s6q18qc
Am prilejul de a va prezenta povestea unui copil-probfema a d mama este de mai mult timp la curent cu conceptia noastra. Veti ve care este pozitia ei in fata acestei probleme, dupa cum veti vedea in < masura intelegerea ei ne ajuta, cum Colaboreaza ea cu noi, cu toate modul nostru de a proceda nu i se pare prea lesnicios.
„Fiul meU, Filip, in varsta de-noua ani, este ceea ce se numeste i copil-jsroblema". v •;
Aceasta inseamna c$ el ii face"griji, ca fi da multa bataie de a ca are un cbmportamem in dezacord pii sentimentul de1 cpmuniur sociala. Nu ar avea nici 6 ratiune sa ne mai chinuim mintea* sj sa caut sa-i educam pe copii daca sentimentul de comuniune sociala existei nu s-ar revolta impotriva metehnelor unor astfel de copii.
Candraama copilului ne spune ca acesta „este nervos", informatia aceasta nu este suficienta. in general, atunci cand oamenii folosesc aces termen ei vor sa spuna ca este vorba de un copil instabil, pe care nu stii cumsa-liei.
As, dori sa subliniez faptul ca in nevroza factorul cel nu important este' sensibilitatea. Aceasta nu se manifesta intotdeauna a atare, ci se poate manifesta prin consecintele ei. Vom vedea, in cazuli copilului despre care discutam, ca efectul sensibilitatii se traduce la el prin tentativa de a-si scoate in relief propria-i persoana. Este ceea ce in| America, sub influenta psihologiei individuale, se numeste „superiorit complet'1. Avem insa aici de-a face cu o a doua faza, cu rezultatul unuii inferiority complex"2, adica al unui sentiment de inferioritate. Este de la sine inteles ca intre aceste doua complexe intra in joc o hipersensibilitate a copilului, datorita careia el isi traieste situatia ca pe un esec. Drept urmare, va cauta o iesire din respectiva situatie, va cauta o compensatie, al carei rezultat va fi sentimentul de grandoare.

„Este ingrozitor de nestatornic".
Iata confirmat faptul ca, in situatia in care se gaseste, copilul nu mai reuseste sa-si afle linistea.
„Nu mai invata deloc".
Informatiile despre copii sunt haotice; remarcaxle mai sus este interpretativa intr-un alt sens: nesimtindu-se la inaltimea exigentelor scolii, el nu mai face nici un efort la invatatura.
„Cu toate acestea nu este prost si uneori te surprinde prin judecata lui".
Putem intelege foarte bine lucrul acesta. Am si presupus ca acest copil pur si simplu se crede slab fata de exigentele scolii. Poate ca se intereseaza de alte probleme. Dupa cate cunoastem despre dansul,nu-1 putem numara printre copiii curajosi. Asemenea copii manifesta prea putin interes pentru semenii lor, concentrandu-si interesul asupra propriei persoane.
„Nimic nu-i scapa din cele ce se intampla pe strada".
Cred ca multi psihologi moderni ar trece linistiti pe langa acest fapt, fara a-1 lua in seama. Suntem indreptatiti sa presupunem ca avem de-a face cu un baiat interesat de tot ceea ce e vizibil. Se explica in felul acesta o multime de lucruri. Daca e interesat de ceea ce tine de sfera vizualului, faptul este in avantajul invatamantului practic,copilul avand mai putin tendinta de a asculta explicatiile teoretice. Lucrul acesta are importanta lui pentru scoala, multe esecuri la invatatura avandu-si temeiul in acest mecanism. Din acest fapt este de retinut ca exista copii care tind sa-si satisfaca in primul rand interesele lor in sfera vizualului. Daca reflectati asupra intrebarii ce putem face daca ne multumim sa privim lucrurile, veti ajunge la concluzia ca nu putem face mare lucru in planul utilului si ca, in orice caz, nu putem face mare lucru acolo unde s-ar putea manifesta sentimentul de comuniune sociala. Va veti gandi la desen, la pictura, poate la o mai buna intelegere a spectacolului lumii. Problema nu este deloc simpla, indeosebi daca se accentueaza sub acest aspect o latura a vietii. in aceste conditii, de fapt, nu mai ramane suficient interes pentru celelalte necesitati ale existentei si individul nu se mai poate dezvolta in acest sens. Baiatul nostru nu este pregatit cum; se cuvine pentru scoala, iar greseala nu este a sa; dar el arata un mareM interes pentru latura vizuala a lumii, pentru ceea ce este aparenta exterioara. Daca ne gasim pe calea cea buna, chiar si intr-o schita* imperfecta a vietii lui putem spera sa gasim confirmari ale supozitiilor noastre.
„El tine minte tot ce spun adultii".
Sa retinem aceasta circumstanta, care ne arata interesul sau pent marile dimensiuni. Deslusim aici cu claritate tendinta sa de a-si di importanta, dorinta lui de a fi mare.
„Iar cele auzite stie sa le repete in mod corect, la momenti potrivit".
incepem sa ne lamurim, intr-o oarecare masura, asupra stilului viata al acestui baiat in varsta de noua ani. Ne mai lipsesc confirmarile si indiciile privitoare la varianta specifica acestui tip.
„Dar este las".
Acest defect nu ne surprinde.
„ii este frica pana si de umbra lui si se fereste de orice situatie periculoasa".
Nu are nici o incredere in el insusi. Este de presupus ca mama sa=j are un rol insemnat in dezvoltarea copilului. Nu este independent, nu se j straduieste sa-si rezolve singur problemele. De altfel nu are nicidecuma intentia de a se confrunta cu ele, dat fiind faptul ca, pana in prezent, *| fost obisnuit sa o vada pe mama sa rezol vandu-i-le. Mai bine decat orie alta scoala psihologica, noi vom putea constata ca avem de-a face cu un i copil rasfatat. Asemenea copii ne fac mari necazuri si ei ingroasa?! numarul copiilor-problema, al nevroticilor, al candidatilor la sinucidere J al betivilor, criminalilor, perversilor din punct de vedere sexual. Estei un fapt atat de important incat vreau sa adaug, totusi, cateva elemente i si sa definim notiunea de copil rasfatat, asa cum o intelegem noi. (Mamele spun adesea ca li se „intampla chiar sa-i si bata" pe copiii lorj imaginandu-si astfel ca nu pot fi suspectate de a-i fi rasfatat.) Este dej precizat imediat ca noi nu intelegem prin acest termen un „raporti sexual" in sensul freudian. in realitate avem de-a face cu un copil carei s-a debarasat de existenta independenta si autonoma. Un altul vorbeste i in locul lui, sesizeaza situatiile primejdioase si le indeparteaza dej dansul, intr-un cuvant, copilul se lasa remorcat de acela. El dispune de o a doua persoana si isi construieste viata in simbioza cu aceasta. Un astfel de copil pune in evidenta un caracter parazitar, incercand sa obtina totul prin intermediul mamei sale.
„El stie prea bine ca lasitatea este ceva urat si acum vine cu minciuni din cele mai gogonate".
Ghicim ce fel de minciuni indruga el, dat fiind faptul ca este tentat sa se scoata in relief, sa se faca remarcat. Cum stim ca trage cu urechea la cei mari, fara indoiala ca in minciunile lui va aparea comportandu-se ca un erou.
„Spre exemplu, povesteste: «Gasindu-ma in Anglia si privind de unde stateam, de dincolo de coltul unui zid, am vazut un tigru»".
Daca o privim in sine, este o minciuna cat toate zilele. Dar ceea ce ma intereseaza in mod deosebit aici este faptul ca el nu numai ca priveste, ci vede „de dincolo de coltul unui zid". Aceasta da performanta! Nu toata lumea poate face asa ceva. Analizand mai indeaproape afirmatia copilului, intelegem ca pe el il intereseaza in mod deosebit sa ne apara drept unul care invinge dificultati, dificultati pe care ni le prezinta ca insurmontabile. Sa mentionam cu aceasta ocazie ca in asemenea cazuri avem de-a face, in general,cu copii care prezinta o inferioritate (Minderwertigkeit) a aparatului vizual. Daca acum fac precizarea ca baiatul este las, veti intelege de unde se trage interesul sau pentru tot ceea ce tine de vaz, de ce a devenit el ceea ce, cu un termen nou, numim eidetic3. in expresia sa, prin care ne spune ca a privit „de dincolo de coltul unui zid", vedem tendinta acestui baiat de a savarsi tururi de forta in domeniul vazului.
„O data m-am intors acasa, usa era deschisa, nimeni nu indraznea sa intre, langa sipet vad un hot, — iau toporul si-1 omor".
Si in acest caz el „vede" ceva si savarseste un act de eroism. Pe drept cuvant, mama conchide:
„Mereu vrea sa o faca pe eroul, sa fie totdeauna cel admirat, cel care poate totul. Cand imi povesteste ca «azi la scoala nimeni n-a stiut nimic, in afara de mine», sunt sigura ca nu a facut acolo mare branza si, de regula, faptul se confirma".
Avem prilejul de a examina modul sau de compensare, cu toate ca el este destul de straveziu. Dupa cum vedem, compensatiile sale au loc pe planul imaginatiei, iar aici totul se pierde in neant. De regula el nu este activ in compensatiile sale, pentru ca, asa cum am si notat, e las, avand obisnuinta ca mama sa sa faca totul in locul lui.
il inteleg, stiu ca el ar vrea din tot sufletul sa fie un elev bun si un baiat curajos; din minciunile lui am inteles ca acestea ii servesc spre a-si exalta sentimentul personalitatii".
Fara indoiala ca recunoasteti aici felul de a vedea lucrurile propriu psihologiei individuale. Este vocea bunului-simt.
„Nu-1 pedepsesc".
Suntem intru totul de acord cu mama copilului. Oricum, baiatul acesta, dezamagit de cunostintele si de posibilitatile lui, baiat care, ori de cate ori are ceva de facut, se gaseste ca pe marginea unei prapastii si se retrage, pe buna dreptate, nu merita sa fie pedepsit. Ar fi o flagranta injustitie.
Ce este de facut? Ar trebui sa-I determinam sa progreseze indestul, incat sa-si recapete curajul si sa invete ca problemele pot fi rezolvate. Daca ar progresa, s-ar putea dezvolta frumos. Lucrul acesta nu se va realiza atat timp cat scopul sau va fi acela de a capata un sentiment de punere in valoare pe latura sterila a vietii, in alti termeni atat timp cat el va evita solutionarea problemei pe latura utila a vietii. Este de inteles de ce nu trebuie sa-1 pedepsim pe un astfel de copil; in pedeapsa el nu ar gasi decat confirmarea incapacitatii sale si ar cauta alte cai laturalnice ca sa poata scapa de pedeapsa si sa se dea indarat din fataprapastiei.
„il iubesc pe baietel".
Iata o confirmare care ne lipsea si care ne dovedeste ca mama il rasfata pe copil.
„il iubesc din adancul inimii mele. Dar el minte, minte din ce in ce mai mult si se teme sa nu se descopere ca minte".
Apare aici o zare de speranta, posibilitatea de a vedea ca intr-o zi el o va termina cu minciuna din teama de a nu fi demascat ca mincinos, posibilitatea de a indragi adevarul. Unde ramane atunci scopul sau de a-si dovedi superioritatea? Este singura concluzie pe care o poate trage un copil ca dansul? Este cu putinta si o a doua: sa ticluiasca atat de abil si de rafinat minciunile, incat sa poata spera ca niciodata nu va fi dat de gol. Acesta este drumul care i se deschide in fata, nu altul, pentru ca el nu-si poate pierde cu totul simtul personalitatii. El a devenit mincinos ca sa reprezinte ceva si de aceea intelegem ca nu si-ar putea abandona obiceiul de a minti, caci ar risca sa ni se prezinte ca un „zero", ca o cantitate neglijabila. intr-adevar, el va fi recurs si la minciuni mai subtile.
„Sotul meu spune ca il rasfat".
Este o particularitate de care va veti izbi intotdeauna. Daca veti fi descoperit, in urma unui efort propriu, stilul de viata al individului pe care il studiati, veti gasi mereu in anturajul acestuia pe cineva care sa fi sustinut aceasta. Va amintiti de felul de a reactiona al adversarilor nostri in materie de psihologie, care insista asupra faptului ca si ei spun acelasi lucru si care isi imagineaza ca pentru ca l-au spus au si obtinut rezultatul scontat? Asa este, copilul e rasfatat. Dar inteleg ei raporturile de ansamblu? Chiar daca ar sti ca fiecare copil manifesta o tendinta de a-si da importanta, ar trebui sa fie capabili sa analizeze procesul de aparitie a acestei tendinte. Nu s-a facut inca nimic prin afirmatia ca este vorba de un copil rasfatat. Ce sa faci cu un cuvant? Mamele au dreptate cand pun intrebarea: „Cum sa procedez eu ca sa nu-1 rasfat?" Aceasta intrebare prezinta interes atat timp cat mama nu a sesizat inca raporturile la care facea referire mai sus, cum constatam si in cazul de fata.
„... El pretinde ca de aceea este copilul atat de nestatornic si de mincinos si ca are «gargauni» la cap, din cauza ca tatal meu s-a casatorit cu o verisoara".
La bunici s-a descoperit o consangvinitate. Oare nu am avut dreptate sustinand ca nu s-a facut mare lucru daca, cum spunea tatal copilului, baiatul a fost calificat ca rasfatat? Nici el nu crede ca este suficient si cauta un al doilea factor, care pare mai convingator. El pune instabilitatea copilului pe seama unor antecedente de consangvinitate. Iata cat de mult a inlesnit stiinta modul de a proceda al tatalui, care arunca in carca mamei copilului responsabilitatea esecurilor acestuia, de care el se scutura in mod stralucit.
„Acest mariaj intre rubedenii este o calamitate, — el mi-a facut capul calendar pe aceasta tema. De altfel, se intampla ca un copil sa fie mai buclucas decat un altul, dar sotul meu nu osteneste sa dea vina pe aceasta casatorie intre consangvini. Trebuie sa-i dovedesc contrariul, trebuie sa fac ceva pentru baiatul meu. Nu este rautacios, ci, dimpotriva, bun la inima".
Este cu putinta ca bunatatea sa nu fie decat un aspect al lasitatii lui. Dupa cum vedeti, avem intru totul dreptate cand sustinem ca nu se poate sa izolam un element oarecare al stilului de viata si ca fiecare element poate fi interpretat in mod diferit. Bunatatea, de pilda, poate fi si negativa, „frumusetea devine uratenie, uratenia frumusete". Tocmai aceasta diversitate face ca nimeni sa nu izbuteasca sa inteleaga psihicul unui om daca nu a sesizat in prealabil stilul sau de viata.
„El face cadou altor copii din lucrurile pe care le are el, numai ca sa le castige bunavointa".
Deci aceasta bunatate prezinta o latura de egoism; el incearca sa-i corupa pe copii, ca sa se faca rasfatat de dansii.
„Daruieste copiilor lucruri la care tine si-si iubeste tatal, chiar daca acesta nu-1 rasfata".
As dori sa subliniez aici ca, intr-o anumita masura, baiatul acesta s-a si angajat pe calea pe care ar voi s-o castige nu numai pe mama sa, ci si pe altii. Asa cum am constatat-o anterior, el cauta sa se faca protejat si ar dori sa fie admirat si remarcat, acest din urma scop vizandu-1 minciunile sale.
„Asa, de exemplu,este pentru dansul o mare sarbatoare sa mearga la plimbare cu tatal sau. V-as cere sfatul: trebuie sa procedez cu severitate? Nu cred ca aceasta ar fi eficient! Plange, promite marea cu sarea, iar dupa zece minute o ia de la inceput".
Mama sa a incercat o educatie severa, dar, evident, fara rezultat, singura metoda benefica fiind trezirea intelegerii copilului pentru defectele structurii stilului sau de viata. Ce inseamna aceasta in planul practicii? Sa fie facut independent si autonom, sa i se trezeasca si sa i se cultive increderea in el insusi. Atata vreme cat nu se realizeaza aceasta, atat severitatea, cat si bunatatea par inoportune, desi noi preferam bunatatea. Baiatul nu are pregatirea necesara si este inuman sa-i ceri ceva pentru care nu a fost pregatit. Suntem totdeauna dispusi sa masuram cu exactitate ceea ce ne pot da animalele si sa nu le cerem nimic mai mult. Cat despre fiintele umane, nici vorba de o astfel de preocupare. Reflectati la importanta pentru scoala a acestei observatii, pentru ca la scoala copiii intra avand o pregatire diferita. A folosi un sistem de notare care, in fond, judeca pregatirea copiilor si nu aptitudinile lor, este „a-i pune pe toti intr-o singura oala".
„Astfel, el este obligat sa minta, pentru ca se infunda tot mai mult in propriile-i minciuni".
Fara a se exprima prea limpede, mama vrea sa spuna ca baiatul nu gaseste alta cale pentru a se face apreciat. Ea a cerut un sfat si i l-am dat, in sensul celor ce v-am expus aici pe scurt.. in continuarea referatului ei vom gasi, poate, si alte pasaje importante.
„Cand, nu de mult, a reinceput sa-mi toarne gogosi, am reactionat ca si cum ar fi fost vorba de o gluma si, razand, i-am explicat de ce mintea".
in acest „de ce" recunoasteti, desigur, indicatiile pe care i le-am dat mamei.
„Filip, recunoscand minciuna, a incercat un sentiment de jena si a inceput si el sa rada".
Baiatul este profund constient de minciuna sa, care, prin urmare, se afla in sfera constiintei sale. Trebuie sa revizuim conceptiile acelor autori care pretind ca pot stabili o deosebire intre constient si inconstient si cred ca instinctele rele isi au sediul in inconstient si ca nu patrund in constiinta decat pacalind cenzura, dupa ce s-au deghizat.
Ce este minciuna? Daca scrutam constiinta si nu ne multumim pur si simplu sa admitem minciuna in ceea ce are ea aparent, atunci aflam ca este un mijloc de a te face remarcat, de a-ti da importanta. Daca il examinam pe baiat din unghiul inconstientului sau, vom vedea ca aici se ascunde un impovarator sentiment de inferioritate care cauta sa se elibereze. Tocmai acest sentiment de inferioritate genereaza tendinta de a-ti da importanta. Lucrul acesta il constatam, de altfel, si in sfera constiintei.
„Bineinteles, comite greseli. Recent, Filip 1-a rugat pe tatal sau sa-1 insoteasca la cimitir, pentru ca avea de facut o compunere ceruta la scoala. Sotul meu a refuzat si el a mers acolo cu bona. Compunerea a fost foarte reusita, dar nici un cuvant nu era adevarat4".
As dori sa remarc, in treacat, ca nu este necesar ca o compunere sa fie neaparat adevarata; dar mama copilului are dreptate cand regaseste in compunere aceeasi linie de conduita ca in cazul minciunilor lui.
„El povestea in amanunt cum s-a dus la cimitir cu tatal sau si cum acesta ar fi plans. in final scria: cat despre mine, nu am plans; un barbat niciodata nu plange".
El si-a depasit tatal, dar numai in imaginatie. Mama copilului intelege foarte bine lucrul acesta.
„Deci si-a injosit tatal si, mintind, si-a dat lui insusi importanta'4
Care dintre contemporanii nostri nu-si aminteste de asa-numitul complex al lui Oedip? Oare din cauza aceasta isi injoseste el tatal la cimitir, ori mai degraba aspiratiile proprii il indeamna sa o faca pe importantul si sa-si depaseasca tatal, cu care se afla in lupta? Nu s-ar putea ca aici sa se dezvolte nu idei sexuale premature privitoare la complexul lui Oedip, ci idei ale unui complex situat in constient? Se impune sa reflectam asupra acestei probleme. in ceea ce ne priveste, adepti ai psihologiei individuale, nu avem nici o ezitare: noi constatam ca linia dinamica a psihicului tinde pe parcursul intregii vieti de la un „jos" la un „sus", iar aceasta linie include si dezvoltarea sexualitatii.
„Dar compunerea este buna, institutorul 1-a felicitat pe baiat si,ii finalul orei, 1-a pus sa o citeasca. Nu am avut curajul sa pomenesc dei minciuna. Am tacut, cu aerul ca nu am dat nici o atentie faptului".
Aici se termina expunerea cu privire la baiat. Putem afirma, j buna dreptate, ca el face parte din categoria atat de raspandita mincinosilor care vor sa-si dea importanta. Este tendinta de care se las; antrenati atat de adesea copiii, din cauza lipsei lor de insemnatate Meditati la punctul de plecare al acestui baiat, rasfatat de mama reprimat de tata. Ceea ce a dobandit el langa mama sa nu are valoare i afara cercului familial. Putem admite ca acei copii care sufera d strabism5 nu sunt prea iubiti; ei prind de veste repede ca nu sunt agreati si, drept consecinta, nu vor intelege lumea asa cum este ea in realitate. Nu este de mirare ca acest baiat, de la primii sai pasi in viata, a perceput' o rezistenta si un aspect particular al existentei. Raspunsul sau este fuga. Dat fiind faptul ca nimeni nu poate scapa propriei sale tendinte ascendente, el trebuie sa gaseasca linia pe care va opera: aceasta va fi fanfaronada, minciuna. Exista si alte forme, dar in toate veti g tendinta de a iesi dintr-o pozitie inferioara (falsificand, de exemplu* faptele, atunci cand esti amenintat cu pedeapsa), de a capata impo cu ajutorul subterfugiilor si de a se lasa inaltat. in cazul altor minei sau fanfaronade putem constata ca este vorba de lucruri in fata c copilul apare prea slab si de care el incearca sa scape cu ajuto: imaginatiei. Este ca si cum ar vrea sa se ridice in varful picioarelor. Vi intelege, fara indoiala, cat de gresit este sa pedepsesti cu strasni aceasta incercare, care este rezultatul unei veritabile trebuinte. Numai explicatia fenomenului poate duce la rezultatul unei veritabile trebuinte. Numai explicatia fenomenului poate duce la rezultatul scontat.
Dr. A (adresandu-se copilului): „E nefolositor sa te eschivezi, sa tragi o minciuna, sa o faci pe grozavul. Daca ai privi lucrurile cu mai multa seriozitate, daca ai face un efort, ti-ai putea satisface tendintele de a te pune in valoare prin ocupatii utile si nu ar fi obligat sa recurgi la nerozii".