k2v3vo
Cred ca este important sa le vorbesti in mod corect parintilor!» elevilor. Dar nu-i lucru usor sa explicitezi tehnica dialogului cu parintiiC*| Ar fi util ca toti consilierii de psihopedagogie sa dezbata intre ei, dfr&'f timp in timp, aceasta chestiune.
in primul rand pe parinti trebuie sa-i castigi de partea ta; si bruschezi. Daca parintii vin la noi pentru consultari, o fac dintr-i anumit sentiment de incompletitudine. Ei se asteapta sa criticam ste lor simt de responsabilitate. De aceea trebuie, inainte de toate, eliberam de aceasta povara a culpabilitatii. intotdeauna le spun: „ cum constat, sunteti pe calea cea buna". Le spun aceasta chiar si at cand sunt convins de contrariul. Daca doresc sa actionez eficiet trebuie sa stiu sa aleg metoda potrivita. intr-o veche biografie a h Benjamin Franklin, am vazut ca el proceda in acelasi mod, dispen*^ sandu-se de orice dogma. Ca un aspect de detaliu, am observat ca i este bine sa transformam convorbirea cu mama intr-un interogate in ceea ce priveste problemele scolare, am apelat la institutori, care; inteles importanta unor asemenea consultatii psihopedagogice. Ne psihologii, ne aflam intr-o situatie relativ privilegiata, pe ci institutorul si mama traiesc restul zilei laolalta cu copilul: ei sunt» care duc greul.
Este foarte important sa sesizezi punctul-cheie al cazului, dar 1 fel de important este sa nu arunci pe capul mamei imediat tot ceea ce i inteles. Trebuie sa pastrezi pentru aluzie la ele cand se iveste cea mai buna ocazie. Adoptarea acestei atitudini si urmarirea acestui proces sunt absolut necesare. Simtul critic al psihologilor si pedagogilor are radacini puternice. Este recomandabil sa folosim termenii expletivi „poate" sau „cred ca aceasta ar fi eficace". Nu suntem in situatia de a-i trata si pe parinti; lor le putem da, eventual, idei. Este imposibil sa modifici prin cateva cuvinte un sistem bine inradacinat. De altfel este de prisos, din moment ce ne putem asigura increderea copiilor, sa le aratam ca nu trebuie sa ia dificultatile in tragic, ca mai important este sa aiba curaj. Un consilier dispune de mijloace de a incuraja intr-o jumatate de ora un copil care se simte aproape de prabusire.

Pe de alta parte, situatia noastra este avantajoasa: avem de-a face cu copii care au fost criticati. Ei intra deodata intr-o atmosfera noua, unde isi pot da seama ca nu sunt considerati cazuri disperate.
Ar fi bine sa ne aflam timp mai indelungat in contact cu acesti copii si sa putem dispune de un numar suficient de educatori. Din nefericire, nu putem publica statistici, dar institutorii ne raporteaza rezultate incurajatoare.
Deci, mai intai trebuie sa-i castigam pe parinti. Orice consilier poate dezvolta la gradul cel mai inalt o metoda in acest scop. in primul rand suntem obligati sa ne comportam cu multa blandete. Anumiti pedagogi au atins o adevarata maiestrie in practicarea tratamentelor caracterizate prin blandete. Aceasta maniera este necesara mai ales atunci cand aveti in vedere defecte cum este furia. Dar sa nu uitam niciodata ca blandetea nu este decat aspectul exterior al problemei si ca important pentru noi este sa clarificam punctul esential, sa scoatem la lumina stilul de viata al subiectului in chestiune. Acesta este marele avantaj care ne deosebeste de altii. Aceasta tehnica trebuie sa o practicam fiind constienti de misiunea noastra si, mai ales, sa o practicam cu inteligenta. Nu dorim sa obtinem ameliorarea compor¬tamentului copilului prin rasfatarea lui, ci vizam problema centrala care se refera la lipsa de curaj, la defectele copilului, la faptul ca el s-a condamnat singur pe sine. Aici este cheia problemei, restul nefiind decat introducerea. Iata de ce metoda contactului trebuie sa preceada restul. Acela care, insa, se va margini la stabilirea acestui contact se insala. isi imagineaza ca prin aceasta va obtine o vindecare, dar daca o obtine, faptul se va datora hazardului si nu terapeuticii administrate.
Exista conjuncturi in care copilul intelege ceea ce pedagogului i-a ramas neinteles. Nu este indeajuns sa fii un prieten al genului uman, un consilier binevoitor; toti procedeaza in acelasi fel. Asemenea educatori le fac copiilor viata agreabila, nu contenesc cu laudele, inchipuindu-si ca vor ajunge la rezultate prin farmecul personalitatii lor.
Este inutil sa evocam controversa asupra chestiunii daca trebuie sa folosim blandetea sau severitatea. Numai prin modestie vom reusi sa avem acces la sufletul omenesc. Tine de arta sa-1 castigi pe cineva de partea ta, sa trezesti in el anumite sentimente, sa-1 faci sa asculte si sa inteleaga ceea ce i se explica, iar aceasta arta este indispensabila acelora care lucreaza cu copiii. Am auzit spunandu-se: „La consultatie copilul este adesea bland ca mielul, dar acasa este mai rau decat diavolul". Daca i-am deschis ochii, este primul pas catre intelegere. Nu putem mentine in permanenta un copil in imprejurari care sa-i fie favorabile. Rasfa-tandu-1, nu putem obtine eliminarea defectelor lui; trebuie insa sa izbutim sa-1 facem sa inteleaga ceea ce are gresit in dezvoltarea lui, iar aici ne conducem dupa legile de fier ale psihologiei individuale. Uneori ii sunt suficiente zece minute unui consilier pentru ca el sa fie complet edificat asupra unui caz. Arta consta in a-1 face pe cineva sa inteleaga ceea ce am inteles noi. Exista oameni toba de carte, dar incapabili sa-si comunice didactic stiinta. Cei care beneficiaza de un anumit contact cu oamenii vor avea o sarcina mai usoara, dat fiind faptul ca in relatiile cotidiene cu oamenii ei au invatat sa se explice. Aceasta este sarcina primordiala a consilierului de psihologie individuala.