Memoria este functia psihica de baza care face posibila fixarea, conservarea,
recunoasterea si reproducerea informatiilor si trairilor noastre. Memoria este
implicata in toate procesele psihice. Ea apare ca o veriga de legatura
intre situatii; evenimentele separate in timp, contribuind prin
aceasta la retragerea si autoreglarea comportamentului uman. r4i4is
Memoria este o capacitate psihica absolut necesara fara de care viata individului
ar fi practic imposibila. In absenta memoriei, a unui baraj de informatii
pastrat in ea, nici creativitatea si nici inteligenta n-ar fi eficiente.
Memoria are un caracter necesar, fiind implicata in marile comportamente
ale vietii omului : cunoasterea si invatarea, intelegerea si rezolvarea
de probleme, inteligenta si creativitate.
Memoria nu este ceva static, inchistat, finit, dimpotriva, ea dispune atat
de o dinamica interna, at si de o dinamica in timp, de o evolutie
cu sens progresiv, ascedentul ce se inscrie pe traictoria de la simplu
la complex, de la inferior la superior. Ea evolueaza deci odata cu varsta
cronologica sau intelectuala a omului.
Memoria copilului sufera o profunda restructurare o data cu trecerea la invatamantul
primar. In fata memoriei scolaruluie ser ridica sarcini noi si mult mai complexe.
Noile conditii in care este pus sa traiasca si sa actioneze copilul, noile
cerinte care i se pun in fata si pe care trebuie sa le rezolve atrag dupa
ele urmatoarele schimbari mai importante ale memoriei : are loc disciplinarea
si ordonarea desfasurarii ei dupa o anumita logica, memoria se intelectualizeaza
in sensul ca se sprijina tot mai mult pe ratiune, pe logica, pe intelegere;
devine voluntara prin excelenta; capata o mare plasticitate datorita schimbului
interpersonal de amintiri cu ceilalti colegi de clasa; creste volumul ei, castiga
in suplete si fidelitate; devine obiect al meditatiei copilului care este
interesat din ce in ce mai mult de cunoasterea particularitatiilor memoriei
sale, de posibilitatea de a-si depasi anumite deficiente.
Particularitatile generale ale memoriei scolarului mic sunt determinate de nivelul
de dezvoltare a proceselor memoriei in timpul prescolaritatii, si de formele
concrete de activitate pe care le desfasoara scolarul mic.
Dezvoltarea caracterului voluntar al memoriei incepe inca din perioada
prescolara. Formarea unor elemente de memorare intentionate, pe baza unui anumit
scop dinainte fixat, constituie premisa necesara pentru activitatea de invatare
in scoala. Conditiile concrete ale activitatii scolare impun copilului
necesitatea de a-si stapanii si dirija in mod constient, voluntar,
procesele de memorare si reproducere si in general intreaga conduita.
La varsta scolara mica, memoria logica este inca insuficient dezvoltata.
Scolarul nu este in stare sa folosesca suficient activitatea gandirii
in sprijinul memoriei. Adesea se intampla ca, avandpe
primul plan sarcina memorarii unui material, copilul sa piarda din vedere intelesul
semnificatia sa logica.
De aici rezulta o alta particularizare a memoriei scolarului mic si anume predominarea
memoriei textuale. La scolarii mai mari predomina memorarea inteligibila. In
afara de dezvoltarea insuficienta a memoriei logice, o alta cauza a inclinatiei
scolarilor mici spre o memorare si reproducere textuala este desigur si absenta
unor priceperi si deprinderi de invatate constienta.
Asa numita memorare mecanica se manifestaatunci and copilul intampina
dificultati in invatare, de aceea invatatorul trebuie sa acorde
suficienta atentie dezvoltarii memoriei logice. Treptat, sub actiunea unei indrumari
adecvate se dezvolta memorarea logica.
Tendinta copilului spre memorarea textuala este favorizata de anumiti factori.
In primul rand, plasticitatea deoasebita a creierului sau, fapt care conditioneaza
o buna pastrare a urmelor excitatiilor anterioare. Pe de alta parte, frecventa
temelor de invatare pe de rost duce la formarea obisnuintei de a invata
pe de rost.
O alta trasatura importanta a memoriei scolarului mic este caracterul sai concret,
intuitiv. Desi se constata un progres net al memoriei verbal-logice, sub influenta
asimilarii diferitekor cunostinte, a notiunilor sistematice in procesul
de invatamant, memoria intuitiva, in imagini, este dominanta
inca la aceasta varsta. Scolarii mici memoreaza mai bine imaginile
obiectelor si fenomenelor concrete, iar din materialul verbal retin in
primul rand povestirile, descrierile cu un continut concret si cu efect
emotiv.
Acest fapt se datoreaza pe de o parte, marii receptivitatii a copiilor, iar
pe de alta parte predominarii relative a primului sistem de semnalizere fata
de cel de-al doilea. Bogatia materialului intuitiv contribuie in mare
masura la dezvoltarea memoriei intuitive.
In timpul scolaritatii mici se dezvolta si se perfectioneaza capacitatea de
intelegere a materialului de memorat, priceperea de a lega cunostintele
noi cu cele vechi. De asemenea, sub indrumarea invatatorului copilul
invata sa memoreze in mod rational materialul, isi dezvolta
priceperile de memorare rationala : desprinderea ideilor principale, alcatuirea
planului material de memorat, folosirea comparatiie in memorare si reproducere.
