Dupa cum ne este cunoscut , un “sistem”, apare , se dezvolta, si apoi… se transforma e6r23rd
( am putea spune ) in loc de “ dispare “. !
Noi , astazi avem placuta si dificila misiune de a aborda etapa devoltarii. Spun
« placuta « pentru ca nimic nu este mai « cuceritor « pentru « cunoastere » decat analiza facuta asupra evolutiei unui sistem, in cazul nostru asupra individului ca fiinta complexa. Mai spun si dificila misiune pentru ca nu putem actiona in aceasta analiza fara sa tinem cont de rezultatele cercetarii in domeniul psihologiei dezvoltarii, respectiv :
- dezvoltarea cognitiva ( a cunoasterii)
- dezvoltarea afectiva
- dezvoltarea sociala
- dezvoltarea personalitatii toate acestea care , alaturi de dezvoltarea fizica reprezinta domeniul ontogenezei .

Aceste directi ne obliga sa ne amintim ca , de fapt, « intelegandu-i pe altii ne cunoastem si pe noi insine » si ca, (asa dupa cum scria Vasile Pavelcu) - in cautarea cunoasterii de sine ne indreptam spre tema majora a personalitatii, a insusirilor principale , a dominantelor Eu-lui.

Asa dupa cum sustineau la inceputul secolului 20 o serie de psihologi americani, MINTEA nu poate fii descrisa, izolata, masurata. In schimb se poate observa si masura COMPORTAMENTUL omului in diferite situatii. ( Behavioristii).
Ceea ce propun psihologii moderni este ca, aceste-i stiinte a comportamentului trebuie sa i se ataseze analiza proceselor psihice interne , adica , conduita umana in ansamblul ei. ( Def. Pag 7 . comportament -; conduita )

Interesul cercetarii s-a focalizat asupra teoriilor psihogenetice, respectiv exlplicarea genezei, a mecanismelor si fazelor unui anumit proces sau a unor trasaturi psihice cat si asupra teoriilor psihodinamice, in care psihanaliza pune accentul pe determinantii interni ai dezvoltarii. ( impulsuri, energii primare, etc. )
Putem amintii teoria lui Erik Erikson ( 1902-1994 ) pe care-l putem considera extrem de actual prin faptul ca a anticipat cea mai noua perspectiva a cercetarii contemporane : dezvoltarea, ca succesiune a transformarilor sistematica bio-psiho-sociale , defineste tot parcursul vietii. ( ex : un tanar analizat la 16 ani are anumite trasuturi bio-psiho-sociale pe care nu le vom regasii la aceeasi valoare peste 30 de aniA pt ca va devenii un alt actor social S ) .

Vom vorbi acum despre factorii ontogenezei. Principalii factori ai dezvoltarii sunt sunt ereditatea, mediul si educatia.

: este insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite, de la o generatie la alta , mesajele de specificitate, sub forma codului genetic.
Ereditatea este premisa biologica a dezvoltarii.
- In planul dezvoltarii psihice ea apare ca un complex de predispozitii si potentialitati. Bar Alexandru

: este constituit din tottalitatea elementelor cu care individul interactioneaza direct sau indirect, in procesul dezvoltarii sale.

Mediul este o structura complexa ce include o mutitudine de aspecte ce pornec de la elementele naturale ( clima, relief) si ajung pana la cele ale mediului social ( familie, grup de prieteni , societatea in ansamblul ei ). Bar Alexandru
Actiunea mediului asupre unui individ poate fi in egala masura favorabila unei dezvoltari normale dar poate constituii o frana in dezvoltarea sa.

Prezenta mediului ca factor ontogenetic poate fi analizata prin natura si calitatea influentelor normative temporale:
* socio culturale :
- calitatea vietii
- nivel ocupational

* sau Istorice :
- razboaie
- epidemii

Influentele normative temporale formeaza cadrul general al dezvoltarii individuale dar si sociale pentru diferite grupuri, cohorte , generatii.

: se defineste ca fiind activitatea specializata, specific umana, care sustine in mod constient dezvoltarea. Toti indivizii umani dispun de capacitatea asimilarii diverselor influente educative; ceea ce-I deosebeste este zona proximei dezvoltari. Acest concept a fost introdus de Vigotski pentru a desemna gradul dezvoltarii potentiale a copilului. Se masoara pornind de a diagnosticul dezvoltarii actuale a copilului la care se adauga capacitatea de invatare dintr-o situatie standard, ghidat de un adult. .

Nisa de dezvoltare :

In cadrul cercetarii dezvoltarii un alt reper ce trebuie considerat de importanta pentru analistul-psiholog si deci, o alta abordare a ontogenezei este nisa de dezvoltare.
Acest concept desemneaza totalitatea elementelor cu care un copil intra in relatie la o varsta data .
Structura nisei de dezvotare cuprinde :
A) obiectele si locurile accesibile copilului la diferite varste
B) raspunsurile si reactiile anturajului fata de copil
C) cerintele adultului funcie de competentele copilului ( mersul fara ajutor ; vorbitul ) ; varsta la care sunt solicitate si nivelul de performanta acceptat ( ex vb greu, dupa 3 ani) D)Activitatile impuse , propuse, sau ingaduite copilului

Toate aceste date de cercetare pot fii valorificate si in mod comparativ. Culturi diferite folosesc nise de dezvoltare deosebite chiar pt aceeasi varsta. Acest lucru explica diferentele ce pot fii observate, sesizate in dezvoltarea bio-psiho-sociaa a indivizilor ce s-au dezvoltat in culturi diferite ( ex : nisa de dezv. de tip occidental care permite prezenta copilului doar in locuri atribuite/amenajate pt el. … spre deosebire de nisa de dezv. traditionala in care copilul este prezent extrem de timpuri in mai toate activitatile si locurile comunitatii : munca, petreceri, ritualuri religioase ).

Consecintele acestei diferente au fost identificate ac find :
- stimularea accidentala -; ca factor al dezvoltarii- este mai redusa pt copilul occdental - - ritm lent al acestuia uin primii doi ani de viata fata de copilul din culturile traditionale.
- Stimularea intentionala -; in care influentele mediului familial se combina cu influentele institutiilor specializate.