Aceasta perioada se caracterizeaza printr-o dezvoltare complexa si interesanta cu influente asupra evolutiei biopsihice ulterioare. Expresia celor 7 ani (6 ani) de acasa pe care "omul ii are sau nu ii are" reflecta tocmai importanta constituirii bazelor activitatii psihice si conturarea trasaturilor de permeabilitatea ce isi pun pecetea pe comportamentele viitoare.

Copilul prescolar traverseaza etapa cunoasterii prin largirea comportamenului cu mediul social si cultural din care asimileaza modele de viata ce determina o integrare tot mai activa la conditia umana.

Mediul solicita copilului nu numai adaptari ale comportamentului la sisteme diferite de cerinte in conditii de tutela, protectie si afectiune, dar creeaza in acelasi timp o mai mare sesizare a diversitatii lumii si vietii, o mai densa si complexa antrenare a deciziilor, curiozitatii, trairilor interne la situatii numeroase si inedite. Concomitent se dezvolta bazele personalitatii copilului, capacitatile de cunoastere, comunicare, expresia si emanciparea comportamentelor ce ating grade de complexitate raportate la caracteristicile de varsta si dezvoltare psihofizica.

DEZVOLTAREA PSIHOFIZICA SI CONSOLIDAREA AUTONOMIEI

Odata cu dezolvarea capacitatilor senzoriale si perceptive se structureaza noi forme printre care reprezentarile memoriei si imaginatiei dau dimensiuni complexe ale trairilor anticipative si fantastice. Percepera realitatii este incarcata emotional si alimenteaza imaginatia, comportamentele si strategiile mintale ce utilizeaza o simbolistica ampla ancorata situational in realitatea inconjuratoare imprimand perioadei prescolare acea unicita si minunatie ce fac din ea varsta de aur a copilariei.

Tipul fundamental de activitate este jocul cu semnificatia decentrarii psihicului de pe activitatea de percepere, pe activitatea de implantatie in viata cultural-sociala. Jocul faciliteaza ripuri de relatii ce se nuanteaza si diversifica, amplificandu-se conduitele din contextul colectivelor de copii si o mai fina deferentiere a conduitelor fata de alte persoane.

Din punct de vedere fizic dezvoltarea este evidenta in perioada prescolara. Intre 3 si 6 ani are loc cresterea de la +/- 92cm la +/-116 cm ca statura si o crestere de la +/-14kg la +/-22kg ponderal. Concomitent are loc o schimbare si dezvoltare a structurii muschilor, descreste ponderea tesutului adipos, pielea devine mai elastica, mai densa, procesul de osificare este intens la nivelul epifizelor oaselor lungi, a celor toracice si claviculare, dantura provizorie incepe sa se deterioreze si mugurii danturii definitive se inaresc. Organismul in intregime devine mai elastic, iar miscarile mai suple si sigure.

Inca din aceasta perioada apar o serie de diferente intre fete si baieti. Se poate observa o agitatie mai mare la baieti, o cooperare mai dezvoltata la fete insotita de o activate verbala mai bogata, o tendinta de izolare a baietilor in activatii de constructii, etc.

Caracteristic pentru comportamentele alimentare este culturalizarea lor intensa. Ca atare, alimentatia nu se reduce numai la satisfacerea unei trebuinte vitale, ci este impregnata de o serie de ritualuri cu respectarea unor interese realtiv precise. Dar si mai important este modul cum se realizeaza alimentatia. Astfel, pe copil il intereseaza asezarea si tinuta la masa, utilizarea tacamurilor (lingurita, furculita, cutitul, etc), corelarea cu cei din jur si respectarea regulilor de igiena.

Intra 4-5 ani copilul trece printr-o diminuare a poftei de mancare, adesea determinata de de lipsa de varietate a regimului alimentar sau de tensiuni afective. Disconfortul afective influenteaza apetitul alimentar si particuparea copilului la servirea mesei.

Modificari progresive se manifesta si in domeniul culturalizarii legate de imbracare, igiena si toaleta. Aceste conduite implica numeroase deprinderi, dar si competente implicate in decizia de a alege imbradamintea in functie de o serie de factori, de a pastra curat, de a se spala si folosi toaleta. Pana la sfarsitul perioadei prescolare, copilul se poate adapta eficient prin constituirea unor seturi de deprinderi adecvate.

Igiena alimentara, de spalare a mainilor, pieptanarea parului, spalarea dintilor oglindesc gradul de dezvoltare a deprinderilor igienice si formarea imaginii de sine. b8c1cz
Semnificative sunt si aspectele legate de somn. Copilul se opune sa mearga la culcare caci il intereseaza spectacolul relationarii cu ceilalti, devine receptiv la ce fac adultii ca si la trairea placerii jocului. Protestul fata de mersul la culcare poate fi verbal, evaziv, de tergiversare, incarcat de tot felul de tranzactii ca si de necesitatea de a ave un fetis, prezenta unei persoane(mai ales mama), a unei surse de lumina, cu liniste totala sau cu muzica, etc. La 6 ani copilul exprima inca astfel de probleme, inclusiv anxietatea si frustratia. Actioneaza aici aspecte legate de temperament.

DEZVOLTAREA PSIHICA SI CONTURAREA INSUSIRILOR DE PERSONALITATE

Persioada prescolara este una din etapele de intensa dezvoltare psihica. Aceasta are loc sub presiunea structurilor sociale, culturale, prin influentele mass-mediei si frecventarea institutiilor psescolare unde copilul ia contact cu cerinte multiple privind autonomia si adaptarea la mediul de viata.

In multe situatii apar diferente de cerinta in gradinita comparativ cu cele din familie, ceea ce presupune o mai mare varietate de conduite. Ca atare, contradictiile dintre solicitarile externe si posibilitatile interne devin mai active. Pot apare si contradictii cum ar fi contradictia dintre cerintele interne, dorintele, aspiratiile, interesele copilului si posibilitatile de a fi satisfacute. Pe acest plan se dezvolta negativismul infantil, dar si o concepere mai profunda, de fond a intregii activitati psihice, asimilarea si intelegerea a ceea ce e permis si a ceea ce nu este permis, a ceea ce este posibil si a ceea ce nu este posibil, a ceea ce este bun si ce este rau.

In aceeasi ordine sunt si contradictiile legate de modalitati mai simple si primitive de satisfacere a trebuintelor si cerintelor implicate in trebuinte noi, complexe si civilizate. Astfel apar conduitele de pe axa ordonat-dezordonat, conduite civilizate-conduite infantile.

Exista si o alta categorie de contradictii specifice ce se constituie in planul cunoasterii. Dezvoltarea imaginatiei ii permite copilului sa descopere faptul ca imaginar el poate sa se transpuna in orice situatie, chiar si fantastica, dar in realitate situatiile de viata sunt mai restranse si nu au semnificatia banuita. In raport cu contradictia respectiva se dezvolta si dorinta de a crea, schimba si transforma viata.

Prescolarul mic (3-4ani) este instabil, foarte impresionaibl, plange razand si trece usor de la dispozitie la alta traind exploziv si total evenimentele ce il impresioneaza. Totusi copilul devine mai insensibil la semnificatia evenimentelor si adopta conduite mai adecvate la convergentele sociale pe un fond de fragilitate afectiva cu unele manifestari ale crizelor de prestigiu.

Prescolarul mijlociu (4-5 ani) devine mai sensibil la evenimentele din jurul sau si este capabil sa faca aprecieri, relativ corecte, fara de comportamentul altora. Prin structurarea unor trasaturi volitionale, copilul se poate antrena in activitati de mai lunga durata si se straduieste sa-I fie de folos adultului.

Prescolarul mare (5-6/7ani) manifesta in ansamblu o mai mare adaptare si inteligenta, reticenta in situatii usor penibile ca urmare a intelegerii mai adecvate a situatiilor si a raporturilor de cauzalitate in producerea evenimentelor. Copilul mentine o oarecare opozitie fata de adult, opozitie ce se manifesta spontan, dar urmata de dorinte vadite de reconciliere. Se manifeste evident dorinta copilului de a fi de folos adultilor. Devine mai atent, imita discret conduitele adulte si participa la activitatile ocupationale ale adultului. Capacitatea de invatare devine activa si este dublata de interese de cunoastere unde sunt prezente forme mai evoluate de simbolizare in care actioneaza integratori verbali.

O dezvoltare spectaculoasa priveste planul senzorio-perceptiv. Perceptia devine observatie perceptiva si este implicata in toate formele de invatare. Copilul prescolar este preocupat de cunoasterea interiorului si excteriorului locuintei si al gradinitei, al strazii, al magazinului, al mobilierului si sa identifice locul diferitelor obiecte. Este atent la caracteristicile fiecarui membru al familiei, la identitatea acestora si comportarea lor precum si la conditiile de viata in activitarile, profesiunile umane. Incep sa se consolideze generalizari cantitative, logica practica a relatiilor, marimea (lung, lat, inalt), cantitatea (mult, putin, deloc), succesiunea si simultaneitatea (acum, dupa aceea, intai, dupa, deodata), comparatia (la fel, tot atat), etc.

Se dezvolta diferite forme ale reprezentarilor dintre care cele mai importante sunt ale memoriei si ale imaginatiei. Memoria capata caracteristici psihice si sociale importante, mai cu seama datorita vorbirii. Imaginatia contribuie la constructorii posibilului, la intelegerea vietii interioare. La randul ei atentia este importanta in asigurarea desfasurarii oricarei activitati focalizand si centrand energia psihicului. Atentia volutara este alimentata de dorintele si intentiile copilului de a finaliza activitatea.

Dezvoltarea inteligentei intra intr-o noua etapa. De la faza simbolica, dupa 3 ani, inteligenta parcurge o etapa de inventivitate ce pregateste gandirea operativa complexa. Gandirea inregistreaza totusi progrese evidente. Ca forma intuitiva, ea opereaza cu ajutorul reprezentarilor si perceptiilor. Intrebarile frecvente “DE CE?” sunt destinate cunoasterii si sesizarii relatiilor dintre obiecte sau situatii.

Ca fenomen al vietii de relatie dezvoltarea afectivitatii trebuie raportata in aceasta perioada, la procesul identificarii care trece prin cateva faze. La 3 ani identificarea se manifesta prin cresterea starilor afective difuze in care copilul plange cu lacrimi si rade cu hohote, dupa care manifesta o retinere vinovata, iar la 4-5 ani identificarea devine mai avansata. Identificarea se realizeaza cu modelele umane cele mai apropiate, modele parentale. Conditia de identificare parcurge 4 cai. Prima se realizeaza pe seama perceperii unor similitudini de infatisare cu modele parentale (parul, ochii), a doua pe seama perceperii unor similitudini de caracteristici psihice (este tot asa de inteligent ca tata sau tot atat de frumos ca mama), a treia se realizeaza prin adoptarea de conduite, atribute si gesturi ale modelelor, iar ultima prin insusirea de conduite, gesturi si atribute din ceea ce spun altii ca seamana copilul cu modelul. In mod obisnuit identificarea mai activa este cu parintele de acelasi sex.