Pentru orice stiinta empirica, una din problemele sale fundamentale este aceea de a stabili modalitatile prin care se realizeaza legatura dintre universul teoretic -; conceptual si realitatea empirica. l3l24lb
In cadrul acestei chestiuni generale, un loc aparte il ocupa problema operationalizarii conceptelor, intelegand prin aceasta ansamblul operatiilor prin care insusirile definitorii ale notiunii pot fi identificate, evaluate sau chiar masurate in universul empiric „Conceptele operationale” -; acea specie de concepte care servesc direct in investigatia empirica a realitatii -; se construiesc in campul operationalizarii conceptelor generale si sunt redate prin dimensiuni, variabile, indicatori si indici.
Orice concept general se poate concretiza pe calea gasirii unor trasaturi, a unor caracteristici „materiale” (obiecte, actiuni, situatii) sau „spirituale” (opinii).
Eficienta proceselor de concretizare depinde de felul cum „caracteristicile” sau „trasaturile” sunt alese mai mult sau mai putin fericit dupa talentul respectivului observator. Acest procedeu consta in fixarea „dimensiunilor” si „indicatorilor”.
Operationalizarea conceptelor este trecerea de la concept la dimensiuni, variabile, indicatori si indicii sai specifici. Termenul de „dimensiune” este inclus in schema clasica de operationalizare, el prezinta totusi un grad inalt de relativism si poate ambiguitate. Dimensiunile unui anumit concept nu se impun de la sine. Nu numai ca nu decurg automat odata ce s-a definit conceptul, dar nici nu pot fi elaborate ca model unic. Un criteriu orientativ pentru elaborarea dimensiunilor il constituie obtinerea de elemente concrete suplimentare de definire a variabilelor sociale. Gradul de adecvare a modelului dimensional se determina pe baza relevantei informatiilor ce rezulta din utilizarea lui si este remarcabil ca acest fapt sa se realizeze prin intermediul cercetarilor pilot, pentru a nu compromite cercetarea propriu-zisa.
Dimensiunile unui concept sunt clase de informatii necesare pentru a studia spatiul de atribute al unui concept, adica gama sau evantaiul de insusiri pe care conceptul le „decupeaza” din realitate. Dimensiunile sunt tot concepte, dar concepte cu un grad mai redus de generalitate decat conceptul-matca.
Variabilele. Conceptul de „variabila” are mai multe conotatii in sociologie. Ea desemneaza in sens restrans calitatea. In sens general, termenul de „variabila” priveste indicarea proprietatii fenomenelor si proceselor sociale de a schimba, de a lua valori diferite de la un moment la altul, de la un individ la altul, de la o colectivitate la alta, indiferent de natura fenomenului respectiv. In aceasta acceptie, termenul de „variabila” este pus in relatie cu cel de „criteriu”. R. Boudon considera ca variabila este „rezultatul impartirii colectivitatii dupa unul sau mai multe criterii” -; sexul, nivelul de calificare sau varsta populatiei studiate sunt tot variabile conform definitiei enuntate. Despre natura variabilelor, se poate consemna faptul ca acestea sunt privite atat ca realitati manifeste (observabile in mod nemijlocit), cat si ca stari latente, care nu pot fi direct observabile (masurabile), dar care pot fi cercetate prin indicator direct observabil.
Indicatorii -; un concept care reda un semn observabil, masurabil, referitor la anumite aspecte ale realitatii sociale. Este conceptul care face ca ceva anume sa poata fi consumat, observat si masurat direct, nemijlocit. Indicatorii mediaza cunoasterea unei dimensiuni prin variabile aferente acesteia, redand aspectul observabil si masurabil al realitatii, in timp ce dimensiunea (desi mai „concreta” decat conceptul) da informatii despre fapte neobservabile direct. In termeni statistici, indicatorul este „o caracteristica”, exprimata numeric a unei categorii economice, sociale, fiind notiunea pentru o expresie numerica determinata pe baza de observatii statistice.
Indicele este in general, un raport dintre marimea unui indicator al momentului t1 si marimea acelui indicator la momentul t0 sau un raport dintre doua marimi coexistente.
Operationalizarea conceptelor serveste esential punerea in actiune a proiectului de cercetare, furnizand datele de fond pentru selectia metodelor, pentru construirea instrumentelor de investigatie in intreaga anatomie concreta (de pilda, intr-o ancheta sociologica prin chestionar, intrebarile acestuia sunt enunturi interogative care convertesc ca atare indicatorii retinuti din procesul de operationalizare). Intrebarile din cadrul chestionarului au rol de indicatori prelucrati, tradusi, ajustati astfel incat sa fie valizi si functionali in procesul comunicarii dintre subiect si cercetator.
In studiul de fata, asa cum am mai spus, tema de cercetat este reprezentata de opiniile privind selectia personalului in unitatile economice cu capital de stat si privat.