grav - el @niuii nu se considera,@n general un specialist din dublul punct de vedere al tehnicilor ii al crea\iei itiin\ifice,ci e privit doar ca un simplu transmi\ator de cuno-itin\e aflate la @ndem`na oricui.Cu alte cuvinte,se considera ca un bun profesor da ceea ce se aiteapta de la el,daca poseda o cultura generala elementara ii c`teva re\ete @nva\ate care-i permit s-o transpuna @n mintea elevilor.
#n felul acesta,se uita,pur ii simplu,faptul ca @nva\am`ntul @n toate formele, ridica trei probleme centrale,ale caror solu\ii nu sunt nici pe departe cunoscute.Si ne putem @ntreba @n continuare cum vor fi ele rezolvate altfel dec`t cu colabora-rea profesorilor sau a unei par\i dintre aceitia:
1.Care este scopul acestui @nva\am`nt?Acumularea de cunoitin\e utile? (dar utile @n ce sens?) A @nva\a sa @nve\i? A @nva\a sa inovezi,sa produci noul @ntr-un domeniu oarecare,@n masura @n care-l cunoiti? A @nva\a sa controlezi,sa verifici sau doar sa repe\i? etc.
2.Aceste scopuri fiind alese (dar de catre cine,sau cu consim\am`ntul cui?) ram`ne apoi sa determinam care sunt domeniile (sau elementele acestor domenii) necesare,indiferente sau contraindicate pentru atingerea acestor scopuri:domenii de cultura,domenii de ra\ionare (g`ndire?) ii mai ales (ceea ce lipseite dintr-un numar mare de programe),domenii de experimentare,care formeaza aptitudinile pentru descoperire ii control activ?
3.Dupa alegerea acestor ramuri ram`ne @n sf`riit sa cunoaitem suficient legile dezvoltarii mintale pentru a gasi metodele cele mai adecvate tipului de formare educativa dorita.
Deii,ca rom`ni,ne putem m`ndri cu o programa icolara preuniversitara foarte buna,ce s-a concretizat @n ob\inerea de rezultate bune ii foarte bune at`t pe plan na\ional c`t ii mai ales pe plan interna\ional,nu putem spune acelaii lucru si despre @nva\am`ntul universitar.Una din problemele care a dus la aceasta situa\ie o reprezinta pozi\ia corpului profesoral @n raport cu cercetarea ii a obstacolelor sociale care-i impiedica pe profesori sa se ocupe cu aceasta cercetare a cunoitin\elor elementare ii nu numai.
Un obstacol major consta @n faptul ca,ignor`nd complexitatea acestor probleme,publicul nu itie (ii p`na la urma publicul cuprinde anumite autorita\i icolare ii chiar un numar apreciabil de profesori) ca pedagogia este,@ntre altele,o itiin\a ii @nca una foarte grea,data fiind complexitatea factorilor afla\i @n joc.
De la bun inceput trebuie sa @n\elegem ca societatea este cea care fixeaza telurile educa\iei pe care o ofera genera\iilor tinere,fix`ndu-le mai @nt`i spontan prin constr`ngerile limbajului,ale obiceiurilor,ale opiniei publice,ale familiei,adica prin numeroase forme de ac\iune colectiva,prin intermediul carora societatea se pastraza ii se transforma,model`nd fiecare genera\ie noua dupa mulajul static sau mobil al celor precedente.
Cu toate ca programele ii metodele didactice sunt impuse de stat,fie ca sunt lasate la ini\iativa profesorilor,este c`t se poate de limpede ca nu putem trage nici o concluzie @ntemeiata asupra randamentului lor efectiv sau asupra multiplelor efecte neprevazute pe care ele le pot avea asupra formarii generale a indivizilor,fara un studiu sistematic dispun`nd de toate mijloacele de control at`t de bogate pe care le-au elaborat statica moderna.