Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
MOTIVATIA CUNOASTERII
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

In urma cu aproape 40 de ani (1958), Fritz Heider publica in SUA lucrarea despre psihologia relaþiilor interpersonale (Psychology of Interpersonal Relations), in care intenþiona sa evidenþieze insemnatatea experienþei cotidiene pentru acþiunea sociala. Punand bazele unui model de inþelegere a procesului prin care „omul cuprinde realitatea ºi poate sa o prezica ºi s-o stapaneasca", Heider descrie atribuirea ca pe o punte intre lumea exterioara individului ºi lumea interioara a acestuia. j6i3ir
Scopul acestei legaturi este de o importanþa covarºitoare pentru individ, caruia ii confera sentimentul echilibrului interior, datorita impresiei intime cu privire la mediu ca fiind ceva stabil ºi coerent.
In concepþia lui Heider, atribuirea care aparþine indivizilor priveºte cauzele evenimentelor neobiºnuite in care ei sunt implicaþi. Atribuirea raspunde intotdeauna nevoii echilibrului cognitiv.
Percepþia naiva este estimata ca un demers spontan de cautare a permanentului dincolo de variabil, in incercarea de ordonare a realitaþii, de estompare a unor contradicþii, ameninþatoare pentru echilibrul psihic ºi in acelaºi timp capabile sa slabeasca acþiunea prin inducerea unei stari derutante.
Un exemplu clasic de atribuire, datorat literaturii sociologice de la inceputul secolului nostru, ne ajuta sa inþelegem importanþa acestui mod de a menþine in frau laolalta intr-un singur inþeles orizontul launtric ºi lumea inconjuratoare a omului. Ne referim la Etica protestanta ºi spiritul capitalismului, opera a lui Max Weber aparuta in 1920.
Imbinand observaþia cu o prodigioasa documentaþie istorica opera lui Max Weber ofera un model explicativ pentru inclinaþia omului, marcata in protestantism, de a ºti sa-ºi conduca viaþa raþional. Teoria din Etica protestanta ºi spiritul capitalismului are caracter de model explicativ. Ea trebuie circumscrisa, aºa cum a ºi intenþionat autorul, regional ºi istoric.
Max Weber demonstreaza ca etica protestanta a fost un fenomen care a condus la creºterea raþionalismului in diverse aspecte ale vieþii sociale. Legat in mare masura de dezvoltarea capitalismului, raþionalismul dezvoltat in restul Europei a favorizat cunoaºterea ºtiinþifica, observaþia ºi dezvoltarea metodelor experimentale. La aceasta evoluþie au contribuit ºi ideile religioase care au avut un impact marcant asupra organizarii vieþii de zi cu zi a grupurilor protestante.
Protestantismul a marcat o diferenþiere evidenta in raport cu catolicismul. Pentru protestanþi, faptul de a fi ales a lui Dumnezeu sau damnat, nu se leaga de masura in care individul respecta poruncile divine. Faptul de a fi ales sau damnat este stabilit pentru totdeauna de la inceputul timpurilor. Omul nu-ºi poate negocia mantuirea.
Doctrina protestanta produce de la inceput o angoasa. Neputand sa patrunda misterul acestei decizii care-i marcheaza destinul, individul traieºte dramatic. Incercand sa reduca aceasta tensiune, Calvin ofera soluþia unei comportari care sa intareasca credinþa ca poate fi unul dintre aleºi. Pentru a depaºi orice indoiala, omul se va manifesta printr-o þinuta ascetica, neincetand sa serveasca gloria divina in fiecare clipa a vieþii sale. Utilitatea muncii este judecata dupa rezultatele obþinute, iar rezultatele bune pot fi semne ale graþiei divine.
In acest caz, protestantismul ca miºcare religioasa a influenþat dezvoltarea culturii ºi a imprimat o tendinþa capitalista activitaþii oamenilor.
Oferind un suport ºi o explicaþie „raþionala" comportamentului intreprinzatorului capitalist, protestantismul a generat un sens vieþii de zi cu zi a oamenilor, dandu-le impresia unei coerenþe care leaga demersul interior al individului de lumea exterioara, ajutandu-l sa o cunoasca.
In concepþia lui Max Weber acþiunile sociale individuale sunt esenþiale, accentul cazand pe rolul „carierelor sociale", a caror orientare este data de interese, valori ºi tradiþii. Imaginea sa cu privire la societate este aceea a unui dinamism susþinut de acþiunea sociala.
Intervenþia sensului in orice acþiune, a raþionalului sau iraþionalului din orice fapta este insaºi atribuirea, adica incercarea actorului social de a explica relaþiile interpersonale la care participa sau asista in scopul de a regasi de fiecare data pe sine intr-o anumita aparenþa de ordine.
Acest lucru se vede in exemplul din Etica protestanta, in care autorul descrie trecerea de la modelul tradiþional de munca l acel capitalist.
Max Weber accentueaza ca „Adversarul cu care trebuie sa lupte in primul rand spiritul capitalismului, in sensul unui stil de viaþa anumit legat de norme aparand in haina unei etici, a fost acel gen de simþire ºi de comportare care ar putea fi numit trediþionalism". Esenþial, tradiþionalismul se baza pe concepþia ca „Omul accepta, prin natura sa, sa caºtige nu bani mulþi ºi tot mai mulþi, ca sa traiasca pur ºi simplu, sa traiasca aºa cum este obiºnuit ºi sa caºtige atat cat are nevoie pentru aceasta". Aºa se pare ca „Pretutindeni unde capitalismul modern ºi-a inceput opera de creºtere a productivitaþii muncii omeneºti prin creºterea intensitaþii s-a izbit de rezistenþa extraordinar de tenace a acestui laitmotiv al muncii din economia precapistalista", scrie in continuare Max Weber.
Concis spus, deoarece modelul tradiþionalist de gandire nu permite omului sa munceasca pentru a obþine venituri ce-i depaºesc trebuinþele, capitaliºtii incearca se reduca salariile, adica sa produca o saracire a maselor.
In aceste condiþii doar schimbarea unei mentalitaþi, a unghiului interior de proiecþie al individului poate sa produca miracolul detaºarii omului de preocuparea permanenta pentru caºtig ºi transformarea muncii intr-o vocaþie, adica in scop de sine.
Intervine un moment in care orizontul interior al individului se contureaza prin intervenþia unei intregi dramaturgii, care va lua locul comportarii fireºti, naturale. Max Weber scrie: „Dar o asemenea mentalitate - cu privire la munca drept vocaþie - nu este data de la natura. Ea nu poate fi generata in mod direct nici de salarii mari, nici de salarii mici, ci este numai rezultatul unui indelungat proces educaþional".
In acest caz atribuirea face legatura intre doua tendinþe aparent contradictorii: ascetismul intreprinzatorului ºi nevoia lui de a caºtiga mereu mai mult ºi mai mult.
Sa aratam, urmandu-l pe Max Weber, ca in orice epoca exista un punct de vedere etic nu lipsit de contradicþii care, acceptand activitaþile comerciale ºi industriale ca legitime aducatoare de profit, respinge in acelaºi timp „spiritul caºtigului capitalist, considerandu-l turpitudo". Aºa incat, scrie el, „Pe noi ne intereseaza aici tocmai originea elementului neraþional pe care il conþine conceptul de vocaþie", adica tocmai acel element capabil, dincolo de orice, sa restabileasca echilibrul in interiorul individului, lasandu-l dincolo de contradicþii ancorat in realitatea sociala.
Acest element are o natura religioasa ºi are sensul „unei misiuni date de Dumnezeu". „Tocmai aceasta a avut drept consecinþa inevitabila ideea ca munca laica de zi cu zi avea o semnificaþie religioasa ºi a produs pentru prima data acest sens al conceptului de profesie. Aºadar, in conceptul de profesie iºi gaseºte expresie dogma centrala a tuturor variantelor protestante…care cunoaºte ca singur mijloc de a trai cum ii este placut lui Dumnezeu nu o suprasolicitare a moralitaþii laice prin asceza monahala, ci exclusiv prin indeplinirea datoriilor laice, aºa cum rezulta ele din poziþia in viaþa a individului ºi care tocmai astfel devine Beruf "(profesia sa).
Acest mod de ancorare a individului in realitate s-a impus ca urmare a propagarii unor obiective cu caracter etic de catre persoane care nu intenþionau nimic in legatura cu ceea ce sociologul numeºte „spiritul capitalismului". Aceasta a fost doar o urmare neprevazuta ºi foarte indepartata a idealurilor Reformei.
Din textul lucrarii putem desprinde in continuare ce se intampla in sufletul individului, cum lupta interioara genereaza ordinea exterioara prin intermediul unei atribuiri. Aceasta atribuire se refera la o modalitate concreta de depaºire a limitei absolute specifica fiinþei confruntata cu finitudinea sa.
Max Weber se intreaba in fapt cum a putut sa se impace utilitarismul calvinist cu concepþia despre profesie ca vocaþie „intr-o vreme in care lumea de dincolo nu era doar mai importanta, dar in multe privinþe ºi mai sigura decat interesele vieþii pamanteºti".
Acest lucru a fost posibil, explica el, datorita nevoii oamenilor de a ºti daca erau mai presus de orice aleºii lui Dumnezeu.
Toate faptele unei vieþi se fac pentru gloria lui Dumnezeu. Deºi nu pot constitui mijloace tehnice de a deþine graþia divina, ele raman semne ale faptului de a fi ale. Prin ele nu se cumpara mantuirea, dar „ele sunt mijloace…pentru a scapa de teama de a nu fi mantuit". „Practic vorbind - concluzioneaza sociologul - aceasta inseamna in fond ca Dumnezeu il ajuta pe acela care se ajuta singur".
Ramanem inca la Max Weber doar pentru a arata cum ia naºtere din toate acestea ordinea sociala. El scria: „Caci numai printr-o schimbare fundamentala a sensului intregii vieþi in fiecare ceas ºi in fiecare fapta se putea confirma efectul graþiei ca o inalþare a omului din status nature in status gratiae". ªi in sfarºit: „In opoziþie cu noile reprezentari populare, scopul era o viaþa lucida, conºtienta, luminoasa, iar obiectivul cel mai urgent anihilarea naivitaþii pe care o da bucuria vieþii instinctuale. Introducerea ordinii in viaþa a tuturor adepþilor era principalul mijloc al ascezei". „De aici a urmat pentru individ imboldul de a-ºi controla metodic starea de graþie a modului de viaþa".
La fel cum in teoria lui Lerner, care priveºte credinþa intr-o lume dreapta, nevoia de securitate personala ºi teama de a fi supus unor multiple riscuri ii fac pe oameni sa atribuie vinovaþii celor loviþi de nenorocire, facand din atribuire o legitimare a nenorocirii, in teoria despre spiritul capitalismului a lui Max Weber teama de finitudine duce la descoperirea muncii ca vocaþie ºi la construirea pe aceasta baza a unei etici profesionale specifice burgheziei. In virtutea acesteia, intreprinzatorul burghez, avand conºtiinþa ca se bucura de toata graþia lui Dumnezeu ºi ca este vizibil binecuvantat de acesta, putea, daca nu depaºea limitele corectitudinii formale ºi morala sa era ireproºabila ºi daca modul in care iºi folosea bogaþia nu era condamnabil, sa-ºi urmareasca interesele de caºtig ºi era chiar recomandabil sa o faca.
Restabilirea echilibrului sufletesc ºi ancorarea in mediu sunt, conform exemplului discutat, pe cat de laborioase ºi neaºteptate, pe atat de productive, antrenand aºa cum se poate constata, transformari esenþiale ale realitaþii sociale.
Modelul de analiza sociologica folosit de Max Weber in Etica protestanta a condus la formularea primului principiu al sociologiei acþiunii, acela al individualismului metodologic. Acest principiu presupune ca pentru explicarea unui fenomen social trebuie regasite cauzele individuale, adica inþelese motivele pe care le au actorii sociali de a face ceea ce fac sau de a crede ceea ce cred.
Individualismul metodologic nu presupune reprezentarea actorului social ca suspendat intr-un social. Dimpotriva, este recunoscut faptul ca actorul a fost socializat ºi este in relaþie cu alþi actori care ca ºi el desfaºoara roluri sociale. In general, individualismul metodologic recunoaºte faptul ca indivizii se miºca intr-un context care in buna masura li se impune. Imaginea despre societate, impusa de individualismul metodologic, nu este una atomista, ci interacþionista.




Bibliografie

Beca Elena - Despre atribuire In: Psihologie sociala nr. 6, 1997, p. 6-8.
Kalberg Stephen - On the neglect of Weber's protestant ethic In: Sociological theory, vol 14, nr.1, 1996, p. 49-67.
Furnham Adrian - Belief in a just world, in British Journal of Social Psihology, 28, 1989, pag. 365-381.
Weber Max - Etica protestanta ºi spiritul capitalismului, Humanitas, Bucureºti, 1993.


Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta